Steaua Roşie, septembrie 1956 (Anul 5, nr. 421-429)
1956-09-01 / nr. 421
21— De te-au cântat în tomuri nesfârşite Mulţimea de poeţi şi prozatori, Pe fire lungi ca holde aurite Ce şerpuiesc ca zborul de cocori, ei n-au greşit. Căci tu, ce-naripezi ca flacăra genunii Pe orice ins cu dragoste de viaţă, ai dreptul tău: să crezi, să fii, să speri, să lupţi. Aşa cum ţara ta te-nvaţă. C-atuna, de ce nu te-aş cânta şi eu Ca tinăr, simplu muncitor, Ce am crescut din pomul nostru măre Ce sapă rădăcini ca un sobor. Sunt rămurea din flamura pădurii Şi crede-mă: Sunt gata să-mi atirn, Chiar aripi pentru zbor Spre piscul cel mai-nalt, Ce străjuieşte ţara De und' să strig: Trăiască tinereţea! Trăiască primăvara! — Dar pentru ce ? ai să mă-ntrebi, tinereţe / Cuvint şi glas la ,pentru ce" Au am de-ajuns. Urechile grilejul, tot, sunt gata de răspuns Ortacilor te m-au chemat: „Hei ! tovarăşe, trezeşte-te. Ce tinereţea a ei ţi-a dat, păzeşte. Și nu cruța nici un minut căci timpu trece, iar cind va fi la impărțeală e vai de cel ce ne înșeală." ATANASIE POPA Era un om mic, nebăgat în seamă, Sára Mihály în Cristuru Secuiesc Nici după înfăţişare nu-1 puteai numi printre cei bine nutriţi. Era un omuleţ subţirel, despre care lumea nu ştia nimic, insă cu atît mai mult ştia el despre lume, căci e un om umblat, pe care Sărăcia 1-a purtat icii colo fără Să poată însă prinde undeva rădăcină. Nici chiar vecinii nu ştiau altceva despre el decit că are o puzderie de copii. Cu ce ţinea cele zece guri nimeni nu putea spune. Dar cine să se fi interesat de el, când fiecare avea necazul său, săracii trudeau să scape de sărăcie, bogaţii să mai adauge ceva la avere. Sora Mihály, era Zidar din primăvară pină-n toamnă şi voia să-şi caute fericirea la Bucureşti. Insă în cincisprezece ani abia a putut să smulgă vieţii cele de fiecare zi, de multe ori poate nici astea. Dictatul de la Viena prinzîndu-l în Ardealul de Nord, se gîndea astfel: dacă nu mai pot merge la Bucureşti, voi merge la Budapesta. Poate acolo voi reuşi. Şi ca odinioară 16 György, eroul lui Móricz Zsigmond, îşi luă traista un băţ şi o porni spre Pesta. Insă după un an se întoarse şi mai sărac. Abia acum îşi dădu seama Séra Mihály, că în lumea domnilor, nicăieri nu-i merge bine muncitorului. A avut necaz şi cu casa. Era alungat dintr-una în alta, căci locatarii bine hrăniţi se „scirbeau“ de copiii lui cu feţe palide şi păru, ciuf. Şi chiar dacă nu, care locatar s-ar fi angajat să plătească în locul lui chiria ? FAMILIA SERA Aşa au trecut în şir anii, şi greu i-ar fi lui Séra Mihály să spună care dintre ei a fost mai greu. Vestea lui 1944 a ajuns şi la familia Séra, aducind împlinirea speranţei, că de acum îi va merge bine şi săracului. A şi muncit din răsputeri şi pînă în 1952 a cîştigat destul de bine pe şantierele ţării. Insă marea lui familie înghiţea toată agoniseala lui, îneît nu a ajuns mult prea departe de unde a fost. In comună oamenii ştiau tot atît de puţin despre el. Cei ce se gospodăreau singuri erau ocupaţi an de an cu însămînţatul, secerişii şi sapa, iar colectiviştii cu muncile gospodăriei lor. Insă cui, atlt mai mult știa soția lui Séra Mihály despre viața schimbată a colectiviștilor. Tot mai des spunea bărbatului, că nu-i a bună viața lor nomadă. Ar trebui să se așeze