Steaua Roşie, mai 1957 (Anul 6, nr. 491-499)

1957-05-01 / nr. 491

Utemistul Szérákovan János, strungar la fabrica „Ludovic Minszki“, zilele acestea este mai vesel ca altădată. In ziua de 23 aprilie a. c. s-a întîmplat un eveniment important în viaţa sa. Da. . . strungarul Szérá­­kován János a reuşit ca să-şi depăşească planul de producţie în cinstea zilei de 1 Mai cu 298 la sută, realizare record în viaţa lui. „Mă străduiesc în fiecare zi să dau mai multe piese de schimb la strung. Luna asta am fost cuprins parcă de o ambiţie nemaipomenită ca sectorul nostru să cîştige drapelul de onoare pe fabrică. L-am şi cîştigat. Am şi eu o contribuţie în acest merit. Muncesc cu drag fiindcă ştiu că prin mărirea producţiei contribui şi eu la întărirea economiei noastre na­ţionale, la menţinerea păcii între popoarele din lume, cu gîndul că odată şi proletariatul din ţările capitaliste şi coloniale se va elibera de lanţurile robiei şi atunci vom sărbători cu toţii liberi ziua noastră a tuturor munci­torilor, din întreaga lume, ziua de 1 Mai"... Acestea au fost vorbele ute­­mistului Sztrákovan János, după ce a predat fişa de pontare şefului de secţie, Kovács Tiberiu, cu 7 zile înainte de 1 Mai. Pentru ca holdele să fie mai bogate In sat toţi îmi zic Petre şi numai cînd vine cite un străin îmi mai zice şi Cîmpeanu. Acest lucru nu mă su­pără pentru că aşa mă cheamă, deci aşa trebuie să-mi zică. Dar mă su­pără atunci cînd se-ntîmplă că unii se duc prea des pe la oraş şi nu prea vin la lucru, mai ales în toiul lucră­rilor agricole. De ce spun aceste cu­vinte? Pentru că, dragi cititori, sunt brigadier la gospodăria colectivă din care fac parte, şi nu de mult, numai de 7 ani. De muncit îmi place să muncesc în colectivă şi rezultatul muncii mele şi a familiei mele s-a văzut. Am reuşit să-mi fac o casă nouă, confortabilă. In grajd adăpos­tesc o vacă, o junincă, în coteţ am doi porci, nu ştiu cîte găini şi vreo 8 oi. Deci după cum vedeţi am ce-mi trebuie. Alături de mine lucrează nevastă­­mea, Floarea, feciorul meu Petru în vîrstă de 16 ani, care are deja efec­tuate 100 zile-muncă, şi fata mea Maria. Doar Alexandru în vîrstă de 8 ani nu lucrează în gospodărie, preocuparea lui principală fiind car­tea. In primăvara aceasta, împreună cu toţi colectiviştii ne-am străduit să pregătim terenul în bune condiţiuni, în el am semănat numai sămînţă bună, a cărei putere de germinaţie a fost verificată. In zilele trecute, cu toate că timpul nu ne-a prea ajutat, am însămînţat peste 15 ha cu porumb, din care o bună parte e pus în cui­buri, am semănat un ha cu pepeni şi am început plantatul tutunului, e­­fectuat pînă acum pe o suprafaţă de 0,50 ha. In ultimile zile de aprilie holda de grîu a crescut mai bine şi cînd tre­ceam pe lingă ea parcă vedeam spi­cele grele ce se unduiesc în adierea vîntului. Sperăm să obţinem o recol­tă de cel puţin 2.500 kg la hectar. Locul unde semănăm porumbul e bi­ne pregătit, îngrăşat. Din el de ase­menea vom obţine cel puţin 3.500 kg porumb-boabe la hectar. Mă gîndesc în preajma zilei de 1 Mai la construcţiile pe care Ie va face colectiva noastră în anul aces­ta şi-mi saltă inima de bucurie. De multe ori îmi amintesc de ace­le vremuri cînd lucram sub comanda străină la construcţia căilor ferate, şi la drumul parcurs pînă aproape de graniţa Austriei. Mult urîte îmi ră­­mîn în gînd