Steaua Roşie, ianuarie 1957 (Anul 6, nr. 458-465)

1957-01-05 / nr. 458

P­rin şcoală** De câţiva ani fiinţează în oraşul Tg. Mureş o şcoală de ucenici a Ministe­rului Industriei Lemnului, şcoală care an de an pregăteşte muncitori califi­caţi pentru toate unităţile de industrie a mobilei din ţară. Pe tovarăşul Moldovan Teodor, di­rectorul şcolii l-am găsit controlînd probele practice executate de elevii anului I, despre care lăsa impresia de mulţumire părintească. „ In şcoala noastră, tineri între 14 şi 18 ani primesc noţiunile de bază in meseria de timplar de mobilă şi articole tehnice din lemn, ca o completare necesară la cursurile teo­retice ce le sunt predate de ingineri şi maiştri cu experienţă,­­ a spus tov. director Moldovan la întrebarea despre scopul şcolii, pe care i-o puse­sem mai înainte. însoţit, am păşit pragul atelierului unde elevii anului I Îşi însuşesc pri­mele noţiuni de timplărie: fasonarea cu rindeaua şi giatăul şi îmbinări în dinte, coadă de rîndunică, în crestă­tură etc. Pe tablă, explicaţiile la tema zilnică predate de maistru­ timplar Pardi Ca­rol sunt frumos executate şi perfect inteligibile. Ara fost plăcut impresionat de fru­museţea şi durabilitatea execuţiei pe care o dau obiectelor elevii: loan Virgil, Csatlós Atilla, Tarta Ioan care dovedesc deja maturitate în meserie. Alături de noi „la tejghea” eleva Orbán Margareta trage fu­rindeaua ca un veritabil tîmplar, cu faţa în­florită permanent de un zîmbet şăgal­nic şi oarecum ruşinat. Ce vrei, o priveau prea mulţi ochi şi nu-i decît începătoare în meserie, însă hotărîrea cu care ţine minerul uneltei dă să se înţeleagă că nu mai e mult pînă va dovedi intr-adevăr ce poate. O parte din atelierele şcolii, mai precis, sala de maşini, secţia de în­cleiat şi secţia de montaj­ lustruit sunt folosite de către fabrica „Simó Gé­za” ca unităţi productive, elevii lu­­crind efectiv la confecţionarea meselor din garnitura de mobilă ,,Sovata”. In sala de maşini, eşti întimpinat de un uruit asurzitor asociat cu fişnitul bucăţilor de panel pe banda maşinii de şlefuit şi mai ales praf, rezultat normal al operaţiilor de şlefuire, contra căruia însă ar trebui să se ia mă­suri, aşa fel ca sănătatea elevilor să fie în afară de orice pericol De ase­menea credem de cuviinţă că este necesar să se acorde atenţie res­ectă­­rii normelor de tehnica securităţii la maşina de şlefuit cu bandă, care, aşa cum lucrează acum, poate produce în orice moment accidente mînuitorului. La secţia de încleiat, aşteptind să se fiarbă cleiul, in jurul sobei, elevii din anul II spuneau snoave de care rîdeau cu multă poftă. Odată cu in­trarea noastră liniştea se aşternu brusc şi fiecare îşi căută de lucru. — Cum merge treaba, am întrebat. — Merge bine, dar Întreprinderea „Simó Géza” ar trebui să ne dea spre confecţionare şi alt produs decit mese, pentru ca să putem cunoaşte şi alte operaţii de fabricaţie ale unei garni­turi de mobilă — a răspuns un copi­landru de vreo 16 ani, serios și sfătos ca un bătrin. Alături de mine tov. Moldovan aproba tacit spusele elevului, pe care dealtfel le și ade­veri, după ce strinsesem mîinile co­piilor pline de clei uscat. — Sîntem în stare să ne luăm la întrecere chiar cu muncitorii de la „Simó Géza” — spune maistrul Péter Iosif de la secţia montaj—lus­truit — cu condiţia să avem ma­terial de bună calitate şi mai ales să fim aprovizionaţi la timp. De altfel împreună cu ucenicii secţiei „scoatem” cite 40 mese pe zi, cu 5 mese mai mult decît norma stabi­lită. Pe uşa secţiei de montaj, după ce a trecut piesă cu piesă prin mîi­nile fragede dar harnice ale tineri­lor ucenici, la fiecare 10 minute iese