Steaua Roşie, iulie 1957 (Anul 6, nr. 509-517)

1957-07-03 / nr. 509

INFORMAŢII De PARTID Mai mult pe teren, mai multe rezultate La sfîrşitul lunii aprilie, instructorul teritorial al Comitetului raional de partid Tg.-Mureş, tov. Vitályos Şte­fan, a fost repartizat într-un nou sector. De sectorul său aparţine acum şi organizaţia de bază din comuna Pănet. Ajuns în comună, instructorul s-a interesat de munca organizaţiei. Con­statările nu au fost cele la care se aştepta. Organizaţia de bază nu mai ţinuse nici o adunare de la sfîrşitul anului trecut. Cauza? Pe motivul că secretarul acesteia, Nagy Dénes, nu a binevoit să convoace şi să pregă­tească adunările. Starea de lucru i-a dat de gândit instructorului. Cinde a dus slaba activitate a orga­nizaţiei din primele luni ale anului? La rămînerea în urmă a comunei cu plata impozitului, a sumelor votate prin autoimpunere, puţine contracte încheiate pentru valorificarea cereale­lor, precum şi la o rămînere în ur­mă la achiziţii. „N-am, să plec din comună pînă nu voi ajuta biroul organizaţiei şi în special pe secretar“ ,-a hotărît instruc­torul. Aşa a şi făcut. A stat în co­mună trei zile. In acest timp a luat legătură cu biroul organizaţiei şi cu fiecare membru al ei. Discutînd de­spre una, despre alta, au vorbit şi despre adunări. Din discuţii a aflat că într-adevăr membrii de partid nu au fost convocaţi la adunări şi nu aveau stabilite nici sarcini. Nu aveau, pentru că organizaţia nu avea plan de muncă. După ce a stat de vorbă şi cu secretarul organizaţiei au căzut de acord să convoace o adunare a or­ganizaţiei. Astfel organizaţia şi-a ţi­nut adunarea ordinară în luna mai. La 27 iunie s-a ţinut o altă adunare. Cu acest prilej s-a prelucrat planul de măsuri aprobat de C.C. al P.M.R. şi de Consiliul de Miniştri cu privire la pregătirea şi executarea recoltărilor de vară şi a însămînţărilor de toamnă. In aceeaşi adunare organizaţia a întocmit un plan de acţiune în care fiecărui membru îi revin sarcini concrete. In plan sunt prevăzute, printre altele, or­ganizarea ariilor de treieriş, paza arii­lor, pregătiri­ împotriva incendiilor, se­lecţionarea delegaţilor de batoză, ac­celerarea lucrărilor de întreţinere a culturilor, organizarea recoltării şi dezmiriştitului etc., s-a reorganizat co­mitetul de redacţie al gazetei de pe­rete, s-a format un colectiv care să împrospăteze agitația vizuală și al­tele. Comuniştii din Telechia în frunte la contractări Sprijinite de către Comitetul raional de partid, organizaţiile de bază din raionul Tg. Secuiesc se ocupă cu se­riozitate de problemele contractărilor. In ziua de 23 iunie, organizaţia de bază din satul Telechia, de pildă, a analizat în adunarea sa mersul în­cheierii de contracte de către ţăranii muncitori cu statul, pentru valorifica­rea surplusului lor de cereale. In adu­nare, membrii de partid au primit ca sarcină să se ocupe mai îndeaproape de ducerea la îndeplinire a acestei sarcini de mare importanţă atît pentru economia naţională cît şi pentru clasa noastră muncioare. Intr-o adunare populară au fost apoi prelucrate problemele contractări­lor, arătîndu-li-se celor prezenţi că pentru îndeplinirea planului de con­tractări este necesară contribuţia fie­cărui cetăţean cinstit. Rezultatul? In aceeaşi zi s-au încheiat contracte pentru valorificarea a 1.000 kg grîu şi secară. 