Steaua Roşie, decembrie 1956 (Anul 5, nr. 447-457)

1956-12-01 / nr. 447

2 Declaraţia guvernului R.P.R. cu privire la propunerile guvernului U.R.S.S. în problema dezarmării şi micşorării încordării internaţionale (Urmare din pagina 1) militare anglo-franco-israeliene care, lovind în indepen­denţa şi drepturile naţionale ale popoarelor arabe, pot antrena primejdii pentru toate ţările şi pentru toate po­poarele. Lupta eroică a poporului egiptean cu care s-au soli­darizat toate statele iubitoare de pace, condamnarea agresorilor de către Organizaţia Naţiunilor Unite şi de către opinia publică mondială şi îndeosebi demersurile energice şi pline de răspundere ale U.R.S.S. au silit puterile agresoare să dea înapoi şi să declare că acceptă încetarea operaţiilor militare, încâlcind hotărîrile O.N.U. şi sfidînd opinia publică mondială statele agresoare nu au renunţat însă la pla­nurile lor colonialiste. Ele tărăgănează retragerea trupe­lor lor din Egipt şi continuă să mobilizeze forţe militare importante împotriva Egiptului. Ele creează astfel o ame­ninţare reală ca în Egipt să se aprindă cu o şi mai mare intensitate vîlvătaia războiului, care riscă să se întindă în întreg Orientul apropiat, punînd un pericol pacea mondială. Odată cu agresiunea din Egipt, forţele reacţiunii şi ale războiului, folosindu-se de dorinţa poporului maghiar de a lichida anumite lipsuri şi greşeli care urm­au con­strucţia socialismului, au dezlănţuit în Ungaria o acţiune contrarevoluţionară pentru a reinstaura în această ţară dictatura fascistă a criminalilor de război horthyşti şi salaszyşti. Forţele sănătoase ale poporului ungar, în frunte cu guvernul lor revoluţionar muncitoresc-ţărănesc, cu spri­jinul unităţilor militare sovietice chemate în ajutor de guvernul ungar pentru a salva Ungaria de pericolul fas­cist, au făcut să eşueze aceste planuri împiedicând crea­rea în centrul Europei, la frontiera ţării noastre, a unui focar de război. A devenit evident că anumite cercuri agresive au urzit un vast complot împotriva păcii şi libertăţii popoa­relor. Neţinînd cont de învăţămintele istoriei care arată că nu există nici o forţă în stare să întoarcă popoarele din mersul lor spre progres, cercurile imperialismului agresiv arată că nu ar ezita să arunce Întreaga omenire într-un război nemaipomenit de pustiitor numai pentru a-şi recuceri privilegiile pierdute, pentru a subjuga din nou sau a menţine în robie popoarele din Asia şi Africa, pentru a împiedica mersul victorios spre socialism al po­poarelor­­din ţările socialiste. Urmărind scopurile lor agresive aceleaşi cercuri in­tensifică campania de calomnii şi aţiţări împotriva Repu­blicii Populare Romíne. Poporul român nu poate privi cu indiferenţă uneltirile războinice care primejduiesc viaţa şi munca sa paşnică. El este conştient că cercurile imperialiste, foştii exploa­tatori râvnesc la restabilirea în Romînia a domniei urîte de popor a moşierilor şi fabricanţilor. Datorită marilor sale realizări economice, politice şi sociale Înfăptuite de clasa muncitoare în alianţă cu ţărănimea muncitoare care deţin întreaga putere în stat,­­ Romînia democrat-populară reprezintă o forţă capabilii să zdrobească orice acte agresive din partea acelora care vor să răpească drepturile şi libertăţile poporului, să aducă vreo atingere construcţiei sale paşnice. Dar dezvoltarea continuă a Romîniei democrat-popu- lare pe drumul construirii socialismului, apărarea inte­grităţii şi suveranităţii sale de stat sunt garantate şi prin faptul că R.P.R. face parte din