Steaua Roşie, februarie 1957 (Anul 6, nr. 466-473)

1957-02-02 / nr. 466

1. — Alegătorul se legitimează în faţa Co­misiei electorale a secţiei de votare cu buleti­nul de identitate sau altă dovadă prin care i se poate stabili identitatea, după care primeş­te buletinul de vot. 2. — Alegătorul intră cu buletinul de vot într una din cabinele de vot libere. Aici el lasă neatins numele candidatului pe care dorește sa-l voteze. Lăsînd neatins numele candidatului F.D.P., el votează astfel pe candidatul F.D.P. Apoi alegătorul împăturește buletinul. 3. — Alegătorul iese din cabină cu buletinul de vot împăturit și se îndreaptă spre urnă. 4. — Alegătorul introduce în urnă buletinul de vot împăturit. STEAUA ROȘIE Cum votează cei plecaţi din localitate în ziua alegerilor In caz de schimbare a domiciliului, intervenită după încheierea listelor de alegători, sau de plecare din lo­calitatea de domiciliu pentru ziua alegerilor, se va elibera alegătorului, de către comitetul executiv al sfatu­lui popular care a întocmit listele de alegătorul va fi trecut pe o listă de alegători o „adeverință pentru drep- alegători separată, pe baza „adeve­­rul de a alege", făcîndu-se mențiune dreptul de a „ . si despre aceasta in lista de alegator« .... . La noul domiciliu sau acolo unde a actelor de ale.. .tate pe care le se află temporar în ziua alegerilor, prezintă. Formaţiunile culturale în­ sprijinul alegerilor Pentru alegerile din 3 februarie — adevărată sărbătoare a poporului nostru — secţiile culturale ale sfa­turilor populare din RAM, cît şi echipele artistice din majoritatea întreprinderilor şi instituţiilor s-au pregătit din vreme pentru a prezenta în faţa alegătorilor bogate progra­me artistice, în stare să cînte fru­museţea zilelor de astăzi, nemaiîn­­tîlnite în trecut. In toate comunele din regiune au fost mobilizate în acest sens majo­ritatea echipelor artistice ale cămi­nelor culturale In raionul Sf. Gheor­­ghe, de pildă, — la 3 februarie — în cele 43 circumscripţii electorale peste 231 de formaţiuni artistice de amatori vor prezenta diferite pro­grame în faţa alegătorilor,­in raio­nul Sîngeorgiu de Pădure în cele 24 circumscripţii electorale vor da pro­grame artistice 71 echipe de teatru, 21 echipe de dansuri, 21 brigăzi ar­tistice de agitaţie şi altele. In oraşul Tg.-Mureş la fiecare secţie de votare vor avea loc pro­grame artistice prezentate de cele mai bune formaţiuni artistice de amatori din oraş. De asemeni artiştii Teatrului se­cuiesc de stat şi Filarmonica de stat vor prezenta în mod sugestiv deose­birile dintre alegerile de odinioară şi cele de astăzi, vor cînta sărbă­toarea de la 3 februarie cînd poporul român şi naţionalităţile conlocuitoare îşi vor da votul pentru victoria Frontului Democraţiei Populare în alegeri. »REPORTAJUL SAPTAvilNII Cînd mas Zsigmond glumeşte serios Deunăzi la Gălăţeni, la o inttlnire a candidatului F.D.P. dr. Andrasofszky Tiber­iu cu alegătorii, am văzut doi bătrîni in mij­locul unui grup de tineri. Unul din bătrtni, poves­tea ceva de haz băieţilor şi mindru că a izbutit să stirnească veselia îşi răsucea mulţumit mustă­ţile mari, cinepii; bătrî­­nica, sprijinită în toiag îl tot îmboldea să mai înceteze cu glumele. Mai tîrziu, l-am văzut pe bătrîn trebăluind pe la grajdul de vite din curtea gospodăriei