Steaua Roşie, septembrie 1957 (Anul 6, nr. 526-533)

1957-09-04 / nr. 526

In 40 de ani de putere sovietică După cum se ştie, Rusia ţaristă făcea parte dintre ţările cu un nivel mediu de dezvoltare a capitalismului. Dispunînd de imense bogăţii naturale, depăşind ca teritoriu şi număr al populaţiei cele mai mari ţări din Europa, Rusia ocupa în 1913 locul al cincilea în lume şi locul al patrulea în Europa în ce priveşte volumul producţiei industriale. Din punct de vedere al nive­lului dezvoltării economice, al înzestrării tehnice a diverselor ramuri ale economiei naţionale, Rusia era în urma ţărilor capitaliste înaintate cu 50—100 de ani. La aceasta trebuie adaugat faptul că datorită distrugerilor economice provocate de primul război mon­dial şi de războiul civil, nivelul producţiei in­dustriale a Uniunii Sovietice era în 1920 de 7 ori mai mic decît nivelul anului 1913, cînd partea Rusiei în producţia industrială mondială reprezenta numai 2,6 la sută în timp ce partea S.U.A. — cea mai bogată ţară a lumii capitaliste — reprezenta 38 la sută. La începutul anului 1921 producţia marii industrii a Rusiei reprezenta aproximativ 0,5 la sută din producţia industrială mondială. Ştiind cît de slabe sînt poziţiile economice ale primei ţări din lume­­a dictaturii proletariatului, politicienii şi ideologii imperialismului socoteau că zilele puterii sovietice sunt numărate. Robert Wilton, corespondentul in­fluentului ziar american „New York Times" scria următoarele în cartea sa „Agonia Rusiei” apărută în 1919: „Bolşevismul nu este capabil să creeze, ci, dimpotrivă, el aduce cu sine numai distrugeri... Din punct de vedere economic existenţa mai departe a regimului sovietic este imposibilă, din punct de vedere politic acest regim este o absurditate." Producţie industrială fără crize In cei 40 de ani ca­re au trecut de la vic­toria Marii Revoluţii Socialiste din Octom­brie, poporul sovietic, îndeplinind poruncile lui Lenin, sub conduce­rea Partidului Comu­nist nu numai că a realizat lichidarea îna­poierii economice se­culare a ţării şi trans­formarea ei într-un puternic stat socialist cu o industrie larg dezvoltată şi o mare agricultură mecaniza­tă, organizată pe prin­cipii socialiste, ci şi îndeplineşte în mod practic sarcina de a ajunge din urmă şi a întrece toate ţările ca­pitaliste dezvoltate din punct de vedere in­dustrial în ce priveşte producţia pe cap de lo­cuitor. In comparaţie cu Rusia prerevoluţio­­nară, volumul produc­ţiei industriale a cres­cut in 1957 în U.R.S.S. de peste 30 de ori, iar în comparaţie cu 1940 — aproape de 4 ori. Trebuie subliniat că producţia industriei constructoare de ma­şini a crescut de 180 de ori în comparaţie cu 1913, iar producţia de energie electrică — aproape de 100 de ori. Ritmul înalt de dez­voltare a producţiei in­dustriale a U.R.S.S. în îmbinare cu dezvolta­rea fără crize a econo­miei socialiste, are ca rezultat faptul că, cu fiecare plan cincinal se micşorează distanţa dintre U.R.S.S. pe de o parte şi S.U.A. şi ţările capitaliste dez­voltate din punct de vedere industrial pe de altă parte, în ceea ce priveşte producţia pe cap de locuitor. Dacă în 1913 produc­ţia de energie electrică a S.U.A. pe cap de lo­cuitor era de 18,6 ori mai mare decît a U.R.S.S., în 1956 era de numai 4,2 ori mai mare. In aceeaşi pe­rioadă această distanţă a scăzut la produc­ţia de cărbune de la 25,6 la 1,5; la petrol — de la 5,3 la 5,0; la fontă - de la 10,8 la 2,3; la oţel de la 10,9 la 2,6; la ciment — de la 14,8 la 2,6; la acid sulfuric - de la 23,2 la 4,2; ţesături de bumbac — de la 4,5 la 2,7; la ţesături de lînă — de la 4,9 la 1,3, iar la încălţăminte — de la 7,5 la 2,4. Desigur că distanţa dintre U.R.S.S. şi S.U.A. în ce priveşte producţia industrială pe cap de locuitor ar fi fost cu mult mai mică dacă cel de al doilea război mondial nu ar fi întrerupt pe o pe­rioadă de 10—11 ani rezolvarea sarcinei eco­nomice fundamentale