Steaua Roşie, ianuarie 1957 (Anul 6, nr. 458-465)
1957-01-05 / nr. 458
Prin şcoală** De câţiva ani fiinţează în oraşul Tg. Mureş o şcoală de ucenici a Ministerului Industriei Lemnului, şcoală care an de an pregăteşte muncitori calificaţi pentru toate unităţile de industrie a mobilei din ţară. Pe tovarăşul Moldovan Teodor, directorul şcolii l-am găsit controlînd probele practice executate de elevii anului I, despre care lăsa impresia de mulţumire părintească. „ In şcoala noastră, tineri între 14 şi 18 ani primesc noţiunile de bază in meseria de timplar de mobilă şi articole tehnice din lemn, ca o completare necesară la cursurile teoretice ce le sunt predate de ingineri şi maiştri cu experienţă, a spus tov. director Moldovan la întrebarea despre scopul şcolii, pe care i-o pusesem mai înainte. însoţit, am păşit pragul atelierului unde elevii anului I Îşi însuşesc primele noţiuni de timplărie: fasonarea cu rindeaua şi giatăul şi îmbinări în dinte, coadă de rîndunică, în crestătură etc. Pe tablă, explicaţiile la tema zilnică predate de maistru timplar Pardi Carol sunt frumos executate şi perfect inteligibile. Ara fost plăcut impresionat de frumuseţea şi durabilitatea execuţiei pe care o dau obiectelor elevii: loan Virgil, Csatlós Atilla, Tarta Ioan care dovedesc deja maturitate în meserie. Alături de noi „la tejghea” eleva Orbán Margareta trage furindeaua ca un veritabil tîmplar, cu faţa înflorită permanent de un zîmbet şăgalnic şi oarecum ruşinat. Ce vrei, o priveau prea mulţi ochi şi nu-i decît începătoare în meserie, însă hotărîrea cu care ţine minerul uneltei dă să se înţeleagă că nu mai e mult pînă va dovedi intr-adevăr ce poate. O parte din atelierele şcolii, mai precis, sala de maşini, secţia de încleiat şi secţia de montaj lustruit sunt folosite de către fabrica „Simó Géza” ca unităţi productive, elevii lucrind efectiv la confecţionarea meselor din garnitura de mobilă ,,Sovata”. In sala de maşini, eşti întimpinat de un uruit asurzitor asociat cu fişnitul bucăţilor de panel pe banda maşinii de şlefuit şi mai ales praf, rezultat normal al operaţiilor de şlefuire, contra căruia însă ar trebui să se ia măsuri, aşa fel ca sănătatea elevilor să fie în afară de orice pericol De asemenea credem de cuviinţă că este necesar să se acorde atenţie resectării normelor de tehnica securităţii la maşina de şlefuit cu bandă, care, aşa cum lucrează acum, poate produce în orice moment accidente mînuitorului. La secţia de încleiat, aşteptind să se fiarbă cleiul, in jurul sobei, elevii din anul II spuneau snoave de care rîdeau cu multă poftă. Odată cu intrarea noastră liniştea se aşternu brusc şi fiecare îşi căută de lucru. — Cum merge treaba, am întrebat. — Merge bine, dar Întreprinderea „Simó Géza” ar trebui să ne dea spre confecţionare şi alt produs decit mese, pentru ca să putem cunoaşte şi alte operaţii de fabricaţie ale unei garnituri de mobilă — a răspuns un copilandru de vreo 16 ani, serios și sfătos ca un bătrin. Alături de mine tov. Moldovan aproba tacit spusele elevului, pe care dealtfel le și adeveri, după ce strinsesem mîinile copiilor pline de clei uscat. — Sîntem în stare să ne luăm la întrecere chiar cu muncitorii de la „Simó Géza” — spune maistrul Péter Iosif de la secţia montaj—lustruit — cu condiţia să avem material de bună calitate şi mai ales să fim aprovizionaţi la timp. De altfel împreună cu ucenicii secţiei „scoatem” cite 40 mese pe zi, cu 5 mese mai mult decît norma stabilită. Pe uşa secţiei de montaj, după ce a trecut piesă cu piesă prin mîinile fragede dar harnice ale tinerilor ucenici, la fiecare 10 