Steaua Roşie, septembrie 1956 (Anul 5, nr. 421-429)
1956-09-01 / nr. 421
septembrie 1956 Şi s-a vorbit, deşi nu mult, totuşi oamenii au luat cuvântul şi au vorbit. Dar se string şi mai ales dacă sunt convocaţi, oamenii vorbesc. Aşa au vorbit şi tovarăşii din organizaţia de bază a spitalului din Reghin, cu ocazia adunării de dare de seamă şi alegeri. Nu ca să rezolve probleme ci fiind că erau in şedinţă şi în şedinţă de obicei se vorbeşte. Şi astfel s-a ajuns să se vorbească despre gazeta de perete, de pavazarea instituţiei cu ocazia sărbătorilor naţionale, de faptul că intre două adunări trec de obicei câte 2—3 luni etc. Problemele mari ale instituţiei au rămas însă pe mai departe suspendate probabil, pină la alegerile viitoare. Aşa se obişnuieşte tot unele părţi. De abia cînd ajung la capătul drumului oamenii analizează ceea ce trebuia făcut şi-şi iau noi angajamente ca apoi să se constate din nou că iarăşi nu s-a făcut nimic. Aproape că nu există şedinţă la comitetul raional de partid din Reghin, în care organizaţia de bază de la spital să nu fie scoasă în evidenţa ca o organizaţie slabă, inactivă. Se vorbeşte mult, prea mult poate uneori de acest lucru, însă de cele mai multe ori, dacă nu întotdeauna, critica a rămas la suprafaţă, abstract făcută şi nu urmată de măsuri politice pentru îmbunătăţirea muncii. Se vorbeşte că uneori mişcarea dată bolnavilor e slabă, că anumite cadre sanitare — medici şi surori — se poartă urît cu bolnavii, nu se apropie sufleteşte de cei suferinzi care aşteaptă de la el, pe lîngă tratamentul medical şi o anumită încurajare morală de care bolnavul are absolută nevoie pentru a putea trece şi învinge mai uşor greul bolii. Există de asemenea în spital greutăţi în ceea ce priveşte aprovizionarea cu alimente , lemne de foc. Maternitatea care acum se construieşte, este în al V-lea an de lucru şi trustul regional de construcţii execută lucrările numai în lunile de toamnă şi iarnă ceea ce nu poate să nu aibă urmări negative, nu numai asupra construcţiei dar şi asupra bolnavelor şi a personalului sanitar,, care deserveşte maternitatea. Disciplina in muncă, în cadrul instituţiei nu este cea mai bună. lată câteva probleme care trebuiau ridicate în darea de seamă şi supuse adunării comuniştilor pentru discutare. Dar ele n-au fost ridicate şi nici discutate. Nu s-au pus în dis VIAŢA DE PARTID cuţie pentru că organizaţia de bază de aici nici nu s-a ocupat cu ele crezîndu-le probabil „chestiuni administrative”, de competenţă conducerii şi nu a organizaţiei de bază. E limpede deci, că organizaţia de bază a spitalului Reghin, nu-şi cunoaşte atribuţiile, că n-a fost ajutată şi îndrumată pentru înţelegerea justa a rolului său în cadrul instituţiei. De altfel nu numai darea de seamă a fost sumar întocmită. Toate celelalte condiţii care trebuiesc pregătite în prealabil, printre care studierea instrucţiunilor, întocmirea proiectului de hotăriri, și lansarea convocatorului, n-au fost de fapt respectate, tratîndu-se destul de superficial. Adunarea a fost convocată de pildă, pentru orele 18, dar din cauza neprezentarii membrilor și candidaților de partid a inceput aproape la orele 19 iar convocatorul care trebuia semnat cu 5 zile înainte, a fost semnat de abia cu o zi înainte de adunare. Tovarăşii Stein Iosif şi Iacob Dumitru, şi-au uitat carnetele de partid acasă şi au plecat după fie din adunare. Iată numai două exemple care demonstrează superficialitatea cu care membrii de partid de aici privesc munca organizaţiei de partid. Din darea de seamă şi mai ales din discuţii a reieşit totuşi o problemă foarte importantă. Nu fiind că s-ar fi ocupat de ea, ci o problemă de care nu s-a ocupat nimeni. E vorba de primirea de candidaţi şi noi membri de partid, problemă care dacă ar fi fost în atenţia organizaţiei de bază CU Siguranţă Că munca politică şi însăşi rolul de conducător politic al organizaţiei ar fi crescut. Astfel, de