Steaua Roşie, martie 1957 (Anul 6, nr. 474-482)

1957-03-02 / nr. 474

Măsuri tehnico-organizatorice pentru ridicarea productivită­ii muncii şi reducerea preţului de cost Făurirea bunei stări a oamenilor muncii din patria noastră prin ridicarea nive­lului lor de trai material şi cultural, este posibilă numai pe baza creşterii şi perfecţionării neîncetate a producţiei in toate ramurile economiei naţionale. De aceea oamenii muncii din ţara noastră, conştienţi de sarcinile pre­văzute în plenara C.C al P.M.R. din 27—29 decembrie 1956, luptă cu hotă­­rîre pentru traducerea lor in viaţă, fiind direct interesaţi în ridicarea pro­ductivităţii muncii, deoarece aceasta le dă posibilitatea de a avea la înde­­mînă mai multe produse, de a-şi făuri o viaţă mai bună. La fabrica „Ludovic Minszki“ din Tg. Mureş, ca de altfel la toate fabri­cile din ţară, s-au luat din timp mă­suri tehnico-organizatorice pentru ri­dicarea productivităţii muncii şi redu­cerea preţului de cost. Ridicarea neîntreruptă a productivi­tăţii muncii fiind o sarcină principală a conducerii întreprinderii, aceasta în planul său de măsuri tehnico-organi­zatorice pe anul 1957 a prevăzut o se­rie de măsuri a căror aplicare va con­tribui direct la ridicarea productivită­ţii muncii şi la reducerea preţului de cost. Conducerea întreprinderii a prevăzut printre altele: — Mutarea atelierului de fabricare a aparatelor de ras din str. Cîmpului intr-un alt local din str. Kossuth La­jos, unde condiţiile de muncă sunt cu mult mai bune. — S-a eliberat o freză de la fa­bricarea aparatelor de ras, care a fost înlocuită cu un dispozitiv, cu care se execută fiecare fază separat. Astfel productivitatea muncii se va ridica cu 15 la sută. — Pentru mecanizarea curăţirii pieselor turnate s-a trecut la confecţio­narea unei instalaţii de şablaj, care contribuie de asemenea la ridicarea productivităţii muncii la această ope­raţiune cu 100 la sută. — La turnătorie pentru a se obţine o productivitate mai mare s-a instalat un malaxor şi un uscător de nisip cu care productivitatea muncii se ridică cu 40 la sută la prepararea amestecu­lui de nisip quartos, faţă de procedeul anterior, executat manual. Iată deci că întreprinderea „Ludo­vic Minszki“ încă de la începutul anu­lui a reuşit să realizeze o seamă de sarcini prevăzute în planul de măsuri tehnico-organizatorice, fapt ce n-a în­­tîrziat să-şi arate efectul. Aşa de pildă, planul producţiei globale pe ia­nuarie a fost îndeplinit în proporţie de 100,7 la sută, iar preţul de cost a fost redus cu 1,51 la sută. Productivi­tatea muncii a crescut simţitor. Paralel cu folosirea din plin a capa­cităţii de producţie existente, o mare însemnătate pentru ridicarea produc­tivităţii muncii are şi perfecţionarea continuă a maşinilor, utilajelor etc. Aşa de pildă, tot aici s-a confecţio­nat o foarfecă mecanică de tăiat tablă, cu ajutorul căreia la operaţia de croire a tablelor de oţel productivitatea mun­cii va creşte cu 25 la sută. Este lăudabilă iniţiativa conducerii întreprinderii în ce priveşte organiza­rea unui schimb de experienţă cu ca­racter tehnic ţinut cu cooperativa „Textila Mureş“ în legătură cu stu­dierea la faţa locului în comun, a po­sibilităţilor de confecţionare a unor piese de schimb dintre cele mai indi­cate la războaiele de ţesut. Acest fapt va contribui la ridicarea productivi­tăţii muncii şi la „Textila Mureş“. Dacă organizaţia de partid şi sin­dicatul de aici vor sprijini practic rea­lizarea sarcinilor prevăzute în planul de măsuri tehnico-organizatoric, dacă vor acorda o mai mare atenţie ridică­rii necontenite a calificării muncitori­lor, desfăşurării unei acţiuni perma­nente în acest sens, creşterii de noi cadre, întrecerii socialiste etc., se vor obţine aici realizări tot mai frumoase