odată. Intr-una din seri cînd sosi acasă, astfel 11 întîmpină nevasta: — Eu nu mă mai gîndesc la nimic. Cu această viață a noastră niciodată nu vom putea scăpa de sărăcie. Hai să intrăm în colectivă. Séra Mihály a rămas îndelung pe gînduri. Dimineaţa l-a căutat pe preşedinte. Şi nu peste mult adunarea i-a primit în rîndurile ei. — De un zidar destoinic aveam mare nevoie — i se spunea. Şi în primul an Séra Mihály cu cele două gemene ale sale şi soţia a lucrat în gospodărie zi de zi. Joska, băiatul cel mare era militar. Ceilalţi erau încă prea ţînci pentru a putea lucra, însă şi-n patru, rezultatele au fost frumoase. Au realizat 840 zile-muncă, şi au dus acasă 34 măji de grîu, porumb şi mai mult, nesperat de mulţi cartofi, fîn şi bani. Nici nu ştiau unde să le aşeze. Şi din 1952 lucrurile se petreceau la fel şi chiar mai bine. Sub 30 măji de grîu niciodată nu au dus acasă. Şi nu peste mult, familia lui Séra Mihály s-a apucat să construiască, şi în curând, casa cu două camere, bucătărie, cămară şi pivniţă a fost terminată. Pe deasupra, şi asta după toată rînduiala unui colectivist, a măritat-o şi pe Iuliska. Cămara a rămas totuşi plină. Plină le este cămara, dar plinele sunt şi inimile de fericire. Azi, Séra Mihály are cuvânt şi loc între oameni. "Şi acestea constituie cele mai mari satisicţii ale lui, pentru toate umilinţele suferite şi sărăcia îndurată. Are însă şi pizmuitori. In ultimii ani se făceau auzite păreri după care lui Séra Mihály să nu se dea lucru de zidărie că s-ar îmbogăţi. Şi Séra Mihály, acest om onest, auzind dincotro bate vîntul, a cerut să fie trimis la cimp. Şi de atunci lucrează acolo, alături de Ceilalţi. Cînd l-am căutat, era şi atunci la cîmp, la căratul clăilor la arie. Pe înserate ne-am aşezat la poveşti. Pînă vorbea de viaţa lor, îl observam să văd dacă nu exagerează. Insă nu. Glasul lui, vibra de bucuria sinceră a omului care găsit fericirea. De pe faţa lui adine brăzdată de viaţă, din privirea lui senină, puteam citi uşor ceea ce simte, gîndurile sale. Sora Mihály nu are ce ascunde. Drumul vieţii lui, a fost drumul drept, deschis, cinstit al țăranului sărac. Era o plăcere să-l auzi vorbind despre noile grîne. (Gy) -STEAUA ROȘIE Din existenţa unui cabinet tehnic încă în nr. 31 din 15 noiembrie 1955 al ziarului „Industria lemnului’’ se arăta într-un articol că: „conducerea Trustului I.F.E.T. Tg. Mureş ar trebui să acorde o mai mare atenţie mişcării de inovaţii1, împiedicind luarea unor hotărîri arbitrare şi superficiale cu privire la inovaţiile ce i se prezintă .. Au trecut mai bine de 9 luni de cînd aceste probleme au fost publicate în presă şi totuşi ele au rămas neluate în seamă. De ce ? Pentru că cei de la cabinetul tehnic al Trustului nu ţin seama de Hotărîrea Biroului Politic al C.C. al P.M.R. cu privire la activitatea ziarului „Scînteia” în care se arată printre altele că instituţiile de orice fel vizate de materialele critice fie în „Scinteia” fie în alte organe de presă sînt datoare să discute criticile aduse, arătînd starea de lucruri şi măsurile luate. Au trecut 9 luni. Şi în prezent există aceeaşi stare de lucruri nepermisă dar tolerată atît de tov. Frölich, director, cît şi de tovarăşul ing. B. Blaşcu (director tehnic). Bunăoară a existat, ca in poveşti, la I.F.E.T. Topliţa (dar acum nu există) un harnic colectiv de inovatori care din an în an a adus contribuţii mari la progresul tehnic al întreprinderii. Acesta a înaintat în anul 1952- 1953 un număr de 14 propuneri de inovaţii. 