Steaua Roşie, aprilie 1957 (Anul 6, nr. 483-489)

1957-04-03 / nr. 483

VIAŢA de u. t. m Pentru întărirea activităţii organizaţiilor U.T.M. , curînd a avut loc conferinţa enească U.T.M. Tg. Secuiesc. De­ţii, reprezentanţi ai 29 organizaţii cază U.T.M. din oraş, au dezbătut umina sarcinilor trasate de partid­e C.C. al U.T.M. activitatea comi­­lui orăşenesc şi a organizaţiilor de bază, depusă în anul 1956,­in darea de seamă şi din discuţii, ieşit, în ceea ce priveşte activitatea­­. în producţie, că în ultima pe­­ră în întrecerea socialistă au fost citaţi peste 180 tineri, 60 din ei sint diferite metode sovietice şi fruntaşilor din patria noastră şi 15 utemişti au devenit fruntaşi în acţie. Utemiştii, şi în general ti­­tul luptă alături de muncitorii ,nici pentru realizarea şi depăşirea ului de producţie în toate unită­­productive din oraş. „ întreprinderea industrială locală bor­­ron“ de pildă, planul global 956 a fost realizat în proporţie de la sută. Mai mulţi utemişti prin­­care Mészáros Anton şi-a realizat ul cu 210 la sută, iar Gáli Péter 20 la sută. Asemenea fruntaşi în acţie mai sunt şi în alte unităţi ire aceştia fiind László Dénes, B. Klára de la U.I.L. Tg. Secu­­ş. a. Iasiderăm un rezultat pozitiv al uităţii organizaţiilor U.T.M. din , că au pregătit 31 utemişti, care ursul anului 1956 au cerut primi­lor în rindurile candidaţilor şi florilor de partid şi astăzi sînt ca­de conducere ale organizaţiilor M., sau îndeplinesc funcţii de tndere pe linie de producţie. ;z­ava, secretara organizaţiei M. U.I.L., Szabó Lajos la „Sper­­şi alţii sînt exemple vii, demne lrmit­­area de seamă şi delegaţii la con­­iţă au mai scos în evidenţă şi realizări ale tineretului din oraş în ceea ce priveşte educarea lui în spiritul patriotismului şi internaţiona­lismului socialist, participarea la lu­crări de folos obştesc etc. In acelaşi timp însă au reieşit şi lipsurile din activitatea organizaţiilor U.T.M. în anul 1956, lipsuri care vor trebui li­chidate grabnic de noul comitet ales. Aşa de pildă, tov. Kedves Maria, delegată din partea organizaţiei de bază U.T.M. a sfatului popular oră­şenesc a arătat, că timp de un an — din cauza lipsei de sprijin din partea Comitetului orăşenesc U.T.M. — n-au reuşit să organizeze decît 3 adunări generale şi nici la acestea n-a partici­pat nici un membru al comitetului orăşenesc, iar în cursul anului 1956 organizaţia de bază P. M. R. n-a analizat nici măcar odată activi­tatea organizaţiei de bază U.T.M., aşa cum dealtfel organizaţiile de bază ale partidului au sarcini în acest sens. Tov. Szabó Jenő de la organizaţia U.T.M. de la Comraiprod a criticat de asemenea activitatea comitetului orăşenesc pentru lipsă de control şi îndrumare practică a organizaţiei U.T.M., la locul de muncă. „întrecerea socialistă la noi — a spus el — se organizează numai în cinstea unor sărbători naţionale, fără să aibă un caracter permanent, în timp ce comitetul orăşenesc U.T.M. raporta probabil la regiune că lucru­rile merg destul de bine în întreprin­derea noastră“. Analizînd cauzele unor astfel de lipsuri şi a altora de acest gen, dele­gaţii au relevat activitatea de multe ori sectară a tov. Bán Domokos, se­cretar al Comitetului orăşenesc. A reieşit de asemenea că şedinţele de comitet au fost neglijate şi nu în toate cazurile s-au luat în discuţie acele