produsul muncii lor — o masă — parte integrantă a garniturii de mo­bilă „Sovata”, consfinţind înfrăţirea harnicilor muncitori de la „Simó Gé­za” cu ucenicii şcolii, viitorii maiştri timplari. Dacă şi secţia de învăţămînt a sfa­tului popular regional ar acorda o mai mare atenţie condiţiilor în care elevii trebuie să ţină cursurile teore­tice şi le-ar pune la dispoziţie săli corespunzătoare, atunci însuşirea cu­noştinţelor atît practice cit şi teore­tice s-ar desfăşura în mod armonios spre mulţumirea elevilor şi a acelora care se străduiesc să-i înveţe mese­rie. A. BRINCUŞ De la 96 la 215 . . . In primăvara acestui an a luat fiinţă In convorbirile ce le au cu ţăranii la Lunca Bradului întovărăşirea zoo- muncitori, agitatorii din Întovărăşi­­tehnică „8 Mai”. re le arată acestora că este mult La inaugurare, întovărăşirea nu- m­a' avantajos să creascâ, să îngri­­jora 30 familii care aveau 93 oi. Cu iască oile în întovărăşire, conyin­­ajutor bănesc din partea statului în­ gîndu-i chiar prin aceste rezultate tovărăşiţii şi-au mai cumpărat un nu­ concret n­­măr însemnat de oi, astăzi avlnd in­diferenţa aceasta de venituri şi proprietate 215 oi. După cum spune perspectivele de viitor au făcut ca tov. CU Vasile, secretarul întovără­ încă 8 familii să fie gata de a intra şirii, numărul oilor poate fi sporit ln întovărăşire. O familie a şi intrat încă mult, deoarece păşune există nu deja în cursul verii, hotarul comunei. Cu sprijinul sfatului popular, al se ştie ca in zilele de primăvară întreprinderilor din comună şi prin oile dau mai mult lapte. Intovărăşiţii munca comună a membrilor­ întovără­­şi-au unii oile doar pe la sfirşitul lu-­şirea îşi construieşte acum un câi­nii mai, totuşi, cantitatea de caş olo­­van pentru cca 350—400 oi Aceasta ţinută pe cap de oaie a fost de 8 kg înseamnă un bun adăpost pentru oi pe fată de zi/2 cit au primit de la stînă timpul ieratii şi fara îndoiala, contri­­ţăranii muncitori care încă nu au baie la o şi mai mare producţie de intrat in întovărăşire şi care încă în lapte în anul viitor Sub acoperişul luna aprilie au scos oile la păşune, saivanului va fi şi o magazie precum Diferenţa de venituri este deci mare, şi o locuinţă pentru cioban. Hei, ce-s şi cu amintirile astea ! Unele din ele le uităm cu desăvîrşire, altele luîndu-le locul, fire de aur în mintea omului, pentru a apare cînd şi cînd ca o adevărată comoară. Imi închipuiam în­­totdeauna că evenimentele principale ale vieţii vor fi înscrise în gîndirea noastră pe pergamente tari, care cu timpul se vor îngălbeni, însă­­ şiodată nu vor putea fi sfîşiate de dinţii de fier ai vremii, şi odată şi odată le vom putea arăta­ cu mînirre ne­poţilor­­ .Mi vezi ! Aşa şi aşa s-a întîmplat odi­nioară . . Asemenea nie cu asemenea evenimente valo­roase am întîlnit nu de mult la Lueriu, în această comună cu viaţă nouă, situată la abia o aruncătură de băţ de oraşul Reghin, şi care nu se poate mîndri cu vre-un trecut istoric deosebit de viaţa comunelor din­­ur.­fc curios, dar totuşi aşa-i cuvînt de cuvînt .* fi­lele cu amintiri din Lueriu n-au fost scrise pe per­gament şi nici n-au apărut din cine ştie ce hrisoave vechi cu iz de poveste, ci sunt amintiri noi şi vechi luate din depărtări de secole şi din prezent, triste dar totuşi vesele, pline de veselia contrarie tristeţii frunzelor toamnei ce cad. Filele istoriei Lueriului au fost adunate din adincul secolelor de o fetiţa care abia împlinise două decenii, de Hancu Lucreţia, responsabila brigăzii artistice de agitaţie. Stăteam ţaţă-n faţă cu vesela şi zimbitoarea responsabilă de brigadă, care s-a angajat să adune crimpei şi să mă călăuzească de-a