Steaua Roşie, iulie 1957 (Anul 6, nr. 509-517)
1957-07-03 / nr. 509
INFORMAŢII De PARTID Mai mult pe teren, mai multe rezultate La sfîrşitul lunii aprilie, instructorul teritorial al Comitetului raional de partid Tg.-Mureş, tov. Vitályos Ştefan, a fost repartizat într-un nou sector. De sectorul său aparţine acum şi organizaţia de bază din comuna Pănet. Ajuns în comună, instructorul s-a interesat de munca organizaţiei. Constatările nu au fost cele la care se aştepta. Organizaţia de bază nu mai ţinuse nici o adunare de la sfîrşitul anului trecut. Cauza? Pe motivul că secretarul acesteia, Nagy Dénes, nu a binevoit să convoace şi să pregătească adunările. Starea de lucru i-a dat de gândit instructorului. Cinde a dus slaba activitate a organizaţiei din primele luni ale anului? La rămînerea în urmă a comunei cu plata impozitului, a sumelor votate prin autoimpunere, puţine contracte încheiate pentru valorificarea cerealelor, precum şi la o rămînere în urmă la achiziţii. „N-am, să plec din comună pînă nu voi ajuta biroul organizaţiei şi în special pe secretar“ ,-a hotărît instructorul. Aşa a şi făcut. A stat în comună trei zile. In acest timp a luat legătură cu biroul organizaţiei şi cu fiecare membru al ei. Discutînd despre una, despre alta, au vorbit şi despre adunări. Din discuţii a aflat că într-adevăr membrii de partid nu au fost convocaţi la adunări şi nu aveau stabilite nici sarcini. Nu aveau, pentru că organizaţia nu avea plan de muncă. După ce a stat de vorbă şi cu secretarul organizaţiei au căzut de acord să convoace o adunare a organizaţiei. Astfel organizaţia şi-a ţinut adunarea ordinară în luna mai. La 27 iunie s-a ţinut o altă adunare. Cu acest prilej s-a prelucrat planul de măsuri aprobat de C.C. al P.M.R. şi de Consiliul de Miniştri cu privire la pregătirea şi executarea recoltărilor de vară şi a însămînţărilor de toamnă. In aceeaşi adunare organizaţia a întocmit un plan de acţiune în care fiecărui membru îi revin sarcini concrete. In plan sunt prevăzute, printre altele, organizarea ariilor de treieriş, paza ariilor, pregătiri împotriva incendiilor, selecţionarea delegaţilor de batoză, accelerarea lucrărilor de întreţinere a culturilor, organizarea recoltării şi dezmiriştitului etc., s-a reorganizat comitetul de redacţie al gazetei de perete, s-a format un colectiv care să împrospăteze agitația vizuală și altele. Comuniştii din Telechia în frunte la contractări Sprijinite de către Comitetul raional de partid, organizaţiile de bază din raionul Tg. Secuiesc se ocupă cu seriozitate de problemele contractărilor. In ziua de 23 iunie, organizaţia de bază din satul Telechia, de pildă, a analizat în adunarea sa mersul încheierii de contracte de către ţăranii muncitori cu statul, pentru valorificarea surplusului lor de cereale. In adunare, membrii de partid au primit ca sarcină să se ocupe mai îndeaproape de ducerea la îndeplinire a acestei sarcini de mare importanţă atît pentru economia naţională cît şi pentru clasa noastră muncioare. Intr-o adunare populară au fost apoi prelucrate problemele contractărilor, arătîndu-li-se celor prezenţi că pentru îndeplinirea planului de contractări este necesară contribuţia fiecărui cetăţean cinstit. Rezultatul? In aceeaşi zi s-au încheiat contracte pentru valorificarea a 1.000 kg grîu şi secară. 