marea familie a ţă­rilor socialiste în frunte cu U.R.S.S. şi R. P. Chineză, care reprezintă o forţă uriaşă de nebiruit pusă în slujba păcii. Tratatul de la Varşovia de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală constituie o stavilă în calea planuri­lor cercurilor războinice agresive şi reprezintă un factor însemnat de pace şi securitate în Europa şi în lume. R.P.R. adînceşte şi dezvoltă continuu relaţiile sale de prietenie indestructibilă cu U.R.S.S. şi celelalte ţări socialiste, relaţii frăţeşti de colaborare şi într-ajutorare pe baza principiilor leniniste ale egalităţii în drepturi, respectului mutual şi neamestecului în treburile interne împreună cu toate ţările iubitoare de pace, Repu­blica Populară Romînă luptă cu toată energia pentru micşorarea încordării internaţionale şi preîntîmpinarea izbucnirii unui nou război. Guvernul român reafirmă în politica sa externă principiile coexistenţei paşnice între ţări cu structură socială diferită fiind convins că orice problemă inter­naţională litigioasă poate şi trebuie să fie rezolvată pe calea tratativelor. Consecvent politicii sale de pace, guvernul român a redus în anul 1955 forţele armate ale R.P.R. cu 40.000 oameni, iar în 1956 cu încă 20­ 000 oameni, per­sonalul şi fondurile devenite astfel disponibile fiind în­dreptate spre sectoarele productive ale economiei naţio­nale. Cheltuielile militare prevăzute în bugetul pe 1956 al statului român au fost reduse cu 476 milioane lei faţă de bugetul anului 1955. Guvernul român, căruia îi este scumpă viaţa oameni­lor şi rodul muncii lor creatoare, susţine hotărît măsurile menite să consolideze pacea şi securitatea internaţională. El consideră că în acest moment de mare răspundere faţă de cauza menţinerii şi consolidării păcii datoria tu­turor guvernelor este să treacă la discutarea şi rezolvarea practică a măsurilor propuse în vederea dezarmării şi micşorării încordării internaţionale. Pentru ca pacea şi securitatea internaţională să fie menţinute şi consolidate, este necesar să se pună capăt cu hotărîre oricăror acte de agresiune, politicii „ de pe poziţii de forţă" şi de amestec in treburile interne ale altor state şi să fie promovată politica de colaborare paşnică, de rezolvare pe baza negocierilor a tuturor pro­blemelor litigioase. In numele poporului român, guvernul R.P.R. se ală­tură propunerilor cuprinse în declaraţia guvernului U.R.S.S. din 17 noiembrie a. c. şi îşi exprimă convingerea fermi că lupta pentru pace a popoarelor va bara drumul războiului. Sfatul medicului Una din bolile care îngrijorează părinţii datorită gravităţii şi urmări­lor pe care ar putea avea asupra sănătăţii copiilor este difteria. Citind cu atenţie aceste cîteva rînduri, fie­care părinte, învăţător, profesor va putea cere din timp ajutorul medical necesar prevenirii sau vindecării aces­tei boli periculoase. Difteria este cauzată de un microb, numit bacilul difteriei. Bacilul difteric se transmite de la omul bolnav sau de la purtător, la omul sănătos prin picăturile de sali­vă, sau secreţia din nas, pe care omul le răspîndeşte în jurul lui, cînd strănută, tuşeşte, vorbeşte. Bacilii ajung pe diferitele mucoase (o pieliţă fină, care îmbracă anumite organe ale corpului, cum este gura, nasul, gu­lejul, ochiul etc.), poarta lor de intrare în organism. Ei nu pătrund mai departe. Rămîn aici şi se înmul­ţesc, iar prin manifestările lor de via­ţă cauzează boala. Dintre manifestă­rile acestea cea mai importantă pen­tru om este producerea de toxine (otravă) şi răspunsul