Steaua Roşie, mai 1957 (Anul 6, nr. 491-499)

1957-05-01 / nr. 491

1 Mai. Ziua când întreaga natură se trezeşte la viaţă, ziua în care muncitorii tuturor naţiunilor de pe cele cinci continente îşi dau în fiecare an mina pentru ca solidaritatea lor internaţională să crească cu fiecare 1 Mai. Era tot o zi însorită de 1 Mai a anului 1886, o zi în care ca în fiecare 1 Mai, natura se dovedește a fi mai darnică ca oricînd de parcă de cînd lumea în această zi muncitorii au sărbătorit sărbătoarea lor. Dar soarele primăvăratic al acestui 1 Mai din 1886, cu toată căldura lui binefăcătoare, natura cu toată haina ei de sărbătoare, cu tot cîntul păsărilor ce împodobesc şi incintă natura şi sufletul omului, toate astea, nu se arătau şi nu desfătau pe cei care în această memorabilă zi din istoria mişcării muncitoreşti, s-au adunat pentru a protesta împotriva nedreptăţilor sociale. 350.000 de muncitori vlăguiţi de lungimea zilei de muncă şi de celelalte persecuţii burgheze, s-au strîns în această zi pentru a cere ziua de muncă de 8 ore. Aparatul de stat burghez al Statelor Unte ale America a reprimat sîngeros greva muncitorilor, iar pe patru dintre conducătorii şi organizatorii grevei i-a spînzurat pentru ca muncitorii de pretutindeni să ia aminte şi să nu se mai răscoale împotriva asupritorilor. Visuri deşarte. Drept răspuns, departe de a se intimida, reprezentanţii muncitorilor socialişti, la numai trei ani după greva celor 350.000, în 1889, au hotărît în Congresul internaţional al socialiştilor, ca ziua de 1 Mai să fie folosită în fiecare an ca zi de sărbătoare şi în acelaşi timp de luptă pentru drepturile şi libertăţile clasei muncitoare. De atunci ziua de 1 Mai, se sărbătoreşte în fiecare an ca semn al solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc. La 71 de ani de la marea grevă a celor 350.000 de muncitori din Statele Unite ale Americii, popoarele lumii sărbătoresc în chip diferit sărbătoarea internaţională a muncitorilor, pentru că în chip diferit trăiesc însăşi popoarele acestei lumi. Cele din lumea liberă — şi acestea ocupă o pătrime din suprafaţa planetei noastre şi aproape jumătate din populaţia globului — sărbătoresc 1 Mai în condiţiile luptei pentru a-şi face viaţa mai frumoasă, mai prosperă, mai îmbelşugată, pentru ca pacea să triumfe în lume, pentru ca niciodată şi nici cînd să nu se mai repete persecuţiile de la 1886 şi cele care le-au urmat, care au întrecut prin metodele şi sălbăticia lor orice închipuire umană. Altele, cele din lumea asuprită, luptă pentru a atinge ţelul atins de cele care au urmat pilda Marelui Octombrie. Dar şi unele şi altele, în această zi de 1 Mai, îşi întind mîna frăţeşte pentru ca prin lupta lor unită să realizeze ceea ce fondatorii comunismului ştiinţific au scris: ,,Proletari din toate ţările, uniţi-vă!“ Şi atunci cînd această lozincă va fi peste tot înfăptuită, cînd proletarii tuturor ţărilor vor fi învins, atunci nu va mai fi nici asuprire, nici războaie, nici sînge nu va mai curge, şi atunci, întreaga omenire muncitoare se va bucura din plin de căldură, de verdeaţa, de dărnicia naturii, aşa cum ii stă bine omului într-o zi de 1 Mai. ★ Era tot o zi călduroasă de 1 Mai, dar la fel de mohorîtă ca și cea de la 1886 cu toate că era cu 43 de ani mai tîrziu. Era 1 Mai 1929 cînd în întreprinderile Văii Mureșului sirenele sunau din semnalul de alarmă, chemînd muncitorimea la luptă împotriva ofensivei patronale. Pichetele de grevă postate în fiecare întreprindere la Reghin, Topliţa, Gălăuţaş, Gheorghieni etc., dovedeau