7 membri de partid au contractat 800 kg din care 700 kg grîu şi secară şi 100 kg orz. Comunistul Péter Mózes, de exemplu, a contractat 100 kg grîu şi 100 kg orz. Urmînd pilda comuniştilor, toţi cei 8 deputaţi din sat au încheiat contracte pentru a vinde din surplusul lor de cereale statului. Ca rezultat al muncii politice, a preocupărilor faţă de contractări, pînă la 24 iunie s-au încheiat în sat contracte pentru valorificarea a 10.200 kg cereale păioase. Pentru o recoltă mai bogată Ţăranii muncitori din comuna Cristeşti, raionul Tg. Mureş, sunt dornici de a mări producţia la hectar, din acest scop ei aplică la întreţinerea culturilor măsurile agrotehnice şi în ciuda timpului ploios au terminat praşila doua pe o supafaţă de 452 ha. Din cele 383 ha semănate cu porumb ei au executat praşila IlI-a pe o suprafaţă de 141 ha. De asemenea, au efectuat praşila III-a pe 22 ha cu sfeclă de zahăr, pe 22 ha cu cartofi şi la alte culturi. Fruntaşi la întreţinerea culturilor sunt ţăranii muncitori David loan, Lázár loan, Trozner Francisc, Csegzi Iosif şi alţii primii care au terminat praşila 111-a la sfecla de zahăr şi porumb. Paralel cu lucrările de întreţinere a culturilor ţăranii muncitori din această comună se pregătesc intens pentru strîngerea recoltelor. Maşinile, uneltele şi atelajele necesare secerişului şi transportării păioaselor la arii sînt reparate şi s-au luat măsuri pentru repararea instalaţiei electrice la arie. •*S TŐKÉS KATALIN corespondent ---------- Au predat cotele de lină In toate comunele din raionul Tg. Mureş sfaturile popular® ,cu îndrumarea şi sprijinul organizaţiilor de bază, desfăşoară o intensă muncă pentru predarea la timp a cotelor de lînă. Sfatul popular al comunei Căluşeri de exemplu, problema cotelor de lînă a discutat-o în sesiunea sfatului popular. Cu aceasta ocazie, deputaţii au primit sarcini sa organizeze întîlniri cu alegătorii, pe circumscripţii electorale, în cadrul cărora să discute această problemă. Membri de partid ca Tőkés Iosif, Mihály Ferenc, Mihai Iosif şi alţii au fost primii la predarea linei, constituind exemplu pentru ceilalţi ţărani muncitori din comună. In ziua aceea, în numai citeva ore 250 ţărani muncitori au predat lîna, comuna Căluşeri realizîndu-şi planul. Planul s-a realizat şi-n alte numeroase comune din raion ca Păingeni, Dumbrăvioara, Ernei etc. HUSZAR IOSIF corespondent CITEVA ZILE LA TOPLIŢA Aşezat intr-un peisaj de munte, împrejmuit de păduri seculare, străpuns de ape repezi, ovalul Toplița, cu fiecare an, cu fiecare zi am putea spune, se reînnoieşte, se modernizează. Cu toate acestea, orăşelul format dintr-o puzderie de cătune, — adevărate arabescuri artistice demne de un penel ca al lui Grigorescu, cu marea fabrică de cherestea, cu coşuri fumegind ziua şi noaptea, cu trenurul acela ce coboară din inima Călimanilor, bogăţia naturală a acestor ţinuturi, lemnul, cărbunele, vestita apă minerală „Borviz", piatra pentru sculptori, cu centrul acela aglomerat de zeci de magazine noi, moderne, cu frumosul cinematograf, etc., nu şi-a pierdut nimic din nostalgia şi pitorescul oraşelor de munte La Topliţa, vara sau iarna, deşi eşti intr-un plin centru industrial, nu-ţi este de loc greu, după o zi laborioasă, să-ţi desfeţi ochii şi firea citind o carte la noua bibliotecă, vizionind un spectacol, sau luînd cărările mute ale pădurilor după pescuit sau la vînătoare. UN ADEVARAT SAT OLIMPIC CIM că n-am să regret niciodată cind m-am lăsat dus de un sat de oameni, care se îndreptau către unul din punctele cele mai înalte ale oraşului Topliţa ... — Mergem în staţiune, la noua bază sportivă; pe vremuri I se spunea: la „Băile Banffi". Din virf, solitara întindere a Văii Mureşului, a punctului de cale ferată ce-ţi apare la orizont, pierzindu-se in cealaltă parte tot intr-un punct, era feerică. In spate, ascunsă printre brazi şi mesteceni, profilindu-şi virfurile pe verdele pădurii, cabanele staţiunii sportive completau decorul. Acest conglomerat de cabane, restaurantul elegant in care doi ,,photo" mititei, îmbrăcaţi in albastru închis, cu papion la git, ţinindu-se ,,scai" după vizitatori pentru a nu le lipsi nimic, servindu-ţi cu multă eleganţă un pahar cu bere