7 membri de partid au con­tractat 800 kg din care 700 k­g grîu şi secară şi 100 kg orz. Comunistul Péter Mózes, de exemplu, a contractat 100 kg grîu şi 100 kg orz. Urmînd pilda comuniştilor, toţi cei 8 deputaţi din sat au încheiat con­tracte pentru a vinde din surplusul lor de cereale statului. Ca rezultat al muncii politice, a preocupărilor faţă de contractări, pînă la 24 iunie s-au încheiat în sat con­tracte pentru valorificarea a 10.200 kg cereale păioase. Pentru o recoltă mai bogată Ţăranii muncitori din comuna Cristeşti, raionul Tg. Mureş, sunt dor­nici de a mări producţia la hectar, din acest scop ei aplică la întreţinerea culturilor măsurile agrotehnice şi în ciuda timpului ploios au terminat praşila doua pe o sup­afaţă de 452 ha. Din cele 383 ha semănate cu po­rumb ei au executat praşila IlI-a pe o suprafaţă de 141 ha. De asemenea, au efectuat praşila III-a pe 22 ha cu sfeclă de zahăr, pe 22 ha cu cartofi şi la alte culturi. Fruntaşi la întreţinerea culturilor sunt ţăranii muncitori David loan, Lázár loan, Trozner Francisc, Csegzi Iosif şi alţii primii care au terminat praşila 111-a la sfecla de zahăr şi porumb. Paralel cu lucrările de în­treţinere a culturilor ţăranii munci­tori din această comună se pregătesc intens pentru strîngerea recoltelor. Maşinile, uneltele şi atelajele nece­sare secerişului şi transportării pă­­ioaselor la arii sînt reparate şi s-au luat măsuri pentru repararea insta­laţiei electrice la arie. •*S­ TŐKÉS KATALIN corespondent ----------­ Au predat cotele de lină In toate comunele din raionul Tg. Mureş sfaturile popular® ,cu îndru­marea şi sprijinul organizaţiilor de bază, desfăşoară o intensă muncă pentru predarea la timp a cotelor de lînă. Sfatul popular al comunei Căluşeri de exemplu, problema cotelor de lînă a discutat-o în sesiunea sfatului popu­lar. Cu aceasta ocazie, deputaţii au primit sarcini sa organizeze întîlniri cu alegătorii, pe circumscripţii elec­torale, în cadrul cărora să discute această problemă. Membri de partid ca Tőkés Iosif, Mihály Ferenc, Mihai Iosif şi alţii au fost primii la preda­rea linei, constituind exemplu pentru ceilalţi ţărani muncitori din comună. In ziua aceea, în numai citeva ore 250 ţărani muncitori au predat lîna, comuna Căluşeri realizîndu-şi pla­nul. Planul s-a realizat şi-n alte nu­meroase comune din raion ca Păin­­geni, Dumbrăvioara, Ernei etc. HUSZAR IOSIF corespondent CITEVA ZILE LA TOPLIŢA Aşezat intr-un peisaj de munte, împrejmuit de păduri seculare, stră­puns de ape repezi, ovalul Topli­­ța, cu fiecare an, cu fiecare zi am putea spune, se reînnoieşte, se mo­dernizează. Cu toate acestea, oră­şelul format dintr-o puzderie de cătune, — adevărate arabescuri artistice demne de un penel ca al lui Grigorescu,­­ cu marea fabrică de cherestea, cu coşuri fumegind ziua şi noaptea, cu trenurul acela ce coboară din inima Călimanilor, bogăţia naturală a acestor ţinu­turi, lemnul, cărbunele, vestita apă minerală „Borviz", piatra pen­tru sculptori, cu centrul acela