Steaua Roşie, octombrie 1957 (Anul 6, nr. 534-542)

1957-10-02 / nr. 534

I Pe şesul întins din împrejurimile oraşului Tg. Secuiesc din raionul cu acelaş nume, prin anul 1952, 45 familii posedînd o suprafaţă de pămînt de 160 ha au înfiinţat gospo­dăria agricolă colectivă, denumită „8 Martie“. Din primul an oameni­ uniţi între ei au muncit cu rîvnă, lucrînd bine pămîntul şi acordînd atenţia cuvenită îngrijirii culturilor. Producţiile mari la hectar au dat posibilitate colecti­viştilor ca să împartă după fiecare zi­ muncă cîte 8 kg cereale, 10 kg cartofi, 7 lei etc. De atunci au trecut cinci ani. In nici un an colectiviştii de aici nu au primit mai puţin de 9 kg cereale, 10 kg cartofi, 20 lei pe zi-muncă. Astăzi gospodăria colectivă numă­ră 74 familii ce lucrează în comun peste 220 ha. Anul acesta ca şi în alţi ani colectiviştii au obţinut pro­ducţii mari la hectar. Producţia me­die la hectar la grâul de primăvară a fost de 2689 kg, la secară de 1478 kg, la orz 3397 kg, la ovăz 2.468 kg, la cartofi 20.000 kg la hec­tar etc. Obţinind asemenea producţii, gospodăria agricolă colectivă a îm­părţit membrilor săi după fiecare zi­­muncă in cadrul avansului de 40 la sută cîte 6,05 kg cereale, 12 kg cartofi, 3 kg fîn etc. și cîte 7,50 Iei. Să luăm cîteva exemple : colectivistul Iosif Bakó cu familia sa, numai cereale a primit 2.300 kg, iar Ferenc Ko­vács cu familia 2.120 kg cereale, re­ale. lată în ce constă „secretul“ veni­tului! Colectiviștii lucrează terenul numai cu mijloace mecanizate. Pă­mîntul 51 îngraşă bine cu gunoi de grajd, reuşind ca tot în al patrulea an să aibă întreaga suprafaţă de pă­­mint a colectivei îngrăşată, iar se­mănatul cerealelor de toamnă să-l facă la vreme şi numai cu maşinile. Anul acesta semănatul cerealelor l-au terminat încă săptămîn­a tre­cută, efectuîndu-l cu maşinile, şi rînduri încrucişate. Tot terenul ră­mas neinsămînţat se ară încă din toamnă. Ceea ce la alte gospodării agricole colective din regiunea noastră nu se poate vedea, e bogatul parc de ma­şini agricole. Colectiviştii au în pro­prietate următoarele maşini agricole: un tractor, o batoză, 2 cositori de fîn, 2 scerători-legători, 3 secerători simple, 5 semănători de tracţiune animală, 1 maşină de întors fîn, 4 greble mecanice, 3 maşini de scos cartofi, 1 maşină de sortat cartofi, 1 tocătoare de siloz, 1 tăvălug stelat şi un autocamion. Colectiviştii vor să-şi mai cumpere încă maşini agri­cole. Toate aceste maşini sunt de un mare folos şi contribuie la creşterea valorii zilei-muncă. Venituri însemnate au colectiviş­tii de pe urma cultivării sfeclei de zahăr pentru sămînţă. Anul acesta după 20 ha cultivate cu această plantă ei au realizat un venit de 360.000 lei, după sfecla de zahăr ră­dăcini primesc 40.000 lei, după car­tofi 35.000 lei Atelierul fierar-rotar le aduce de asemenea un venit anual de 50.000 lei. Anul acesta colectiviștii de aici au vîndut statului pe bază de contract peste 12 tone cereale, au contractat 15 ha cultivate cu orzoaica după care primesc în schimb peste două vagoane de porumb. Şi acum să vedem care e situaţia sectorului­­zootehnic şi al construcţii­lor. De la o vacă cu lapte şi 32 cai cît au avut le înfiinţare colectiviştii au ajuns la 36 cai, 5 vaci cu lapte, 4 boi, 8 tineret, 10 scroafe, 32 tunei, 194 oi rasa tigaie. In acest interval de timp ei au construit un grajd, un fînar, o maternitate modernă pentru scroafe, remize de care, 3 silozuri cu o capacitate de 80 tone etc. •­­ Veniturile mari realizate de co­lectivişti le-au