Steaua Roşie, septembrie 1956 (Anul 5, nr. 421-429)

1956-09-01 / nr. 421

­ septembrie 1956 Şi s-a vorbit, deşi nu mult, totuşi oamenii au luat cuvântul şi au vor­­bit. Dar se string şi mai ales dacă sunt convocaţi, oamenii vorbesc. Aşa au vorbit şi tovarăşii din organizaţia de bază a spitalului din Reghin, cu ocazia adunării de dare de seamă şi alegeri. Nu ca să rezolve probleme ci fiind că erau in şedinţă şi în şe­dinţă de obicei se vorbeşte. Şi astfel s-a ajuns să se vorbească despre gazeta de perete, de pavazarea in­stituţiei cu ocazia sărbătorilor naţio­nale, de faptul că intre două adunări trec de obicei câ­te 2—3 luni etc. Pro­blemele mari ale instituţiei au rămas însă pe mai departe suspendate pro­babil, pină la alegerile viitoare. Aşa se obişnuieşte tot unele părţi. De abia cînd ajung la capătul drumului oa­menii analizează ceea ce trebuia fă­cut şi-şi iau noi angajamente ca apoi să se constate din nou că iarăşi nu s-a făcut nimic­. Aproape că nu există şedinţă la comitetul raional de partid din Re­ghin, în care organizaţia de bază de la spital să nu fie scoasă în evidenţa ca o organizaţie slabă, inactivă. Se vorbeşte mult, prea mult poate uneori de acest lucru, însă de cele mai multe ori, dacă nu întotdeauna, cri­tica a rămas la suprafaţă, abstract făcută şi nu urmată de măsuri poli­tice pentru îmbunătăţirea muncii. Se vorbeşte că uneori mişcarea dată bolnavilor e slabă, că anumite cadre sanitare — medici şi surori — se poartă urît cu bolnavii, nu se apro­pie sufleteşte de cei suferinzi care aşteaptă de la el, pe lîngă tratamen­tul medical şi o anumită încurajare morală de care bolnavul are absolu­tă nevoie pentru a putea trece şi în­vinge mai uşor greul bolii. Există de asemenea în spital greutăţi în ceea ce priveşte aprovizionarea cu alimente ,­ lemne de foc. Maternita­tea care acum­ se construieşte, est­e în al V-lea an de lucru şi trustul regional de construcţii execută lucră­rile numai în lunile de toamnă şi iarnă ceea ce nu poate să nu aibă urmări negative, nu numai asupra construcţiei dar şi asupra bolnavelor şi a personalului sanitar,, care deser­veşte maternitatea. Disciplina in muncă, în cadrul instituţiei nu este cea mai bună. lată câteva probleme care trebu­iau ridicate în darea de seamă şi su­puse adunării comuniştilor pentru discutare. Dar ele n-au fost ridicate şi nici discutate. Nu s-au pus în dis­ VIAŢA DE PARTID cuţie pentru că organizaţia de bază de aici nici nu s-a ocupat cu ele cre­­zîndu-le probabil „chestiuni adminis­trative”, de competenţă conducerii şi nu a organizaţiei de bază. E limpede deci, că organizaţia de bază a spi­talului Reghin, nu-şi cunoaşte atribu­ţiile, că n-a fost ajutată şi îndrumată pentru înţelegerea justa a rolului său în cadrul instituţiei. De altfel nu numai darea de seamă a fost sumar întocmită. Toate celelalte condiţii ca­re trebuiesc pregătite în prealabil, printre care studierea instrucţiunilor, întocmirea proiectului de hotăriri, și lansarea convocatorului, n-au fost de fapt respectate, tratîndu-se destul de superficial. Adunarea a fost convo­cată de pildă, pentru orele 18, dar din cauza neprezentarii membrilor și candidaților de partid a inceput a­­proape la orele 19 iar convocatorul care trebuia semnat cu 5 zile înain­te, a fost semnat de abia cu o zi înainte