lungul secolelor trecute. Aşteptam şi iată cintecul amint­irilor a prins glas. Ambii ne închipuiam în faţa unei scene gran­dioase, uitînd prezentul şi chiar şi tocul unde eram... Şi scena închipuirilor a prins viaţă. Pe cîmpia largă oamenii gîrboviţi lucrau. Vătaful unuia din baronii Kemény, cu ochii injectați, mina cu biciul pe iobagii din Lueriu la o muncă mai cu spor. Un bă­rb­ă aşa numai u­şii și cu obrajii brăzdat­ de cutele durerii se ruga. Doamne, tu măria ! Poate că te-i Indura. Jalba de ne-a asculta Că din greu trudim. . . Indurare însă nu afla; cuvintele de rugă treceau peste sufletul împietrit al vătafului ca apa prin ciur. Biciul izbea mai departe, cîntecul omului în stare de sclavie răsuna mai departe, izbind asemenea unei mări vijelioase zidurile şubrede ale secolelor... Scena se schimbă şi in razele soarelui de dimi­neaţă apare chipul unei femei, în care nu mai poţi recunoaşte pe urmaşul iobagului gîrbovit de muncă; numai privirea tristă a ochilor mai trădează uneori că nu a uitat trecutul, atunci cînd cîntă prezentul. Şi vocea ei răsună clar, aidoma suflului primăverii, încurajator: Azi îţi scriem ţie Scriem cu mindrie Ca să raportăm Să ne lăudăm. Că la noi la sat Multe s-au scnimbat. C­ă s-a strîns mai an Ţăran cu ţăran Făcînd pe vecie O gospodărie. . . Rezultatele gospodăriei colective din Lueriu se transpun în cuvinte luminoase, înşirate in rînduri strînse. Aceeaşi femeie cu priviri triste, arzînde în­şivă şi lipsurile. Aminteşte astfel de Mihai somno­rosul : De cine somnul se leagă Nu-i lasă o viaţă întreagă. De Mihai el s-a legat, La lucru a întîrziat. Şi astfel, pe colectiviştii asemenea lui Mihai, usturimea cuvintelor ei ajung şi îi mai ajung şi pe cei de la secţia culturala a sfatului popular regional care sînt vinovaţi că nici pînă azi nu le-au dat aparatul de proiecţie promis în 1962. Astfel spune cîn­tecul : Trecut-au ani şi ani de atunci Şi în satul nostru de sub munţi De multe ori ne-am întrebat: Cum e povestea cu aparat ? Unul după altul se succed diferite tablouri, pînă cînd cortina scenei închipuite se închide, dispar per­­sonagiile şi lingă soba care cerne cîntecul lemnului arzind mă gindesc la viaţa lui Hancu Lucreţia, fata de 20 de ani, şi la viaţa de cițiva ani, plină de re­zultate a gospodăriei colective, și nu în ultimul rînd la munca plină de avînt a brigăzii artistice de agi­tație, ai cărei membri au răsfoit filele cu amintiri din Lueriu. DEAK­­I. Citiţi: EROICA Voi I. de LAURENŢIU FULGA­ ­n­ Prima parte a trilogiei „Eroica titulată „Oameni fără glorie" — pu­blicată de Editura Tineretului cu pri­­lejul Decadei cărţii oglindeşte marea tragedie a poporului şi a Armatei române, împinşi în criminalul război anti-sovietic de către clasele conducă­toare de atunci. Romanul este un puternic act de­mascator al claselor asupritoare, care au împins Rominia pe marginea pră­­pastiei, fiind conceput In spiritul păcii și al înțelegerii Intre popoare. Profesorul Mátyás Mátyás a încetat din viaţa După o boală îndelungată, la 31 decembrie 1956 a încetat din viaţă, la vârsta de 68 ani, cunoscutul chirurg dr. Mátyás Mátyás, doctor al Ştiinţelor Medicale, directorul clinicii chirurgicale de pe Ungă Spitalul clinic unificat, şef al catedrei de clinică chirurgicală la Institutul medico­­farmaceutic din Tg. Mureş. Pe lingă cele aproape 70.000 de operaţii executate cu o măiestrie inegalabilă, profesorul dr. Mátyás Mátyás a fost autorul a aproape 100 lucrări ştiinţifice tipărite in publicaţiile de specialitate din numeroase ca­pitale europene. La catafalcul profesorului Mátyás, aşezat în sala de consiliu a In­stitutului medico-farmaceutic, în