organismului la acţiunea acestor toxine, formarea a nişte pieliţe fine, asemănătoare se­rului coagulat, care în­ anumite or­gane cum este laringele (gîtlejul), ochiul, poate să cauzeze pagube mari, chiar moartea copilului. După localizarea acestei pieliţe cu­noaştem : difteria laringiană (a gî­­tului), laringiană (a gîtlejului, pe unde trece aerul în plămîni şi unde sînt coardele cu care producem sune­tele şi care se cheamă şi pomul lui Adam) a ochiului, a vulvei, sau dif­teria rănilor. Difteria faringiană este cea mai frecventă. Ea începe cu dureri în gri, o febră nu prea mare, stare generală proastă, eventual vărsături. In gri, pe omuşor, pe amigdale apare pieliţa amintită, de culoare alb-cenuşie, care se măreşte repede. Boala poate avea diferite forme, după gradul de intoxi­caţie a organismului. Trebuie să se ştie însă, că chiar acele forme de boli care au decurs uşor pot avea complicaţii grave: inflamaţia muşchiu­lui inimii, sau paralizii ale nervilor. De aici învăţăm­ să arătăm medi­cului copiii, chiar in cazul aşa zise­lor „amigdalite” simple. Difteria laringiană are cele mai multe cazuri mortale, mai ales prin­tre copii sub trei ani, cu toate că recunoscută din timp, se vindecă sigur. Să cunoaştem deci, simpto­­mele cu care începe această boală, lată-le: copilul are o voce şi un plîns din ce în ce mai răguşit şi tuşeşte lătrund. După aceste simpto­­me, la cîteva ore apar şi altele cum sînt respiraţia grea, zgomotoasă, su­focarea şi altele. Să nu aşteptăm apariţia lor. Să ducem copilul la me­dic. Încă cîteva cuvinte despre difteria ochiului. Ea începe prin înroşirea unui ochiu, prin lăcrimare şi teama de lumină. Copilul fuge de lumină, stă mai mult cu ochiul Închis. Pe urmă începe o secreţie galbenă (cu puroi), care lipeşte genele. Netra­tată, difteria ochiului duce la orbire. Atenţie deci la „ochi înroşiţi de cu­renţi”. Difteria nasului este mai puţin periculoasă pentru bolnavi, pentru că nu se manifestă, în cele mai mul­te cazuri cu simptome alarmante, grave. In schimb este foarte conta­gioasă pentru că copiii suferind de această formă, rămîn în multe cazuri in mediul lor. Simptomele bolii sunt următoarele: secreţia sanguinolentă (cu singe) a nasului, care irită pielea din jurul nărilor, care se ulcerează şi apar în jurul lor aşa zisele ragade (răni uscate sau zămuinde). Difteria se previne, în mod aproape sigur, prin vaccinări, care se fac de două ori pe an: primăvara şi toamna. Se aplică trei injecţii la un interval de 7—10 zile. Injecţiile nu sunt dure­roase şi nu au nici o reacţie. Trec a­­proape neobservate de copii. Numai toate trei injecţiile apără în mod sigur de difterie. Dr. ŞTEFAN VAJDA medic primar la Spitalul clinic de boli contagioase din Tg. Mureş Despre difterie STEAUA ROSIE Spectacole cinematografice în luna decembrie Tg. Mureş — Progresul: 6—12 „Bigamul” 13—20 „Aida” 21—27 „Intr-un magazin universal” 28— 40­ „Dreptul de a te naşte” Steagul roşu: 5— 12 „Unde nu zboară vulturii” 13—19 „Prietene de noapte” 20—26 „Muzică cu bucluc” 27—2­6­ „Hoţii de copii” 24—26 „Ioan Hus” 27—30 „Chitarele dragostei" 31—2­1. „Drum insîngerat“ Topliţa — Muncitoresc: 3—5 „Furtuna echinocţiului" 6—9 „Maxim minciună” 10—12 „Stepa în flăcări” 13—16 „Ana Zacchea” 17—19 „Pe baricadă” 20— 23 „Un pahar cu bere” 24—26 „Orizonturi fără de sf­rşit” 27—30 „Pe răspunderea mea” 31—2­0. „Micul lustragiu” Sf. Gheorghe — Vasile Roaită: 3—5 „Soarta toboşarului” 6-9 „Evadaţii" 10—12 „Dosarul nr. 306” 13—16 „Afacerea Protar” 17—20 „Suflete tari” 21— 25 „Contele de Monte