abia acum, la alegeri s-a constatat că Organizaţia de bază a spitalului din Reghin n-a primit încă nici un candidat de partid. E adevărat că cererile tovarăşilor dr. Iacob Eugen şi a sorei Ionaşcu Artemiza secretara organizaţiei U.T.M. pe instituţie sunt înaintate de peste un an, dar e tot atît de adevărat că ele mucezesc undeva prin sertarele cu actele organizaţiei de bază, nerezolvate. In spital există un număr frumos de tovarăşi tineri, utemişti, care prin munca şi atitudinea lor ar merita să devină candidaţi şi apoi membri de partid. Se înţelege însă că ei nu pot deveni comunişti din oficiu fără o prealabilă pregătire. Curios, aproape toţi vorbitorii din adunare, tov. Simon Alexandru, Iacob Dumitru, Dr. Puia Aurel, Dr. Halász, tehnicianul dentist Kopács Eugen ş. a., în discuţiile ce le-au purtat (au arătat, pe probleme mărunte), au aruncat toate lipsurile din munca de partid pe seama medicului Trifu Teodor, fostul secretar al organizaţiei de bază care în prezent nu mai este în localitate. Cu alte cuvinte, mortul e de vină. Există în mentalitatea unor oameni, cadre de conducere, anumite concepţii cu privire la munca de partid, în diferite sectoare, concepţii bazate pe anumite idei preconcepute. E vorba de faptul că întreaga muncă de partid, în anumite raioane este îndreptată exclusiv înspre industrie şi agricultură şi se pierde din vedere celelalte compartimente de activitate care în mod obligatoriu fac parte din ansamblul muncii de partid. Credem că vorbind despre activitatea organizaţiei de bază de la spitalul din Reghin, e vorba tocmai despre o astfel de situaţie. Faptul că Comitetele raional şi orăşenesc de partid Reghin sprijină din toate puterile dezvoltarea industriei şi agriculturii, aceasta e fără îndoială un lucru bun. Faptul însă că munca de partid in spital e slabă că organizaţia de bază de aici n-a reuşit să se impună ca organ politic al instituţiei, e o lipsă destul de mare nu numai a comuniştilor din spital dar în special a celor două comitete de partid. Aşa cum s-a făcut, adunarea de dare de seamă şi alegerea conducerii în organizaţia de bază din spital totuşi s-a făcut. Activitatea ei, nu trebuie lăsată însă ca pină acuma să se desfăşoare la voia intimplării. Comuniştii de aici, care sunt totuşi tovarăşi buni, au nevoie de ajutor Ei nu l-au cerut pină acum pentru că le lipseşte combativitatea şi curajul de a critica organele superioare. Dar acestea nu trebuie să se lase rugate în acordarea ajutorului. Acest lucru se poate însă face numai dacă și activitatea sanitară care este de fapt una din problemele de bază ale politicii prtidului șî guvernului, va fi privita cu tot atîta seriozitate ca şi celelalte probleme cu care comitetele raional şi orăşenesc de partid Reghin se ocupă. Aşadar, nu doctorul Trifu care a plecat din Reghin, este vinovat de inactivitatea şi lipsa de orientare a organizaţiei de bază din spital. I. SIMA O. FEKETE tul Privit din coama dealului, satul Lueta pare o turmi de oi speriată de lup Casele îngrămădite unele in altele, printre care ca o plasă ţesută de un păianjen beat, se strecoară firele intortochlate ale drumului, pierdute sub umbra pomilor ce străjuiesc aşezările, unindu-şi vîrfurile sub formă de cupole fantastice. Singure clădirile ce adăpostesc instalaţiile şi birourile minelor de fier Lueta fac excepţie de la regula arhitectonică a satului, avind aspectul unui cioban ce-şi păzeşte de la distanţă turma. Mergeam pe lingă o potecuţă şerpuindă ce se topea in nişte uşi mari şi noi de stejar, la fel ca şi clădirea pe care o păzeau. — Pe cine căutaţi? am fost întrebat de un om in salopetă, ce încerca să dirijeze un şuvoi de apă, care, încăpăţînat, nu vroia să apuce drumul pe care-l indica diriguitorul. — Pe inginerul Popescu Ion, şeful serviciului tehnic. L-am şi găsit pe acesta, echipat pentru intrare în subteran, iar după citeva minute arătam la fel ca el. Şi cu o lampă de carbid