de adunare. Tovarăşii Stein Iosif şi Iacob Dumitru, şi-au uitat carnetele de partid acasă şi au ple­cat după fie din adunare. Iată nu­mai două exemple care demonstrează superficialitatea cu care membrii de partid de aici privesc munca organi­zaţiei de partid. Din darea de seamă şi mai ales din discuţii a reieşit totuşi o proble­mă foarte importantă. Nu fiind că s-ar fi ocupat de ea, ci o problemă de care nu s-a ocupat nimeni. E vor­ba de primirea de candidaţi şi noi membri de partid, problemă care da­că ar fi fost în atenţia organizaţiei de bază CU Siguranţă Că munca poli­tică şi însăşi rolul de conducător po­litic al organizaţiei ar fi crescut. Ast­fel, de abia acum, la alegeri s-a con­statat că Organizaţia de bază a spi­talului din Reghin n-a primit încă nici un candidat de partid. E adevă­rat că cererile tovarăşilor dr. Iacob Eugen şi a sorei Ionaşcu Artemiza secretara organizaţiei U.T.M. pe in­stituţie sunt înaintate de peste un an, dar e tot atît de adevărat că ele mu­­cezesc undeva prin sertarele cu ac­tele organizaţiei de bază, nerezol­­vate. In spital există un număr fru­mos de tovarăşi tineri, utemişti, care prin munca şi atitudinea lor ar me­rita să devină candidaţi şi apoi membri de partid. Se înţelege însă că ei nu pot deveni comunişti din o­­ficiu fără o prealabilă pregătire. Curios, aproape toţi vorbitorii din adunare, tov. Simon Alexandru, Ia­cob Dumitru, Dr. Puia Aurel, Dr. Halász, tehnicianul dentist Kopács Eugen ş. a., în discuţiile ce le-au purtat (au arătat, pe probleme mă­runte), au aruncat toate lipsurile din munca de partid pe seama medicu­lui Trifu Teodor, fostul secretar al organizaţiei de bază care în prezent nu mai este în localitate. Cu alte cuvinte, mortul e de vină. Există în mentalitatea unor oameni, cadre de conducere, anumite concep­ţii cu privire la munca de partid, în diferite sectoare, concepţii bazate pe anumite idei preconcepute. E vorba de faptul că întreaga muncă de partid, în anumite raioane este în­dreptată exclusiv în­spre industrie şi agricultură şi se pierde din vedere celelalte compartimente de activitate care în mod obligatoriu fac parte din ansamblul muncii de partid. Credem că vorbind despre activitatea orga­nizaţiei de bază de la spitalul din Reghin, e vorba tocmai despre o ast­fel de situaţie. Faptul că Comitetele raional şi orăşenesc de partid Reghin sprijină din toate puterile dezvoltarea industriei şi agriculturii, aceasta e fără îndoială un lucru bun. Faptul însă că munca de partid in spital e slabă că organizaţia de bază de aici n-a reuşit să se impună ca organ politic al instituţiei, e o lipsă destul de mare nu numai a comuniştilor din spital dar în special a celor două co­mitete de partid. Aşa cum s-a făcut, adunarea de dare de seamă şi alegerea conducerii în organizaţia de bază din spital totuşi s-a făcut. Activitatea ei, nu trebuie lăsată însă ca pină acuma să se desfăşoare la voia intimplării. Comuniştii de aici, care sunt totuşi tovarăşi buni, au nevoie de ajutor­ Ei nu l-au cerut pină acum pentru că le lipseşte combativitatea şi cu­rajul de a critica organele superioa­re. Dar acestea nu trebuie să se lase­ rugate în acordarea ajutorului. A­­cest lucru se poate însă face numai dacă și activitatea sanitară care este de fapt una din problemele de bază ale politicii