19 propuneri a făcut în 1954 şi alte 56 în 1955. In anul in curs filele registrului unde inovaţiile se consemnează au rămas albe, neatinse de cerneală. Cititorul se întreabă pe drept cuvânt: care-i cauza că în 1956 nu s-a făcut nici o propunere de inovaţie? Răspunsul este următorul: Birocraţii de la cabinetul tehnic al Trustului, în frunte cu fostul moşier Horia Precup responsabil cu inovaţiile în loc să sprijine iniţiativa creatoare a maselor s-au încurcat în păienjenişul birocratismului. Aici se zbat ca muştele şi ori nu mai pot ori eu vor să iasă pe teren ci prin adrese diferite tărăgănează sau resping pur şi simplu o seamă de propuneri de inovaţii importante pe motivul că... nici ei nu ştiu probabil de ce. Ştefan Bodor, un inovator de seamă de la I.F.E.T. Topliţa relatează că încă în 1953 a stat de vorbă cu Inginerul E. Biro, de la Trust, propunînd acceptarea schimbării motoarelor la tractoarele K. T. 12 cu motoare K. D. 35. Aceasta cu scopul bine definit de a se ajunge la mari economii de combustibil şi de a se obţine o serie de alte avantaje concrete. Pentru a scăpa de răspundere inginerul Biró i-a răspuns lui Bodor cam aşa: „Cum vii d-ta să propui modificări la maşinile sovietice? Nu ţie frică că ajungi la puşcărie?” Şi omul a tăcut. Iată că în anul acesta la I.F.E.T. Roznov s-a ajuns la concluzia că este bună şi utilă schimbarea motoarelor la tractoarele K.T. 12 cu motoare K.D.35. Ministerul, apreciind ca bună propunerea inovatorului de la Roznov a procedat la generalizarea inovaţiei. I.F.E.T. Topliţa care are tractoare ce necesită transformări, ar trebui să plătească inovatorului principal în cazul schimbării motoarelor, 9.000 lei iar pentru cei doi ajutori ai săi este 1.180 lei drept recompensă. Pentru cele 3 tractoare propuse pentru a fi modificate se vor plăti de asemenea, per bucată 32.000 lei. Dacă ţinem seama că o reparaţie generală la un tractor (făcută de I.R.U.M. Tg. Mureş) costă 22.000 lei iar la faţa locului (la I.F.E.T. Topliţa) s-ar putea face cu 12.000 lei, şi avind în vedere că transformările cu schimbarea motoarelor este o operaţie mai simplă, să ne imaginăm ce economii uriaşe s-ar fi putut obţine dacă Trustul, respectiv inginer Biro ar fi studiat şi ar fî acceptat încă în 1953 propunerea lui Bodor şi ar fi procedat la generalizarea acesteia. O altă inovaţie aplicată tractoarelor R. D. 35 făcută tot de Ştefan Bodor constă în Îmbunătăţirile aduse funcţionării acestora pe timpul iernii prin confecţionarea unor colţi de oţel ce se aplică pe zalele şenilelor. Dosarul fiind înaintat Trustului a fost aprobat, inovatorul fiind chiar recompensat. Ar fi totul bine dacă Trustul ar fi generalizat această inovaţie pe regiune cu atît mai mult cu cît ea a apărut şi în presă în urma cărui fapt o seamă de I.F.E.T.