aspecte ale muncii tineretului din cadrul oraşului Tg. Secuiesc care erau neglijate. Nu puţină vină are şi biroul comi­tetului raional U.T.M. şi personal tov. Trefan Andrei, prim secretar, care nu a controlat aproape de loc munca comitetului orăşenesc. Ceea ce trebuie apreciat ca parte pozitivă a conferinţei este faptul că delegaţii au reuşit să analizeze adine în m­od critic şi autocritic activitatea comitetului orăşenesc U.T.M. şi în special latura principală a muncii or­ganizaţiilor U.T.M., viaţa internă de organizaţie. In acest spirit delegaţii au ales noul comitet orăşenesc şi delegaţii pentru conferinţa raională U.T.M., iar ca secretar a fost ales tov. Zsombori Ludovic. In încheierea lucrărilor, tov. Domo­kos Imre, secretarul comitetului oră­şenesc P.M.R., a apreciat participa­rea delegaţilor la lucrările conferin­ţei orăşeneşti şi a arătat că una din sarcinile de bază ale organizaţiilor U.T.M. în perioada actuală este de a educa tineretul în spiritul dragostei faţă de partid, că întreaga masă a utemiştilor să fie în fruntea tuturor acţiunilor organizate de către partid. Organizaţiile U.T.M. au datoria să lupte împotriva unor manifestări hu­liganice ce mai persistă încă în oraş. Trebuie ştiut însă că dacă în acti­vitatea organizaţiei orăşeneşti U.T.M. Tg. Secuiesc au existat asemenea lipsuri, nu mai mică este şi răspunde­rea comitetului orăşenesc P.M.R. şi chiar a tov. Domokos Imre. Garanţia îmbunătăţirii activităţii U.T.M. din toate punctele de vedere noi o vedem chiar în sprijinul pe care organiza­ţiile P.M.R. trebuie să-l dea celor de U.T.M. în viitor, sprijin care în anul 1956 s-a făcut în mare măsură simţit. GHEORGHE MIHAI, membru al Comitetului regional U.T.M. ___|Secția de chirurgie cardiacă din Tg.-Mureş. (Urmare din pag. l-a) ,lu care a avut loc în ra de 29 martie a. c. Este de nepreţuit ajuto­­ri concursul dat de idemician profesor Hor­­omei şi membrii coleg­­ului său: doctorii Set­­ek, Literczek, Fetiade şi ii, pentru traducerea în ite clinice a năzuinţelor ,amergătoare iniţiate de­­ pe cale experimentală. In perioada de timp pe­­trecută la spitalul Colţea, pe lîngă faptele clinice extrem de instructive, echi­pa de chirurgie cardiacă a constatat o perfectă armo­nie şi o orientare experi­mentală bine conturată, fără de care nu se poate concepe o activitate de perspectivă pe linia chi­rurgiei cordului. Pentru consolidarea noii secţii de chirurgie cardiacă din Tg. Mureş se vor lua o serie de măsuri. Astfel este în curs organizarea a­­sistenţei cardiacilor pe ra­za oraşului Tg. Mureş, prin înfiinţarea a două puncte de cardiologie la cele două policlinici, care pe lîngă acordarea asisten­ţei de specialitate, are şi scopul de a selecţiona ca­­î'­Te cele mai corespunză­toare intervenţiei. Asistenţa cardiacilor pe teritoriul oraşului Tg. Adureş va fi condusă de către conf. dr. Horváth Andrei. Responsa­bilii de probleme chirur­gicale vor fi prof. dr. Pá­pai Zoltán și prof dr. Dóczy Pál. Dr. FODOR BÉLA medic-director al Spitalului clinic unificat din Tg. Mureș. Csongor şi Tünde (TEATRUL SECUIESC DE STAT) Prin ultima sa premieră, Teatrul iese de Stat din Tg. Mureş şi-a is în repertoriul său permanent ieră de o mare valoare artistică, ţinem afirmaţia bazîndu-ne pe el că poezia maghiară abia dacă aste o piesă atît de compusă şi­­ atît de simplă, atît