Steaua Roşie, iunie 1957 (Anul 6, nr. 500-508)
1957-06-01 / nr. 500
Cine şi ar fi închipuit în trecut, în anii întunecaţi ai exploatării burghezomoşiereşti ca somptuoasa clădire cu mai multe etaje, una din cele mai frumoase construcţii ale întregului orăşel, să adăpostească copiii orfani. Dar azi, nimănui nai mai pare ciudat, că în dosul frumosului parc cu răşinoase zvelte şi fintini arteziene, in spaţioasa clădire, trăieşte o comunitate veselă de copii orfani, care nu simt că le lipsesc părinţii. Căci părintele lor e statut, statul celor ce muncesc. Am trecut pe unul, din coridoarele clădirii intr o sâmbătă după masă. Fetele, dintre care nu le au împlinit 13—14 ani, se găteau tocmai pentru plimbare. Scotocind prin dulapuri, ele îşi alegeau voioase haina preferată, se pieptănau cu grijă, călcau panglici. Un grup de băieţi ieşise tocmai de la baie. Unii, cu părul umed încă, se-ndreptau gălăgioşi spre scara principală, alţii îşi ■eb ră paşii, spre a ajunge mai repede pe terenul de fotbal din curte. Feste tot domnea o animaţie, o veioşie demnă de invidat. La ,,Casa de copii“ din Cristuru Secuiesc, după cum am aflat de la directorul şcolii, Gálfalvi Sándor, un bonom blond, cu privire senină, copiii între 7—14 ani, adăpostiţi aici au la dispoziţie tot ce le trebuie: cazare, îmbrăcăminte şi o hrană cit se poate de consistată a ţării beletristice şi manuale şcolare, căci trebuie să ştim că în cadrul instruţiei funcţionează şi o şcoală de 7 ani. De educarea şi instruirea copiilor se ngrijeşte o armată întreagă de educatori, învăţători şi profesori. Spre exemplu, la fiecare 20 copii revne cite un educator calificat. Copiii sunt repartizaţi iv echipe de cite 10—12 inşi, fiecare avind responsabilii ei. Responsabilii de echipă fac parte din consiliul de conducere, dar in problemele mai importante cuvîntul decisiv îl are plenara. In cadrul şcolii funcţionează organizaţii puternice de U.T.M. şi pionieri, care au o activitate bogată şi multilaterală. Conducerea şcolii se străduieşte neîncetat să îmbunătăţească tot mai mult viaţa copiilor in aceartă „împărăţie“ a lor. Astfel, de pildă, in toamna trecută şi primăvara aceasta au avut loc lucrări de reamenajare, cu scopul de a face mai confortabile dormitoarele elevilor. Pentru ca şcoala să devină şi mai familiară, direcţiunea plănuieşte înlocuirea saltelelor cu somiere, iar a paturilor cu plapome. Pe cind, in trecut, copiii umblau exclusiv în uniforme, în prezent au posibilitatea de a-şi alege materialele pentru îmbrăcăminte, ba chiar să şi le dea în lucru la croitoria preferată. Unele fete, după cum ne destăinuieşte simpaticul director al şcolii, îşi desenează chiar ele modelul de haină dorit. Este demnă de evidenţiat şi pasiunea bucătăresei şcolii faţă de meseria ei, pentru care prepararea fiecărui meniu constituie un adevărat eveniment. Cind unor copii nu le este pe plac vreo mincare, nimini nu o poate consola. De altfel, şcoala dispune de gospodării anixe, iar pe de altă parte contractează mari cantităţi de legume şi zarzavaturi cu gospodăriile colective din raion. Politehnizarea învăţămintului este de asemeni privită aici cu seriozitate. Şcoala are ateliere de tîmplărie, electrotehnică şi croitorie, în program figurină săptămânal 52 ore de atelier. Copiii care învaţă electrotehnica, pot confecţii,nu deja mici transformatoare. La fel, elevii au şi o grădină experimentală. Intre zidurile casei de copii din Cristur, freamătă şi o viaţă culturală înfloritoare. Şcoala are un cor temeinic instruit, compus din 2O de persoane. Dar se practică aici şi muzica instrumentală. Sub îndrumarea unui profesor de specialitate, mai mulţi elevi învaţă să evite la pian, voară, ţambal şi mandolină. Şcoala se îngrijeşte şi de absolvenţii ei, pînă în momentul plasării lor in producţie. De pildă, toţi cei 19 absolvenţi ai clasei a Vil-a, din anul şcolar care a trecut, îşi continuă acum studiile la diferite şcoli din ţară. In timpul vacanţelor, ei sunt găzduiţi la Casa de copii din Cristur. Această Instituţie creată de statul nostru democrat popular face faţă cu cinste misiunii sale de a creşte şi educa oameni sănătoşi, culţi, bine pregătiţi pentru viaţă, cadre de nădejde ale construcţiei socialiste. (ro.) ha Palatul pionierilor din Timişoara La Palatul pionierilor din Timişoara activează în diferite cercuri ştiinţifice şi de studii peste 2.20, pionieri, elevi ai şcolilor elementare şi medii din acest oraş. hi foto: Pionierele de la cercul de miini indominaţi se pregătesc daruri pentru cel deal Vl-lea Festval Mondial al Tineretului şi Studenţilor pentru Pace şi prietenie de la