însă de astă dată creşterea maturităţii politice a clasei noastre muncitoare, capacitatea ei de organizare şi de luptă. De-aicima clasa muncitoare avea partidul său marxist leninist care o conducea cu mină sigură, o organiza şi-i insufla curaj şi încredere in cauza măreaţă pentru care lupta. Natura a îmbrăcat şi de această dată în haine de sărbătoare bătrina şi mereu tînăra şi frumoasa Vale a Mureşului. De-a stingă şi de-a dreapta Mureşului, pină mai sus, la izvor, pădurile şi pîrnaşele săltăreţe ale munţilor îşi trăiau viaţa lor obişnuită pe fiecare an, străine de ceea ce in dosul porţilor întreprinderilor se intimpla. Cu feţele aspre, cu miinile bătătorite de muncă, bărbaţi şi femei şi copii, flăminzi şi rupţi, erau încleştaţi in aceste zile ale lui mai 1929 in lupta cu duşmanii lor, alături de toţi ceilalţi muncitori cinstiţi din Romîniai vremurilor de-atunci. ... /I a urmat apoi multe zile de 1 Mai şi-n fiecare an muncitorii Văii Mureşului şi-au pus cocarde în piept, iar pe zidurile clădirilor, ferindu-se de poliţie şi jandarmi, de spărgătorii de grevă, au cuurmat steaguri roşii in semn de universală frăţie cu muncietorii tuturor naţiunilor. A venit un alt 1 Mai. Era 1 Mai 1944, ziua cînd în ţară s-a închegat Frontul Unic Muncitoresc, expresie a unităţii clasei muncitoare şi de luptă împotriva fascismului şi burgheziei de la noi, care primeau ultimele lovituri. Pădurile, fabricile şi însăşi apa băltinului Mureş au fost călcate, pirtolite şi înroşite de sînge de hoardele fasciste care se retrăgeau in debandadă. Fumul şi flăcările incendiilor se înălţau sus, sus de tot, pină in albastrul nesfirşit al cerului plumburiu de toamnă, ca un grav, cel mai grav act de acuzare împotriva acelora care timp de patru ani au semănat pe pămîntul acestei ţări groază şi lacrimi şi sînge şi moarte. Muncitorii Văii Mureşului, a bătrînei şi veşnic tinerei Văi a Mureşului, au pus atunci umărul alături de toţi patrioţii, pentru vindecarea rănilor singerinde, pentru refacere şi mai apoi pentru ridicarea a tot ceea ce s-a ridicat in regiunea noastră în cei aproape 13 ani. 52 întreprinderi noi s-au înălţat pe malurile Mureşului şi peste 330 gospodări agricole colective şi întovărăşiri s-au înfiinţat in regiunea noastră, rod al politicii partidului nostru care a ştiut şi ştiesă închege mereu alianţa clasei mun- citoare cu ţărănimea muncitoare şi prin aceasta să ridice mereu mai sus, tot mai sus, nivelul de viaţă al celor care in trecut n-au ştiut ce-i viaţa. La Reghin, Topliţa, la Gălăuţaşi, la Gheorghieni, la Singeorgiu de Pădure, la Sf. Gheorghe, noi şi noi întreprinderi s-au ridicat şi se vor ridica mereu. Lumina electrică şi gazul metan au pătruns şi vor pătrunde mereu in alte şi in alte sate de pe Valea bălanului Mureş, semn al dragostei şi grijii părinteşti pe care partidul ni le poartă. Şi muncitorii şi ţăranii şi intelectualii din regiunea noastră, liberi pentru totdeauna, în familia poporului nostru, in marea familie a popoarelor libere, vor sărbători 1 Mai 1957 cu ginduri şi fapte noi, ginduri şi fapte demne de marile timpuri pe care le trăim. Şi din nou natura a îmbrăcat straie de sărbătoare ca niciodată mai frumoase. . . . Sunt straiele pe care le îmbracă in fiecare an oamenii muncii din patria noastră liberă şi odată cu ei, toți muncitorii din cele două lumi de 1 Mai, ziua in care muncitorii de pe cele cinci continente îşi dau mina frăţeşte, semn de universală frăţie. 