de rafi­­şi totuşi atît de naivă ca a­­tă capodoperă a lui Vörösmarty ily, această feerie Vörösmarty îşi dinţează mesajul unui mănunchi­îteva personaje plasate în persa­­aliate, susţinute de ample desfă­­ri scenice şi de vertiginoase nirări de ritm exterioare, urmă­­analiza profundă a universului ,or personaje şi a împrejurărilor le-au pus în contact direct sau înfruntare. Mai mult decît în parte, concepţia de omogenitate octacolului e legată, în acest caz, soluţiile date individualităţilor îşi revendică cu egală vigoare­­ul la existenţă scenică. Iată de­­oice scădere de tensiune a par­ului e resimţită sporit de fu­ja scenă, orice nuanţare ştirbită e cu sine omiterea înţelesului )1. Cu atît mai mult se cere deci partea tînărului colectiv al Tea­­i secuiesc­ de stat un joc de ;ă şi permanentă trăire, de ade­lă ardere interioară, ce e mesajul piesei ? II vom în­­e în toate dimensiunile sale mn­­aruneînd o privire asupra genea-­i temei. Ideea fundamentală — le „răului“ despart pe cei doi gostiţi, care trec printr-o se- Intreagă de peripeţii, pentru ca sîrşii să se întîlnească şi să se­acă — e veche de mai multe se- Vörösmarty a dat de tema aceasta într-o istorioară a lui Gyergyai Al­bert despre Prinţul Arghir, cunoscută deja prin secolul al XVI-lea. Poetul maghiar a împrumutat din Gyergyai doar unele elemente, pe care însă le-a prelucrat potrivit imaginaţiei şi inspiraţiei sale strălucite. A introdus elemente noi, figuri noi, întruchipări ale unor idei filozofice noi: negus­torul, regele, savantul şi altele. Vö­rösmarty a creiat deci o operă nouă, originală, pentru motivul evident că a avut de comunicat societăţii sale un mesaj nou, cu totul străin de predecesorii săi. Pe cînd Gyergyai şi toţi ceilalţi propagă în mod sim­plist ideea că dragostea învinge orice piedică, Vörösmarty duce problema mai departe, pune sentimentele să vi­breze pe o orchestraţie vastă şi ma­joră, scoţînd puternic în lumină fap­tul că fericirea o găsim nu numai ex­clusiv în dragoste. Cu ajutorul stră­vechilor și luminoaselor elemente de fantezie populară, Vörösmarty ne de­monstrează că apoteozarea în sine și pentru sine a banilor, că mîndria exa­gerată a orgolioasei puteri, că savan­­tlicul constipat, sînt fenomene care duc întotdeauna la pierzanie, dîndu-ne în acest sens, drept ilustrare, căderea irevocabilă a negustorului, a regelui, a savantului, — oameni care-şi trăiesc viaţa într-un circuit închis, refractar realităţii înconjurătoare. Pe de altă parte, Vörösmarty demonstrează că luptă pentru un ţel nobil, real, uman, lupta pentru viaţă este pozitivă, dem­nă de om şi total realizabilă, nu nu­mai în lumea diafană a basmelor. El ilustrează această idee prin împlini­rea luptei nobile a lui Csongor şi Tünde. Şi încă ceva: Vörösmarty cunoaşte profund viaţa intrinsecă a poporului pe care ne-o înfăţişează prin reprezentanţii săi (Balga şi lima) ca însetaţi de viaţă, dornici de fericire, pentru realizarea căreia ştie să sufe­re, să lupte. Concluziv ca în întreaga sa operă, Vörösmarty a căutat şi în această piesă să dobîndească o vic­torie morală aspră acelei societăţi în care astfel de probleme îşi găsesc re­zolvări tipic ştirbite. Ca şi in cele mai bune opere ale sale, clasicul maghiar a înţeles să-şi comunice ideile prin adevărul caracterelor, al oamenilor descrişi şi analizaţi. Fiecare