-uri, ca Miercurea Ciuc, Reghin, Cheorghieni, Breţcu şi altele au preluat-o şi au aplicat-o. Trustul, a făcut însă chitic, neluînd măsuri ca inovatorul să primească 60 la sută, parte cuvenită inovatorului conform regulamentului de inovaţii. Acest lucru se motivează la Trust cu faptul că în conformitate cu vechiul regulament de inovaţiii care era în vigoare în 1953 nu se permitea acordarea altor recompense pentru inovatori, deoarece dosarul cu inovaţia datează din 1953. De acord. Atunci ce rost a avut executarea în anul 1954, prin I.R.U.M. Tg. Mureş pentru Trustul I.F.E.T. a unui număr de cea. 600 bucăţi colii de iarnă concepute după capul „sec” al cuiva, care, după executare au fost trimise I.F.E.T.-urilor să servească drept modele, facturindu-li-se perechea cu cste 620 lei deşi a fost ştiut că inovaţia lui Bodor este întru totul bună şi se aplică deja aproape peste tot. Datorită temperaturii scăzute, în timpul iernii, s-a intîmplat de multe ori ca motorina din rezervoarele tractoarelor să îngheţe. Acest fapt a determinat oprirea motoarelor şi implicit oprirea lucrului creindu-se un gol în procesul tehnologic al producţiei. Aceste cazuri determinau pe tractorişti să piardă ore întregi cu încălzirea rezervoarelor, folosind în acest scop elape înmuiate în benzină sau chiar lampa de benzină, lucruri periculoase, contravenind normelor de tehnica securităţii. In dorinţa de a rezolva această stare de lucruri s-a propus o inovaţie ce constă dintr-un dispozitiv pentru preîncălzirea motorinei. In presă, respectiv în ziarul „Industria lemnului” nr. 36/1956 a fost popularizată această preţioasă inovaţie, descriinduse amănunţit. Ba mai mult, ea figurează şi pe o schiţă (desen). Trustul I.F.E.T. a acceptat inovaţia amintită încă la 13 august 1954 găsind-o bună şi utilă pentru ca apoi printr-o altă adresă să interzică aplicarea ei (nu pentru motivul că n-ar fi bună) ci pur şi simplu pentru faptul că anumiţi birocraţi din Ministerul de resort n-au găsit-o potrivită, pretexted că rezervorul ar putea să explodeze. Impregnarea traverselor C.F.F. de fag şi molid la cald şi rece este o propunere veche care datează din anul 1954 cind a fost acceptată de către I.F.E.T. Topliţa şi trimisă Trustului intr-un dosar destul de voluminos. Sîntem în luna septembrie a anului 1956 şi spre ruşine, această problemă n-a fost încă rezolvată. Şi cînd aflăm că motivul principal care a stat la baza tergiversării experimentării inovaţiei propuse a constat în două găleţi de păcură, ne vine de-a dreptul să credem că nu avem de-a face cu oameni serioşi. Pentru aceste două găleţi de păcură s-au făcut cca. 14 adrese rămase fără răspuns atît din partea Trustului cît şi din partea conducerii I.F.E.T. Topliţa. Acum o lună, propunătorul inovaţiei, a făcut rost de păcură şi a cerut Trustului, respectiv inginerului Biro, să vină la experimentare, care s-a efectuat însă fără cei de la Trust deoarece aceştia din „modestie” nu s-au deplasat la faţa locului. Pentru a justifica de ce anume nu s-au deplasat la faţa locului încep să spună, în frunte cu inginerul Boris Blaşcu că s-ar îndoi de reuşită, deşi ei încă în 1954 au acceptat experimentarea impregnării, ceea ce denotă că au fost convinşi de eficacitatea ei. Lungimea liniei C.F.F. Topliţa este destul de mare, întreţinerea ei impuntnd fabricarea unui număr de 376.000 bucăţi traverse care impreprnate pe plan local ar aduce o economie de cca. 10 milioane lei. Turnarea lagărelor la vagoanele C.F.F. din fontă maleabilă, căptuşite cu 5—6 mm alamă nu este un lucru nou. La I.F.E.T. Răsfolita de pildă, asemenea lagăre sînt folosite de 3 ani, dind un rezultat practic mulţumitor. Pentru Trust însă acesta este ceva nou de care pînă deunăzi nici n-a auzit. De aceea s-a putut latimpla ca propunerea făcută în această privinţă de către L. Magyar din Topliţa să fie respinsă pe simplul motiv că C.F.R.