colec­tive. Făcurăm cunoştinţă. —­ Kuti Zsigmond, 74 de ani! — Şi de mult lucrezi aici, taică? Moşneagul mă privi serios şi răspunse scurt, milităreşte, ca şi la înce­put cînd făcurăm cu­noştinţă. — De 51 de ani! Glumeţ bătrînul! Co­lectiva nu are mai mult de 7 ani. Sau poate că din 51 lucrează şi n-am înţeles bine? Ba nu! Mo­şul o ţine una şi bună, că de 51 de ani lucrează aici. Mă lăsam păgubaş da­că nu tu­i-ar fi venit în ajutor contabilul gospo­dăriei. El ţine socotelile in registru este zile-mun­­că şi ce venituri au oa­menii şi gospodăria. D­ar după cum se vede treaba ţinea şi socoteala anilor bătrinului Kut' Zsigmond. — Născut in 1893. In 1899, la 16 ani, tinărul Kuti rămine orfan. Un chiabur „milos" pe nume Kuti Abel, îl ia de suflet și-l pune argat la grajd. Domiciliul — tot la grajd intre vite. Şi orfanul creşte flăcău zdravăn, pleacă la armată şi cînd se întoarce în 1907 moare Kuti Abel. Ii ia lo­cul fiul, tot Abel, iar ti­nărul no­st­u îşi reia şi el munca la grajd. Slu­gărise pe tatăl chiabur, venise rîndul acum să argăţească la fiul chiabur. O viaţă de om!­î­nă în 1950 cînd a murit şi al doilea Abel, îmbătrîn­se argăţind. Şi cu ce s-a ales ? Cu mimare atit cît să-şi ţină zilele el şi băbuţa. Contabilul deschise un registru. In 1950, înfiinţarea co­lectivei, l-a găsit pe K­ai Zsigmond la grajd. Şi tot aici îl vedem şi azi cu deosebirea însă că nu mai e argat ci stăpîn. Iată zilele-muncă ale lui. Anul trecut 366. Pen­ru ele a primit aşa: 1313 kg griu, 520 kg­ porumb, 157 kg orz, 183 kg car­tofi, 51 kg zahăr, 91 litri de vin, 5829 kg furaje, 6 kg m­ere şi 6 de ţuică bani a primit peste­ 2.900 de lei şi mai are de pri­mit ... Şi încă ceva bătrinul şi-a făcut de cu­­rmnă casă nouă şi tot în curînd îşi va introduce gaz-metan. Ascultam cifrele pe care le înşira contabilul şi mă gindeam la moş Zs­g­­mond O viaţă de om ar­gat­ .. Un fost arg­i obidit de soarta vremu­rilor amare ale trecutului sori­t să moară în miz­rie şi sărăcie dacă zorii luminoase ale vieţii no nu s-ar fi deschis şi In patria noastră. Da, moş Kuti Zsig­mond. Te-am cunoscut Cu om glumeţ şi am crezu că glumeşti şi atunci cină mi-ai spus câ lucrezi aici de 51 de ani De data asta ai glumit serios. P. E. AZI prin satele regiunii noastre Din v/nA­ cC ut V04­&U Despre comuna Breaza s-a mai scris in coloanele ziarului nostru precum şi în coloanele ziarelor centrale şi, probabil se va mai scrie încă de mul­te ori. De ce spun şi scriu aceste cu­vinte ? pentru că birişii de pe mo­şiile baronului Bánfi Zoltán şi servi­torii chiaburilor din Reghin, vechii locui­tori din Breaza (Brestului), astăzi au devenit ţărani înstăriţi, buni gospo­dari, a căror faimă de fruntaşi cres­cători de animale şi ai recoltelor bo­gate a depăşit limitele raionului Re­ghin şi chiar ale regiunii noastre. Cele de mai sus le-am aflat, unele scrise pe hâr­tie îngălbenită, altele din gura gospodarilor cu care am stat de vorbă, cu prilejul unui popas pe care l-am făcut zilele trecute în comună. Şi acum să lăsăm faptele să vor­bească. Gheorghe Ciumaș venise tocmai la sfatul popular cu ceva trevbi. Cu­­noscîndu-l mai de mult, am intrat în vorbă cu dînsul. Ca ori­ce ţăran a vorbit şi el despre pămînt, despre animalele pe care le creşte şi despre veniturile realizate. „Mie îmi place să lucrez