a­­glomerat de zeci de magazine noi, moderne, cu frumosul cinemato­graf, etc., nu şi-a pierdut nimic din nostalgia şi pitorescul oraşe­lor de munte La Topliţa, vara sau iarna, deşi eşti intr-un plin centru industrial, nu-ţi este de loc greu, după o zi laborioasă, să-ţi des­feţi ochii şi fi­rea citind o carte la noua biblio­tecă, vizionind un spectacol, sau luînd cărările mute ale pădurilor după pescuit sau la vînătoare. UN ADEVARAT SAT OLIMPIC CIM că n-am să regret nicio­dată cind m-am lăsat dus de un sat de oameni, care se îndreptau către unul din punctele cele mai înalte ale oraşului Topliţa ... — Mergem în staţiune, la noua bază sportivă; pe vremuri I se spunea: la „Băile Banffi". Din virf, solitara întindere a Văii Mureşului, a punctului de ca­le ferată ce-ţi apare la orizont, pierzindu-se in cealaltă parte tot intr-un punct, era feerică. In spa­te, ascunsă printre brazi şi meste­ceni, profilindu-şi virfurile pe ver­dele pădurii, cabanele staţiunii sportive completau decorul. Acest conglomerat de cabane, restauran­tul elegant in care doi ,,ph­oto" mititei, îmbrăcaţi in albastru în­chis, cu papion la git, ţinindu-se ,,scai" după vizitatori pentru a nu le lipsi nimic, servindu-ţi cu mul­tă eleganţă un pahar cu bere rece şi gustoasă, bazinul cu apa ter­mală ca de cristal, cu trambuline de la mare înălţime, vestiarele a­­celea mari, iţi dau imaginea că te găseşti intr adevăr intr-un sat o­limpic, în care trăiesc sportivii. Im — Peste 150 de sportivi işi vor petrece vara in staţiunea noastră — mă informează un om, care tot timpul era cu „ochii in patru" pentru ca nu care cumva să calce cineva încălţat pe mozaicul din ju­rul bazinului. . . Cred că noua bază sportivă din Topliţa este una dintre Cele mai frumoase şi mai bine întreţinute baze de acest fel din ţara noastră, aşa, incit, nu greşim cu nimic da­că ii spunem — satul olimpic. SARBATOARE Acesta este cuvîntul cel mai po­trivit. Duminică, peste 250 de edu­catoare, învăţători, profesori, toate cadrele didactice din raionul To­­pliţa, au venit la reşedinţa raiona­lă pentru a sărbători, pentru pri­ma oară in viaţa lor, ziua de 30 iunie — „Ziua învăţătorului". Sala festivă a forestierilor din Topliţa s-a dovedit neincăpătoare pentru mulţimea de­ dascăli veniţi din că­tunele cele mai îndepărtate. S-au trecut în revistă realizările mari obţinute sub regimul nostru in do­meniul educaţiei şi şcolarizării în­făptuite in acest raion. Un detaşa­ment de pionieri a adus salutul elevilor, mulţumirea pentru munca depusă de profesori şi educatori în rindurile lor. De la tribună se transmite salutul comitetului regio­nal de partid şi al sfatului popu­lar al regiunii noastre cu prilejul Zilei învăţătorului. S-a aplaudat îndelung. S-a manifestat pentru partid şi guvern. Printr-o telegra­mă se anunţa Decretul Prezidiului Marii Adunări Naţionale, prin ca­re, profesoara Ionescu Didina de la Şcoala elementară din comuna Deda, pentru merite in munca de educaţie şi pe ţărim social-cultu­ral este decorată cu Medalia Muncii — „Mare cinstire — îmi spuse pensionarul Nistor Florian, venit la sărbătoare. N-aş fi visat nicio­dată o astfel de preţuire a muncii noastre. Tare aş