1. SIMA Reportaj cu ştreangul de gît dl IUUljiţ JUCIK -(Intermezzo le Mai 19433) Astăzi este 1 Mai 1943. Şi de serviciu este omul in prezenţa căruia se poate scrie. Ura! Pentru un minut sunt iarăşi ziaristul comunist, care trece in revistă, de 1 Mai, forţele combative ale lumii noi! Să nu vă aşteptaţi la o povestire cu steaguri fîlfiind in vin1. Nimic din toate acestea. N-am să vă pot povesti nici scene pitoreşti. Astăzi nu mai e ca odinioară. Nu mai este nici torentul zgomotos al zecilor de mii de oameni, [ care in alţi ani clocotea pe străzile oraşului Praga, nu mai este nici ceea ce am văzut la Moscova: o mare infinită de cocpete, umplind Piaţa Roşie. Aici nu sunt nici milioane, nici măcar sute de inşi. Nu sunt decit câţiva tovarăşi — bărbaţi şi femei. Şi simţi totuşi cit de mare este însemnătatea acestei treceri în revistă. Da, e foarte mare, fiindcă este trecerea in revistă a forţelor care trec acum prin dogoarea focului, şi care nu se transformă in scrum, ci in oţel. Este o paradă în tranşee in timpul luptei. Iar în tranşee ţinuta este de campanie. Parada aceasta o simţi din atitea lucruri mărunte. Nu ştiu de mă vei înţelege, tovarăşe care vei citi odată şi odată cuvintele mele, dacă nu ai trăit tu însuţi toate acestea. Caută să înţelegi. Crede-mă, nu toate acestea era o adevărată putere. Salutul de dimineaţă al celulei vecine: două măsuri din Beethoven sună mai solemn, mai insistent astăzi decit deobiceiu, şi peretele parcă le transmite şi el id cu totul altă tonalitate, decit cea obişnuită. Ne îmbrăcăm cu ce avem mai bun. Şi la fel fac deţinuţii din toate celelalte celule. La ora micului dejun sintem in plină demonstraţie. Prin faţa uşii deschise c celulei defilează oameni de serviciu, cu piine, cafea neagră şi apă. Tovarăşul Scorepa imi dă trei pînişioare in loc de două. Este felicitarea lui, de Mai, o felicitare tăcută şi sobră. Intinzindu-mi plinea, îmi strînge pe neobservate mina. Nu putem vorbi, duşmanii ne urmăresc pină şi expresia ochilor, dar nu există oare şi limbajul mut al degetelor? Jos, sub fereastra celulei noastre, femeile ies la plimbare de dimineaţă. Mă caţăr pe masă şi mă uit jos printre gratii. Poate ce vor observa. Da, m-au observat Işi ridică miinile, cu pumnii strînşi. Le răspund la fel. In curte astăzi e veselie şi însufleţire, e cu totul altfel decit in celelalte zile. Gardianii nu observă nimic, sau se face că nu observă. Şi acest lucru este tot în legătură cu parada de 1 Mai. Acum e rindul nostru să facem plimbarea de dimineaţă. Fac repetiţie. E 1 Mai, băieţi, astăzi vom defila intr-un fel deosebit ; o să se mire paznicii. Prima mişcare: unu-doi, unu-doi, lovituri de ciocan. A doua: cositul. Ciocanul şi coasa. Un pic de imaginaţie — şi tovarăşii vor înţelege: secera şi ciocanul. Mă uit în jur. Toţi au înţeles şi repeta mişcările. Toate feţele sunt luminate de zîmbet şi toată lumea urmează cu entuziasm exemplul nostru. Au înţeles. Aşa băieţi, iată coloana noastră de 1 Mai iar această pantomină este jurămintul nostru de 1 Mai: răminem credincioşi şi nu trădăm, chiar dacă ar trebui să murim pentru acest crez. Plimbarea s-a terminat. E ora nouă In acest moment ceasul din turnul Kremlinului bate ora zece, şi in Piaţa Roşie începe parada. Tatucule, noi sintem alături de ei. Acolo se cintă acum Internaţionala : ea răsuna peste toată faţa pămintului, şi nu se poate să nu răsune şi in celula noastră. Cîntăm şi noi. Un cintec revoluţionar, apoi altul şi iar altul, nu vrem să fim singuri. Nici nu sintem singuri, sintem alături de acei care în clipele acestea cintă voieşi in libertate, alături de toţi acei care duc lupta ca şi