minute iese produsul muncii lor — o masă — parte integrantă a garniturii de mobilă „Sovata”, consfinţind înfrăţirea harnicilor muncitori de la „Simó Géza” cu ucenicii şcolii, viitorii maiştri timplari. Dacă şi secţia de învăţămînt a sfatului popular regional ar acorda o mai mare atenţie condiţiilor în care elevii trebuie să ţină cursurile teoretice şi le-ar pune la dispoziţie săli corespunzătoare, atunci însuşirea cunoştinţelor atît practice cit şi teoretice s-ar desfăşura în mod armonios spre mulţumirea elevilor şi a acelora care se străduiesc să-i înveţe meserie. A. BRINCUŞ De la 96 la 215 . . . In primăvara acestui an a luat fiinţă In convorbirile ce le au cu ţăranii la Lunca Bradului întovărăşirea zoo- muncitori, agitatorii din Întovărăşitehnică „8 Mai”. re le arată acestora că este mult La inaugurare, întovărăşirea nu- ma' avantajos să creascâ, să îngrijora 30 familii care aveau 93 oi. Cu iască oile în întovărăşire, conyinajutor bănesc din partea statului în gîndu-i chiar prin aceste rezultate tovărăşiţii şi-au mai cumpărat un nu concret nmăr însemnat de oi, astăzi avlnd indiferenţa aceasta de venituri şi proprietate 215 oi. După cum spune perspectivele de viitor au făcut ca tov. CU Vasile, secretarul întovără încă 8 familii să fie gata de a intra şirii, numărul oilor poate fi sporit ln întovărăşire. O familie a şi intrat încă mult, deoarece păşune există nu deja în cursul verii, hotarul comunei. Cu sprijinul sfatului popular, al se ştie ca in zilele de primăvară întreprinderilor din comună şi prin oile dau mai mult lapte. Intovărăşiţii munca comună a membrilor întovărăşi-au unii oile doar pe la sfirşitul lu-şirea îşi construieşte acum un câinii mai, totuşi, cantitatea de caş olovan pentru cca 350—400 oi Aceasta ţinută pe cap de oaie a fost de 8 kg înseamnă un bun adăpost pentru oi pe fată de zi/2 cit au primit de la stînă timpul ieratii şi fara îndoiala, contriţăranii muncitori care încă nu au baie la o şi mai mare producţie de intrat in întovărăşire şi care încă în lapte în anul viitor Sub acoperişul luna aprilie au scos oile la păşune, saivanului va fi şi o magazie precum Diferenţa de venituri este deci mare, şi o locuinţă pentru cioban. Hei, ce-s şi cu amintirile astea ! Unele din ele le uităm cu desăvîrşire, altele luîndu-le locul, fire de aur în mintea omului, pentru a apare cînd şi cînd ca o adevărată comoară. Imi închipuiam întotdeauna că evenimentele principale ale vieţii vor fi înscrise în gîndirea noastră pe pergamente tari, care cu timpul se vor îngălbeni, însă şiodată nu vor putea fi sfîşiate de dinţii de fier ai vremii, şi odată şi odată le vom putea arăta cu mînirre nepoţilor .Mi vezi ! Aşa şi aşa s-a întîmplat odinioară . . Asemenea nie cu asemenea evenimente valoroase am întîlnit nu de mult la Lueriu, în această comună cu viaţă nouă, situată la abia o aruncătură de băţ de oraşul Reghin, şi care nu se poate mîndri cu vre-un trecut istoric deosebit de viaţa comunelor dinur.fc curios, dar totuşi aşa-i cuvînt de cuvînt .* filele cu amintiri din Lueriu n-au fost scrise pe pergament şi nici n-au apărut din cine ştie ce hrisoave vechi cu iz de poveste, ci sunt amintiri noi şi vechi luate din depărtări de secole şi din prezent, triste dar totuşi vesele, pline de veselia contrarie tristeţii frunzelor toamnei ce cad. Filele istoriei Lueriului au fost adunate din adincul secolelor de o fetiţa care abia împlinise două decenii, de Hancu Lucreţia, responsabila brigăzii artistice de agitaţie. Stăteam ţaţă-n faţă cu vesela şi zimbitoarea responsabilă de brigadă, care s-a angajat să adune crimpei şi să mă