bine pămîntul, să seamăn sămânţă curată şi de soi. Anul tre­cut am avut 3.100 kg gru de pe un, hectar — spuse cu modestie Ciumaş“. Vorba, vorbă aduce. Pe nesimţite am început să discutăm despre Rezoluţ­a C.C. al P.M R. din decembrie 1956. „M-am hotărît — zise Ciumaş — ca grîul pe care-l predam prin acum în cotă obligatorie să-l valorific prin coo­perativă. Orzul şi porumbul am să-l folosesc mai mult la îngrăşarea ani­malelor“. Am stat de vorbă şi cu alţi gospo­dari. Nu se putea să trec însă prin Breaza fără să nu mă abat şi pe la Szabó Martin. Era tocmai într-amiază. Szabó Martin nu-i zgîrcit la vorbă şi după ce termină mulsul vorbi des­pre cele 3 vaci vîndute nu de mult cu 21.000 lei. „Am şi acum 3 vaci cu lapte de la care mulg zilnic die 48—49 litri lapte, iar cînd e vîrf de producţie mulg chiar şi 60—70 litri“. Szabo Martin e fruntaş nu numai în creşterea animalelor ci şi în cul­tivarea cerealelor De pe 0,58 ha cul­tivate cu porumb a obţinut 1500 kg boabe, iar de pe 0,20 ha cultivate cu sfeclă de zahăr a scos 8.000 kg sfec­lă. Şi acest ţăran, serv­tor pe vremuri a ajuns azi un gospodar priceput cu rezultate frumoase în muncă, cu o casă frumoasă, cu un venit lunar, realizat numai din lapte, de peste 2.300 lei. A încheiat contract ca Intr-o perioadă de 6 luni să valorif­ice peste 7.000 litri lapte. In curte are 11.000 cărămizi din care vrea să-şi clădească un grajd modern aşa cum a văzut pe unde a umblat şi cum a citit din cărţi. Să nu uităm, cartea e un prieten bun al tovarăşului Szabó. Asemenea lui Szabó e şi Brassói Iuliu, în trecut servitor şi el în dife­rite locuri. El a obţinut de pe 0,58 ha cultivate cu griu 1.500 kg, sau de pe 1,10 ha cultivate cu sfeclă de zahăr 41.000 kg, sau cîte 6.500 litri lapte de la o vacă pe o perioadă de lactaţie. In fosta aşezare a birişilor mai sunt mulţi fruntaşi: Hegyi Zoltán, Alexan­dru Moldovan, Iuliu Albert, Ioan Rusu şi mulţi alţii. Umb­ând prin comună am trecut şi pe la lăptărie. Responsabilul, e un om între două virste, bine legat. II cheamă Alexa Ioan. Din discuţia pur­tată am aflat că în tinereţe a lucrat la nişte cariere de piatră, apoi din 1946 la lăptăria din comună. In 1951 a ajuns responsabilul lăptăriei. Pe atunci lăptăria prelua zilnic abia 120 litri lapte. Era puţin. Datorită măsu­rilor stimulative şi preţurilor avanta­joase acordate de stat s-a ajuns ca acum lăptăria să aibe zilnic cîte 3.200 litri lapte şi această cifră să crească mereu. Azi şi el are casă, cele trebuin­cioase unui gospodar şi două vite care dau cite 6.500 litri lapte pe an. După 1945 în Breaza s-au construit între 60—70 case moderne. In comu­nă sînt peste 60 maşini de semănat griu, peste 140 maşini pentru semănat porumbul, la fiecare casă cîte o bici­cletă dacă nu şi două, maşini de cu­sut, aparate de radio şi altele. Tot în această perioadă s-a construit un că­min cultural, un magazin universal şi s-a pus un mare accent pe înfru­museţarea comunei. Am mai aflat că cinci gospodari din comună şi-au înaintat cereri pen­tru a forma o întovărăşire agricolă. Tovarăşul Ioan Suciu, împuternicitul, mi-a vorbit despre mersul contractă­rilor la animale. Cu toate că e început de an, el a reuşit să contracteze deja 27 vite mari şi va ajunge să con­tracteze cel puţin 230 vite şi porci. Ţăranul muncitor Brossai Domnie