în creşterea continuă a productivităţii muncii şi reducerea preţului de cost al producţiei. T. ŞTEFANESCU De azi încolo Pe săptămînă Doua epigrame De două ori pe săptămînă Am să apar un ăst chenar; Scriind de toate, fără glumă, De lipsuri care mai apar. Căci vorba ceea: oameni sintem­ Şi „relele“ sînt toate-n noi, Iar de vă prind în ochiu-mi sprinten Vă rog, nu fiţi nepăsători. Alt nume-n viaţa mea sprințară Eu nu ştiu să mai fi avut . . . De cît atîta . . . epigramă. A­P. Sunete la contractări In cursul lunilor ianuarie dar mai ales februarie, ţăranii întovărăşiţi ca şi cei cu gospodării individuale din co­muna Voivodeni, raionul Reghin, au încheiat 250 contracte cu O.R A.C.A. pentru a vinde acesteia animale îngră­şate. Intovărăşiţii József Szakács, To­por Alexandru, Szabó S. Mihai au contractat cîte un porc, iar Ioan Menyhárd şi Nagy Árpád, ţărani mun­citori cu gospodării individuale au contractat cîte 3 porci, Alexandru Ra­du 2 viţei etc. Numai în ultimele două săptămîni ţăranii muncitori din comuna Lunca de sus, raionul Ciuc au încheiat cu O.R.A.C.A. 120 contracte. Ţăranul muncitor János Tankó a contractat 2 mînzaţi, iar Tătar Ştefan a contractat 4 mînzaţi. De asemenea ţăranii mun­citori au mai contractat cu coopera­tiva din localitate 40.000 litri lapte E bine să ştiţi că___ • PETELE DIN STOFE SE POT SCOATE folosindu-se o soluţie de 100 grame alcool, 25 grame benzină şi 25 grame eter. Cantităţile se amestecă bine şi se scutură înainte de întrebuin­ţare. Pata de curăţat se tamponează cu acest amestec, care o dizolvă. • PENTRU A FERI DE RUGINA ROŢILE NICHELATE de la cărucioa­rele de copii sau alte obicte de acest gen, se ung din cind în cînd cu o ju­mătate de ceapă şi apoi se şterg cu o cîrpă îmbibată în petrol­• RACIREA BĂUTURILOR SE POATE FACE ŞI FARA GHEAŢA. Se ia o găleată de tablă galvanizată şi se introduc sticlele în ea. In jurul sticlelor umplem cu nisip și presărăm deasupra sare de bucătărie (la o găleată de 5 litri se pun 250 gr sare) și se toarnă apă ca să se ude nisi­pul pînă sus. . . După 30—40 mi­nute băutura este rece.. —­• Crema de ghete dă UN LUCIU MAI STRĂLUCITOR dacă i se a­­daugă cîteva picături de petrol. Cre­ma întărită se înmoaie dacă i se adaugă cîteva picături de lapte. PE TEME DE PARTID îmbunătăţirea compoziţiei sociale a partidului - sarcina de frunte Combativitatea organizaţiilor de partid, unitatea lor organizatorică de­pinde în mare măsură de compoziţia lor socială. Partidul nu primeşte în rîndurile sale pe toţi cei ce vor a­­ceasta, ci numai elementele cele mai avansate, mai devotate şi active. Partidul alege pe cei mai buni oameni, avînd grijă ca membrii noi să pro­vină în primul rînd din rîndurile clasei muncitoare. Dat fiind condiţiile lor de viaţă, mun­citorii crescuţi şi educaţi în şcoala fabri­cilor şi a uzinelor, constituie par­tea cea mai avansată, mai conştien­tă, mai hotărîtă şi mai disciplinată a oamenilor muncii, ei fiind cel mai puţin infectaţi de ideologia burgheză. Tocmai de aceea, Lenin ne învaţă că partidul de tip nou trebuie să-şi lăr­gească în permanenţă rîndurile cu cei mai buni fii ai clasei muncitoare. Analizînd activitatea desfăşurată în scopul îmbunătăţirii compoziţiei sociale a partidului, cel de-al II-lea Congres al P.M R. a criticat aspru acele orga­nizaţii de partid care au subapreciat această importantă problemă; a obli­gat organizaţiile de partid să-şi inten­sifice activitatea desfăşurată în scopul îmbunătăţirii permanente a compozi­ţiei muncitoreşti a partidului; să lăr­gească rîndurile partidului cu munci­tori proveniţi direct din producţie. In lupta pentru întărirea compozi­ţiei sociale a partidului nu trebuie, să uităm de ţărănimea muncitoare, de acei intelectuali — oameni de ştiinţă, artişti, scriitori, medici, profesori