acele vremuri. Noi colectiviştii sîntem aceia care muncim tot mai bine pentru a obţi­ne recolte sporite la hectar, ştiind că prin aceasta contribuim la întărirea patriei noastre dragi. PETRU CÎMPEAN, brigadier la G.A.C. „Vasile Roaită" satul Chinari, raionul Tg. Mureș. Smut Mstcu: PRODUCŢII TOT MAI MARI Colectivele gospodăriilor agricole de stat din cadrul Trustului regional Gostat Tg. Mureş, în cinstea zilei de 1 Mai înzecindu-şi eforturile şi des­­făşurînd larg întrecerea socialistă pentru sporirea producţiei, creşterea productivităţii muncii şi reducerea pre­ţului de cost, au obţinut rezultate ce au depăşit cu mult prevederile pla­nului. In sectorul vegetal s-au terminat toate însămînţările din epoca I şi a Il-a, iar în prezent se execută însă­­mînţatul porumbului, pentru întreaga suprafaţă fiind asigurată sămînţă e­­lită şi de hibrizi dubli din import. Pentru a răspunde sarcinilor trasa­te de Plenara C. C. al P.M.R. din 27—29 decembrie 1956, gospodăriile agricole de stat avînd sarcina de a asigura fondul centralizat al statului, cu cantităţi nit mai mari de cereale, au depăşit suprafeţele planificate a se însămînţa în primăvara acestui an cu grîu de primăvară în proporţie de 12 la sută, iar suprafaţa destinată po­rumbului, se va dubla faţă de anul precedent. In sectorul zootehnic s-au livrat statului peste sarcinile de plan în cinstea măreţei zile de 1 Mai, cu 21 la sută mai mult lapte de vacă, cu 14 la sută mai multe ouă de găină, cu 59 la sută mai multă carne şi cu 23 la sută mai mulţi grăsuni Institu­tului Pasteur. In afara sarcinilor de plan, gos­podăriile agricole de stat au mai li­vrat pentru export 100 capete tauri­ne recondiţionate şi 372 capete porci­ne îngrăşate. De asemenea, indicii de producţie în sectorul zootehnic au fost depăşiţi cu 7 la sută la purcei, cu 14 la sută la viţei şi cu 6 la sută la miei. In realizarea acestor rezultate fru­moase s-au evidenţiat muncitorii şi tehnicienii gospodăriei agricole de stat „Stahanov“ Reghin, care şi-au depăşit angajamentele luate în cin­stea zilei de 1 Mai obţinînd 45.200 litri lapte peste plan faţă de 21.000 litri angajament, 63.378 ouă de găină peste plan faţă de 12.000 bucăţi ouă angajament şi 16 capete viţei faţă de 5 capete angajament. In obţinerea acestor rezultate la loc de frunte s-a situat brigada condusă de maistrul zootehnist Tancu Dumitru, care a realizat pe întreaga brigadă 35.000 litri lapte peste plan, faţă de angajamentul de 11.000 litri lapte. Orban Alexandru, mulgător la a­­ceastă brigadă, şi-a depăşit angaja­mentul cu 27 la sută. Petre Carol, mulgător la G.A.S. Ozun şi-a reali­zat planul cu 118 la sută, sau îngri­jitoarea de păsări Joiţa Petre de la G.A.S. Catalina care a depăşit pla­­nul de ouă cu 21 la sută, sunt numai cîţiva fruntaşi în producţie din gos­podăriile agricole de stat. Pe lingă realizările frumoase obţi­nute, muncitorii şi tehnicienii din ca­drul gospodăriilor din Trust sau an­gajat ca în anul 1957 prin reducerea cheltuielilor, raţionalizarea şi organi­zarea lucrărilor, aplicînd la maximum mecanizarea procesului de producţie să efectueze economii în valoare de lei 1.845.000. îmbunătăţirea condiţiilor de trai se vor realiza prin aplicarea noului sistem de salarizare experimental ce s-a pus în practică la toate gospo­dăriile începînd cu data de 1 apri­lie a. c. Muncitorii, tehnicienii