-ul încă nu a trecut la fabricarea unor asemenea lagăre. Deşi aplicarea acestei inovaţii ar aduce pentru I.F.E.T. Topliţa o economie de alamă în valoare de cca. 200.000 lei, ea nu s-a bucurat de sprijin, nici din partea Trustului şi nici din partea Ministerului tutelar respectiv. Inovatorii de la Topliţa au dat mult de lucru Trustului şi în special celor de la cabinetul tehnic. De aceea, unii dintre aceştia nutresc o atitudine ostilă faţă de cei care studiază zi şi noapte, care se străduiesc să ducă înainte progresul tehnic. Ei nu sunt recunoscuţi de către Trust, ca adevă-* raţi luptători pentru progres ei sunt denumiţi carierişti care fug după cîştiguri. Alţii cum este de pildă Inginerul Alexandru Graur, în Ioc să-l ajute, vorbeşte cu unii dintre inovatori în mod nepermis, numindu-i neştiutori, nepricepuţi, etc. De altfel, de asemenea oameni care în loc să ajute, caută să frineze iniţiativa maselor, societatea noastră nu are nevoie. Conducerea Trustului I.F.E.T. Tg. Mureş împreună cu organizaţia de partid şi comitetul de întreprindere trebuie să se întrunească neapărat cît mai urgent şi să analizeze activitatea cabinetului său tehnic, luîttd măsurile organizatorice corespunzătoare care să ducă la îmbunătăţirea radicală a activităţii ei. L. VASIL 1 septembrie 1956 Spor la muncă în noul an şcolar In toate instituţiile de învăţămînt — de la şcolile de 4 ani pînă la facultăţi - se simte în aceste zile al lui septembrie o atmosferă solemnă, sărbătorească, dar şi freamătul unei munci Încordate, al ultimelor, pregătiri in vederea deschiderii noului an şcolar. Sărbătorescul ,începutului“ este cu atît mai mare cu cit noul an şcolar începe sub semnul importantelor hotăriri luate de partid şi guvern, pentru traducerea în viaţă a directivelor cu privire la învăţăfflînt, adoptate de cel de-al II-lea Congres al P.M.R. Sărbătorescul „începutului" este cu atît mai mare cu cît dascălii şi elevii au primit cu însufleţire şi se pregătesc temeinic pentru traducerea în viaţă a Hotărîrii C.G. al P.M.R. şi a Consiliului de Miniştri cu privire la îmbunătăţirea învăţămîntului de cultură generală. Sub semnul importantelor hotărîri adoptate de partid şi guvern acest an şcolar va aduce mari bucurii elevilor şi studenţilor din regiunea noastră. In multe sate şi oraşe au luat fiinţă noi şcoli şi clase, noi laboratoare, internate şi cămine. Pentru elevii minorităţilor naţionale din Ditrău, Miercurea Nirajului, Sovata, au luat fiinţă noi şcoli medii cu limba de predare maghiară. In majoritatea şcolilor din regiunea noastră, ca şcoala medie de băieţi din Sf. Gheorghe, Casa de copii din Miercurea Ciuc etc., lucrările de reparaţii capitale şi curente sînt pe sfîrşite. In vederea unor cît mai bune condiţii de trai şi de învăţătură pentru studenţii Institutului Medico-farmaceutic din Tg. Mureş, se va da in folosinţă în cel mai scurt timp un mare şi frumos cămin studenţesc situat pe platoul din faţa clinicilor. Spre deosebire de anii trecuţi, şcoala nouă, la chemarea