permis ca să-şi con­struiască şi un număr mare de case. Anul acesta alţi 4 colectivişti îşi ter­mină casele. Ei sunt: Ferencz Kovács, Péter András, János Demm­ şi Bakó Iosif. Ceea ce nu trebuie uitat e că hăr­nicia colectiviştilor, împletită cu munca politică ce se desfăşoară in gospodăria agricolă colectivă a per­mis ca averea obştească să crească de la an la an, ajungînd ca gospo­dăria agricolă colectivă din Tg Se­cuiesc să devină gospodărie miliona­ră. Exemplul colectiviştilor din Tg. Secuiesc il recomandăm să fie urmat de cît mai multe gospodării agricole colective din regiunea noastră. Gospodărie colectivă milionară De ziua Forţelor Armate ale R.P.R. Un cufăr soldat «• • • Cunoaşteţi, bineînţeles, ce este un cufăr: o cutie de lemn, încheiată din cîteva seînduri geluite, dată cu baiţ sau vopsită într-o culoare nedefinită, ciudată, pe care o poartă de obicei recruţii, la incorporare. Nu ştiu dacă contrazic dicţionarele, cind mai a­­daug : o părticică din căminul natal, din locul natal. Cufărul e ca o cutie a amintirilor în care stau închise frea­mătul pădurii în care ai alergat după păsări, desculţ, şoaptele de dragoste ale adolescenţei, izul plăcut al pitei aburinde de pe vatră. Soldatul Irimia Vasile are un cu­făr, un cufăr mic, aproape cubiform, asemănător multora din cuierele care stau orînduite sub paturi in dormitorul subunităţii noastre. II deschide de două ori pe zi. O dată dimineaţa, cînd îşi scoate săpunul şi peria de dinţi, a doua oară seara, în ora liberă. Nu-l trînteşte niciodată, il scoate cu grijă, îl şterge de praf, iar după ce-l închide, îl împinge uşor la loc. L-am surprins într-un moment de linişte, cînd tocmai scria o scrisoare pe acest cufăr. II aşezase pe un ta­buret şi scria aplecat adine peste el, apăslnd creionul cu stîngăcie. Ştiam că în viaţa civilă, solda*’-' ' Va­sile a fost tractorist, că are patru fraţi, că tatăl său este preşedintele unei gospodării colective şi că are şi o logodnică, undeva în Ardeal. Cînd m­-am apropiat şi-a ridicat privirea şi mi-a spus: — Lăsaţi-mă, tovarăşe fruntaş, scriu. . . Am aşteptat. După ce a terminat m-a întrebat serios : — Vreţi să mă puneţi la gazetă ? Şi a adăugat cu modestie : .N-aveţi ce să scrieţi despre mine. — Nu despre tine, ci despre cufărul tău vreau să scriu. O clipă a rămas buimac, poate cre­­zînd că glumesc. — Bine, dar. . . — Vrei să spui, „dar ce se poate scrie despre un cufăr”, da ? . . . — Nu, nu asta vroiam . . . — Ce știți despre cufărul meu ? . . . întrebă el grăbit. — Nimic, am răspuns cu toată sin­ceritatea. Soldatul Irimia Vasile, puțin îngîn­­durat, a prins să depene un b­eteg is­toric. Cufărul pe care-l avea în faţă cutreierase o bună parte din E-iropa, odată cu tatăl său care luptase în Divizia „Tudor Vladimirescu". Apoi cu el a plecat la oaste să-şi facă sta­giul, Gheorghe, fratele lui mai mare. Tot cu acest cufăr a fost un cătănie şi Petru, iar acum a venit el, Vasile, şi, poate, peste doi ani va veni și Nicu, mezinul familiei. A deschis cufărul. Pe peretele in­terior al capacului, era gravată artistic o pasăre. — E Alchion, pasărea care vestește bunele întîmplări, se grăbi să-mi ex­plice el cu un surîs jenat. Bunicul lui tata l-a gravat... mai adăugă, ca să se scuze. In cufăr erau aranjate ca într-un magazin de mărunţişuri tot ce poate fi de trebuinţă unui soldat: ac şi aţă, lame şi aparat de ras, săpun şi perii, petliţe, epoleţi, batiste şi o mulţime de cărţi de­asupra cărora trona un teanc de plicuri multicolore — scrisori de la