şi inginerii din gospodăriile de stat, prin rezul­tatele pozitive obţinute au căutat să şi arate ataşamentul faţă de clasa mun­citoare şi partid, angajîndu-se ca în viitor realizările ce le vor obţine să depăşească cu procente şi mai mari sarcinile lor de plan. BACULEA GHEORGHE, inginer-şef la Trustul regional Gostat Tg. Mureş Alături de poeţi şi cititori In ţara noastră, ziua de 1 Mai se îngemănează cu triumful primăverii, anotimp atît de repede trecător dar atît de plăcut tuturora, de la muncitor pînă la poet. lată de ce am socotit nimerit ca biblioteca noastră să întîmpine ziua de astăzi cu o bibliografie cît mai com­pletă a poeţilor romîni contemporani şi din trecut, care au cîntat in repetate rînduri primăvara, ziua de 1 Mai, ca pe un nou voinic desprins din legendele şi basmele populare, lată cum îl vesteşte Maria Banuş. . . ,,Zbur­­da-ntîi mai, /Pe-o gură de rai, /Cu miei şi mioare, /Sub soare-răsare, /Cu melci şi şopîrle, /Căsuţe şi turle, /Şi multe mărgele /De albăstrele". In aceste zile, tinerii simt porniri noi, la fel ca şi cei mai în vîrstă. ..Cîntecul“ scris de poetul Aurel Rău, cu răsunet în inimile tuturora este edificator. ,,O, început de mai ! Mesteceni cu zări fulgerate Şi noul culorilor grai. . . O, claritate! “ Dar fosta întotdeauna claritate şi bucurie de 1 Mai pentru cei ce muncesc ?. . . Marele nostru poet Tudor Arghezi evoca astfel starea jalnică a poporului şi a ţării în perioada cînd la noi sărbătoarea primăverii era interzisă, atunci, în vremea lui 1907 . . . ,,Nu era incă nouă-sute-şapte, /Dar nu curgea miere şi lapte /Pe Argeş, Olt şi Vedea. /Nu erau ale tale nici livedea /Podgoria, prisaca, /Nici ţara ta, săraca. “. . . Datorită înţelegerii profunde pe care poeţii o au pentru totalitatea fenomenelor vieţii, mesajul lor căpăta ade­seori valori profetice. Ziua pe care astăzi o sărbătorim liberi, Traian Demetrescu încă în 1895 o cînta aşa... „Şi-n vremurile acele sfinte, /Pămîntul poate va fi rai, /Vor răsuna mai dulci cuvinte /In cîntecele lor de mai !“..., iar în 1939 poetul Mihail Beniuc se răz­vrătea cum putea împotriva acelora care voiau să opreas­că desprimăvărarea, să înăbuşe mişcarea muncitorească, să nu vadă mugurii vieţii noi. A trebuit ca „Omul" — sub înţeleaptă învăţătură a partidului, să frîngă lanţurile pentru ca să ajungă la lumina unei vieţi mai bune. Şi astfel după o lungă su­ferinţă, omul şi-a regăsit chipul şi drumul adevărat. Cine i l-a arătat ? Care forţă a fost capabilă să ducă omul la victorie ? Maria Banuş o spune în cîteva ver­suri clare ca un cristal. . . „Dar comuniştii­ au spus: „Acestea toate /A tale sunt­ norod ! “ Şi sfărîmară /Stră­vechiul lanţ, străvechile lăcate". Este firesc ca poeţii noştri să fi cîntat primăvara, viaţa nouă pe care au trăit-o zi de zi. Chemarea scriito­rilor este de a însoţi evenimentele vremurilor. Noi sun­tem­ datori să dirijăm crezurile lor către inima şi minţile oamenilor. Şi ne angajăm că vom face aceasta. Căci versurile freamătă, măsurile încălzesc paşii celor care poate defilează acum în faţa tribunelor. Este 1 Mai. HALASZ BORBÁLA directoarea Bibliotecii regionale In aşteptarea măreţei zile Am aşteptat ziua de 1 Mai mobilizat de chemă­rile Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Ro­mân. Entuziasmat de succe­sele poporului nostru mun­citor obţinute după cel de al doilea