ziua de 2 ianuarie, de la orele 10, pro­fesorii şi studenţii Institutului au făcut de gardă. In după-amiaza aceleiaşi zile la catafalcul defunctului a avut loc o întrunire comemorativă, în cadrul căreia au luat cuvîntul dr. Tiberiu An­­drăsovszky, directorul I M.F., acad prof. dr. Miskolczy Dezső, conferenţiar dr. Papai Zoltán şi studentul Török Lajos, din anul VI, care au dat un ul­tim salut profesorului Mátyás în numele colectivului I.M.F., al filialei Societăţii ştiinţelor medicale, al clinicii chirurgicale, respectiv al stu­denţilor. Populaţia oraşului Tg. Mureş s-a perindat un număr mare la cata­falc, depunînd coroane de flori. Corpul neînsufleţit al marelui chirurg a fost transportat apoi la Cluj, unde a fost inmormîntat. Pentru un randament mai mare în industria de prelucrare a lemnului Unităţile de prelucrare a lemnului r­­in regiunea noastră au depus în pri-­­ nul an al celui de al doilea c'n- • inai, eforturi deosebite pentru tn­­ăptuirea celui mai important obiec- I iv al lor şi anume — obţinerea * unui randament cît mai mare la * melucrarea lemnului. 1 Mergînd pe linia trasată de cel ie-al II-lea Congres al partidului. 1 :onducerea Trustului de industria- t izare a lemnului a făcut din fecare r­­api'o­ al Directivelor care s-a re- I­erit la industria lemnului un prog- 1 ram de luptă pentru toţi muncitorii,­­ tehnicienii,­­ inginerii şi funcţionarii­­­­in intreprinderi care sub îndruma­­rea organizaţiilor de partid au fost­­ mobilizaţi pentru îndeplinirea lui. Este bine să arătăm că toate în­treprinderile de prelucrare a lemnu­lui au depăşit randamentul planifi­cat. Aşa spre exemplu, II-I L, Lunca­­ Bradului in loc de 63,76 la sută planificat, a obţinut 65,27 la sută; Odorheiul în loc de 63,95 la sută, a realizat 66,11 la sută, Sînsimion in loc de 64,3 la sută a realizat 66,22 la sută ş. a- Pe trust, a fost plani­ficat un randament de 64 la sută, obţinindu-se faţă d­e acesta 65.30 la sută. Acestea sunt­ doar citeva din aspectele care pgiim­esc străduinţa forestierilor, hotărîrea cu care luptă ei pentru înfăptuirea sarcinilor tra­sate de către partid Randamentul ridicat care s-a obţinut a făcut ca pe seama rumeguşului, a bracului tehnic, a lăturoaielor şi a altor de­ Stur), să se realizeze in plus o can­­titate de 3 500 m­c cherestea, res­pectiv o economie de 5.000 m. c.­­juşteni. In bună parte rezultatele la care s-a ajuns au la temelie faptul că Utilajele, în mare parte vechi, au fost Intretinute şi folosite raţional, că numeroşi gaterişti, circularişti, pen­­dularişti ş. a. au trecut prin anumite cursuri de calificare, însuşindu-şi o seamă de cunoştinţe noi despre t­eh­­nică sortării şi debitării calitative a lemnului etc. Sunt totuşi în cadrul unităţilor de prelucrare a lemnului numeroase re­zerve interne care nu au fost încă valorificate şi care fac ca întreprin­derile să nu obţină randamentul maxim posibil. Am putea pune în­trebarea: De ce cu excepţia U . L.-ului din Sînsimion şi Odorhei, nici o al­tă întreprindere n-a atins randamen­­tul de 66 la sută ? Răspunsul îl primim după ce vom arăta cîteva Laturi negative, analoage la aproape toate U­­.L.-urile. Este adevărat că calitatea lemnu­­lui joacă un rol de prim rang in ob­­ţinerea unui randament maxim. S-ar putea oare crede că U.L­.