părinţi, prieteni, iubită . . . Am privit îndelung, fiecare obiect, am pipăit cu degetele lemnul vechi al cutiei, şi întreaga ei recoltă de a­­mintiri îmi zvîcni ia sîmple ca un cea­sornic enorm. In multe şi felurite chi­puri a fost descrisă viaţa soldatului, dar despre cufăr nu ştiu să se fi a­­mintit, despre această cutie aproape indispensabilă vieţii ostăşeşti, tainică, in care se Închid atitea! . . . L. ROMAN Pentru crearea fondului obştesc Membrii întovărăşirii agricole din comuna Găieşti, raionul Tg. Mureş, au hotărît ca în vederea creării fon­dului obştesc să contracteze cu sta­tul 1.000 kg grîu şi 5.000 kg po­rumb. Terminînd treieratul ei au şi predat statului cele 1.000 kg grîu. In zilele acestea, Începînd şi recol­tatul porumbului, din primele can­tităţi recoltate au predat 1.500 kg porumb, rămînînd ca în curînd să predea şi restul de 3.500 kg. HUSZÁR IOSIF De mult n-am asistat la momente atît de înălţă­toare ! Sala de recepţie a sfatului popular regional era inundată de o adevăra­tă feerie, a cărei sursă nu erau numai candelabrele cristaline. Atîta emoţie, atîta so­lemnitate în ţinută şi în privire şi în acelaşi timp atita căldură numai la fe­mei poţi remarca. Căci, cu excepţia a doi ziarişti, în sală nu se găseau decit fe­mei. Zeci de reprezentante, din cele mai active, ale co­misiei de femei de pe lin­gă sfatul popular al oraşu­lui Tg. Mureş au venit în­tru întîmpinarea a două delegate din Bulgaria popu­lară, prietenă şi vecină, invitate în ţara noastră de către Comitetul Femei­lor Democrate , iată kit motivul emotivităţii lor. Arătătorul mare se apro­pia alene de cifra 12. In­tr-un colţ al sălii, cu fe­ţele îmbujorate şuşoteau cîteva actriţe de la Teatrul secuiesc de stat. Aflaseră că una din delegate e o mare artistă a teatrului bulgar. Acum, tocmai se sfătuiau: ce întrebări ar fi bine să pună colegei lor din ţara de dincolo de Du­năre. — „Ce relaţii sunt între dramaturgi şi teatru" ? — o să fie întrebarea mea — zise una. — Eu am s-o întreb cum stau cu piesele autoh­tone ? — adăugă a doua. — Pe mine m-ar inte­resa atribuțiile consiliilor artistice în R. P. Bulga­ria — zise a treia. Iar a patra, mai hoaţă : — „Da­că şi la el criticii de tea­tru sînt atît de severi ca la noi ?“ Dar întrebările n-au mai fost puse. O să vedeţi de ce. Din momentul cînd Mar­ta Popova, artistă a por­porului, laureată a Premiu­lui Dimitrov, membră a Comitetului Femeilor Bul­gare şi Vera Veselino­­va, membră a Comi­siei de femei de pe lin­gă Comitetul Naţional al Frontului Patriei al regiu­nii Sofia au intrat în sală, încordarea a dispărut cu totul. Rind pe rînd au fost prezentate oaspetelor cele mai active luptătoare ale mişcării feminine de pe la noi. Németh Katalin şi Berger Rozalia au vorbit despre metodele de muncă ale comisiilor de femei şi roadele activităţii lor. Vargancsik Elisabeta a a­­rătat în cîteva cuvinte nea­lese cum se organizează în mod practic munca cu fe­meile, iar Simon Elza, o tînără mititică (dar numai la statură) a vorbit cu modestie despre felul de funcţi­oare a bibliotecilor la domiciliu — o acţiune a bibliotecarelor din Tg. Mu­reş, care merită toată lau­da. Ar avea încă foarte multe de spus femeile din Tg. Mureş, dar timpul este înaintat, iată-o pe Vera Veselinova, ridicindu-se şi vorbind despre activitatea celor 208.000 femei organi­zate în comisia de femei de pe lingă Comitetul Naţional al Frontului Patriei al re­giunii Sofia. Dar Veselino­va nu se mărgineşte la prezentarea metodelor lor de lucru, la înfăţişarea