Congres al partidului ifi construirea socialismului în patria noastră, şi de eficienţa luptei lagărului socialist, condus de Uniunea Sovie­tică în păstrarea păcii, pri­vesc în viitor cu deplină încredere. Solidaritatea internaţio­nală a celor ce muncesc se va întări şi mai mult în această zi de mare sărbă­toare. Nouă, oamenilor eliberaţi de sub exploata­re, sărbătorirea acestei zile ne dă noi îndemnuri pentru a munci şi a crea, iar oamenilor oprimaţi din ţările capitaliste şi colo­niale le va da noi forţe în lupta lor fie eliberare de sub jugul capitalist şi co­lonial. Voi căuta neostenit şi necontenit să contribui la traducerea în fapte a che­mărilor Comitetului Cen­tral al Partidului Muncito­resc Român, lansate cu pri­lejul zilei de 1 Mai 1957, la locul meu de muncă, în Institutul medico-farmaceu­­tic din Tg. Mureş şi în circumscripţia electorală nr.3. Trăiască şi să se întă­rească necontenit prietenia frăţească dintre poporul ro­mân şi naţionalităţile con­locuitoare din Republica Populară Romînă ! Trăiască şi înflorească scumpa noastră patrie, Re­publica Populară Romînă! dr. Andrásofszki Tibor dirictorul I.M.F., deputat în Marea Adunare Naţională ? £&cole de mai de­­fütyfí jCástdá Neliniştita mea imaginaţie zboară din ce în ce mai des spre satul meu natal. Cu timpul, vraja copilăriei în­cepe să-l ia în stăpînire pe fiecare om. Imaginaţia goneşte după leagă­nul care se îndepărtează pe aripile zilelor trecătoare. Satule natal ! Eşti înconjurat de suferinţe, pasiuni, doruri şi visuri, precum madonele pictorilor de raze aurii. Văd clar şi azi singuratecul plop zvelt şi îmi pare că dintre frun­zele lui tremurinde mă privesc glu­meţii pitici ai poveştilor. Văd tufele de ghiorghini sub vie, pe care s-a prins vălul alb ca zăpada a Ilenei Cosînzenei; vălul a fost rupt de ani, dar bobiţele de rubin strălucesc şi azi spre bolta albastră. Deseori aud ve­chiul fluierat al mierlei de altădată, şi loviturile domoale de aripi ale rin­­dunicii de sub streaşină casei îmi a­­ting uşor amintirea. Poveşti însorite, balade înfrigurate mă îmbată şi cu răsunetul lor şi drăgălăşenia limbii materne îmi umple sufletul... am pri­mit totul de la satul natal . Mult mai tîrziu mi-am dat seama, că dincolo de această strălucire fee­rică se înalţă realitatea sumbră a sa­tului vechi. Iar de atunci imaginaţia mea zbuciumată înconjoară din ce în ce mai des figura lui Bajcsi János... * Bajcsi locuia lingă moară, acolo, unde apele blonde ale Nirajului co­­tesc spre infinitul fabulos. Amintin­­du-mi de Bajcsi, îl văd şi pe bătrî­­nul Akim András. II văd pe bătrînul morar povestind, aud chiar şi vocea lui misterioasă, care mi-a înlănţuit inima prin versurile : „In moara pustie Pe o grindă sură Se plimbă frumos Mica bufniţă. Merge-n urma ei O turturică : De ce plîngi, de ce plîngi Mică bufniţă ? Cum de n-aş fi tristă De atîta dor, Căci îmi pierdusem Leagănul uşor. Şi-n acel leagăn Copilu-mi plîngînd, Copilu-mi plîngînd . . Ce s-a ales de copil ? — l-am în­trebat speriat pe moş Akim. Se uită la mine, apoi făcu un gest cu marile sale miini, presărate cu făină. — Ei, o să-ţi spună Bajcsi ce se a­­lege la noi din copii.. . Mă frămîntau întrebările și alergai la Bajcsi, care mă lămuri. Acest Bajcsi era cizmar­, deci om sărac; casai era pe cale de a se dă­­rîma în cap. In timp ce stăteam uimit în faţa lui, în mirosul