pe umăr, am intrat pe galeria de coastă, punctul principal de extracţie al minereului de fier, GUSTAV Aşă-i spuneam uneia din galeriile principale ale minei Lueta, după numele sfintului Gustav spun unii, alţii după numele unui miner ucis, aici cu mulţi ani in urmă de o surpătură de tavan. Păşeam atenţi şi ascultam explicaţiile inginerului Popescu in legătură cu tectonica minei, metodele de exploatare şi organizarea lucrului. La o cotitură apăru lumina unei lămpi cu care cineva străpungea bezna şi deodată pe tavanul galeriei se profilară trei umbre. Lingă noi apăruse comunistul Golbos Iosif V., Józsi bácsi cum ii spun toţi minerii, unul dintre cei mai vechi muncitori ai minei. — „Lucrez la mina de mai bine de 17 ani şi nu mă rabdă inima să Fimnea furnalelor nu spun oricui mă întreabă ce multe s-au schimbat la mina Lueta. Am lucrat sub diferiţi patroni, cină Bujoiu, cină familia Robony, toţi fiind la fel de hrăpăreţi. Munceam de dimineaţă şi pină seara fără haine de protecţie şi fără cizme, să îmbuibăm pe aceşti nesătui de averi iar partea noastră erau amenzile şi închisoarea de la Vlăhiţa. In 1941 răbdarea noastră a ajuns la culme şi n-am mai vrut să lucrăm Am fost forţaţi pentru acest lucru să mergem pe front, să luptăm pentru „idealurile" unor descreieraţi. Cum era şi normal, mina s-a închis". Şi vocea lui Găbos Iosif căpătă deodată un timbru grav, căutând cu ochii trişti pe jos, printre bucăţile de piatră spartă, parcă pierduse ceva scump. Deodată faţa i se lumină şi cu o voce tinerească continuă: — Dar n-am murit toţi un război / Imediat cu venirea noastră primul gind a fost mina. Totul era părăsit şi vraişte ca după incendiu. Redeschiderea exploatării se impunea cu atât mai mult cu cit uzinil. Vlăhiţa nu mai turnau tunuri ci sape şi lopefi, pentru munca paşnică. In cadrul „Cooperativei muncitorilor" întreprinderea s-a înviorat complet, iar In 1948 a devenit întreprindere de interes republican. Tovarășul Gábos îmi relată pe scurt ultimele evenimente deoarece după propriile-i spuse „prea însemnate fapte s-au intimplat din 1945 încoace pentru ca să nu fie cunoscute pretutindeni". .. Intr-adevăr multe s-au schimbat de atunci şi multe se vor schimba A crescut înzestrarea cu maşini a minei, a crescut producţia de la an la an, au crescut oamenii. La mina Lueta tatăl învaţă pe copil mineritul, iar bunicul îşi iniţiază nepotul in tainele acestei frumoase meserii. ■— Mergeţi să vă arăt cea mai bună brigadă a minei — îmi spuse maistrul miner Gábos, păşind pe scările unui suitor. Și sus de tot, sub cupola abatajului, am găsit in plin avlnt echipa I a brigăzii U.T.M. — Noi formăm echipa — îmi spuse Péter Emeric, eu și cu Gábos Antal. — Bine dar văd că lucrați trei — spusei, privind un tânăr ce nici nu ridicase capul la venirea noastră. — A! da! el e András, Kolozsi András, îşi face şutul acum cu noi ca să fie Ober după masă. Și apropiindu-se de urechea mea îmi şopti: — Ştiţi se însoară şi... Kolozsi András, care auzise vorbele spuse de altfel cu atlta discreţie, se roşi pină-n albul ochilor şi grăi cu un glas tărăgănat: — Cel puţin eu-s mai tinăr şi mă Insdr singur, dar să te vedem şi pe tine cine dracu te o mai însura, că ai ajuns fecior tomnatic Piter Emeric, fără să se supere de „împunsătura" ortacului. începu să rldă cu hohote iar noi toţi U imitarăm. Urarăm noroc harnicei brigăzi iar lui Kolozsi András in mod special şi părăsirăm brigada U.T.M., fruntaşă In glume, dar mai ales In producţie. —■ S-au angajat să depăşească planul cu 30% pe luna august — zise inginerul Popescu care tot timpul ne-a urmărit ca o umbră, brigada s-a ţinut de cuvint. Cînd s-au analizat îndeplinirea angajamentelor pe luna august, brigada U.T.M. avea o depăşire de 35%. La ieşirea din galeria Gustav, soarele bătea strălucitor ca după ploaie. Urcat pe un camion cu minereu şi ajuns în Vlăhiţa am asistat la umplerea furnalului nr. 1, unde produsul harnicilor