partidului, acordă o mare atenţie politehnizării invăţămlntului — calea cea mai sigură pentru legarea şcolii de cultură generală, de practica construcţiei socialiste. Primele şcoli din regiunea noastră, ca şcoala medie din Odorhei, şcoala medie „Iosif Rangheţ“ şi şcoala medie nr. 1 din Tg. Mureş, înzestrate în acest sens, pînă la începutul noului an şcolar vor fi utilate cu cele,,necesare, efectuării în timpul anului,, a unor lucrări practice în condiţii cit mai bune. Toate acestea ne arată că şcoala în regimul nostru şi-a deschis şi deschide larg porţile tuturor copiilor ţării, care sub îngrijirea părintească a partidului au posibilitatea să înveţe să-şi aleagă profesiunea dorită, spre deosebire de anii cînd şcoala era rezervată doar claselor exploatatoare. Statul democrat-popular, acordând o atlt de mare importanţă Invăţămtn*tului de toate gradele, pretinde lu*crătorilor din Invăţămtnt, tuturor elevilor şi studenţilor să depună maximum de efort în vederea obţinerii unor vaste cunoştinţe teoretice şi practice, menite să slujească „inline“ direct construirea socialismului, încă de pe acum se impune a acorda o mare atenţie pregătirii de conţinut şi formă în noul an şcolar, iar planurile de muncă elaborate de minister să fie din timp studiate şi discutate Intre catedrele de aceeaşi specialitate, astfel ca In prime zi de şcoală profesorii şi învăţătorii si Întocmească planurile calendaristice după cele mai înalte principii ale pedagogiei socialiste. Secţia de invăţămînt a sfatului popular regional, a sfaturilor populare raionale şi orăşeneşti, să urmărească permanent, punct cu punct cele discutate la consfătuirile învăţătorilor şi profesorilor, astfel încit în noul an şcolar programa elevilor să fie axată exclusiv pe învăţătură, să se urmărească de pe acum şcolarizarea tuturor elevilor care au terminat clasa IV-a elementară, să se acorde o atenţie sporită, din partea învăţătorilor şi profesorilor problemei de culturalizare a maselor. Cu toate că timpul este destul de înaintat, sfaturile populare raionale, secţia de învăţămînt a sfatului popular regional care nici pină acum nu are o evidenţă clară în ce priveşte reparaţiile şi amenajările şcolilor din regiune, trebuie să implusioneze ritmul lucrărilor începute (cazul la şcoala nouă din Topliţa unde lucrările au stagnat), şi în cea mai scurtă vreme să ia legătură cu U.R.C.C. în vederea aprovizionării cooperativelor săteşti cu rechizitele şcolare necesare. Ridicarea nivelului învăţămîntului în anul şcolar 1956/1957 prevăzut în Hotărîrea C.C. al P.M.R. şi a Consiliului de Miniştri al R.P.R. pune în faţa organizaţiilor de partid şi U.T.M. din şcoli şi facultăţi, în faţa directorilor, rolul de a curma lipsurile manifestate in anii trecuţi în majoritatea şcolilor din regiunea noastră prin combaterea formalismului unor profesori şi învăţători în pregătirea şi predarea diferitelor obiecte, ca şi combaterea unor manifestări de minimalizare în ce priveşte programa analitică, cît şi lipsa de exigenţă colectivă de a trezi în fiecare elev şi student gustul pentru lectura particulară, învăţătorii şi profesorii au datoria să răspundă cu cinste nobilei misiuni ce le este încredinţată de partid pentru educarea viitorului de mâine al patriei noastre. Spor la muncă în noul an şcolar!