noi... Tovarăşi, voi din celule, Din camere reci de tortura. Sinteti printre noi, sinteţi printre noi Deşi lipsiţi din coloane... Da, sintem cu voi. Astfel am hotărît noi, cei din celula 267, să încheiem cu cintece parada noastră de 1 Mai. Ziua primăverii. Zi de unu Mai. Aşa te-a denumit lumea, popoarele. Aşa te vor numi generaţiile viitoare in chemarea lor „Proletari din toate ţările, unitiva !" Şi proletarii se unesc căci nu au de pierdut decit „lanţurile şi de cîştigat o lume“. Ce erai pînă mai ieri . . . ? Unu Mai 1881. Statele Unite ale Americii au fost cuprinse de un val de grevă. Muncitorii îşi cereau drepturile. Muncitorii demonstrau pentru drepturile lor. In cel mai mare centru industrial al Americii, la Chicago, muncitorii au cerut ziua de lucru de 8 ore. Nu se mai putea îndura greul şi mizeria. Manifestaţia a fost trecută prin foc şi sabie. Ecoul ei s-a dus insă pină departe, peste mări şi ţări, din Pacific la Atlantic. Muncitorii cereau solidaritate în luptă împotriva capitalismului. „PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNIŢI-VÂ!" — au înscris întemeietorii comunismului ştiinţific pe frontisaiciul primei cărţi a comuniştilor — Manifestul Partidului Comunist — în vremea, după cum spune Marx, cînd „O stafie umblă prin Europa — stafia comunismului. Toate puterile bătrînei Europe s-au unit într-o sfîntă hăituiala împotriva acestei stafii. Papa şi Ţarul, Metternich şi Guizot, radicali francezi şi poliţişti germani“. Ideile tale au triumfat. 1889 — Paris. Congresul internaţionalei socialiste aduce una din cele mai importante rezoluţii pe marginea evenimentelor de la Chicago şi anume sărbătorirea în fiecare an, în toate ţările lumii, a zilei de unu Mai. De atunci, zi de zi, ai devenit zi a solidarităţii internaţionale a proletariatului, zi de trecere in revistă a forţelor lui. 1890 — Muncitorii din Europa au organizat pentru prima oară demonstraţii cu prilejul zilei de unu Mai, care în cele mai multe locuri au fost însoţite de adevărate ciocniri poliţieneşti. Muncitorii,, deşi mulţi la număr, nu erau organizaţi întrun partid unic al comuniştilor. 1917. Sub ideile continuatorului comunismului ştiinţific , Lenin face ca în Rusia, revoluţia socialistă să iasă victorioasă. Pentru prima dată în istorie proletarii au ajuns la putere. Pentru prima dată în istorie sărbătorirea zilei de unu Mai se face liber. 1945. Fascismul este invins. In Europa, în alte şase ţări, muncitorii sunt la putere. Ziua de unu Mai o sărbătoreşte liber. . . De atunci, în fiecare zi, la corul care cintia unison imnul de luptă al proletarilor — „Internaţionala“— s-au adăugat milioane şi milioane de proletari. Ir coloanele care azi sărbătoresc liber ziua de anu Mai sunt 900 de milioane de oameni Corul mic a devenit un gigant de neînvins. Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! Trăiască unu Mai ! Realizări culturale în imagini De fapt aceste trei imagini nu reprezintă tot ceea ce însemnează cultură şi ştiinţă în regiunea noastră. Sînt doar cîteva lăcaşuri ; cultura şi ştiinţa se desfăşoară peste tot , pretutindeni, în locuri niciodată gîndite pe vremuri. Cîteva date sînt edificatoare. Cultura de masă la sate este deservită de 475 cămine culturale, 58 case de citit, 6 case culturale raionale, şi o casă regională de creaţie populară. In cadrul acestor institute funcţionează 498 echipe de dansuri, 645 echipe de teatru, 239 coruri şi 175 orchestre. 1. Palatul Cultural din Tg. Mureş. 2. Muzeul din Sf. Gheorghe. 3. Student de la I.M.F. într-un moment de „recreaţie“.