Steaua Roşie, august 1956 (Anul 5, nr. 412-420)

1956-08-01 / nr. 412

2 _ (Urmare din pag. 1) mult pe ţăranul mijlocaş de a trece pe drumul agriculturii socialiste. Ţinind seama de propunerile făcute de numeroşi ţărani muncitori din mai multe părţi ale ţării, plenara recomandă ca in raioanele şi comunele in care majoritatea ţăranilor mun­citori nu fac parte din gospodării agricole colective şi runde este un număr mare de mijlocaşi — mai ales proprietari de animale, vii şi livezi — organele de partid şi de stat să sti­muleze şi să sprijine crearea de cooperative agricole de pro­ducţie cu­rentă, în care repartizarea veniturilor să se facă după munca d­epusă, precum şi după suprafaţa, calitatea şi modul de folosinţă a terenului adus în cooperativă. Adunarea gene­rală a cooperativei urmează a stabili cît din venituri se repar­tizează după munca depusă şi cît pentru rentă; se recomandă ca partea cea mai mare din venituri să se repartizeze după munca depusă. La intrarea în cooperativa agricolă de producţie — cu­rentă — ţăranilor muncitori care vor aduce vite, maşini şi utilaj agricol li se vor evalua aceste bunuri; o parte din va­loarea acestor bunuri va constitui participarea obligatorie la formarea fondului de bază al cooperativei, iar restul va fi răscumpărat, plătindu-se cooperatorului, de către cooperativa agricolă de producţie, contravaloarea cuvenită, in timp de cel mult 6 ani. Mărimea părţii sociale ce trebuie adusă de fiecare cooperator se va stabili de adunarea generală. Pe măsura creării de cooperative agricole de producţie cu­rentă, ele vor trebui sprijinite in vederea întăririi lor eco­­nomico-organizatorice, creşterii avutului obştesc provenit din munca comună şi dezvoltării lor spre forma superioară de cooperaţie in producţia agricolă.­ ­ Ca urmare a aplicării politicii partidului la sate, definită de plenara din martie 1949, alianţa clasei muncitoare cu ţă­rănimea muncitoare s-a întărit, masele largi ale ţărănimii mun­citoare urmează cu încredere politica partidului şi guvernului. 1. Partidul nostru va continua şi de acum înainte politica de sprijinire şi cointeresare a ţăranilor muncitori cu gospodă­rii individuale, astfel ca în propriul lor interes şi în interesul ţării să poată munci mai bine păminturile lor, în vederea spo­ririi producţiei agricole şi a ridicării nivelului lor de trai ma­terial şi cultural. Scopul politicii de cointeresare materială este creşterea producţiei agricole-marfă, întărirea continuă a alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare şi stimula­rea ţărănimii muncitoare­­ de a trece pe drumul agriculturii so­cialiste, pe baza interesului ei material şi a liberului ei con­­simţămint. ;■ nv­.s. 2. In ce priveşte gospodăriile chiabureşti, plenara consta­tă că în urma politicii de îngrădire, precum şi a fărîmiţării naturale a proprietăţii agricole, numărul gospodăriilor chia­­bureşti s-a micşorat în perioada scursă de la plenara din martie 1949. Totodată, numeroase gospodării chiabureşti exis­tente nu participă la producţia agricolă globală şi la produc­ţia agricolă-marfă corespunzător cu suprafaţa şi posibilităţile lor, in parte din cauză că unele organe de partid şi de stat, în aplicarea politicii de îngrădire, nu ţin seama de faptul că şi gospodăriile chiabureşti trebuie să aibă interesul material de a spori producţia la hectar şi producţia agricolă-marfă. Plenara stabileşte că, aplicînd­ mai departe politica de îngrădire a elementelor capitaliste la sate, organele de partid şi de stat trebuie să analizeze cauzele care au dus la restrîn­­gerea producţiei-marfă a unei părţi din gospodăriile chiabu­reşti şi să ia în cel mai scurt timp măsurile necesare ca aceste gospodării să aibă interesul material de a spori producţia glo­bală şi producţia agricolă-marfă. 3. Plenara constată că, pe baza indicaţiilor Biroului Po­litic, a fost îndreptată cea mai mare parte din greşelile să­­vîrşite la stabilirea categoriei sociale de chiaburi. Cu toate acestea, în unele locuri mai sunt încadrate ca chiabure gospo­dării ţărăneşti a căror sursă principală de venituri nu este exploatarea muncii străine. Asemenea cazuri trebuie reexami­nate, pentru ca greşelile de încadrare să fie îndreptate in timpul cel mai scurt. 