călăuzească de-a lungul secolelor trecute. Aşteptam şi iată cintecul amintirilor a prins glas. Ambii ne închipuiam în faţa unei scene grandioase, uitînd prezentul şi chiar şi tocul unde eram... Şi scena închipuirilor a prins viaţă. Pe cîmpia largă oamenii gîrboviţi lucrau. Vătaful unuia din baronii Kemény, cu ochii injectați, mina cu biciul pe iobagii din Lueriu la o muncă mai cu spor. Un bărbă aşa numai uşii și cu obrajii brăzdat de cutele durerii se ruga. Doamne, tu măria ! Poate că te-i Indura. Jalba de ne-a asculta Că din greu trudim. . . Indurare însă nu afla; cuvintele de rugă treceau peste sufletul împietrit al vătafului ca apa prin ciur. Biciul izbea mai departe, cîntecul omului în stare de sclavie răsuna mai departe, izbind asemenea unei mări vijelioase zidurile şubrede ale secolelor... Scena se schimbă şi in razele soarelui de dimineaţă apare chipul unei femei, în care nu mai poţi recunoaşte pe urmaşul iobagului gîrbovit de muncă; numai privirea tristă a ochilor mai trădează uneori că nu a uitat trecutul, atunci cînd cîntă prezentul. Şi vocea ei răsună clar, aidoma suflului primăverii, încurajator: Azi îţi scriem ţie Scriem cu mindrie Ca să raportăm Să ne lăudăm. Că la noi la sat Multe s-au scnimbat. Că s-a strîns mai an Ţăran cu ţăran Făcînd pe vecie O gospodărie. . . Rezultatele gospodăriei colective din Lueriu se transpun în cuvinte luminoase, înşirate in rînduri strînse. Aceeaşi femeie cu priviri triste, arzînde înşivă şi lipsurile. Aminteşte astfel de Mihai somnorosul : De cine somnul se leagă Nu-i lasă o viaţă întreagă. De Mihai el s-a legat, La lucru a întîrziat. Şi astfel, pe colectiviştii asemenea lui Mihai, usturimea cuvintelor ei ajung şi îi mai ajung şi pe cei de la secţia culturala a sfatului popular regional care sînt vinovaţi că nici pînă azi nu le-au dat aparatul de proiecţie promis în 1962. Astfel spune cîntecul : Trecut-au ani şi ani de atunci Şi în satul nostru de sub munţi De multe ori ne-am întrebat: Cum e povestea cu aparat ? Unul după altul se succed diferite tablouri, pînă cînd cortina scenei închipuite se închide, dispar personagiile şi lingă soba care cerne cîntecul lemnului arzind mă gindesc la viaţa lui Hancu Lucreţia, fata de 20 de ani, şi la viaţa de cițiva ani, plină de rezultate a gospodăriei colective, și nu în ultimul rînd la munca plină de avînt a brigăzii artistice de agitație, ai cărei membri au răsfoit filele cu amintiri din Lueriu. DEAKI. Citiţi: EROICA Voi I. de LAURENŢIU FULGA n Prima parte a trilogiei „Eroica titulată „Oameni fără glorie" — publicată de Editura Tineretului cu prilejul Decadei cărţii oglindeşte marea tragedie a poporului şi a Armatei române, împinşi în criminalul război anti-sovietic de către clasele conducătoare de atunci. Romanul este un puternic act demascator al claselor asupritoare, care au împins Rominia pe marginea prăpastiei, fiind conceput In spiritul păcii și al înțelegerii Intre popoare. Profesorul Mátyás Mátyás a încetat din viaţa După o boală îndelungată, la 31 decembrie 1956 a încetat din viaţă, la vârsta de 68 ani, cunoscutul chirurg dr. Mátyás Mátyás, doctor al Ştiinţelor Medicale, directorul clinicii chirurgicale de pe Ungă Spitalul clinic unificat, şef al catedrei de clinică chirurgicală la Institutul medicofarmaceutic din Tg. Mureş. Pe lingă cele aproape 70.000 de operaţii executate cu o măiestrie inegalabilă, profesorul dr. Mátyás Mátyás a fost autorul a aproape 100 lucrări ştiinţifice tipărite in publicaţiile de specialitate din numeroase capitale europene. La catafalcul profesorului Mátyás, aşezat în sala de consiliu a