personaj îşi are drama şi semnifica­ţia, raţiunea sa proprie,­­ teza între­gii piese aflîndu-se la confluenţa tu­turor acestor semnificaţii. Lupta lui Vörösmarty e dusă în favoarea ade­vărului şi a frumuseţii morale în care trebuie să trăiască, să se zbată, să lupte, şi in care trebuie să se dezvolte omul şi individualitatea umană în creştere şi în formare, împletirea plină de luptă şi poezie a destinelor individuale din această teerie, deter­mină lecţia de ansamblu a piesei, care obligă pe spectator să reţină că, pentru a descoperi adevărata esenţă a fenomenelor, pentru a descoperi a­­devărata fericire individuală şi so­cială, trebuie să lupte pentru înlătu­rarea vălului de minciună şi de ipo­crizie, iar dacă vrea să-şi realizeze sentimentele, virtuţile, omenia, trebuie să distrugă cu hotărîre orice urmă a „răului“ din sine, sau din mediul ce-l înconjoară. Am insistat poate prea mult asupra definirii acestor probleme, pentru că am socotit necesar să subliniem că tinerii regizori Hunyadi Andrá­s şi Gergely Géza s au apropiat cu multă pietate de acest uriaş al poeziei ma­ghiare, l-au studiat profund şi l-au redat scenic într-o viziune nouă, de­barasată total de încercările idealiste ale punerilor în scenă de pînă aci. Concentrată asupra valorificării sen­surilor, la fel ca şi a celei mai scîn­­teietoare horbote a poeziei maghiare, regia, rupînd cu tradiţia uneori natu­ralistă a montărilor de pînă aci de la Teatrul secuiesc s-a orientat înspre ceva nou, plin de colorit, de expresi­vitate, prin folosirea inteligentă şi cu succes a perdelelor şi a efectelor de lumină, accentuîndu-se astfel realis­mul tipizării şi al esenţializării pro­blematicei piesei. Iată cum, o astfel de punere în scenă dărimă, fără drept de apel, întreg eşafodajul de consi­deraţii teoretice ale unor Babits, Szerb Antal, Gyulai, etc., care se străduiau să-l plaseze pe Vörösmarty undeva, în zonele periferice ale poeziei idealiste. Printr-o justă înţelegere a fondului de idei, regia a pus spectatorii să asiste la o dramă interioară intensă, plină de ritm, de conflict interior bine dozat, duel în replici şi sentimente, să asiste deci la un adevărat specta­col de poezie. Peste toate acestea, regia a ştiut să insufle actorilor di­namism, pasiune, vervă dramatică, iar spectacolului, în ansamblul său, un stil adevărat de mare ţinută poe­tică. Acest stil se răsfrînge elogios şi asupra conduitei actorilor distri­buiţi. Arătam la început că într-o astfel de piesă, un gol de distribuţie poate să aibă repercursiuni grave. Acest gol s-a produs, din motive strict obiective, prin intrarea lui Lavotta Károly, cu trei zile înainte de pre­mieră, în rolul titular al lui Csongor. Pe lîngă curaj şi mult zel profesional, actorul a mai dovedit că e imposibil ca într-un timp atît de scurt să se ajungă pînă la trăirea rolului. In consecinţă, efortul celorlalţi de a menţine spectacolul la nivelul impus de măreţia textului, a fost vizibil. Colectiv bun fiind, a reuşit. . Tunde, de fapt personaj clar, simplu, linear, ne-a îngăduit cunoaşterea unei Sza­­m­ossy Kornélia scenic atrăgătoare şi cu multiple mijloace de exprimare li­rică. Deşi distinsă şi parţial pătrunsă de sentimentele personajului, inter­preta n-a reuşit să sublimeze însă a­­ceste elemente într-o creaţie total con­vingătoare. Ţăranul Balga a