rece şi gustoasă, bazinul cu apa termală ca de cristal, cu trambuline de la mare înălţime, vestiarele acelea mari, iţi dau imaginea că te găseşti intr adevăr intr-un sat olimpic, în care trăiesc sportivii. Im — Peste 150 de sportivi işi vor petrece vara in staţiunea noastră — mă informează un om, care tot timpul era cu „ochii in patru" pentru ca nu care cumva să calce cineva încălţat pe mozaicul din jurul bazinului. . . Cred că noua bază sportivă din Topliţa este una dintre Cele mai frumoase şi mai bine întreţinute baze de acest fel din ţara noastră, aşa, incit, nu greşim cu nimic dacă ii spunem — satul olimpic. SARBATOARE Acesta este cuvîntul cel mai potrivit. Duminică, peste 250 de educatoare, învăţători, profesori, toate cadrele didactice din raionul Topliţa, au venit la reşedinţa raională pentru a sărbători, pentru prima oară in viaţa lor, ziua de 30 iunie — „Ziua învăţătorului". Sala festivă a forestierilor din Topliţa s-a dovedit neincăpătoare pentru mulţimea de dascăli veniţi din cătunele cele mai îndepărtate. S-au trecut în revistă realizările mari obţinute sub regimul nostru in domeniul educaţiei şi şcolarizării înfăptuite in acest raion. Un detaşament de pionieri a adus salutul elevilor, mulţumirea pentru munca depusă de profesori şi educatori în rindurile lor. De la tribună se transmite salutul comitetului regional de partid şi al sfatului popular al regiunii noastre cu prilejul Zilei învăţătorului. S-a aplaudat îndelung. S-a manifestat pentru partid şi guvern. Printr-o telegramă se anunţa Decretul Prezidiului Marii Adunări Naţionale, prin care, profesoara Ionescu Didina de la Şcoala elementară din comuna Deda, pentru merite in munca de educaţie şi pe ţărim social-cultural este decorată cu Medalia Muncii — „Mare cinstire — îmi spuse pensionarul Nistor Florian, venit la sărbătoare. N-aş fi visat niciodată o astfel de preţuire a muncii noastre. Tare aş vrea să mai fiu tînăr. Să fiu din nou dascăl. Dar chiar aşa bătrin fiind n-am să mi las. Cu tot ce am, cu tot ce pot am să servesc ţara noastră nouă..." Mulţi au primit titluri de „Invăţători fruntaşi", „Profesori fruntaşi“, premii speciale in bani etc Au fost peste 60 de astfel de premii. După serbarea festivă, in frumoasa staţiune sportivă, cadrele didactice au dat programe artistice, sportive, iar seara, in jurul mesei comune sărbătoriţii au legat noi prietenii, au stabilit noi schimburi de experienţă, noi planuri. In toată ţara, in toată regiunea noastră, ziua de 30 iunie — Ziua învăţătorului — a fost o adevărată, sărbătoare. VORBEŞTE UN CIOBAN De citeva zile „liniştea" împrejurimilor Topiiţel, după cum ştiţi, a început să fie ,tulburatăAvioane mari, purtind un pintec un praf albicios, se tot învîrt rotocol, ca niște păsări uriașe, împrăștiind peste pădurile dese ca peria praful amintit, producind moarte larvelor ce-au început să atace o parte din pădure. Pe podul din capul orașului, un grup de oameni discutau aprins. Erau de toate soiurile. Guralivi, imprăştiitori de zvonuri băbeşti, şi oameni serioşi... — O să ne mănince larvele şi pe noi şi pădurea — spunea un guraliv! (?) — Chiar aşa, am văzut eu cu ochii mei (!), cum dintr-un ouleţ mic ca săminţa de mac intr-un moment se nasc milioane ! — N-o să facem nimic cu avioanele. Am citit in biblie despre astfel de fluturi. . . — „Ce biblie măi prostănacule — fu răspunsul unui om care după port, după greutățile din spate, se vedea că acuma a coborît de la pădure, de la oi. Era cioban. Ai stat în pădure ? Ai văzut cum cad „muștele", viermii ăştia ai tăi? Ca ploaia. Pe unde trece cu prafu nu mai vezi unu. De ce vorbeşti dacă nu ştii? Iţi umblă fleanca ca la o babă .. .