prtidului șî guvernului, va fi privita cu tot atîta seriozitate ca şi celelalte probleme cu care comi­tetele raional şi orăşenesc de partid Reghin se ocupă. Aşa­dar, nu doctorul Trifu care a plecat din Reghin, este vinovat de inactivitatea şi lipsa de orientare a organizaţiei de bază din spital. I. SIMA O. FEKETE tul Privit din coama dealului, satul Lueta pare o tur­mi de oi speriată de lup Casele îngrămădite unele in altele, printre care ca o plasă ţesu­tă de un păianjen beat, se strecoară firele intortochlate ale drumului, pierdute sub umbra pomilor ce stră­juiesc aşezările, unindu-şi vîrfurile sub formă de cupole fantastice. Sin­gure clădirile ce adăpostesc instala­ţiile şi birourile minelor de fier Lueta fac excepţie de la regula arhitecto­nică a satului, avind aspectul unui cioban ce-şi păzeşte de la distanţă turma. Mergeam pe lingă o potecuţă şer­puindă ce se topea in nişte uşi mari şi noi de stejar, la fel ca şi clădi­rea pe care o păzeau. — Pe cine căutaţi? am fost în­trebat de un om in salopetă, ce în­cerca să dirijeze un şuvoi de apă, care, încăpăţînat, nu vroia să apuce drumul pe care-l indica diriguitorul. — Pe inginerul Popescu Ion, şeful serviciului tehnic. L-am şi găsit pe acesta, echipat pentru intrare în subteran, iar după citeva minute arătam la fel ca el. Şi cu o lampă de carbid pe umăr, am intrat pe galeria de coastă, punctul principal de extracţie al minereului de fier, GUSTAV Aşă-i spuneam uneia din galeriile principale ale minei Lueta, după nu­mele sfintului Gustav spun unii, alţii după numele unui miner ucis, aici cu mulţi ani in urmă de o surpătură de tavan. Păşeam atenţi şi ascultam ex­plicaţiile inginerului Popescu in legătură cu tectonica minei, metodele de exploatare şi organizarea lucrului. La o cotitură apăru lumina unei lămpi cu care cineva străpungea bezna şi deodată pe tavanul galeriei se profilară trei umbre. Lingă noi apăruse comunistul Golbos Iosif V., Józsi bácsi cum ii spun toţi minerii, unul dintre cei mai vechi muncitori ai minei. — „Lucrez la mina de mai bine de 17 ani şi nu mă rabdă inima să Fimnea furnalelor nu spun oricui mă întreabă ce multe s-au schimbat la mina Lueta. Am lucrat sub diferiţi patroni, cină Bu­­joiu, cină familia Robony, toţi fiind la fel de hrăpăreţi. Munceam de dimineaţă şi pină seara fără haine de protecţie şi fără cizme, să îmbui­băm pe aceşti nesătui de averi iar partea noastră erau amenzile şi închisoarea de la Vlăhiţa. In 1941 răbdarea noastră a ajuns la culme şi n-am mai vrut să lucrăm Am fost forţaţi pentru acest lucru să mergem pe front, să luptăm pentru „idealu­rile" unor descreieraţi. Cum era şi normal, mina s-a închis". Şi vocea lui Găbos Ios­if căpătă deodată un timbru grav, căutând cu ochii trişti pe jos, printre bucăţile de piatră spartă, parcă pierduse ceva scump. Deodată faţa i se lumină şi cu o voce tinerească continuă: — Dar n-am murit toţi un răz­boi / Imediat cu venirea noastră pri­mul gind a fost mina. Totul era părăsit şi vraişte ca după incendiu. Redeschiderea exploatării se impunea cu atât mai mult cu cit uzinil. Vlă­­hiţa nu mai turnau tunuri ci sape şi lopefi, pentru munca paşnică. In cadrul „Cooperativei muncito­rilor" întreprinderea s-a înviorat complet, iar In 1948 a devenit în­treprindere de interes republican. Tovarășul Gábos îmi