Institutului medico-farmaceutic, în ziua de 2 ianuarie, de la orele 10, profesorii şi studenţii Institutului au făcut de gardă. In după-amiaza aceleiaşi zile la catafalcul defunctului a avut loc o întrunire comemorativă, în cadrul căreia au luat cuvîntul dr. Tiberiu Andrăsovszky, directorul I M.F., acad prof. dr. Miskolczy Dezső, conferenţiar dr. Papai Zoltán şi studentul Török Lajos, din anul VI, care au dat un ultim salut profesorului Mátyás în numele colectivului I.M.F., al filialei Societăţii ştiinţelor medicale, al clinicii chirurgicale, respectiv al studenţilor. Populaţia oraşului Tg. Mureş s-a perindat un număr mare la catafalc, depunînd coroane de flori. Corpul neînsufleţit al marelui chirurg a fost transportat apoi la Cluj, unde a fost inmormîntat. Pentru un randament mai mare în industria de prelucrare a lemnului Unităţile de prelucrare a lemnului rin regiunea noastră au depus în pri- nul an al celui de al doilea c'n- • inai, eforturi deosebite pentru tnăptuirea celui mai important obiec- I iv al lor şi anume — obţinerea * unui randament cît mai mare la * melucrarea lemnului. 1 Mergînd pe linia trasată de cel ie-al II-lea Congres al partidului. 1 :onducerea Trustului de industria- t izare a lemnului a făcut din fecare rapi'o al Directivelor care s-a re- Ierit la industria lemnului un prog- 1 ram de luptă pentru toţi muncitorii, tehnicienii, inginerii şi funcţionariiin intreprinderi care sub îndrumarea organizaţiilor de partid au fost mobilizaţi pentru îndeplinirea lui. Este bine să arătăm că toate întreprinderile de prelucrare a lemnului au depăşit randamentul planificat. Aşa spre exemplu, II-I L, Lunca Bradului in loc de 63,76 la sută planificat, a obţinut 65,27 la sută; Odorheiul în loc de 63,95 la sută, a realizat 66,11 la sută, Sînsimion in loc de 64,3 la sută a realizat 66,22 la sută ş. a- Pe trust, a fost planificat un randament de 64 la sută, obţinindu-se faţă de acesta 65.30 la sută. Acestea sunt doar citeva din aspectele care pgiimesc străduinţa forestierilor, hotărîrea cu care luptă ei pentru înfăptuirea sarcinilor trasate de către partid Randamentul ridicat care s-a obţinut a făcut ca pe seama rumeguşului, a bracului tehnic, a lăturoaielor şi a altor de Stur), să se realizeze in plus o cantitate de 3 500 mc cherestea, respectiv o economie de 5.000 m. c.juşteni. In bună parte rezultatele la care s-a ajuns au la temelie faptul că Utilajele, în mare parte vechi, au fost Intretinute şi folosite raţional, că numeroşi gaterişti, circularişti, pendularişti ş. a. au trecut prin anumite cursuri de calificare, însuşindu-şi o seamă de cunoştinţe noi despre tehnică sortării şi debitării calitative a lemnului etc. Sunt totuşi în cadrul unităţilor de prelucrare a lemnului numeroase rezerve interne care nu au fost încă valorificate şi care fac ca întreprinderile să nu obţină randamentul maxim posibil. Am putea pune întrebarea: De ce cu excepţia U . L.-ului din Sînsimion şi Odorhei, nici o altă întreprindere n-a atins randamentul de 66 la sută ? Răspunsul îl primim după ce vom arăta cîteva Laturi negative, analoage la aproape toate U.L.-urile. Este adevărat că calitatea lemnului joacă un rol de prim rang in obţinerea unui randament maxim. S-ar putea oare crede că U.L.