etc. — care folosesc întreaga lor capaci­tate luptînd din toată Inima pentru cauza socialismului. ★ In ultimii ani şi în regiunea noastră s au întărit considerabil legăturile or­ganizaţiilor de partid cu masele. Mi­nunatele cuceriri ale regimului nostru democrat-popular apropie tot mai mult clasele muncitoare de partid. An de BADIOC IOAN Secretar al Comitetului de partid al Regiunii Autonome Maghiare an, lună de lună, creşte numărul ace­lor fruntaşi în producţie care-şi cer primirea în rîndurile candidaţilor de partid. Au cerut să fie primiţi în or­ganizaţiile noastre de bază asemenea fruntaşi în producţie ca Antal loan, strungar la LR.U.M. Reghin, care se poate lăuda cu 60 de inovaţii şi ra­ţionalizări, sau ca Muntean Ana, lu­struitoare fruntaşă la fabrica de mo­bilă „Simó Géza“, şi alţii. Organizaţiile noastre de partid nu se pot mulţumi însă cu atîta. Munca de primire de candidaţi, îmbunătăţi­rea compoziţiei sociale trebuie condusă şi îndrumată. Dacă această activitate o lăsăm pe seama întîmplării şi a spontaneităţii, nu putem aştepta re­zultate. PREOCUPARE INDIVIDUALA Activitatea desfăşurată pentru lărgi­rea rîndurilor partidului este multila­terală. In acest domeniu organizaţiile noastre de bază dispun de numeroase experienţe. De data aceasta ne vom ocupa mai temeinic doar cu o singură metodă. In numeroase organizaţii de bază cei mai buni membri de partid sunt însărcinaţi să se preocupe de educa­rea tovarăşilor lor fără de partid. La fabrica de mobilă „Simó Géza“, de exemplu, maveina mai multor co­munişti este de a se preocupa indi­vidual de ridicarea nivelului politic şi profesional al celor fără de partid; ei stabilesc legături strînse de priete­nie, dezbat cele mai importante pro­bleme de politică internă şi externă­, explică politica partidului, scopurile urmărite; îi ajută în producţie, ri­­dică conştiinţa muncitorilor la un ase­menea nivel încît aceştia să-şi ceară primirea în rîndurile candidaţilor de partid. Organizaţia de bază a procedat just cînd a trasat asemenea sarcini exclusiv acelor membri de partid, care atît din punct de vedere profesional cît şi po­litic sînt exemple de urmat, capabile de a se ocupa de educaţia oamenilor muncii fără de partid. Pînă în prezent biroul organizaţiei de bază a fost acela care a stabilit cu cine să se ocupe fiecare comunist. Practica a dovedit însă că aceasta este o metodă nejustă şi birocratică, întrucît nu se iau astfel în considera­re relaţiile membrilor de partid cu oamenii muncii din jurul lor- In ulti­ma vreme membrii de partid îşi aleg însăşi oamenii muncii de care să se preocupe şi de educarea cărora răs­pund în faţa organizaţiei de bază. Pentru urmărirea acestei activităţi, unii membri de partid prezintă perio­dic în faţa organizaţiei de bază dări de seamă asupra rezultatelor muncii lor. In luna octombrie a anului tre­cut au prezentat raport despre mun­ca lor în faţa organizaţiei de bază tovarăşii Bogdanov Zoltán şi Héincz Endre. Ei au arătat metodele folo­site in legăturile lor cu acei munci­tori care deja şi-au cerut primirea în rîndurile candidaţilor de partid şi apoi ale partidului. Un rezultat al activităţii politice juste desfăşurată de organizaţia de bază este că în perioada următoare Congresului au fost primiţi 21 can­didaţi de partid şi 16 membri de partid. In afară de 2 maiştri, toţi ceilalţi sunt muncitori. In îmbunătăţirea compoziţiei socia­le a organizaţiei de bază, rezultate similare s-au obţinut şi la întreprin­derea forestieră Topliţa, unde din totalul candidaţilor şi membrilor de partid primiţi în ultimul timp, 90 la sută sunt muncitori. Deşi am obţinut anumite rezultate în ce priveşte îmbunătăţirea compo­ziţiei sociale şi întărirea rîndurilor partidului, trebuie să recunoaştem