re­zultatelor lor. Ea nu-şi poate ascunde impresiile profunde pe care le-a do­­bîndit în România, folosind pentru exprimarea lor ase­menea cuvinte, ca: „fer­mecător", „extaz" etc. Şi, în sfirşit se ridică Marta Popova. Toată lumea se aştepta ca această mare artistă să vorbească despre dezvoltarea teatrului bul­gar, despre succesele înre­gistrate în revoluţia cultu­rală din R. P. Bulgaria, sau, mă rog, despre ceva asemănător. Actriţele noas­tre erau convinse că a so­sit momentul cînd vor pri­mi răspunsuri la întrebările lor. Dar se întlmplă cu to­tul altceva. Fără nici o introducere, Marta Popova recită două poezii. Şi deşi nimeni n-a înţeles nici un cuvînt din ele şi nici interpreta nu se angajă să le traducă, Po­pova fu onorată cu aplauze furtunoase. Şi asta, pentru că, a rostit fiecare cuvînt cu atîta sensibilitate, cu o mi­mică atît de expresivă, in­cit toată lumea şi-a putut da seama de conţinutul ideilor exprimate. Cu cită ură condamnă bunăoară, în privire şi gesturi, în jocul feţei şi frunţii sale pe co­tropitorii turci, care timp de cinci veacuri au încălcat onoarea şi libertatea bul­gară. Cită dragoste şi re­cunoştinţă îi trăda întrea­ga fiinţă, cînd cîntă erois­mul ostaşilor ruşi, care după cum se ştie, în urma răz­boiului ruso-turc din 1877- 1878 au eliberat Bulgaria de sub jugul otoman. Cită duioşie, cită senină­tate şi câtă hotărîre a reuşit să exprime mai apoi, decla­mând cele cîteva strofe ale celei de a doua poezii, des­pre mamă, despre patrie . Cu aceasta au dispărut şi ultimele urme de sfială. Marta Popova, Kőszegi Margit, Tanai Bella, Tóth Erzsébet şi Bieliczky Ka­talin s-au îmbrăţişat ca vechi prietene. Veselinova a ciocnit paharul cu veci­nele ei. Schimbul de ca­douri şi amintiri în această „ţară a Amazoanelor* a urmat după toate acestea ca ceva cît se poate de firesc. Şi că toate acestea n-au fost formale a reuşit şi din alte cîteva fapte care au urmat după această întrl­­nire emoţionantă, sau în a doua zi, din care enumerăm doar cîteva. Oaspetele bulgare se a­­flau in loja Tea­trului se­cuiesc de stat, aplaudând tocmai interpreții comediei „Donna Diana", de More­­to, cînd Tóth Erzsébet oferi Martei Popova un buchet de trandafiri. La spectacolul Ansamblu­lui secuiesc de stat de Cîntece şi dansuri, Marta Popova şi Kőszegi Margit au făcut schimb de foto­grafii, cu aspecte din ro­lurile lor cele mai indră­gite. Marta Popova şi Vera Veselinova ne-au rugat să transmitem călduroa­sele lor salutări şi felici­tări artiştilor Teatrului se­cuiesc de stat şi ai Ansam­blului secuiesc de stat de cîntece şi dansuri. Rugămintea lor e de pe acum împlinită, iar noi, la rîndul nostru, ne luăm per­misiunea ca în numele ci­titorilor noştri să transmi­tem dragelor noastre vi­zitatoare din R.P. Bulga­ria cele mai fierbinţi senti­mente de prietenie şi soli­daritate ! ŞTEFAN IZSÁK O întîlnire emoţionantă Marta Popova în mijlocul admiratoarelor ei din Tg. Mureş: actriţe de la Teatrul secuiesc de stat. Foloasele lucrării pămîntului cu maşinile şi tractoarele S.M.T.-ului Staţiunea de maşini şi tractoare din Tg. Mureş deserveşte 18 gospo­dării agricole colective, 28 întovără­şiri agricole, sfaturile populare din raza sa de activitate, precum şi un însemnat număr de ţărani muncitori cu gospodărie individuală. Cele mai multe lucrări în cimp la gospodăriile agricole colective, începînd de la dezmiriştire, arătură pentru însăminţare, recoltarea sunt executate cu maşinile agricole şi tractoarele S.M.T.