relată pe scurt ultimele evenimente deoarece după propriile-i spuse „prea însemnate fap­te s-au intim­plat din 1945 încoace pentru ca să nu fie cunoscute pre­tutindeni". .. Intr-adevăr multe s-au schimbat de atunci şi multe se vor schimba A crescut înzestrarea cu maşini a minei, a crescut producţia de la an la an, au crescut oamenii. La mina Lueta tatăl învaţă pe copil mineri­tul, iar bunicul îşi iniţiază nepotul in tainele acestei frumoase mese­rii. ■— Mergeţi să vă arăt cea mai bună brigadă a minei — îmi­ spuse maistrul miner Gábos, păşind pe scările unui suitor. Și sus de tot,­­ sub cupola abatajului, am găsit in plin avlnt echipa I a brigăzii U.T.M. — Noi formăm echipa — îmi spuse Péter Emeric, eu și cu Gá­bos Antal. — Bine dar văd că lucrați trei — spusei, privind un tânăr ce nici nu ridicase capul la venirea noastră. — A! da! el e András, Kolozsi András, îşi face şutul acum cu noi ca să fie Ober după masă. Și apro­­piindu-se de urechea mea îmi şopti: —­ Ştiţi se însoară şi... Kolozsi András, care auzise vor­bele spuse de altfel cu atlta discre­ţie, se roşi pină-n albul ochilor şi grăi cu un glas tărăgănat: — Cel puţin eu-s mai tinăr şi mă Insdr singur, dar să te vedem şi pe tine cine dracu te o mai însura, că ai ajuns fecior tomnatic Piter Emeric, fără să se supere de „împunsătura" ortacului. începu să rldă cu hohote iar noi toţi U imitarăm. Urarăm noroc harnicei brigăzi iar lui Kolozsi András in mod special şi părăsirăm brigada U.T.M., frun­taşă In glume, dar mai ales In pro­ducţie. —■ S-au angajat să depăşească planul cu 30% pe luna august — zise inginerul Popescu care tot tim­pul ne­-a urmărit ca o umbră, brigada s-a ţinut de cuvint. Cînd s-au analizat îndeplinirea angaja­mentelor pe luna august, brigada U.T.M. avea o depăşire de 35%. La ieşirea din galeria Gustav, soa­rele bătea strălucitor ca după ploaie. Urcat pe un camion cu minereu şi ajuns în Vlăhiţa am asistat la umplerea furnalului nr. 1, unde produsul harnicilor mineri de la Lueta se înfrăţeşte cu minereul de la Krivoi-Rog şi dau împreună fonta, — cea mai bună fontă din ţară ,­­consfinţind o prietenie de nezdrun­cinat. BRIUCUŞ AUREL STEAUA ROȘIE Tot mai multe inovaţii Muncitorii şi tehnicienii de la în­treprinderea „Ludovic Minszki" din Tg. Mureş sînt permanent preocupaţi cu găsirea noilor inovaţii. Numai în anul acesta au fost aplicate peste 43 de inovaţii propuse. De curind a fost aplicată inovaţia maistrului Liteczky Leo de la atelierul de strungari®, ca­re constă intr-un dispozitiv ataşabil la maşina de polizat plan, cu ajuto­rul căruia timpii morţi la ascuţirea cuţitelor de frezat s-au redus cu 30 minute. Muncitorul Kohn Andrei aplicînd un intrerupător automat ma­şinilor de polizat, la umed, exclude o serie de accidente in munci. VULTUR SIMION corespondent ... la staţiunea climaterică Lăpuş­­na a sosit de citeva zile colectivul de copii al căminului din comuna Apatina, raionul Reghin. In contra­dicţie însă cu frumuseţea naturii în­conjurătoare şi aerul curat din sta­ţiune, in lăcaşul copiilor, curăţenia lasă mult de dorit. Lina Costan, care răspunde de curăţenie, nu are timp pentru aceasta. In ultimul timp ea a primit „sarcina” de a culege smeu­­ră, dar nu pentru copii, ci pentru doamna directoare. (M. Banga Co­­respondent). ...acţiunea de electrificare