că pe plan regional sunt încă lipsuri grave care împiedică obţinerea de rezultate. La noi este un fapt con­statat de ani de zile că compoziţia socială a unor organizaţii de partid orăşeneşti şi raionale nu este cores­punzătoare, şi nici a candidaţilor de partid. La consfătuirile de partid re­gional şi raionale, precum şi la di­feritele şedinţe de analiză, acest lu­cru a fost conf­irmat. Mulţi au rostit „autocritici“ răsunătoare, recunos­­cînd că această rămînere în urmă este nepermisă, însă în practică schimbări esenţiale nu s-au arătat; ba mai mult, în unele raioane com­poziţia socială a organizaţiei de partid a slăbit. In raionul Sf. Gheor­­ghe — care ar trebui să îndeplineas­că pe plan regional un rol important în ce priveşte îmbunătăţirea compo­ziţiei sociale — din candida­ţii de partid primiţi pînă în decem­brie 1956 nici 40 la sută nu sînt muncitori. Similară este situaţia şi în raioanele Reghin, Ciuc şi altele. Toate acestea dovedesc că activita­tea organizaţiilor noastre de partid în ce priveşte îmbunătăţirea compozi­­ţiei sociale se desfăşoară cu mult sub nivelul posibilităţilor şi al cerinţelor. CARE ESTE CAUZA LIPSURILOR? In multe raioane încă şi acum pri­mirea de candidaţi se desfăşoară sub formă de campanie; activitatea orga­nizaţiilor de bază în aceasta direc­ţie nu este îndrumată şi analizată sis­tematic ; întărirea rîndurilor partidu­lui, îmbunătăţirea compoziţiei sociale nu sînt privite ca sarcini permanente. Sînt raioane (GHeorghieni, Reghin) în care trec luni fără ca să se pri­mească vreunul sau numai cîţiva can­didaţi de partid. In urma unei critici severe, în perioada care urmează, a­­ceste raioane vor să recupereze rămî­­nerea în urmă-Întărirea rîndurilor partidului, îm­bunătăţirea compoziţiei sale sociale este împiedicată în multe locuri de birocratismul organizaţiilor de bază. Din situaţiile de care dispunem reiese că în regiune sunt neîngăduit de mul­te cereri de primire care aşteaptă re­zolvare de către organizaţiile de bază. Aceasta este situaţia, de exemplu, şi la salina din Praid şi la mai multe uzine din Miercurea Ciuc. Cererea de candidat a lui Zakariás Dénes, şofer la Autobaza din Tg. Mureş, a aşteptat 7 luni plnă să fie discutată de orga­nizaţia de bază. In multe locuri primirea de candi­daţi de partid este îngreunată de goa­na dygi „hîrtii". Sînt birouri ale organizaţiilor de bază care umblă inu­til să procure hîrtii şi referinţe lip­site de importanţă în ce priveşte cla­rificarea muncii candidatului, amî­­nînd timp de luni de zile discutarea cererii acestuia-Numărul referinţelor nu poate fi stabilit de sus. De un singur lucru trebuie ţinut cont: atît material tre­buie să adunăm cît să fie suficient pentru cunoaşterea amănunţită a tre­cutului şi prezentului aceluia care cere să fie primit. Esenţialul este că prin adunarea de date neesenţiale nu pu­­tem amina discutarea cererii de pri­mire, întrucît aceasta influenţează în mod negativ atît pe cel care cere primirea, cît şi pe alţii care ar dea să dea cereri de primire. Asemenea tărăgănare nu se poate observa însă numai la organizaţiile de bază. Acest lucru îl putem spune şi despre birourile unor comitete unio­­nale de partid. In luna ianuarie la unele comitete de partid orăşeneşti şi raionale (Tg. Mureş, Odorhei, Ciuc) numeroase au fost dosarele care stăteau îngrămădite, aşteptind confir­marea. Sînt activişti de partid şi membri de birouri în organizaţiile de bază care se prins că membrii lor sînt „bă­­trîni“ şi pasivi, de aceea nu merge bine munca. Care ar putea fi „leacul“ in asemenea cazuri ? întărirea organi­zaţiilor de bază cu elemente muncito­reşti tinere, pline de elan ! Insă în li­nele locuri se poate constata că însăşi membrii de partid nu se străduiesc la acest lucru, nu dau