Cristo” — seria I 26—30 „Contele de Monte Cristo” — seria II Tineretului : 3—9 „Infidelele” 10—16 „Muzică şi dragoste” 17—23 „Hazeira şi Djamila” 24—30 „Sarea pămîntului” 31—61­ „Poteci primejdioase” Reghin — Victoria: 3—5 „Matrozul Cirkov” 6— 9 „Iartă-mă” 10—12 „Sarea pămîntului” 13—16 „Afacerea Protar" 17—19 „Orele speranţei” 20—23 „Salonul nr. 9“ Laudă nedorită De obicei jocul copiilor nu provoacă griji de ordin culinar. Dar b­etă şi o excepţie. In drumul pe care-l f­a de la slujbă spre casă întilnesc din ce în ce mai des un grup de copii, jucindu-se. Desigur, în faptul că copiii se joacă nu poate fi nimic rău. Şi totuşi, aceas­ta îmi provoacă anumite griji: „Azi iar e necoaptă pîinea“. Ce legătură are joaca copiilor cu această tristă realitate ? Nimic mai simplu: copiii se joacă cu gogoloaşe de pîine. Sînt insă şi zile, ce i drept mai rare, cînd intîlnindu-i, co­piii par trişti, posomoriţi, căci joaca nu le mai reuşeşte, gogo­­loaşele de pîine nu se lipesc. Pentru mine, de data aceasta, tristeţea copiilor înseamnă bucurie: „Azi plinea e bună coaptă“. Pe copiii din grupul respectiv nu-i cunosc. Se prea poate însă ca vreunul din ei să fie al cutărui, sau cutărui muncitor brutal din oraşul nostru, îmi închipui exclamarea cu care-şi întîmpină prietenii de joacă: „Ura băieţi, ne putem juca, azi tata a scos iar pîinea necoaptă Laudă tristă şi de loc dorită. Nu cred că vreunul din cei ce concură la fabricarea plinii in oraşul nostru poate fi de acord cu asemenea laudă. Concret, îmi procur pîinea de la centrul de vînzare nr. 93 î­n Tg. Mureş. • O AUTOSTRADA LARGA DE 24 m va înconjura oraşul Moscova. Centura astfel formată va avea o lun­gime de 109 km. • EXPORTUL FRANCEZ în ţările asiatice A SUFERIT O SCĂDERE SIMŢITOARE. In 1954, Franţa aco­perea 9 la sută din­ necesităţile sale de import din aceste ţări, în timp ce în prezent acest import reprezintă doar 7,5 la sută. • PE LACUL GUSINOIE din in­sula Putiatin (Extremul Orient so­vietic) ÎNFLORESC MINUNATE FLORI DE LOTUS. Ele acoperă imen­se suprafeţe de apă cu frunzele lor enorme de un verde aprins şi cu flo­rile sale mari de un roz-pal. Acest spectacol unic prin frumuseţea sa O. H. ★ atrage zilnic o mulţime de curioşi şi turişti. Pe teritoriul Primoriei, asemenea flori sunt frecvente însă cele din Pu­tiatin sunt fără pereche prin dimen­siunile lor. Diametrul frunzelor atinge 70 cm și al florilor 20 cm. Frunza unei flori suportă pe apă greutatea unui copil de 3 ani. • 900 mm apă In 48 ore este canti­tatea de ploaie căzută în India, in perioada musonilor de vară (vînturi regulate), care produc ploi uriașe, ce aproape trec în intensitate cele din regiunile tropicale. IN REGIUNEA CSERRAPMUNJI din India, una din regiunile cele mai ploioase, CAD A­­NUAL PESTE 11.500 MM APA DE PLOAIE, în timp ce la noi cantitatea medie anuală este de 600—700 mm. „Polul de frig“ al ţarii Sunt mulţi acei pe care-i auzim vorbind: ce vreme capricioasă — Ici ploaie, Ici ninge, Ici furtună, Ici vreme frumoasă — nu ştie nimeni nimic. • • Şi totuşi, cineva cunoaşte toate ondulaţiile sinoptice prin care trece­­atmosfera la un moment dat, cineva care stabileşte ştiinţific secvenţele principale ale atmosferei ca: temperatură, umezeală, şi densitatea aerului, constatări cu aplicaţii preţioase pentru economia noastră naţională. Acest „cineva“ este staţia meteorologică. La Topliţa, pe dealul Grustîn, la o altitudine de 720 m se află o astfel de staţie meteorologică, înfiinţată in anul 1953, staţia, respectiv cei trei meteorologi tov. Ghiurea Vasile (şeful staţiei), Moldovan Ileana şi Stancu Florica, veghează zi şi noapte, cu ajutorul ochiului şi al aparate­lor speciale ca: barometre, termometre, pluviometre, roza vinturilor, hidro­­metrul cu fir de păr etc., aidoma unor medici, întregul puls capricios al naturii. Cu ajutorul codului sinoptic internaţional, aceşti meteorologi trans­mit apoi, din 3 în 3 ore, prin cablu telefonic, către Tg. Mureş cîteva pro­­poziţiuni: — Alo, meteorul !... aici Topliţa... primiţi vă rog . . . . . . După care urmează un şir de cifre, unele întregi altele cu ze­cimale, care odată strinse la Tg. Mureş se vor centraliza la Cluj, apoi la Bucureşti, de la Bucureşti la Geneva, formind ceea ce se cheamă „harta sinoptică” a globului la un moment dat. De ce toate astea ? — o să se întrebe alţii, foarte simplu: — avia­torul în drumul lui fără pulbere are nevoie să ştie tot timpul la ce Înăl­ţime poate să zboare aparatul, mecanicul de locomotivă, şoferul, ţăranul de la munca cimpului trebuie să ştie cum se va comporta vremea faţă de munca sa, cum va putea să se apere de aceste fenomene. Vânătorii, excur­sioniştii, A D.A.S -ul, muncitorii de la I.F.E.T.-uri, cei de la siguranţa cir­culaţiei pe C­F.R., cu un cuviet toţi oamenii, ascultă „ochi şi urechi“ — buletinul meteorologic — de la radio, la care staţia aşezată în „polul de frig” al României din părţile locuibile (cele mai joase temperaturi s-au în­registrat la Topliţa), îşi dă cu prisosinţă contribuţia. A. P. Se schimbă faţa satelor Acţiunea de autoim­­punere cuprinde mii de ţărani muncitori din re­giunea noastră, care prin contribuţie volun­tară execută zeci şi sute de lucrări obşteş­ti, contribuind în mod hotăritor la înflorirea comunelor şi satelor regiunii noastre. Zeci şi sute de noi construcţii ridicate prin autoimpunere schimbă înfăţişarea satelor şi fac să pătrundă lumina culturii în cele mai în­depărtate cătune. In acest an în regiu­nea noastră au fost ter­minate construcţiile a 6 şcoli, 7 cămine cultura­le, 4 noi săli de clasă, 20 poduri şi podeţe, 3 îndiguiri şi canalizări, 5 fîntîni şi cişmele, 2 băi populare, 2 grădi­niţe de copii, 1 iaz, 6 grajduri comunale, 5 poduri bascule, 1 sediu de sfat popular, 29 di­verse alte construcţii şi s-au terminat lucrările de electrificare a 5 co­mune, toate aceste lu­crări fiind executate prin autoimpunere. Ce­le mai multe construc­ţii s-au executat în raioanele Tg. Mureş şi Sf. Gheorghe. Tot prin autoimpune­re s-a votat şi repararea unor localuri de inte­res obştesc ca şcoli, se­dii de sfaturi populare, cămine culturale etc. Pe regiune in anul acesta s-au efectuat reparaţii capitale sau curente la 244 construcţii, iar la 90 diverse localuri sau alte construcţii începute în anul trecut reparaţii­le sunt în curs de exe­cutare. De asemeni sunt în curs lucrările de re­paraţii capitale şi cu­rente începute în acest an, la alte 173 con­strucţii. Pentru continuitatea lucrărilor trebuie insă asigurate fondurile vota­te în acest scop de adu­nările populare. In înca­sarea sumelor restante în frunte se situează ra­ioanele Tg. Mureş şi Sf. Gheorghe, care au depus eforturi în acest sens. Unde însă preocuparea nu a fost axată şi pe această muncă rezulta­tele nu sunt aşa de bu­ne. (De exemplu în ra­ioanele : Ciuc, Cristuru Secuiesc şi Gheor­­ghieni). Sfaturile populare ra­ionale şi comunale tre­buie să depună toate eforturile pentru accele­rarea încasării sumelor atit din restanţe cit şi celor curente, pentru ter­minarea cît mai grabni­că a tuturor lucrărilor începute. 1 decembrie IBM

Next