Steaua Roşie, septembrie 1957 (Anul 6, nr. 526-533)
1957-09-04 / nr. 526
In 40 de ani de putere sovietică După cum se ştie, Rusia ţaristă făcea parte dintre ţările cu un nivel mediu de dezvoltare a capitalismului. Dispunînd de imense bogăţii naturale, depăşind ca teritoriu şi număr al populaţiei cele mai mari ţări din Europa, Rusia ocupa în 1913 locul al cincilea în lume şi locul al patrulea în Europa în ce priveşte volumul producţiei industriale. Din punct de vedere al nivelului dezvoltării economice, al înzestrării tehnice a diverselor ramuri ale economiei naţionale, Rusia era în urma ţărilor capitaliste înaintate cu 50—100 de ani. La aceasta trebuie adaugat faptul că datorită distrugerilor economice provocate de primul război mondial şi de războiul civil, nivelul producţiei industriale a Uniunii Sovietice era în 1920 de 7 ori mai mic decît nivelul anului 1913, cînd partea Rusiei în producţia industrială mondială reprezenta numai 2,6 la sută în timp ce partea S.U.A. — cea mai bogată ţară a lumii capitaliste — reprezenta 38 la sută. La începutul anului 1921 producţia marii industrii a Rusiei reprezenta aproximativ 0,5 la sută din producţia industrială mondială. Ştiind cît de slabe sînt poziţiile economice ale primei ţări din lumea dictaturii proletariatului, politicienii şi ideologii imperialismului socoteau că zilele puterii sovietice sunt numărate. Robert Wilton, corespondentul influentului ziar american „New York Times" scria următoarele în cartea sa „Agonia Rusiei” apărută în 1919: „Bolşevismul nu este capabil să creeze, ci, dimpotrivă, el aduce cu sine numai distrugeri... Din punct de vedere economic existenţa mai departe a regimului sovietic este imposibilă, din punct de vedere politic acest regim este o absurditate." Producţie industrială fără crize In cei 40 de ani care au trecut de la victoria Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, poporul sovietic, îndeplinind poruncile lui Lenin, sub conducerea Partidului Comunist nu numai că a realizat lichidarea înapoierii economice seculare a ţării şi transformarea ei într-un puternic stat socialist cu o industrie larg dezvoltată şi o mare agricultură mecanizată, organizată pe principii socialiste, ci şi îndeplineşte în mod practic sarcina de a ajunge din urmă şi a întrece toate ţările capitaliste dezvoltate din punct de vedere industrial în ce priveşte producţia pe cap de locuitor. In comparaţie cu Rusia prerevoluţionară, volumul producţiei industriale a crescut in 1957 în U.R.S.S. de peste 30 de ori, iar în comparaţie cu 1940 — aproape de 4 ori. Trebuie subliniat că producţia industriei constructoare de maşini a crescut de 180 de ori în comparaţie cu 1913, iar producţia de energie electrică — aproape de 100 de ori. Ritmul înalt de dezvoltare a producţiei industriale a U.R.S.S. în îmbinare cu dezvoltarea fără crize a economiei socialiste, are ca rezultat faptul că, cu fiecare plan cincinal se micşorează distanţa dintre U.R.S.S. pe de o parte şi S.U.A. şi ţările capitaliste dezvoltate din punct de vedere industrial pe de altă parte, în ceea ce priveşte producţia pe cap de locuitor. Dacă în 1913 producţia de energie electrică a S.U.A. pe cap de locuitor era de 18,6 ori mai mare decît a U.R.S.S., în 1956 era de numai 4,2 ori mai mare. In aceeaşi perioadă această distanţă a scăzut la producţia de cărbune de la 25,6 la 1,5; la petrol — de la 5,3 la 5,0; la fontă - de la 10,8 la 2,3; la oţel de la 10,9 la 2,6; la ciment — de la 14,8 la 2,6; la acid sulfuric - de la 23,2 la 4,2; ţesături de bumbac — de la 4,5 la 2,7; la ţesături de lînă — de la 4,9 la 1,3, iar la încălţăminte — de la 7,5 la 2,4. Desigur că distanţa dintre U.R.S.S. şi S.U.A. în ce priveşte producţia industrială pe cap de locuitor ar fi fost cu mult mai mică dacă cel de al doilea război mondial nu ar fi întrerupt pe o perioadă de 10—11 ani rezolvarea sarcinei