mineri de la Lueta se înfrăţeşte cu minereul de la Krivoi-Rog şi dau împreună fonta, — cea mai bună fontă din ţară ,consfinţind o prietenie de nezdruncinat. BRIUCUŞ AUREL STEAUA ROȘIE Tot mai multe inovaţii Muncitorii şi tehnicienii de la întreprinderea „Ludovic Minszki" din Tg. Mureş sînt permanent preocupaţi cu găsirea noilor inovaţii. Numai în anul acesta au fost aplicate peste 43 de inovaţii propuse. De curind a fost aplicată inovaţia maistrului Liteczky Leo de la atelierul de strungari®, care constă intr-un dispozitiv ataşabil la maşina de polizat plan, cu ajutorul căruia timpii morţi la ascuţirea cuţitelor de frezat s-au redus cu 30 minute. Muncitorul Kohn Andrei aplicînd un intrerupător automat maşinilor de polizat, la umed, exclude o serie de accidente in munci. VULTUR SIMION corespondent ... la staţiunea climaterică Lăpuşna a sosit de citeva zile colectivul de copii al căminului din comuna Apatina, raionul Reghin. In contradicţie însă cu frumuseţea naturii înconjurătoare şi aerul curat din staţiune, in lăcaşul copiilor, curăţenia lasă mult de dorit. Lina Costan, care răspunde de curăţenie, nu are timp pentru aceasta. In ultimul timp ea a primit „sarcina” de a culege smeură, dar nu pentru copii, ci pentru doamna directoare. (M. Banga Corespondent). ...acţiunea de electrificare a comunei Subcetate, raionul Boguţa, începută încă din anul trecut, nu s-a terminat Cu tot sprijinul bănesc, material ţi în muncă dat de săteni, lucrarea a rămas baltă. Transformatorul, uleiul şi alte materiale zac de luni de zile pe lîngă stîlpi, fără să se aeziseze nimeni de acest fapt. Am vrea să ştim cine este vinovat de această tăragăneală, comitetul executiv al sfatului popular sau întreprinderea nr. 2 a Trustului de construcţii regional şi, totodată, cînd cred ci vor desăvîrşi lucrarea începută ? (L. Unzici, corespondent). 1 9 Cei mai multe furaje însilozata „Se va acorda o importanţă deosebită creşterii numărului de animale şi mai ales sporirii productivităţii lor, asigurind în acest fel cantităţi sporite de carne, grăsimi, lapte, pui, precum şi materii prime de origine animală pentru industria alimentară și ușoară". Pentru ducerea la îndeplinire a acestor sarcini trasate de Directivele celui de-al ll-lea Congres al P.M.R. e necesar ca animalelor, indiferent de specie, să li se asigure baza furajeră pe întreg anul. Baza furajeră se poate asigura ușor prin sporirea culturilor de porumb siloz, masă verde precum şi prin folosirea pe scară largă a culturilor duble. Pînă în anul 1950, pe cuprinsul regiunii noastre erau 20 silozuri din beton. După 1950, datorită creării şi dezvoltării gospodăriilor agricole colective şi muncii politice desfăşurată de organizaţiile de partid, s-au construit încă 162 silozuri cu o capacitate de 1 000 tone. Pe lingă acestea au fost săpate încă 300 gropi de siloz cu o capacitate de 16.000 tone. In anul 1955 cantitatea nutreţului murat s-a ridicat la 24.700 tone. Faţă de numărul mare de animale existent în regiunea noastră aceste cantităţi sunt mici. Pentru a schimba starea lucrurilor şi a populariza succesele dobîndite de unele gospodării agricole colective, pentru a cunoaşte noul tip de siloz construit cu sprijinul colectiviştilor din Sărăţeni (raionul Sîngeorgiu de Pădure) şi pentru a demonstra practic diferite metode de însiozare, Direcţia agricolă regională, la propunerea comitetului regional de partid, a organizat o Consfătuire la Singiurgi de Pădure şi Sîntana de Mureş. La consfătuire, care a durat două zile, au participat referenţi cu baza furajeră, zootehnişti, preşedinţi ai gospodăriilor agricole colective, ţărani cu gospodărie individuală din cele 10 raioane ale regiunii noastre La staţiunea de montă comunală din Singeorgiu de Pădure. Participanţii la consfătuire au avut prilejul să vadă noul tip de siloz de formă circulară construit din 260 elemente prefabricate din beton. Fiecare element are forma unui