-urile Odorhei şi Sînsimion lucrează cu materii prime superioare şi că celelalte întreprinderi nu dispun în aceeaşi măsură de ele? Evident că nu. Doar oricine ştie că pădure fără uscături nu există şi ca atare nici întreprinderi care lucrează numai cu materii prime alese Care sunt totuşi cauzele nerealizării unui randament superior? In primul r Ind trebuie subliniat că acţiunea de calificare a oamenilor nu se bucură de atenţia cuvenită din partea conducerilor de întreprinderi, şi nici din partea Trustului. Existind o singură şcoală de calificare la UUL. Ditrău cu 23 oameni, conducerea Trustului crede poate că de-acum a rezolvat problema calificării oamenilor, deşi ştie că la Sînsimion garanţia principală a realizărilor obţinute a fost tocmai acţiunea de calificare. La fiecare întreprindere de prelucrare sunt create posibilităţile necesare pentrurganizarea de cursuri de calificare, n consecinţă, ele ar fi bine să ia viţă ctt mai curînd. Asigurarea stocului tehnic necesar fiecare întreprindere, joacă un rol xtrem de important. Aceasta permite îtocmirea unor modele de tăiere coespunzătoare. In funcţie de o anunţă grupă de diametre. Neavindusă stocul tehnic asigurat, şi luptînd entru asigurarea continuităţii proucţiei, întreprinderile întocmesc de ildă, un model de tăiere la diametrul e 12 cm, trecindu-se prin el şi lemnl care ar trebui tăiat la 17 cm. Iată ude se pierde o mare cantitate din emnul de lucru, atît de valoros pen-u economia naţională. Această plagă pasă mai greu „spinarea” U.U.rilor din Sovata, Hodoşa şi Sindoninic. Există lipsuri şi în ce priveşte ascurea corectă a pînzelor. Singura ascuitorie bună este la Sovata. La rîsul întreprinderilor această problemă asă de dorit, deşi la U.U.-urile din Hodoşa şi Lunca Braduui există aparatele necesare, dar nu se prea folosesc, iar la celelalte U.U.-uri, ca la cele din Gheorghieni, Jituz, Tg. Secuiesc şi altele ele nu ■xistă pur şi simplu, ceea ce provoacă in precizie la operaţiile de ascuţit. Asigurarea unei sortări juste, în Artutea căreia pe o rampă de debtare să existe numai cel mult 2 grosimi anumite din materia primă respectivă este de asemenea un factor fictiv, care duce la economisirea unei mari cantităţi de lemn. Din păcate nsă, la multe UIL -uri nu se procedează în acest fel. Cu ajutorul ministerului de resort, trustul de industrializare trebuie să urme și lipsa de pînze de gater, evitind starea nesănătoasă care există a unele fabrici mixte, unde cu a■ecaşi garnitură de pînze trebuie să te debiteze concomitent atit fagul ctt și rășinoasele Congresul al II-lea al partidului a pus un accent deosebit pe industria lemnului, pe economisirea lemnului. Conferinţa de partid a Regiunii Autonome Maghiare, ţinută de curînd, şi-a axat atenţia tocmai pe acest lucru, subliniind măsurile care trebuiesc luate pentru obţinerea unui randament mai mare. Plenara C.C. al P.M.R. ţinută în zilele de 27, 23 şi 29 decembrie 1356, în care ca un punct la ordinea de zi a figurat îmbunătăţirea sistemului de salarizare, cit şi Rezoluţia adoptată de plenară, trebuie să constituie un stimulent puternic in lupta forestierilor pentru obţinerea unui randament maxim la prelucrarea lemnului. Mobilizate şi îndrumate de organizaţiile de partid, sindicatele trebuie să facă totul pentru a determina conducerile întreprinderilor să aplice iniţiativa forestierilor de la U.U. Brezoiu. privind ridicarea randamentului cantitativ şi calitativ al produselor de cherestea, prin deschiderea de şcoli de calificare cu durată de 3 luni pentru gaterişti, circularişti, pendularişti şi ajutoarele acestora. Ele trebuie să mobilizeze masele de muncitori forestieri să folosească din plin roadele schimbului de experienţă de la U LL. Sebeş privind debitarea cu ferestraie panglică şi învăţămintele schimbului de experienţă ţinut nu de mult la U LL. Poieni (regiunea Cluj), ştiind că acestea vor duce, fără doar şi poate, la un randament mai mare. L. VASIU