* Avea dreptate ciobanul, Abea cu citeva ceasuri înainte coborise şi el de la pădure. Cădeau „muştele" ca ploaia .. . Două mii de ha din pădurile Topliţei au fost salvate de atacul larvei cunoscute sub numele de „CălugăriţaRezultatele sînt admirabile. Munca continuă. Ce să facem insă dacă prin Topliţa mai sînt flecari. Marea majoritate a topliţenilor ii acoperă pe aceştia. In Topliţa nouă cresc şi oameni noi. A. P. Dintr-un carnet de însemnări — IO — Un fapt divers. Lucrurile s au petrecut nu departe de casa mea, in vecini. Am constatat cu regret că s-a destrămat o veche prietenie. Dura de mulţi ani, cu mult înainte de a mă fi mutat in cartierul respectiv, îmi imaginez uşor cum a început. Intr-o bună zi Maria i-a cerut Ioanei un ou împrumut, a doua zi la înapoiat. Şi i-a reîntors serviciul de ieri smulgind citeva fire de ceapă din stratul proaspăt plivit. Apoi Maria avea o cratiţă mai mare. Ioana dispunea de un cazan de rufe. Schimbul era însoţit şi de o conversaţie din ce in ce mai atrăgătoare. S-au cunoscut apoi bărbaţii intre ei. Mai mult ca sigur că intersecţia a teruis la bodega din colţ. Amindoi şi-au găsit cam aceleaşi pasiuni : şahul, undiţa, Tudor creştea porumbei, Vasile se priepea la iepurii de casă, toate acestea pierzindu-şi importanţa, topindu-se in faţa marii cuceriri, prietenia, înţelegerea deplină intre doi vecini, amindoi liniştiţi, văzindu-şi de rostul Lor opt ore pe zi şi intilninduse in fiecare seară in faţa aceleiaşi mese de şah, schimbind vorbe puţine, intr-un acord de invidiat. Intre femei s-au petrecut şi scene mai puţin armonioase, au intervenit pauze şi porunci adresate copiilor să plece de la gard, urmate de scurte perioade de acalmie ca pînă la urmă dovezile de simpatie să cunoască amplificări fără precedent. — Vai, dragă, şi eu care credeam . . . — Ştii, am un model de capot, ţie iţi vine bine... I-am urmărit de nenumărate ori şi mărturisesc că i-am invidiat Cred că în istoria şahului nu s-au înregistrat niciodata atitea remize sau partide neterminate ca-ntre cei doi adversari, plini de solicitudine unul faţă de altul. Bucuria cea mai intensă cred c-ar fi simţit-o fiecare numai in faţa unei infringeri proprii, ca mărturia sacrificiului să ilustreze tocmai armonia. Prin urmare neurmărind victoria, căutind vizibil infringerea pe eşichier, partidele erau inevitabil sortite remizei. Invidiam această comuniune perfectă, dură ca granitul, pe care nicio influenţă n-o putea disloca. Bărbaţii demonstrau o înţelepciune prudentă. In perioadele de criză, urmate de acalmie, in relaţiile dintre soţi, locul lor de întilnire se muta — inteligent procedeu — la bodega iniţială, de unde a germinat săminţa prieteniei lor. I-am văzut mergind împreună la film, la şedinţele consiliului şcolar. Copiii lor terminau clasa la nivel egal, continuind experienţa părinţilor lor, stăteau in aceeaşi bancă şi pe cuvîntul meu nu se certau nici la joacă. Auzeam des : — Lasă, dragă, rrd-l dai miine, nu cade cerul... — Zău, prea mult, iartă-mă, eu nu ţi-am dat decit un pahar plin pînă aici.. . — Mă supăr dacă nu serveşti, zău, ia ... — Mie nu-mi reuşesc niciodată aşa. — îmi plac mai mult ale tale . .. Şi această prietenie, pe care o credeam intangibilă, eternă ca mişcarea astrelor, cu sorţi de continuare in persoana celor doi copii, prieteni admirabili, această armonie s-a destrămat, n-a mai rămas nimic din ea. Aici şi-a introdus codiţa drăcuşorul: o mică diferenţă, o notă taisa, ori un accident la cheie, cum vreţi. Destul că de-acum am ascultat convorbiri conţinind revelaţii uluitoare pe care cele două soţii le împărtăşeau la gardurile dimpotrivă, altor vecine: — Are un picior gros, atîta... — Zgîrcită ... — Să vezi ce-mi spunea de dumneata ... — Am primit-o în casa mea şi iată ce-a ieşit... îşi ţine nasul sus de crezi că... — Ţoapă, dragă, asta-i, o ţoapă . .. — Ce