avut în Andrási Márton, Artist emerit al R.P.R., un interpret fidel, mai ales pe latura ex­primării realiste a concepţiei sănă­toase de viaţă. La fel, Szabó Duci a ştiut să dea multă pregnanţă repli­cilor Ilmei. Prin întreţeserea organică a destinelor acestor două perechi, re­gia a izbutit să sublinieze puternic procesul complex al vieţii de toate zilele, a cărui finalitate se soldează totdeauna in căutarea fericirii. E un merit pe care-1 înscriem în favoarea conducerii artistice a acestui teatru. Mirigy, puternic caracter de com­poziţie, a impus artistei Tanai Bella să-şi strunească şi să-şi orienteze bo­gatele-i resurse expresive, de mare valabilitate artistică, cu multă price­pere. Grotescul şi nu rareori natura­lismul personajului au fost cu dibăcie înlăturate, graţie unei înţelepte do­zări a puternicei trăiri interioare. Do­­minînd de departe scenele şi în ge­neral spectacolul, Tanai Bella e unica care a suferit acea atît de rară şi de nepreţuită combustie sufletească de care pomeneam la început. Cei trei pui de draci, Tarr László, Gyarmati István şi Szigeti Tibor, abătîndu-se de la tradiţie, pe linia unei noi concepţii regizorale, au reu­şit odată cu sublimarea sentimentelor inerente, să ni le comunice printr-un joc scenic ponderat, decent, lipsit de orice tendinţă de exibiţionism ieftin, frivol. Dintre figurile celor trei călători reţinem pe cea a negustorului, în care Borovszky Oszkár a redat, măcar parţial, frumuseţea şi sensul versuri­lor sale. Au rămas datori însă Lantos Béla (savantul) şi Tamás Ferenc (re­gele) cu înţelegerea şi trăirea per­­sonaju­lor. In sfîrşit, ni se pare potri­vită apariţia actriţei Mende Gaby, datorită înţelegerii juste a complexu­lui personaj melodramatic al lui Le­dér, la fel ca şi cea a lui Bányai Má­ria, virtuoasă interpretă a celebrului monolog al reginei nopţii. Frumuseţea motivelor muzicale ale lui Weiner Leó a susţinut acţiunea şi conflictul dramatic, constituind, în fe­lul său, unul din elementele comple­mentare ale succesului premierei. A­­cest succes a fost asigurat şi de larga contribuţie a decorului semnat de Szakács György, decor excelent, sim­plu, adecvat, economicos, model de împletire artistică a elementelor­ de realism, a basmului şi a poeziei. ION CHEREJI Folosesc mai bine suprafeţele de producţie Cum te apropii de marea hală a turnătoriei de la fabrica „Ludovic Minszki“ din Tg. Mureş, poţi să auzi clocotirea înfundată a cubiloului, grăbit să predea turnătorilor fierul topit. In hala turnătoriei ca nişte albine, turnătorii Babos Francisc, Roman Ştefan, Torja Francisc şi Kiss Béla pot fi văzuţi trebăluind în jurul casetelor, fixînd cu multă pricepere modelele pentru piesele ce urmează a fi turnate in aşa fel, ca întreaga su­prafaţă a casetei să fie folosită la maximum. Iată-l pe Babos Francisc solicitînd de la maistrul turnătoriei încă un model de piesă pentru supra­faţa rămasă liberă din caseta în care se toarnă dozele. Cu multă grijă şi prin folosirea mai bună a suprafeţelor de producţie, harnicii turnători au reuşit ca pe acelaşi loc de muncă să instaleze încă 200 casete. Ce aspect frumos are turnătoria fa­bricii . Casetele sînt frumos aliniate, pe categorii de piesă. Spaţiul mic dintre ele, nu împiedică deplasarea turnătorilor de la casetă la piramida de nisip, sau la cubilou. Rezultatul este cel