ju­nior a şi predat cota de carne pe anul acesta. Azi, comuna Breaza are şcoală cu 7 clase elementare. Tehnicieni, agro­nom şi veterinar îndrumă zi de zi activitatea gospodărească din comună. Ziarul a devenit indispensabil locuito­rilor din sat lucru dovedit prin cele 420 ziare care le primesc zilnic. Zilele trecute locuitorii comunei s-au întîlnit cu candidata Covrig Raveca ţărancă ca şi ei, colectivistă în Ba­­toş. Au discutat despre terminarea căminului cultural şi posibilităţile de electrificare a comunei, o veche do­­rinţă a ţăranilor muncitori şi despre multe alte probleme gospodăreşti. CI re e Acum 11 ani în regiunea noas­tră exitau 20 aşe_ami..te c- turte săteşti. In anii puterii populare cul­tura a devenit un bun al ponorului, n aceşti ani, în R.A.M. au fost con­struite 39 cămine cu turale,­ iar aîte 78 sunt în construcţie. In.pre.,nu cu­tele amenajate în alte localuri, nu­mărul căminelor culturale este de aproap­e 500. La sate funcțio­nază in rezent 566 biblioteci înzestrate cu ■ieste 585.000 cărţi. • Pentru ridi­area nivelului agri­­culturii în regiunea voastră funcţio­nează peste 80 puncte agr­cole în­cadrate cu ingineri şi tehnicieni agro­­nomi-zootehnişti şi medici veteri­nari. Numărul specialiştilor care în­­drumează munca pe ogoarele regiunii depăşeşte 400. « In scopul dezvoltării creşterii animalelor, ramură specifică condiţii­lor geografice a regiunii noastre, statul democrat-popular a înfiinţat o staţiune experimentală pentru păşuni, fâneţe şi plante furajere. Pentru acordarea asistenţei zooveterinare au fost înfiinţate 5 spitale şi 49 dispen­sare veterinare. 1­9 februarie 1957 înfăptuiri în satul Moraşti Satul Moreşti e un mic aşezămînt situat pe malul drept al Mureşului. Despre viaţa şi oamenii acestui sat s-a vorbit puţin înainte de elibera­rea patriei noastre de sub jugul ca-­­ pital­ist. Dealtfel nici nu erau prea multe de spus despre el... mizeria şi exploatarea cruntă sub Care erau ţinuţi locuitorii din satul Moreşti, nu prezenta o noutate pentru nimeni.­­ Numele baronului Fran­cisc Kemény I a rămas adine întipărit în minţile I tuturor acelora care au gustat mîn- I gi­erile blînde ale cravaşei sale. Mi- I zeria, grija zilei de miine, lipsa de carte şi-au făcut adevărate lăcaşuri d­in casele ţăranilor de aici. O astfel de situaţie însă nu putea­u dura la infinit 23 August 1914 şi-a aruncat razele sale de lumină şi peste satul Moreşti. Peste 90 de fa­milii au fost împroprietărite în urma reformei agrare din 1945, alte 50 de familii au primit locuri de case şi un mare număr de ţărani au pri­mit ajutoare băneşti pentru a-şi cum­păra vite. Aşa se explică faptul că v­ zi peste 120 de familii au vite, faţă de numai 40, cîte aveau înainte de 1944 Prin grija partidului şi guvernu­lui nostru astăzi aproape în fiecare casă a fost introdus gazul-metan. O altă realizare a regimului de­mocrat-popular este lichidarea com­pletă a analfabetismului din sat. In anul 1956 a fost inaugurată întovă­­rășirea „Drum­ul socialismului“. In acest an s-a proiectat construirea unui cămin cultural. Pentru realiza­rea acestui plan precum şi a altor lucruri de care mai e nevoie în sat, ţaranii muncitori vor da cu multă încredere la 3 februarie votul lor candidaţilor Frontului Democraţiei Populare. BLAGA IOAN corespondent

Next