vrea să mai fiu tînăr. Să fiu din nou dascăl. Dar chiar aşa bătrin fiind n-am să mi las. Cu tot ce am, cu tot ce pot am să servesc ţara noastră nouă..." Mulţi au primit titluri de „Invă­ţători fruntaşi", „Profesori frun­taşi“, premii speciale in bani etc Au fost peste 60 de astfel de pre­mii. După serbarea festivă, in fru­moasa staţiune sportivă, cadrele didactice au dat programe artisti­ce, sportive, iar seara, in jurul mesei comune sărbătoriţii au legat noi prietenii, au stabilit noi schim­buri de experienţă, noi planuri. In toată ţara, in toată regiunea noastră, ziua de 30 iunie — Ziua învăţătorului — a fost o adevăra­tă, sărbătoare. VORBEŞTE UN CIOBAN De citeva zile „liniştea" împre­jurimilor Topii­ţel, după cum ştiţi, a început să fie ,tulburatăAvioa­ne mari, purtind un pintec un praf albicios, se tot învîrt rotocol, ca niște păsări uriașe, împrăștiind peste pădurile dese ca peria pra­ful amintit, producind moarte lar­velor ce-au început să atace o parte din pădure. Pe podul din capul orașului, un grup de oameni discutau aprins. Erau de toate so­iurile. Guralivi, imprăştiitori de zvonuri băbeşti, şi oameni serioşi... — O să ne mănince larvele şi pe noi şi pădurea — spunea un guraliv! (?) — Chiar aşa, am văzut eu cu ochii mei (!), cum dintr-un ouleţ mic ca săminţa de mac intr-un moment se nasc milioane ! — N-o să facem nimic cu avioa­nele. Am citit in biblie despre ast­fel de fluturi. . . — „Ce biblie măi prostănacule — fu răspunsul unui om care du­pă port, după greutățile din spate, se vedea că acuma a coborît de la pădure, de la oi. Era cioban. Ai stat în pădure ? Ai văzut cum cad „muștele", viermii ăştia ai tăi? Ca ploaia. Pe unde trece cu prafu nu mai vezi unu. De ce vorbeşti dacă nu ştii? Iţi umblă fleanca ca la o babă .. .* Avea dreptate ciobanul­, Abea cu citeva ceasuri înainte coborise şi el de la pădure. Cădeau „muştele" ca ploaia .. . Două mii de ha din pădurile Topliţei au fost salvate de atacul larvei cunoscute sub numele de „CălugăriţaRezultate­le sînt admirabile. Munca continuă. Ce să facem insă dacă prin To­­pliţa mai sînt flecari. Marea majo­ritate a topliţenilor ii acoperă pe aceştia. In Topliţa nouă cresc şi­­ oameni noi. A. P. Dintr-un carnet de însemnări — IO — Un fapt divers. Lu­crurile s au petrecut nu departe de casa mea, in vecini. Am con­statat cu regret că s-a destrămat o veche prie­tenie. Dura de mulţi ani, cu mult înainte de a mă fi mutat in car­tierul respectiv, îmi imaginez uşor cum a început. Intr-o bună zi Maria i-a cerut Ioanei un ou împrumut, a doua zi la înapoiat. Şi i-a reîntors serviciul de ieri smulgind citeva fi­re de ceapă din stratul proaspăt plivit. Apoi Maria avea o cratiţă mai mare. Ioana dispu­nea de un cazan de rufe. Schimbul era în­soţit şi de o conversa­ţie din ce in ce mai a­­trăgătoare. S-au cu­noscut apoi bărbaţii intre ei. Mai mult ca sigur că intersecţia a t­eruis la bodega din colţ. Amindoi şi-au gă­sit cam aceleaşi pa­siuni : şahul, undiţa, Tudor creştea porumbei, Vasile se priepea la iepurii de casă, toate acestea pierzindu-şi im­portanţa, topindu-se in faţa marii cuceriri, pri­etenia, înţelegerea de­plină intre doi vecini, amindoi