a co­munei Subcetate, raionul Bogu­ţa, în­cepută încă din anul trecut, nu s-a terminat Cu tot sprijinul bănesc, material ţi în muncă dat de săteni, lucrarea a rămas baltă. Transforma­torul, uleiul şi alte materiale zac de luni de zile pe lîngă stîlpi, fără să se aeziseze nimeni de acest fapt. Am vrea să ştim cine este vinovat de a­­ceastă tăragăneală, comitetul execu­tiv al sfatului popular sau întreprin­derea nr. 2 a Trustului de construcţii regional şi, totodată, cînd cred ci vor desăvîrşi lucrarea începută ? (L. Un­­zici, corespondent). 1 9 Cei mai multe furaje însilozata „Se va acorda o importanţă deo­­sebită creşterii numărului de animale şi mai ales sporirii productivităţii lor, asigurind în acest fel cantităţi sporite de carne, grăsimi, lapte, pui, precum şi materii prime de origine animală pentru industria alimenta­ră și ușoară". Pentru ducerea la îndeplinire a acestor sarcini trasate de Directivele celui de-al ll-lea Congres al P.M.R. e necesar ca animalelor, indiferent de specie, să li se asigure baza furajeră pe întreg anul. Baza fura­jeră se poate asigura ușor prin sporirea culturilor de porumb siloz, masă verde precum şi prin folosirea pe scară largă a culturilor duble. Pînă în anul 1950, pe cuprinsul regiunii noastre erau 20 silozuri din beton. După 1950, datorită creă­rii şi dezvoltării gospodăriilor agri­cole colective şi muncii politice desfăşurată de organizaţiile de par­tid, s-au construit încă 162 silozuri cu o capacitate de 1 000 tone. Pe lingă acestea au fost săpate încă 300 gropi de siloz cu o capacitate de 16.000 tone. In anul 1955 canti­tatea nutreţului murat s-a ridicat la 24.700 tone. Faţă de numărul mare de animale existent în regiunea noastră aceste cantităţi sunt mici. Pentru a schimba starea lucruri­lor şi a populariza succesele do­­bîndite de unele gospodării agricole colective, pentru a cunoaşte noul tip de siloz construit cu sprijinul colectiviştilor din Sărăţeni (raionul Sîngeorgiu de Pădure) şi pentru a demonstra practic diferite metode de însi­ozare, Direcţia agricolă regio­nală, la propunerea comitetului re­gional de partid, a organizat o Consfătuire la Singiu­rgi­­ de Pădure şi Sîntana de Mureş. La consfătui­re, care a durat două zile, au parti­cipat referenţi cu baza furajeră, zoo­­tehnişti, preşedinţi ai gospodăriilor agricole colective, ţărani cu gospodă­rie individuală din cele 10 raioane ale regiunii noastre La staţiunea de montă comunală din Singeorgiu de Pădure. Partici­panţii la consfătuire au avut prilejul să vadă noul tip de siloz de formă circulară construit din 260 elemente prefabricate din beton. Fiecare ele­ment are forma unui arc de cerc, fiind prevăzut în interior cu două găuri de formă dreptunghiulară. Silozul e semicufundat in pâmînt și are o capacitate de 57 m . Avanta­jele tehnice ale noului tip de siloz sînt a menţine o temperatură constan­tă şi aceasta datorită stratului de aer care se crează in interiorul pe­­retului, e uşor montabil şi dem­on­­tabil. Elementele se pot prefabrica şi iarna în încăperi. Din punct de vedere economic necesită doar o treime din materialul necesar pentru a construi acelaşi siloz cu pereţii compacţi. Costul silozului nu depă­şeşte suma de 5.300 lei. Un aseme­nea siloz se poate construi de colectivişti în 50—55 zile-muncă. La gospodăria