a U.R.S.S. Totodată răz­boiul trecut a provocat o creştere a producţiei industriale a S.U.A., care erau situate depar­te de teatrul operaţiilor militare şi care s-a îmbogăţit de pe urma furniturilor de război. Industria uşoara pe calea progresului Sprijinindu-se pe industria sa so­cialistă, Uniunea Sovietică rezolvă cu succes sarcina dezvoltării indus­triei uşoare şi agriculturii. Pe an ce trece se micşorează distanţa dintre U.R.S.S. pe de o parte, şi S.U.A. şi ţările capitaliste dezvoltate, pe de altă parte în ce priveşte producţia a­­cestor ramuri pe cap de locuitor. In această privinţă sunt interesante datele cu privire la producţia în U.R.S.S. a celor mai importante bunuri de larg consum pe cap de lo­cuitor. Astfel, dacă în 1940 s au pro­dus pe cap de locuitor 20,6 m de ţe­sături de bumbac. In 1956 — s-au produs 27,2 m ţesături de lînă — respectiv 0,6 m şi 1,3 m, încălţămin­te de piele (perechi) — 1,1 şi 1,5, zahăr tos — 11,3 kg şi 21,7 kg, unt şi alte produse lactate — 34 kg şi 86,4 kg, produse zaharoase — 4,1 kg şi 7,9 kg etc. Este caracteristic faptul că în timp ce in perioada 1913-1955 producţia industrială de bunuri de consum a U.R.S.S. a crescut de 711 ori, în S.U.A. aceeaşi producţie a crescut numai de 1,5 ori. O problemă capitală: ritmul dezvoltării economice Pentru economia sovietici este ca­racteristic ritmul înalt de dezvoltare economică care urmează o linie as­­cedentă neîntreruptă. In ţările ca­pitaliste, dimpotrivă, ritmul dezvol­tării economice este lent, indicele producţiei industriale urmează o li­nie în zig-zag. In perioada 1929— 1955 ritmul mediu de creştere a pro­ducţiei industriale a reprezentat în U.R.S.S. 11,1 la sută, In timp ce în S.U.A. numai 2,1 la sută. In cel de al şaselea cincinal producţia indus­trială pe cap de locuitor a crescut în U.R.S.S. cu 55 la sută. Totodată tre­buie subliniat că Uniu­nea Sovietică depăşeşte principalele ţări capitaliste nu numai în ce pri­veşte ritmul, ci şi în privinţa cuan­tumului absolut al sporului­­de pro­ducţie în cele mai importante ramuri industriale. Astfel în anii celui de al cincilea cincinal producţia de fontă a U.R.S.S. a crescut cu 14.000.000 tone, în timp ce în S.U.A. a crescut cu 11.200.000 tone, în Anglia cu 2.900.000 tone, în Franţa cu 3.200.000 tone, în R.F.G. cu 7.000.000 tone. In aceeaşi perioadă producţia de oţel a crescut în U.R.S.S. cu 18.000.000 tone, în S.U.A. cu 18.300.000 tone, în Anglia cu 3.600.000 tone, în Fran­ța cu 3.900.000 tone, în R F.G. cu 9.200.000 tone. an Uniunea. Astronomii din Uniunea Sovietică fac cercetări intense în legătură cu structura şi compoziţia soare­lui. Sunt de o foarte mare importanţă fotografiile solare realizate cu telescopul cromo-fotosferic, cu ajutorul căruia se cercetează atmosfera solară. Asistenţii laboratorului de studii optice ale soarelui, 1. Kulikova şi Z. Romanova, pregătesc tocmai, după cum se vede în clişeul nostru, o armă impunătoare, pentru „bătălia" cu soarele Este telescopul cu aju­torul căruia se pot realiza fotografii ale fotosferei şi se poate filma cromosfera soarelui. -----­ — Legături economice internaţionale în trecerea economică dintre cele două sisteme mondiale nu numai că nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune dez­volt­area • legăturilor economic intre ţările sistemului mondial al socialismului pe de o parte şi ţăril capitaliste pe de alta. if!i In momentul de faţă Uniunea So­vietică face comerţ cu peste 60 de state. Circulaţia mărfurilor în cadrul comerţului exterior (export plus im­port) al Uniunii Sovietice a repre­zentat în 1955 aproximativ 25 miliar­de de ruble conversibile în valută străină, iar în 1956 a crescut cu încă 9 la sută, însumînd 27 miliarde ru­ble. Dacă în 1937 Uniunea Sovietică ocupa, în ceea ce priveşte comerţul exterior, al 16-lea loc între celelalte ţări ale lumii, in prezent ea ocupă locul al şaselea în lume, după S.U.A., Anglia, Germania