liniştiţi, văzin­­du-şi de rostul Lor opt ore pe zi şi intilnindu­­se in fiecare seară in faţa aceleiaşi mese de şah, schimbind vorbe puţine, intr-un acord de invidiat. Intre femei s-au pe­trecut şi scene mai pu­ţin armonioase, au in­tervenit pauze şi po­runci adresate copiilor să plece de la gard, urmate de scurte pe­rioade de acalmie ca pînă la urmă dovezile de simpatie să cunoas­că amplificări fără pre­cedent. — Vai, dragă, şi eu care credeam . . . — Ştii, am un model de capot, ţie iţi vine bine... I-am urmărit de ne­numărate ori şi mărtu­risesc că i-am invidiat Cred că în istoria şa­hului nu s-au înregis­trat nic­iodata atitea remize sau partide ne­terminate ca-ntre cei doi adversari, plini de solicitudine unul faţă de altul. Bucuria cea mai intensă cred c-ar fi simţit-o fiecare nu­mai in faţa unei in­­fringeri proprii, ca măr­turia sacrificiului să ilustreze tocmai armo­nia. Prin urmare neur­mărind victoria, cău­­tind vizibil infringerea pe eşichier, partidele erau inevitabil sortite remizei. Invidiam a­ceastă comuniune per­fectă, dură ca granitul, pe care nicio influenţă n-o putea disloca. Băr­baţii demonstrau o în­ţelepciune prudentă. In perioadele de criză, ur­mate de acalmie, in relaţiile dintre soţi, lo­cul lor de întilnire se muta — inteligent pro­cedeu — la bodega iniţială, de unde a ger­minat săminţa priete­niei lor. I-am văzut mergind împreună la film, la şedinţele consiliului şcolar. Copiii lor termi­nau clasa la nivel e­­gal, continuind expe­rienţa părinţilor lor, stăteau in aceeaşi ban­că şi pe cuvîntul meu nu se certau nici la joacă. Auzeam des : — Lasă, dragă, rrd-l dai miine, nu cade ce­rul... — Zău, prea mu­lt, iartă-mă, eu nu ţi-am dat decit un pahar plin pînă aici.. . — Mă supăr dacă nu serveşti, zău, ia ... — Mie nu-mi reuşesc niciodată aşa. — îmi plac mai mult ale tale . .. Şi această prietenie, pe care o credeam in­tangibilă, eternă ca mişcarea astrelor, cu sorţi de continuare in persoana celor doi co­pii, prieteni admirabili, această armonie s-a destrămat, n-a mai ră­mas nimic din ea. Aici şi-a introdus codiţa drăcuşorul: o mică di­ferenţă, o notă taisa, ori un accident la che­ie, cum vreţi. Destul că de-acum am ascul­tat convorbiri conţinind revelaţii uluitoare pe care cele două soţii le împărtăşeau la gardu­rile dimpotrivă, altor vecine: — Are un picior gros, atîta...­­ — Zgîrcită ... — Să vezi ce-mi spu­nea de dumneata ... — Am primit-o în casa mea şi iată ce-a ieşit... îşi ţine nasul sus de crezi că... — Ţoapă, dragă, as­­ta-i, o ţoapă . .. — Ce are bărbatul meu deosebit de al ei, de pe-al ei l-a făcut sahăr-mahăr... — Nici o mămăligă nu ştie mesteca ... Am căutat să cred că mă amăgesc. Aş fi vrut să fiu amăgit. Credeam că pe cei doi prieteni am să-i găsesc înțelept retraşi la bo­degă. I-am intilnit dar nu la aceeaşi masă. Realitatea a respins teza amăgirilor. Vecinii mei erau definitiv cer­taţi. Motivul l-am aflat ceva mai tirziu. Pe u­nul din ei­­n-are im­portanţă pe care­ l-au avansat in muncă. Par­tidele de şah nu sunt sortite deci mereu re­mizei. In viaţa lor se strecurase ceva din mo­rala păianjenului amin­tit mai demult. Pe li­nul îl măcina invidia, pe celălalt