Moscova. Pionierele Maria Adamescu (stinga) din cl. VII, Violeta Petrar (mijloc) din cl. V şi Ana Radac din cl. VII lucrează la diferite obiecte cu motive naţionale din Banat. La Casa copilului din Tg.Mureş Prin grija statului nostru, sub regimul de democraţie populară au fost create numeroase case ale copilului, unde copiii se bucură de o îngrijire medicală şi o alimentaţie substanţială. Numai în cursul ultimilor doi ani, Casa Copilului din Tg. Mureş s a dezvoltat cu o nouă secţie de prematuri cu 30 paturi şi un pavilion pentru copiii între 2—3 ani cu 25 paturi. La bucătăria dietetică alimentele se pregătesc pentru fiecare copil în parte. Toată activitatea copiilor se desfăşoară după program. Aceasta face ca copiii să se dezvolte bine, să fie vioi, sănătoşi. Bine priceput din găsirea diferitelor metode de activitate cu copiii este Filely Margareta. Ea a întocmit programe, a confecţionat pantofiori, capişoana etc., pe care copiii le folosesc în diferite activităţi. Nu de mult a avut loc aici un schimb de experienţă la care au luat parte medici şi surori de la 25 case ale copilului din ţară, in cadrul căruia tov. Füleig Margareta distinsă cu insigna „Evidenţiat în munca sanitară“ a împărtăşit metodele de educare şi creştere a copiilor. , Pe lingă îngrijirea medicală şi alimentaţia substanţială ce li se acordă, o condiţie importantă în dezvoltarea copiilor este gimnastica şi jocurile în aer liber. Cu ajutorul comisiei de femei din oraş şi a diferitelor întreprinderi, copiilor de aici le stau la dispoziţie fel de fel de jucării corespunzătoare vîrstei fiecăruia. Una din bucuriile copiilor este toboganul. Aici micuţii de la Casa copilului din Tg. Mureş se întrec, care ajunge mai repede sus şi jos. DE ZIUA LOR S-au Intilnit pe pajişte-n poiană Şi soarele zimbeşte printre nori... in jurul lor, o mîndră Cosînzeană Şi-a despletit cosiţele cu flori. Dar... Sti! Tăcere. Au ceva să-şi spună (Băiatului, vezi, inima-i dă ghes) — ,,Să facem fiecare o cunună Din flori, ce împreună le-am cules. Vii... Gindul nostru florile să-l poarte... Să-i dăm şi mamei una,căm i dragă... iar alta, s-o trimitem, hăt, departe Copiilor, ca noi, din lumea-ntreagă“... ...Şi ei sunt două flori. Şi cresc anume, Vegheaţi de sfintul nostru legămint: Să crească toate fiorile din lume Să fie numai pace pe pămint! D. TABACU ŞCOLARUL MEU Porni încet, cu gravitate pe sub umbraşii mei castani, cu noul său ghiozdan la spate, un cetăţean de şapte ani. Pe trotuar, un bulgăr verde, ţepos, castana cea dinţii. S-o iei la-ntoarcere ? Se pierde. Intirzii dacă mai rămii. Intri pe poartă, mic dar falnic. Pică mai ieri spuneam mereu. ..Puştanul ăsta, ce zburdalnic!“ De azi iţi spun : „Şcolarul meu“. Stau cărţile-n albastră haină deschise-n faţă, ore-ntregi. Te-acum a literelor taină, ncet-nncet ai s-o dezlegi. Tu preţuieşte bine clipa şi şcoala ce ţi-am înălţat şi ca un pui bătind aripa, avîntă-te la învăţat. VERONICA PORUMBACU In Africa neagră, înrobiţi Tristă e soarta ţopiiior in ţările capitaliste şi coloniale. In timp ce in Africa neagră franceză marile culturi destinate exportului ca bumbacul, arachidele, cafeaua sau cacaoa sînt lucrate şi recoltate de ţărănimea africană în contul marilor monopoluri, populaţia de rind indura o mizerie de nedescris. In Algeria trupele colonialiste franceze comit zilnic atrocităţi singeroase în rândurile luptătorilor pentru eliberare naţională. In Kenya, trupele britanice oprimă cu bestialitate poporul, dezlănţuind o teroare singeroasă, care însă nu poate împiedica reînvierea mişcării anticolonialiste. Şi in timp ce pe toată întinderea continentului negru, zeci de milioane de bărbaţi, femei şi copii smulg pamintului bogăţiile sale, construiesc drumuri şi antrepozite, sapă canaluri şi ridică diguri, trustul anglo-olandez „Unilever“, „Societatea comercială a Africii de vest“ şi „Compania franceză a Africii occidentale“, încasează profituri fabuloase. In acest timp în Africa franceză, spre exemplu, venitul mijlociu anual al populaţiei este cel mai redus din întreaga lume. Analfabetismul atinge aici procentajul de 95 la sută. Abia, mai puţin de 18 la sută din copiii negri pot învăţa la şcolile elementare, după statisticile oficiale. In Sudan, la începutul anului şcolar, mamele copiilor au stat culcate dele 3—4 zile în faţa porţilor şcolilor, spre a determina astfel autorităţile să înscrie copiii lor la şcoală. Ajunşi in şcoală, şi cei 18 la sută din copiii negri care au dreptul la învăţătură, studiază în condiţii din cele mai mizere, nefiindu-ie asigurate nici măcar bănci. In fotografia de mai sus putem vedea o asemenea „şcoală".