greu de piele groasă, îmi povesti că în satul acesta copilul nici nu se naşte, iar dacă se naşte, piere fără speranţă; îmi spu­se că moşia îl devoră pe copil ca uliul nemilos puii pufoşi; îmi povesti cît de frumoasă era Esti, ca o stea, care apoi a părăsit satul, a devenit servi­toare. Nirajul i-a readus corpul, şi-a legat copilul de piept şi a plutit aşa încet, încet, spre casă; mi-a spus că poporul are nevoie de pămînt pentru grîu, că fiecare om necesită pîine, că dacă ar fi pîine pe masa fiecăruia ar putea omul să-şi întindă braţul feri­cit , ce bine e să trăieşti ! Era un om mic la statură, slab şi aspru, ca creanga bătută de grindină. Zdrenţele se înmulţeau pe corpul lui, şase copii îi cereau pîine dimineaţa, la amiaz şi seara. Era un om uscăţiv, dar ochii lui ardeau ca focul. Am scris de atunci multe nuvele, dar da­că am descris cîndva nişte ochi arză­tori, le-am împrumutat strălucirea de la ai lui Bajcsi. El dispărea citeodată din sat. Era totdeauna pe la sfirşitul lui aprilie. — Unde ai fost moș Bajcsi ? îl în­trebam. — In oraș, băiete. — Pentru ce ? —' Pentru aer. Imi amintesc, cît mă chinuia cu­riozitatea , cum poate fi aerul din o­­raș, dacă acest om plin de zdrenţe are atîta dor de el. Odată am aflat că în aceste cazuri îl luau jandarmii. — De ce? l-am întrebat. Parcă-l văd şi acum ; el înceta brusc munca, îşi rezema coatele de genunchi şi se uită ţintă în ochii mei. — Pentru că li-e frică de mai — spuse pe un ton sec. Că maiul e fru­mos; că maiul va pune o bombă sub această lume; că odată are să fie o ploaie de mai, o ploaie mare, care va spăla necurăţeniile acestei lumi. Jandarmul a intrat tocmai cînd Bajcsi rostea ultima propoziţie. — Ploaie de mai îţi trebuie? — spuse şi-şi ridică mîna să-l lovească pe Bajcsi. ★ Era o clipă groaznică. Cred şi azi că ceea ce s-a întîn­­­plat atunci, era minunea minunilor. Micul şi slabul Bajcsi, zdrenţărosul cu ochii arzători sări din loc şi-l lovi pe jandarm drept în bărbie, cu o pu­tere aşa de mare, că acesta căzu bu­zuc pe pămînt. Iar Bajcsi sări, prin uşă, afară... Apoi nu l-am văzut timp îndelun­gat. Mi-era tare dor de el. Odată l am întrebat pe moş Akim. — Unde e moş Bajcsi ? El a spus trist: — Nu-l vei mai vedea niciodată. Și într-o zi, era chiar întîi Măi, l-am zărit totuși. Se tîra înaintea jandarmului, pe ulița însorită. Mîinile îi erau legate la spate. Era palid, nebărbierit, tortu­rat. Mergea, mergea, fără să se uite la dreapta sau la stingă. Privea în pămînt, parcă pămîntul ar fi fost o carte, din care putea citi despre o viață mai frumoasă. Plutonierul venea înaintea lor. Era un om înalt, înfricoşător şi sumbru. Credeam, pe atunci, că în pumnii lui ar încăpea întreg satul. S-a oprit în fața lui Bajcsi şi min­­jea îngrozitor. — O să fie o ploaie de mai ? l-a întrebat. Și pe fața lui grosolană, prosteas­că și necioplită, mușchii tresăriră. Bajcsi se îndreptă într-o clipire. Imi păru un uriaș. Era mai mare ca plutonierul, mai mare ca satul, sau poate chiar, că fruntea lui chinuită atingea cerul. — O să fie — spuse pe un ton ră­sunător. Iat-o ! Şi-l scuipă în faţă. ★ Nu l-am mai văzut niciodată. Mult timp n-am înţeles ce dă de ştire lu­mii amintite ploaia de mai a lui Bajcsi. Acum însă înţeleg. Şi cu cît strălucesc mai mult zilele de mai, cu atît văd mai clar figura acestui erou necunoscut al libertăţii.

Next