înfumurarea, pe ambii cariera. Perioada de criză durează. Numai cei doi cp­i se joacă. Dar de­parte de casă, la giila. Cind i-am intilnit s-au depărtat, unul de al­tui, pînă ce-am căit spre un șir de sălcii. Pe urmă s au apucat să se joace din nou. Credeau poate că i voi trăda. Eu insă urăsc păianjenul, păianjenişul şi vreau să spun­ă cei doi copii trebuie fe­riţi pînă şi de aminti­rea lui. Dacă a fost capabil să rupă o ata­re prietenie. .. ŞTEFAN LUCA Din sălile tribunalelor Delapidatori şi huligani pedepsiţi de lege Oamenii muncii din regiunea noa­stră luptă activ, alături de întregul popor muncitor din ţară pentru con­struirea vieţii noi, mai fericite. Insă mai sînt elemente nedemne care se dedau ici colo la furturi din avutul obştesc, păgubind astfel sta­tul şi pe cei ce muncesc. Alţii tul­bură liniştea, ba mai mult merg pînă la atacuri în drumul mare. Statul nostru democrat popular, legile ţării nu-i iartă însă . Prin sentinţa nr. 83/1957 Tribuna­lul orăşenesc Tg. Mureş a condam­nat la doi ani închisoare corecţională pe Bodoly Iosif din Tg. Mureş, pen­tru că în calitate de administrator al cantinei I.M.F. Tg. Mureş şi-a însu­şit suma de lei 9.411. ★ In seara zilei de 15 martie a. c. indivizii Gînja Petre din satul Her­ghelia, Marthé Ghiorghe din Corcul şi Bartha Ştefan din Berghia, s-au postat în stare de ebrietate, la sta­ţia de autobuze din colţul străzii Eroilor Martiri. Numiţii adresau tre­cătorilor cuvinte de injurie. „Distrac­ţia“ lor a continuat cu aruncări de pietre după trecători şi cu lovituri date acestora. Fără să-i cunoască şi fără să le fi greşit ceva, indivizii au lovit pe Kővári Ioan şi Karsai Fran­cisc din Tg. Mureş. Pentru actele lor­­huliganice Tribu­nalul oraşului Tg. Mureş­­a condam­nat, pe Gînja Petru la un an şi şase luni, iar pe ceilalţi doi la cîte un an închisoare corecţională. Recursul lor a fost respins de către Tribunalul re­gional, sentința răminînd definitivă. Oameni cu „degete lungi“ Gál! Mihai din Ozun, raionul Sf. Gheorghe este cunoscut de consăteni ca un om care nu se mulţumeşte ni­ciodată cu ce e a lui. — Are degete cam „lungi", spun oamenii de aici „Ce văd ochii, miinile nu lasă" . . . Pentru astfel de lucruri a mai stat la „răcoare“ vreo 4 luni. Ajuns vizitiu la cooperativa din comună a continuat să-şi exercite vechea lui ,,meserie“. Ce-a gîndit el! Dacă caii au drept la ovăz apoi de ce să nu aibă şi el. Astfel, s-a înţe­les cu­­ Gáli Francisc, rudă de-a lui, şi într-o bună noapte au început ope­raţiile. Ca să nu se cunoască prea tare au hotărît să nu ia numai dintre un loc, ci să opereze în două locuri. Zis şi făcut. Au furat de la gospo­dăria agricolă colectivă din Ozun 7 saci cu ovăz şi borceag, iar de la cooperativă 9 saci cu porumb, pe ca­re i-au vîndut locuitorilor Gál Şte­fan, Jugu Gheorghe, László Béla, Imre Mihai şi altora. „Vitejia“ lor a fost recompensată la timp de Tribunalul raional Sf. Gheorghe. Gáli Mihai a fost condam­nat la 2 ani şi 2 luni închisoare co­­recţională, iar Gáli Francisc la 11 luni închisoare corecţională. Totodată au fost obligaţi­ la restituirea cantită­ţilor de cereale furate și la plata cheltuielilor de judecată.

Next