recomandările so­licitate de muncitorii fruntași pentru a fi (Continuare in pag. 4-a) ANI­VERSART 120 ani de la naşterea lui CK­OH&a „In sfîrşit, ce mai atîta vorbă pentru nimica toată? Ia am fost şi eu, în lumea asta, un boţ cu ochi, o bu­cată de humă însufleţită, din Humuleşti, care nici frumos pînă la douăzeci de ani, nici cuminte pînă la treizeci şi nici bogat pînă la patruzeci nu m-am făcut. Dar şi sărac aşa, ca în anul acesta, ca în anul trecut şi ca de cînd sînt, niciodată n-am fost!" I. CREANGA Cine oare dintre noi nu-şi aminteşte de acest povestitor minunat, care prin lucrarea sa autobio­­grafică ,,Amintiri din copilărie“ a devenit unul din cei mai de seamă scriitori ai poporului nostru — de Ion Crean­gă ? Aniversăm în a­­ceste zile 120 de ani de la naşterea sa. Să ne oprim puţin, cititorule, şi să stăm de vorbă cu el, cu opera lui în care ne găsim deopotrivă, fieştecare, căci toţi am avut şi avem o copilă­rie, o casă ca aceea din Humuleşti, o mamă care leagă o eşarfă cu moto­cel la capăt, „de cră­­pau miţele jucîndu-se cu ei“, o mătuşă ca Mări­oara, pe care povestito­rul a făcut-o nemuritoa­re atît în literatura noastră cît şi în litera­tura universală, căci Creangă, prin opera şi aspiraţiile sale aparţine clasicilor. Acest întîi mare scrii­tor român, răsărit chiar din sînul poporului, scriind despre popor, ve­de lumina zilei la Hu­muleşti dincolo de apa Ozanei „cea mai fru­mos curgătoare şi lim­pede ca cristalul, în care se oglindeşte cu mîhnire Cetatea Neam­ţului, de atîtea veacu­ri", iar după ce se înde­letniceşte cu diferite tre­buri specifice humuleş­­tenilor — el însuşi po­reclit Ion Torcălăul — se duce mai întîi la Fălticeni ca pînă la ur­mă să se stabilească la Iaşi în sărăcăcioasa boj­deucă din Ţicău, de unde avea să dea în schimb o operă nemuritoare, rod al dragostei lui faţă de poporul care l-a născut şi pentru care a scris. Despre viaţa şi opera marelui povestitor, care în anul 1874 se intîlneş­­te cu Mihail Eminescu, la îndemnul căruia în­cepe să scrie literatură, s-au scris tomuri între­gi. Drumul aceluia care începînd buchea cărţii la şcoala din Broşteni, mai apoi devenit seminarist, diacon şi normalist la Iaşi, „Popă tuns, clăti­­nitor al tagmei preoţeş­ti“, învăţător etc. etc., este prea sinuos, am­prentele vieţii sociale, ale mizeriei in care a trăit sunt prea greu de descris într-un astfel de articol. Acest răstăl­­măcitor neîntrecut al fol­clorului popular, cu aju­torul căruia a dat ade­vărate şarje la adresa celor avuţi, justificînd situaţia socială în care se găseau cei mulţi şi ei —, „sărac aşa ca în a­­nul acesta, ca în anul trecut şi ca de cînd sînt, niciodată n-am fost“, prin scrierile sale extra-­ se din însăşi viaţa de toate zilele, l-au făcut pe Creangă să fie unul dintre cei mai iubiţi scriitori ai neamului nos­tru. „Creangă — spune acad- Călinescu ■— e o dovadă că numai ridi­cată pe gîndirea nefal­­sificată a poporului şi pe experienţa de viaţă şi de artă a acestuia, strîn­­să în folclor, se poate naşte o mare literatură realistă“. Intr-adevăr, dacă ne gîndim la scrierile sale „Soacra cu trei nurori", „Capra cu trei iezi“, „Punguţa cu doi bani", „Dănilă Prepeleac“, „Povestea porcului“, „Povestea lui Harap Alb“, „Povestea unui om leneş", la vestitele „Amintiri din copilărie“, la „Moş Ioan Roată şi unirea“, la „Moş Nichi­­for Cofcaru“ şi altele, in care îşi îndreaptă pro­verbul lui ironic . . . „Vorba ceea: picior de cal, gură de lup, obraz de scoarţă şi pîntec de iapă se cere unui popă, şi nu-i mai trebuie ni­mic altceva“, contra celor ce se sustrag efor­tului obştesc, a celor ce se îmbogăţesc pe seama altora prin privilegiul de clasă sau de funcţie, face din Creangă unul din cei mai de seama, scriitori ai noştri. AT­AN­ASIE POPA1

Next