aşteptat. Ei îşi depăşesc pla­nul de producţie zilnic cu 40 la sută. In apropierea turnătoriei se află atelierele sectorului IV prelucrare, unde zgomotul strungurilor se aude tot mai desluşit, pe măsură ce te a­­propii de ele. Strungurile în funcţiune îţi fac impresia că sînt în întrecere cu turnătoria. Şeful sectorului IV pre­lucrare, Kovács Tiberiu, un tînăr li­niştit şi chibzuit, dă indicaţii unor muncitori pentru aranjarea unor piese ce se află în apropierea atelierului. împreună, intrăm în atelierele de prelucrare. De o parte şi de alta strungurile sînt rînduite frumos, avînd între ele distanţa strict necesară, nu­mai pentru accesul strungurilor la maşini. Acest fapt dovedeşte că supra­feţele de producţie sînt exploatate în întregime. Din anul trecut încă 3 strunguri au fost instalate pe locul unde sectorul lăcătuşerie îşi avea ban­curile de lucru, care împiedicau des­făşurarea normală, mai rapidă, a muncii strungurilor. Maistrul Liteczki Leó a reuşit printr-un studiu amănun­ţit să transforme o maşină de găurit într-una de frezat, aplicîndu-i o masă cu suport pentru diviziune şi adaptîn­­du-i un mecanism pentru avans. In fruntea coloanei de strunguri insta­late în mijlocul atelierului, acesta unde înainte vreme stăteau bancurile amin­tite, maşina de frezat şi-a făcut loc şi aşteaptă să fie pusă cît mai repede în funcţiune. Aceeaşi preocupare faţă de folosi­rea la maximum a suprafeţelor de producţie, poţi întîlni şi în rîndurile tehnicienilor de la sectorul IV prelu­crare, unde reorganizarea liniei maşi­nilor a fost în mare parte înfăptuită. Totuşi, tehnicienii Németh János, Ia­­cob Eugen şi Kovács Tiberiu vin cu noi şi noi propuneri în vederea folo­sirii mai judicioase a suprafeţelor de producţie existente. Instalarea la fie­care strung a unui panou de desen transportabil, pentru a fi la îndemîna strungarului în orice poziţie de lucru, fără a mai fixa desenul cînd într-o parte, cînd într-alta a strungului, iro­sind astfel timpul de lucru şi împie­­dicînd şi pe alţi strungari în buna desfăşurare a muncii — a fost o pro­punere preţioasă făcută de tehnicie­nii amintiţi. In imediata apropiere a atelierului de strungărie, în cel de lăcătuşerie, maistrul Iacob Eugen studiază şi ex­perimentează o nouă maşină de sabla­­re. Ea este construită din resurse interne şi urmează să înlocuiască în scurt timp munca manuală de cură­ţire a pieselor turnate, ce se execută în prezent manual, cu dălţi sau la polizor. În jurul noii maşini de sabla­­re pot fi uşor observaţi colegii maistrului Iacob Eugen­­ Anghi Iu­­liu, Ormenişan Partenie şi Sándor József, care l-au ajutat pe acesta în construirea maşinii respective, cum execută ultimele lucrări la instalaţia ce urmează a fi pusă curînd în func­ţiune. Pe feţele lor se poate citi bucuria de care sînt cuprinşi pentru faptul că în scurt timp maşina de sablare va curăţa frumos piesele, îmbunătăţin­­du-se în acelaşi timp calitatea. Dat fiind mecanizarea operaţiei de sablare, şi productivitatea muncii va creşte cu 200 la sută, economisindu-se într­­un an peste 15.000 lei. Iată că în curînd în acest atelier un maistru şi un ajutor vor înlocui munca manua­lă a cca. 10 oameni prin maşina de sablare, eliberîndu-se totodată jumă­tate din suprafaţa de producţie a atelierului, pentru a fi destinată altor lucrări. Tr. ŞTEFANESCU

Next