4. In multe sate și comune sunt cazuri cînd unii din foş­tii chiaburi, fii de foşti chiaburi şi fii de chiaburi care au gospodărie separată şi nu exploatează muncă străină, cer să fie primiţi în gospodării agricole colective sau în alte coope­rative pentru lucrarea in comun a pămîntului. Plenara recomandă ca rezolvarea acestor cereri să se facă în mod diferenţiat: a) Fiii de foşti chiaburi şi fiii de chiaburi care s-au des­părţit de gospodăria părinţilor şi nu exploatează muncă străi­nă pot fi primiţi individual dacă adunarea generală a coope­ratorilor aprobă cererea lor de înscriere. b) Foştii chiaburi care au o comportare loială faţă de sta­tul democrat-popular pot fi primiţi dacă adunarea generală aprobă cererea lor de înscriere şi dacă: au sprijinit mişcarea muncitorească şi antifascistă în perioada de ilegalitate a partidului; • au luptat pe front împotriva trupelor hitleriste, pentru eliberarea ţării; au sprijinit partidul în înfăptuirea reformei agrare din 1945; au luat parte activă la instaurarea regimului democrat­­popular şi a Republicii Populare Române. c) In comunele şi satele în care majoritatea gospodăriilor ţăranilor muncitori sunt cooperativizate, iar cooperativele de producţie sunt consolidate, pot fi primiţi şi foştii chiaburi, care nu au participat la vreuna din acţiunile de mai sus, dacă au o comportare loială faţă de statul democrat-popu,ior şi dacă adunarea generală a cooperatorilor aprobă cererea lor de înscriere. Primirea in cooperative de producţie agricolă a acestora trebuie să fie supusă confirmării comitetului executiv al sfatului popular raional. Foştii chiaburi nu vor avea dreptul de a fi aleşi în orga­nele de conducere ale cooperativei în primii ani de la înscrie­re, timp în care trebuie să dovedească ataşamentul lor faţă de cooperativa de producţie agricolă. Plenara atrage atenţia organelor de partid şi de stat că odată cu aceasta trebuie întărită vigilenţa pentru a se zădăr­nici orice uneltire a duşmanului de clasă împotriva gospodă­riilor colective, întovărăşirilor agricole şi cooperativelor agri­cole de producţie. VI . 1. Intensificarea ritmului de transformare socialistă a a­­griculturii, mărirea producţiei la hectar şi a productivităţii muncii, reducerea continuă a cheltuielilor de producţie in agri­cultură depind în mare măsură de mecanizarea continuă a agriculturii, de progresul tehnic. Ministerul Agriculturii în colaborare cu Ministerul Gos­podăriilor Agricole de Stat, cu Ministerul Industriei Metalur­gice şi Construcţiilor de Maşini şi cu C.S.P. trebuie să treacă în termen cît mai scurt la definitivarea sistemei de maşini, în special a aceleia care să asigure mecanizarea complectă a culti­vării cerealelor păioase şi a porumbului. Pentru executarea mecanizată a lucrărilor necesare extin­derii plantaţiilor de vii şi a livezilor, trebuie să înzestrăm sta­ţiunile de maşini şi tractoare cu tractoare şi pluguri corespun­zătoare, ţinîndu-se seama de tehnica nouă. ^ S.M.T.-urile trebuie dotate cu maşini care să permită me­canizarea lucrărilor pentru producerea şi pregătirea furajelor, precum şi a altor lucrări care necesită un volum mare de muncă în creşterea animalelor. Ministerul Industriei Metalurgice şi Construcţiilor de Maşini trebuie să ia măsuri ca să îmbunătăţească în mod simţitor calitatea maşinilor agricole, să fabrice maşini de mare ran­dament, care să facă economie de forţă de muncă. O deosebită grijă trebuie să se acorde de către Ministerul Agriculturii justei amplasări a staţiunilor de maşini şi trac­toare la care să se ţină seama de perspectivele transformării socialiste a agriculturii, de suprafeţele pe care lucrările agri­cole se pot mecaniza şi de condiţiile economice locale. 