-urile Odorhei şi Sînsimion lucrează cu materii prime superioare şi că cele­lalte întreprinderi nu dispun în aceeaşi măsură de ele? Evident că nu. Doar oricine ştie că pădure fără uscături nu există şi ca atare nici întreprinderi care lucrează numai cu materii prime alese Care sunt totuşi cauzele nerealizării unui randament superior? In primul r Ind trebuie subliniat că acţiunea de calificare a oamenilor nu se bucură de atenţia cuvenită din partea condu­cerilor de întreprinderi, şi nici din partea Trustului. Existind o singură şcoală de calificare la UUL. Ditrău cu 23 oameni, conducerea Trustului crede poate că de-acum a rezolvat problema calificării oamenilor, deşi ştie că la Sînsimion garanţia princi­pală a realizărilor obţinute a fost tocmai acţiunea de calificare. La fie­care întreprindere de prelucrare sunt create posibilităţile necesare pentru­rganizarea de cursuri de calificare, n consecinţă, ele ar fi bine să ia viţă ctt mai curînd. Asigurarea stocului tehnic necesar­­ fiecare întreprindere, joacă un rol xtrem de important. Aceasta permite îtocmirea unor modele de tăiere co­­espunzătoare. In funcţie de o anu­nţă grupă de diametre. Neavind­usă stocul tehnic asigurat, şi luptînd entru asigurarea continuităţii pro­­ucţiei, întreprinderile întocmesc de ildă, un model de tăiere la diametrul e 12 cm, trecindu-se prin el şi lem­nl care ar trebui tăiat la 17 cm. Iată ude se pierde o mare cantitate din emnul de lucru, atît de valoros pen­­-u economia naţională. Această plagă pasă mai greu „spinarea” U.U­.­­rilor din Sovata, Hodoşa şi Sindo­­ninic. Există lipsuri şi în ce priveşte ascu­­rea corectă a pînzelor. Singura ascu­­itorie bună este la Sovata. La rîs­ul întreprinderilor această problemă asă de dorit, deşi la U.U­.-urile din Hodoşa şi Lunca­­ Bradu­­ui există aparatele necesare, dar nu se prea folosesc, iar la celelalte U.U­.-uri, ca la cele din Gheorghieni, Jituz, Tg. Secuiesc şi altele ele nu ■xistă pur şi simplu, ceea ce provoacă in precizie la operaţiile de ascuţit. Asigurarea unei sortări juste, în Artutea căreia pe o rampă de debt­­are să existe numai cel mult 2 gro­­simi anumite din materia primă res­­pectivă este de asemenea un factor f­ictiv, care duce la economisirea unei mari cantităţi de lemn. Din păcate nsă, la multe U­I­L -uri nu se pro­­cedează în acest fel. Cu ajutorul ministerului de resort, trustul de industrializare trebuie să u­­rme și lipsa de pînze de gater, evi­­tind starea nesănătoasă care există a unele fabrici mixte, unde cu a­­■ecaşi garnitură de pînze trebuie să te debiteze concomitent atit fagul ctt și rășinoasele Congresul al II-lea al partidului a pus un accent deosebit pe industria lemnului, pe economisirea lemnului. Conferinţa de partid a Regiunii Auto­nome Maghiare, ţinută de curînd, şi-a axat atenţia tocmai pe acest lucru, subliniind măsurile care trebuiesc luate pentru obţinerea unui randa­ment mai mare. Plenara C.C. al P.M.R. ţinută în zilele de 27, 23 şi 29 decembrie 1356, în care ca un punct la ordinea de zi a figurat îmbunătăţirea sistemului de salarizare, cit şi Rezoluţia adoptată de plenară, trebuie să constituie un stimulent puternic in lupta forestieri­­lor pentru obţinerea unui randament maxim la prelucrarea lemnului. Mobilizate şi îndrumate de organi­zaţiile de partid, sindicatele trebuie să facă totul pentru a determina conducerile întreprinderilor să aplice iniţiativa forestierilor de la U.U­. Brezoiu. privind ridicarea randamen­tului cantitativ şi calitativ al produ­selor de cherestea, prin deschiderea de şcoli de calificare cu durată de 3 luni pentru gaterişti, circularişti, pen­­dularişti şi ajutoarele acestora. Ele trebuie să mobilizeze masele de mun­citori forestieri să folosească din plin roadele schimbului de experienţă de la U LL. Sebeş privind debitarea cu ferestraie panglică şi învăţămintele schimbului de experienţă ţinut nu de mult la U LL. Poieni (regiunea Cluj), ştiind că acestea vor duce, fără doar şi poate, la un randament mai mare. L. VASIU

Next