arc de cerc, fiind prevăzut în interior cu două găuri de formă dreptunghiulară. Silozul e semicufundat in pâmînt și are o capacitate de 57 m . Avantajele tehnice ale noului tip de siloz sînt a menţine o temperatură constantă şi aceasta datorită stratului de aer care se crează in interiorul peretului, e uşor montabil şi demontabil. Elementele se pot prefabrica şi iarna în încăperi. Din punct de vedere economic necesită doar o treime din materialul necesar pentru a construi acelaşi siloz cu pereţii compacţi. Costul silozului nu depăşeşte suma de 5.300 lei. Un asemenea siloz se poate construi de colectivişti în 50—55 zile-muncă. La gospodăria agricolă din Sântăna de Mureş. Preşedintele gospodăriei, Mátyás Adalbert, a arătat participanţilor cultura porumbului de siloz. După aceea cîţiva dintre colectivişti au cosit porumbul de siloz, l-au încărcat pe căruţe şi l-au transportat la siloz unde cu ajutorul unei tocătoare mecanice cit şi a unei batoze de leguminoase transformată s-a tocat porumbul la mărimea de 1—3 cm. In tot timpul insilozării masa tocată a fost călcată de 4 bărbaţi pentru a nu rămâne aer in interior. La consfătuire s-a atras atenţia că timpul de însilozare nu trebuie să depăşească 24 sau cel mult 48 de ore. Reuşita însilozării depinde şi de felul cum se aşează şi se bătătoreşte stratul de pămînt. Consfătuirea s-a încheiat prin discuţii la care au luat parte un număr mare de participanţi. Gheorghe Miceţi, brigadier zootehnie la gospodăria agricolă colectivă din Chiflari, raionul Tg. Mureş, a arătat cum anul trecut din lipsă de siloz ei au săpat o groapă în care au însilozat vreji de castraveţi, dovlecei, capete de floarea soarelui şi alte resturi din grădina de zarzavat. Toate acestea le-au îndesat bine, leau acoperit cu pămînt. Mulţi colectivişti ziceau că au pierdut vremea degeaba. Totuşi insilozarea a reuşit cît se poate de bine, vitele au consumat cu plăcere nutreţul murat şi cantitatea de lapte a Sporit simţitor. Anul acesta, în aceeaşi groapă şi în altele noi, a spus Micuţi, vor însiloza cantităţi însemnate de furaje. Peste 62 vagoane furaje verzi au însilozat colectiviştii din Ghidfalău, raionul Sf. Gheroghe, asigurind astfel zilnic cite 25 kg nutreţ însilozat pentru 72 vaci cu lapte. In cuvinte simple, Alexandru Pilu, preşedintele G.A.G. din Rugineşti, raionul Cristuru Secuisec, a vorbit despre rezultatele obţinute de ei la însiozare şi mai ales despre felul cum trebuiesc păstrate silozurile după ce s-a scos din ele tot nutreţul murat. Inginerul Someşan Ştefan de la S.M.T. Tg. Mureş a cerut gospodăriilor colective din raionul Tg. Mureş să folosească din plin tocitoarea mecanică de care dispune staţiunea şi a promis participanţilor de la consfătuire că vor da tot sprijinul necesar pentru a transforma batozele reformate în tocători. Dr. Emil Pisat a arătat că este necesar să fie asigurat nutreţ murat nu numai pentru vitele mari şi pentru porcine, ovine şi chiar păsări. Dacă unele gospodării colective nu au posibilităţi să construiască silozuri din beton, să facă gropi în pămînt, de mărimi diferite, după necesităţi După ce au fost săpate gropile, se ard, apoi se văruiesc, putîndu-se insiloza in ele în bune condiţiuni orice fel de furaje. Dar nu e de ajuns, a spus vorbitorul, ca să construieşti un siloz, ci el trebuie îngrijit, reparat şi ferit de umezeală. Astfel de gropi se pot face cu uşurinţă şi la staţiunile de montă comunale. Consfătuirea a subliniat datoria inginerilor şi tehnicienilor agronomi de a învăţa pe colectivişti şi pe ţăranii cu gospodărie individuală cum se construieşte un siloz sau o groapă pentru siloz, de a arăta care sînt avantajele mari pe care le prezintă nutreţul însilozat, pentru ca să nu rămînă nici o gospodărie colectivă sau ţărani cu gospodărie individuali fără siloz sau groapă de siloz pentru a se asigura zilnic o cantitate de 30 kg nutreț Însilozat pe cap de vită mare. R. CÎMPEANU