2. Activitatea gospodăriilor agricole de stat trebuie să fie îmbunătăţită în mod radical, pentru a deveni mari producă­toare de cereale-marfă şi de seminţe de soi la principalele plante de cultură, să producă lapte, carne, lînă şi ouă in cantităţi sporite precum şi tineret de prăsilă. Gospodăriile de stat trebuie sa devină gospodării bine organizate, să folo­sească la maximum mecanizarea procesului de producţie agri­colă, să constituie în faţa întregii ţărănimi muncitoare un exemplu viu al superiorităţii agriculturii socialiste şi un spri­jin temeinic pentru sporirea producţiei agricole şi transforma­rea socialistă a agriculturii în ţara noastră. Gospodăriile agricole de stat trebuie să-şi mărească supra­feţele de cultură, astfel ca în anul 1960 să ajungă la peste 1.000000 ha teren arabil, din care se vor semăna cca. 300.000 ha cu griu-secară și cca. 400.000 ha cu porumb și sorg hibrid de mare productivitate. Gospodăriile de stat trebuie să spo­rească an de an livrările de cereale către stat, în aşa fel ca în anul 1960 să livreze 500.000 tone grîu şi secară şi să pro­ducă cca. 1.000.000—1.200.000 tone porumb, din care o parte să-l predea la fondul centralizat al statului, iar o parte să-l valorifice prin creşterea animalelor. Pînă în 1960, gospodăriile de stat trebuie să însiiinţeze cu porumb hibrid întreaga suprafaţă cultivată cu porumb. Pentru realizarea acestor sarcini se va asigura gospodă­riilor agricole de stat mecanizarea completă a suprafeţelor cultivate cu păioase, porumb şi sorg, îngrăşămintele minerale complexe în cantităţi de cel puţin 200 kg la hectar pentru întreaga suprafaţă arabilă. Se vor lua măsuri organizatorice şi se vor asigura inves­tiţiile necesare, pentru ca fiecare gospodărie agricolă de stat cultivatoare de porumb, care are condiţii favorabile de irigare, să amenajeze şi să cultive, pînă în 1960, cîte un lot de cel puţin 100 ha porumb irigat. In vederea mecanizării complexe a principalelor culturi, pentru creşterea producţiei şi a produc­tivităţii muncii şi reducerea cheltuielilor de muncă pe tonă de produs, se vor pregăti cadre de mecanici agricoli care să cunoască bine toate maşinile agricole. Pentru folosirea mai deplină a suprafeţei gospodăriilor a­­gricole de stat se vor lua măsuri ca fiecare gospodărie să aibă un număr corespunzător de oi de rasă, păsări, p­orci, bovine etc. la suta de hectare, diferenţiat după zonele naturale de producţie agricolă. Gospodăriile de stat trebuie să treacă în timpul cel mai scurt la reorganizarea lor în gospodării economice mai ușor de condus și de controlat și la profilarea lor, în funcție de zona natural-economică în care se găsesc. 3. Ministerul Industriei Chimice trebuie sa ia măsuri pentru a asigura cantităţile necesare de îngrăşăminte chimice, insecticide şi ierbicide, de calitate superioară. 4. Dezvoltarea sectorului socialist al agriculturii ridică in faţa noastră sarcina intensificării şi îmbunătăţirii muncii de pregătire a cadrelor pentru agricultură. In cadrul măsurilor de îmbunătăţire a învăţămtntului a­­gricol o deosebită importanţă va trebui acordată practicii. Ţi­­nînd seama de timpul şcolii, practica trebuie organizată pe întregul ciclu de producţie astfel ca cei şcolarizaţi să cunoas­că temeinic toate lucrările agricole de specialitate. Trebuie dată o atenţie deosebită pregătirii cadrelor de mecanizatori şi mecanici agricoli, să se extindă şi să se im­­bunătăţească pregătirea din rîndurile membrilor coopera­tvilor de producţie agricolă, a preşedinţilor, brigadierilor, socotito­rilor şi instructorilor-organizatori. In învăţămtntul superior ca şi in cel mediu şi profesional trebuie să se acorde o atenţie mult mai mare pregătirii eco­nomice a cadrelor tinere, pentru ca încă de pe băncile şcolii­­să înveţe a aprecia măsurile agro-zootehnice sub aspectul re­zultatelor economice, al măririi productivităţii muncii, al scă­derii prețului de cost în agricultura socialistă. 5. Ministerul Agriculturii trebuie să treacă neintirziat la reorganizarea și îmbunătăţirea propagandei agricole, care să fie strîns legată de practica producţiei agricole. Trebuie să se ocupe în special de organizarea cîmpurilor demonstrative şi experimentale pe lingă­­gospodării colective, să organizeze case­ laboratoare în gospodăriile colective, să asigure organi­zarea gospodăriilor raionale pentru înmulţirea seminţelor se­lecţionate de I.C.A.R. 6. In faţa oamenilor de ştiinţă şi a cercetătorilor din agri­cultură stau sarcini mari şi importante ca, de pildă, grăbirea lucrărilor de zonare a producţiei agricole ; punerea în valoare a terenurilor nisipoase, mlăştinoase şi sărăturoase; agroteh­nica terenurilor erodate şi a celor irigate; agrotehnica diferen­ţiată pe zone naturale pentru sporirea producţiei