are bărbatul meu deosebit de al ei, de pe-al ei l-a făcut sahăr-mahăr... — Nici o mămăligă nu ştie mesteca ... Am căutat să cred că mă amăgesc. Aş fi vrut să fiu amăgit. Credeam că pe cei doi prieteni am să-i găsesc înțelept retraşi la bodegă. I-am intilnit dar nu la aceeaşi masă. Realitatea a respins teza amăgirilor. Vecinii mei erau definitiv certaţi. Motivul l-am aflat ceva mai tirziu. Pe unul din ein-are importanţă pe care l-au avansat in muncă. Partidele de şah nu sunt sortite deci mereu remizei. In viaţa lor se strecurase ceva din morala păianjenului amintit mai demult. Pe linul îl măcina invidia, pe celălalt înfumurarea, pe ambii cariera. Perioada de criză durează. Numai cei doi cpi se joacă. Dar departe de casă, la giila. Cind i-am intilnit s-au depărtat, unul de altui, pînă ce-am căit spre un șir de sălcii. Pe urmă s au apucat să se joace din nou. Credeau poate că i voi trăda. Eu insă urăsc păianjenul, păianjenişul şi vreau să spună cei doi copii trebuie feriţi pînă şi de amintirea lui. Dacă a fost capabil să rupă o atare prietenie. .. ŞTEFAN LUCA Din sălile tribunalelor Delapidatori şi huligani pedepsiţi de lege Oamenii muncii din regiunea noastră luptă activ, alături de întregul popor muncitor din ţară pentru construirea vieţii noi, mai fericite. Insă mai sînt elemente nedemne care se dedau ici colo la furturi din avutul obştesc, păgubind astfel statul şi pe cei ce muncesc. Alţii tulbură liniştea, ba mai mult merg pînă la atacuri în drumul mare. Statul nostru democrat popular, legile ţării nu-i iartă însă . Prin sentinţa nr. 83/1957 Tribunalul orăşenesc Tg. Mureş a condamnat la doi ani închisoare corecţională pe Bodoly Iosif din Tg. Mureş, pentru că în calitate de administrator al cantinei I.M.F. Tg. Mureş şi-a însuşit suma de lei 9.411. ★ In seara zilei de 15 martie a. c. indivizii Gînja Petre din satul Herghelia, Marthé Ghiorghe din Corcul şi Bartha Ştefan din Berghia, s-au postat în stare de ebrietate, la staţia de autobuze din colţul străzii Eroilor Martiri. Numiţii adresau trecătorilor cuvinte de injurie. „Distracţia“ lor a continuat cu aruncări de pietre după trecători şi cu lovituri date acestora. Fără să-i cunoască şi fără să le fi greşit ceva, indivizii au lovit pe Kővári Ioan şi Karsai Francisc din Tg. Mureş. Pentru actele lorhuliganice Tribunalul oraşului Tg. Mureşa condamnat, pe Gînja Petru la un an şi şase luni, iar pe ceilalţi doi la cîte un an închisoare corecţională. Recursul lor a fost respins de către Tribunalul regional, sentința răminînd definitivă. Oameni cu „degete lungi“ Gál! Mihai din Ozun, raionul Sf. Gheorghe este cunoscut de consăteni ca un om care nu se mulţumeşte niciodată cu ce e a lui. — Are degete cam „lungi", spun oamenii de aici „Ce văd ochii, miinile nu lasă" . . . Pentru astfel de lucruri a mai stat la „răcoare“ vreo 4 luni. Ajuns vizitiu la cooperativa din comună a continuat să-şi exercite vechea lui ,,meserie“. Ce-a gîndit el! Dacă caii au drept la ovăz apoi de ce să nu aibă şi el. Astfel, s-a înţeles cu Gáli Francisc, rudă de-a lui, şi într-o bună noapte au început operaţiile. Ca să nu se cunoască prea tare au hotărît să nu ia numai dintre un loc, ci să opereze în două locuri. Zis şi făcut. Au furat de la gospodăria agricolă colectivă din Ozun 7 saci cu ovăz şi borceag, iar de la cooperativă 9 saci cu porumb, pe care i-au vîndut locuitorilor Gál Ştefan, Jugu Gheorghe, László Béla, Imre Mihai şi altora. „Vitejia“ lor a fost recompensată la timp de Tribunalul raional Sf. Gheorghe. Gáli Mihai a fost condamnat la 2 ani şi 2 luni închisoare corecţională, iar Gáli Francisc la 11 luni închisoare corecţională. Totodată au fost obligaţi la restituirea cantităţilor de cereale furate și la plata cheltuielilor de judecată.