-ului. Să luăm ca unitate de măsură, hectarul. Pentru executarea dezmiriştitului, arăturii pentru insămîntare, şi recoltarea cerealelor păioase de pe un hectar o gospodărie agricolă colectivă plă­teşte 151 kg grîu. Dacă vrem să socotim în bani va­loarea lucrului prestat, înmulţim 151 kg cu 2 lei, preţul unui kg de grîu şi ne va d­a 302 lei la hectar. Dacă pe aceeaşi suprafaţă, adică pe 1 ha lucrările ar fi executate de colecti­vişti ar fi necesare 31,03 zile-muncă. Dacă socotim valoarea unei zilei­­munci cu 35 lei, costul u­nui hectar s-ar ridică la 1086,05 lei. Să luăm un exemplu concret. Gospodăria agricolă colectivă din Mădăraşul de Cîmpie cultivă 70 ha cu cereale păioase. Pe această suprafaţă S.M.T.-ul execută toate lucrările, începînd de la dezmiriştire pînă la recoltare mecanizat. Pentru aceste lucrări gospodăria plăteşte 302X70 egal cu 21.140 lei. Dacă aceeaşi suprafaţă ar lucra-o cu atela­jele proprii ar costa-o 1086x70 egal cu 76.020 lei. Deci se realizează 54.880 lei economie. In afară de acestea mai sunt ne­cesare și atelajele care nu au intrat în calculul de mai sus. Pentru exe­cutarea lucrărilor mai sus amintite pe 1 ha sunt necesare 5 z.p.a. (zile perechi animale) care înmulţit cu 70 ha ne va da 750 z.p.a. Socotit în grîu, colectiviştii plă­tesc pentru efectuarea tuturor lucră­rilor arătate mai sus pe 1 ha 151 kg grîu iar pentru 70 ha 10.500 kg, recoltă ce se poate obţine de pe 5,6 ha. La toate acestea se mai adaugă durata de execuţie, efectua­rea lucrării într-un timp optim de 6—10 ori mai mic decit cel necesar efectuărilor cu atelajele Ori se ştie că o campanie agricolă fie ea de primăvară sau de toamnă e destul de scurtă şi problema atelajelor e totdeauna dificilă în orice gospodă­rie agricolă colectivă sau întovărăşi­re agricolă. Calcule asemănătoare se pot face şi la alte culturi cum ar fi porumbul, sfecla de zahăr. Să luăm prăşitul mecanic al unui hectar cultivat cu porumb. Pentru un hectar cultivat cu porumb pen­tru una prăşită se plăteşte între 8—13 kg porumb, socotind­use ca­tegoria de teren. Lucrarea fiind exe­cutată la timp şi de mai multe ori se poate obţine un spor de recoltă între 200—250 kg porumb la hectar. Acest spor e de 20 de ori mai mare decit plata muncii S.M.T. Un tractor poate prăşi intr-o zi între 10—15 ha. Pentru prăşitul a 10 ha sunt necesari cca 100 oameni. Ori pentru ca această suprafaţă (10 ha) să fie prăşită cu prăşituri trase de cai sunt necesari 10 oameni şi 5 cai. Prăşind S.M.T. ul 10 ha culti­va­te cu porumb cu mijloacele me­canizate, numai intr-o singură di­recţie înlocuieşte munca a 55-60 oame­ni. Dacă se face prăşitul in două di­recţii adică pe rînd şi printre rîndurî înlocuieşte munca a 94 oameni. Soco­tind ziua-om la 1,25 şi înmulţind cu 94 numărul oamenilor ne va da 117.50 zile-muncă care înmulţite cu 35 lei valoarea zilei muncă ne va da 4152.50 lei. Pentru 10 ha prăşite me­­canic se plăteşte S.M.T. ului 130 kg porumb. Socotind kilogramul de po­rumb cu 2 lei, obţinem o cifră egală cu 260 lei. Dacă scădem 260 din 4152,50 obţinem 3892,50 lei economii. Şi acum să ne ocupăm şi de sfecla de zahăr. Se ştie cită muncă se depune la scosul sfeclei de zahăr. Şi aici S.M.T. ul vine în ajutorul lucrătorilor de pe ogoare. Adoptînd la plugul de tractor cu ramă de 5 mn dispozitiv special, S.M.T. ul a rezol­vat şi problema scosului sfeclei de zahăr. Cu un asemenea plug acţio­nat de un tractor se poate scoate sfecla de zahăr într o zi de pe 4 ha, înlocuind astfel 72 zile-muncă necesare pentru această lucrare. T. GABOR, R. CIMPEANU

Next