economice fundamentale a U.R.S.S. Totodată războiul trecut a provocat o creştere a producţiei industriale a S.U.A., care erau situate departe de teatrul operaţiilor militare şi care s-a îmbogăţit de pe urma furniturilor de război. Industria uşoara pe calea progresului Sprijinindu-se pe industria sa socialistă, Uniunea Sovietică rezolvă cu succes sarcina dezvoltării industriei uşoare şi agriculturii. Pe an ce trece se micşorează distanţa dintre U.R.S.S. pe de o parte, şi S.U.A. şi ţările capitaliste dezvoltate, pe de altă parte în ce priveşte producţia acestor ramuri pe cap de locuitor. In această privinţă sunt interesante datele cu privire la producţia în U.R.S.S. a celor mai importante bunuri de larg consum pe cap de locuitor. Astfel, dacă în 1940 s au produs pe cap de locuitor 20,6 m de ţesături de bumbac. In 1956 — s-au produs 27,2 m ţesături de lînă — respectiv 0,6 m şi 1,3 m, încălţăminte de piele (perechi) — 1,1 şi 1,5, zahăr tos — 11,3 kg şi 21,7 kg, unt şi alte produse lactate — 34 kg şi 86,4 kg, produse zaharoase — 4,1 kg şi 7,9 kg etc. Este caracteristic faptul că în timp ce in perioada 1913-1955 producţia industrială de bunuri de consum a U.R.S.S. a crescut de 711 ori, în S.U.A. aceeaşi producţie a crescut numai de 1,5 ori. O problemă capitală: ritmul dezvoltării economice Pentru economia sovietici este caracteristic ritmul înalt de dezvoltare economică care urmează o linie ascedentă neîntreruptă. In ţările capitaliste, dimpotrivă, ritmul dezvoltării economice este lent, indicele producţiei industriale urmează o linie în zig-zag. In perioada 1929— 1955 ritmul mediu de creştere a producţiei industriale a reprezentat în U.R.S.S. 11,1 la sută, In timp ce în S.U.A. numai 2,1 la sută. In cel de al şaselea cincinal producţia industrială pe cap de locuitor a crescut în U.R.S.S. cu 55 la sută. Totodată trebuie subliniat că Uniunea Sovietică depăşeşte principalele ţări capitaliste nu numai în ce priveşte ritmul, ci şi în privinţa cuantumului absolut al sporuluide producţie în cele mai importante ramuri industriale. Astfel în anii celui de al cincilea cincinal producţia de fontă a U.R.S.S. a crescut cu 14.000.000 tone, în timp ce în S.U.A. a crescut cu 11.200.000 tone, în Anglia cu 2.900.000 tone, în Franţa cu 3.200.000 tone, în R.F.G. cu 7.000.000 tone. In aceeaşi perioadă producţia de oţel a crescut în U.R.S.S. cu 18.000.000 tone, în S.U.A. cu 18.300.000 tone, în Anglia cu 3.600.000 tone, în Franța cu 3.900.000 tone, în R F.G. cu 9.200.000 tone. an Uniunea. Astronomii din Uniunea Sovietică fac cercetări intense în legătură cu structura şi compoziţia soarelui. Sunt de o foarte mare importanţă fotografiile solare realizate cu telescopul cromo-fotosferic, cu ajutorul căruia se cercetează atmosfera solară. Asistenţii laboratorului de studii optice ale soarelui, 1. Kulikova şi Z. Romanova, pregătesc tocmai, după cum se vede în clişeul nostru, o armă impunătoare, pentru „bătălia" cu soarele Este telescopul cu ajutorul căruia se pot realiza fotografii ale fotosferei şi se poate filma cromosfera soarelui. ----- — Legături economice internaţionale în trecerea economică dintre cele două sisteme mondiale nu numai că nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune dezvoltarea • legăturilor economic intre ţările sistemului mondial al socialismului pe de o parte şi ţăril capitaliste pe de alta. if!i In momentul de faţă Uniunea Sovietică face comerţ cu peste 60 de state. Circulaţia mărfurilor în cadrul comerţului exterior (export plus import) al Uniunii Sovietice a reprezentat în 1955 aproximativ 25 miliarde de ruble conversibile în valută străină, iar în 1956 a crescut cu încă 9 la sută, însumînd 27 miliarde ruble. Dacă în 1937 Uniunea Sovietică ocupa, în ceea ce priveşte comerţul exterior, al 16-lea loc între celelalte ţări ale lumii, in prezent ea ocupă locul al şaselea în lume, după