occidentală, Franţa şi Canada. Un strung gigant Colectivul uzinei „Lenstankolit” din Leningrad înzestrează întreprinderile sovietice constructoare de mașini­­unelte cu puternice agregate. Recent, aici a fost produs noul strung greu de model „7288-F”. lată unele date care ne dau o idee despre dimensiu­nile sale: greutatea este de 350 to­ne, lungimea — 28 metri, iar înălţi­mea este egală cu a unei case cu două etaje. Mecanismele strungului sunt acţionate de 27 maşini electrice cu o putere totală de peste 1.000 kw, dirijarea strungului se efectuează de la distanţă de la un pupitru central şi două pupitre mobile. Acest gigant este deservit de numai doi oameni. Un muzeu al satului colhoznic La Kozievka în re­giunea Harkov (Ucrai­na) a fost deschis un muzeu al istoriei sate­lor Kozievka, Gorodno­­ie și Novaia Odesa. Istoria acestora a înce­put cu multe secole în urmă. Standurile de fotografii prezintă o­­biecte de bronz din secolele VI și VII, gă­site aproape de Odesa Nouă. Materialele mu­zeului arată că în anul 1709 în regiunea Ko­zievka şi Gorodnoie trupele ruse ale gene­­ralului-locotenent Renn au obţinut o mare vic­torie asupra suedezilor. In muzeu se prezintă cifre despre situaţia economică a ţăranilor din plasa Kozievka înainte de revoluţie, despre mişcarea revo­luţionară precum şi despre creşterea bună­stării materiale a ţăra­nilor după revoluţie. In regiunea Cerkassk, în vederea celei de-a 40-a anuiversări a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, colhoznicii intenţionează să des­chidă muzee în satele Smagailovka, Ru­sskaia Poliana, Leskci și Kras­­naia Sloboda. Pentru adăpostirea muzeelor se vor construi clădiri speciale. Colhoznicii­­din col­hozul „Lenin“ din raio­nul Gatcinsk, regiunea Leningrad, au hotărît să construiască un mu­zeu al istoriei satului. Documentele şi expona­tele vor arăta trecutul satului Rojdestvenno, viaţa ţăranilor în epoca dinainte de revoluţie şi felul cum trăiesc col­hoznicii în prezent. Opera „Război și pace** Teatrul muzical din Moscova „Sta­­nislavski-Nemirovici Dancenko" pre­gătește punerea în scenă a operei „Război și pace“ după romanul mare­lui scriitor rus Lev Tolstoi. Muzica acestei opere este creată de compozi­torul sovietic Serghei Prokofiev. Pre­miera spectacolului va avea loc în luna noiembrie. Teatrul muzical mai pregăteşte ba­letul ,,Fecioara din Orléans“, de Ni­­colae Peiko. Printre interpreţi se află renumita balerină sovietică Galina Ulanova şi maestrul de balet Vladi­mir Burmeister. G. Ulanova va in­terpreta rolul principal. Expediţie în Pamir El este numit în dife­rite feluri — „omul ză­pezilor”, „snowman”. Despre existenţa lui se duc discuţii între cei mai mari oameni de ştiinţă ai lumii. Ce este în definitiv acest „om al zăpezi­lor” ? Unde locuieşte el ? In prezent există destule materiale fapti­ce care permit să se presupună că acesta es­te o fiinţă reprezentînd veriga dintre maimuţă şi om, şi că trăieşte un­deva­ în Himalaia şi probabil în Pamir. In iulie a plecat în Pamir o expediţie a Universi­tăţii de Stat din Le­ningrad. Scopul ei este să facă cercetări com­plexe în regiunea lacu­lui Sărez şi să culea­gă date asupra „omu­lui zăpezilor”. Profesorul A Alek­sandrov, lector al Uni­versităţii, relatează ur­mătoarele : — Tot componenţa grupului au intrat zece alpinişti. Expediţia es­te condusă de A. Gro­mov. Materialele cu pri­vire la „omul zăpezi­lor” vor fi strîn­se prin diferite mijloace: cer­cetarea urmelor pe ză­padă, observaţii din­­tr-un adăpost bine ca­­muflat şi culegerea de informaţii de la local­nici. 2. Televiziunea în slujba îndrăgos­tiţilor. (desen de M. Bitni) 4. Un mijloc pentru inlăturarea ti­midităţii: repetarea declaraţiei în faţa fotografiei. (desen de M. Bitni) SOVIETIC I. Intr-o zi călduroasă. (desen de V. Statsinski) 3 Amorul secolului al XX-lea. (desen de V. Siatsinski) 5. Este oare o utopie? Vremurile vor dovedi!.... (desen de V. Statsinski)

Next