agricolă din Sân­­tăna de Mureş. Preşedintele gospo­dăriei, Mátyás Adalbert, a arătat participanţilor cultura porumbului de siloz. După aceea cîţiva dintre co­lectivişti au cosit porumbul de siloz, l-au încărcat pe căruţe şi l-au transportat la siloz unde cu aju­torul unei tocătoare mecanice cit şi a unei batoze de leguminoase transformată s-a tocat porumbul la mărimea de 1—3 cm. In tot tim­pul insilozării masa tocată a fost călcată de 4 bărbaţi pentru a nu rămâne aer in interior. La consfătui­re s-a atras atenţia că timpul de însilozare nu trebuie să depăşească 24 sau cel mult 48 de ore. Reuşita însilozării depinde şi de felul cum se aşează şi se bătătoreşte stratul de păm­înt. Consfătuirea s-a încheiat prin discuţii la care au luat parte un număr mare de participanţi. Gheor­­ghe Miceţi, brigadier zootehnie la gospodăria agricolă colectivă din Chiflari, raionul Tg. Mureş, a arătat cum anul trecut din lipsă de siloz ei au săpat o groapă în care au însilozat vreji de castraveţi, dovlecei, capete de floarea soarelui şi alte resturi din grădina de zarzavat. Toate acestea le-au îndesat bine, le­­au acoperit cu pămînt. Mulţi co­lectivişti ziceau că au pierdut vre­mea degeaba. Totuşi insilozarea a reuşit cît se poate de bine, vitele au consumat cu plăcere nutreţul murat şi cantitatea de lapte a Spo­rit simţitor. Anul acesta, în aceeaşi groapă şi în altele noi, a spus Mi­­cuţi, vor însiloza cantităţi însemna­te de furaje. Peste 62 vagoane fu­raje verzi au însilozat colectiviştii din Ghidfalău, raionul Sf. Gheroghe, asigurind astfel zilnic cite 25 kg nutreţ însilozat pentru 72 vaci cu lapte. In cuvinte simple, Alexandru Pilu­, preşedintele G.A.G. din Rugi­neşti, raionul Cristuru Secuisec, a vorbit despre rezultatele obţinute de ei la însi­ozare şi mai ales despre felul cum trebuiesc păstrate silozurile după ce s-a scos din ele tot nutreţul murat. Inginerul Someşan Ştefan de la S.M.T. Tg. Mureş a cerut gospodăriilor colective din raionul Tg. Mureş să folosească din plin tocitoarea mecanică de care dispune staţiunea şi a promis participanţilor de la consfătuire că vor da tot spri­jinul necesar pentru a transforma batozele reformate în tocători. Dr. Emil Pisat a arătat că este nece­sar să fie asigurat nutreţ murat nu numai pentru vitele mari şi pentru porcine, ovine şi chiar păsări. Dacă unele gospodării colective nu au po­sibilităţi să construiască silozuri din beton, să facă gropi în pămînt, de mărimi diferite, după necesităţi După ce au fost săpate gropile, se ard, apoi se văruiesc, putîndu-se insiloza in ele în bune condiţiuni ori­ce fel de furaje. Dar nu e de ajuns, a spus vorbitorul, ca să construieşti un siloz, ci el trebuie îngrijit, reparat şi ferit de umezea­lă. Astfel de gropi se pot face cu uşurinţă şi la staţiunile de montă comunale. Consfătuirea a subliniat datoria inginerilor şi tehnicienilor agronomi de a învăţa pe colectivişti şi pe ţăranii cu gospodărie individuală cum se construieşte un siloz sau o groapă pentru siloz, de a arăta care sînt avantajele mari pe care le prezintă nutreţul însilozat, pentru ca să nu rămînă nici o gospodărie colectivă sau ţărani cu gospodărie individuali fără siloz sau groapă de siloz pentru a se asigura zilnic o cantitate de 30 kg nutreț Însilozat pe cap de vită mare. R. CÎMPEANU

Next