S.U.A., Anglia, Germania occidentală, Franţa şi Canada. Un strung gigant Colectivul uzinei „Lenstankolit” din Leningrad înzestrează întreprinderile sovietice constructoare de mașiniunelte cu puternice agregate. Recent, aici a fost produs noul strung greu de model „7288-F”. lată unele date care ne dau o idee despre dimensiunile sale: greutatea este de 350 tone, lungimea — 28 metri, iar înălţimea este egală cu a unei case cu două etaje. Mecanismele strungului sunt acţionate de 27 maşini electrice cu o putere totală de peste 1.000 kw, dirijarea strungului se efectuează de la distanţă de la un pupitru central şi două pupitre mobile. Acest gigant este deservit de numai doi oameni. Un muzeu al satului colhoznic La Kozievka în regiunea Harkov (Ucraina) a fost deschis un muzeu al istoriei satelor Kozievka, Gorodnoie și Novaia Odesa. Istoria acestora a început cu multe secole în urmă. Standurile de fotografii prezintă obiecte de bronz din secolele VI și VII, găsite aproape de Odesa Nouă. Materialele muzeului arată că în anul 1709 în regiunea Kozievka şi Gorodnoie trupele ruse ale generalului-locotenent Renn au obţinut o mare victorie asupra suedezilor. In muzeu se prezintă cifre despre situaţia economică a ţăranilor din plasa Kozievka înainte de revoluţie, despre mişcarea revoluţionară precum şi despre creşterea bunăstării materiale a ţăranilor după revoluţie. In regiunea Cerkassk, în vederea celei de-a 40-a anuiversări a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, colhoznicii intenţionează să deschidă muzee în satele Smagailovka, Russkaia Poliana, Leskci și Krasnaia Sloboda. Pentru adăpostirea muzeelor se vor construi clădiri speciale. Colhozniciidin colhozul „Lenin“ din raionul Gatcinsk, regiunea Leningrad, au hotărît să construiască un muzeu al istoriei satului. Documentele şi exponatele vor arăta trecutul satului Rojdestvenno, viaţa ţăranilor în epoca dinainte de revoluţie şi felul cum trăiesc colhoznicii în prezent. Opera „Război și pace** Teatrul muzical din Moscova „Stanislavski-Nemirovici Dancenko" pregătește punerea în scenă a operei „Război și pace“ după romanul marelui scriitor rus Lev Tolstoi. Muzica acestei opere este creată de compozitorul sovietic Serghei Prokofiev. Premiera spectacolului va avea loc în luna noiembrie. Teatrul muzical mai pregăteşte baletul ,,Fecioara din Orléans“, de Nicolae Peiko. Printre interpreţi se află renumita balerină sovietică Galina Ulanova şi maestrul de balet Vladimir Burmeister. G. Ulanova va interpreta rolul principal. Expediţie în Pamir El este numit în diferite feluri — „omul zăpezilor”, „snowman”. Despre existenţa lui se duc discuţii între cei mai mari oameni de ştiinţă ai lumii. Ce este în definitiv acest „om al zăpezilor” ? Unde locuieşte el ? In prezent există destule materiale faptice care permit să se presupună că acesta este o fiinţă reprezentînd veriga dintre maimuţă şi om, şi că trăieşte undeva în Himalaia şi probabil în Pamir. In iulie a plecat în Pamir o expediţie a Universităţii de Stat din Leningrad. Scopul ei este să facă cercetări complexe în regiunea lacului Sărez şi să culeagă date asupra „omului zăpezilor”. Profesorul A Aleksandrov, lector al Universităţii, relatează următoarele : — Tot componenţa grupului au intrat zece alpinişti. Expediţia este condusă de A. Gromov. Materialele cu privire la „omul zăpezilor” vor fi strînse prin diferite mijloace: cercetarea urmelor pe zăpadă, observaţii dintr-un adăpost bine camuflat şi culegerea de informaţii de la localnici. 2. Televiziunea în slujba îndrăgostiţilor. (desen de M. Bitni) 4. Un mijloc pentru inlăturarea timidităţii: repetarea declaraţiei în faţa fotografiei. (desen de M. Bitni) SOVIETIC I. Intr-o zi călduroasă. (desen de V. Statsinski) 3 Amorul secolului al XX-lea. (desen de V. Siatsinski) 5. Este oare o utopie? Vremurile vor dovedi!.... (desen de V. Statsinski)