la principa­lele plante de cultură; folosirea raţională şi deplină a îngră­şămintelor organice şi minerale; îmbinarea şi dezvoltarea multilaterală a ramurilor de producţie; creşterea productivi­tăţii muncii; scăderea preţului de cost în agricultura socialista. Vor trebui create noi soiuri de cereale productive şi de calitate superioară, rezistente la ger şi secetă, la boli şi dău­nători, care se pretează la recoltatul mecanic, precum şi hi­brizi de porumb mai productivi şi timpurii; va trebui elabo­rată agrotehnica porumbului în diferite zone naturale şi de cultură, pentru a putea fi folosit ca plantă premergătoare pentru griul de toamnă ; vor trebui studiate problemele legate de dezvoltarea producţiei viticole, pomicole şi legumicole. In domeniul creşterii animalelor va trebui să se lucreze la îmbunătăţirea producţiei raselor­­ existente şi la crearea de noi rase mai productive. Cadrele ştiinţifice şi tehnice care lucrează în domeniul mecanizării agriculturii vor trebui să rezolve probleme în le­gătură cu mecanizarea completă a culturii cerealelor păioase, a lucrărilor de semănat şi recoltat porumbul, cartofii, floarea soarelui, sfecla de zahăr, plantele de nutreţ, mecanizarea pro­ceselor de producţie din viticultură, pomicultură, legumicul­tura şi a lucrărilor care cer multă muncă în creşterea ani­malelor. VII îndeplinirea cu succes a sarcinii de transformare socialistă a agriculturii şi de creştere a producţiei agricole depinde de­ ridicarea nivelului activităţii de partid şi îmbunătăţirea mun­­cii politice de masă. Organele şi organizaţiile de partid trebuie să intensifice munca politico-organizatorică pentru crearea de noi gospodă­rii colective şi întovărăşiri agricole şi pentru lărgirea celor existente precum şi pentru crearea de cooperative agricole la producţie. In această muncă trebuie să participe activ organi­zaţiile U.T.M.-iste, organizaţiile sindicale, comisiile de femei şi celelalte organizaţii de masă ; un rol deosebit de importa git revine sfaturilor populare, care trebuie să acorde un perma­nent sprijin tehnic şi organizatoric unităţilor socialiste din agricultură. In această muncă organizaţiile de partid trebuie să vegheze cu deosebită atenţie la respectarea deplină a prin­cipiului liberului consimţămînt al ţăranilor muncitori. Creşte­rea ritmului de cooperativizare a agriculturii şi necesitatea accelerării acestui ritm pun cu tărie sarcina mutării centrului de greutate în munca de transformare socialistă a agricultu­rii d­in organizaţia de bază sătească. O atenţie mare trebuie acordată muncii politice în rîndul ţărănimii mijlocaşe, figura centrală a satului, ca număr şi ca producător de cereale-marfă. In munca de propagandă pentru transformarea socialistă a agriculturii trebuie folosiţi membrii gospodăriilor colective şi ai întovărăşirilor agricole, de asemenea, trebuie antrenaţi cît mai mulţi intelectuali ai satelor — Învăţători, agronomi, medici ş. a. — care pot da o mare contribuţie la lămurirea şi convingerea ţărănimii muncitoare despre superioritatea agri­culturii socialiste. In vederea creşterii producţiei agricole şi a măririi pro­ductivităţii muncii trebuie să desfăşurăm o largă propagandă agrotehnică şi zootehnică de masă, corespunzător cu specificul şi experienţa locală. Activiştii de partid trebuie să cunoască principiile de or­­ganizare a muncii în unităţile agricole socialiste, problemele zilei-muncă, repartizării veniturilor, evidenţei contabile, să-şi însuşească cunoştinţele de bază despre agrotehnica porumbu­lui, griului şi a altor culturi, creşterea animalelor, problemele viticulturii şi ale pomiculturii. Comitetul Central al partidului este pe deplin convins că organele şi organizaţiile de partid vor şti să mobilizeze pe toţi oamenii muncii de la oraşe şi sate la lupta pentru aplica­rea sarcinilor trasate de Congresul al II-lea al partidului cu privire la creşterea producţiei agricole, vegetale şi animale şi transformarea socialistă a agriculturii. REZOLUŢIA şedinţei plenare a C. C. al P. M. R. din 16-17 iulie a. c. cu privire la măsurile pentru realizarea sarcinilor stabilite de Congresul al ll-lea al partidului în domeniul transformării socialiste a agriculturii STEAUA ROȘIE • 1 august 1956

Next