Steaua Roşie, octombrie 1958 (Anul 7, nr. 638-646)

1958-10-01 / nr. 638

Mobile mai ieftine şi de calitate mai bună Creşterea exigenţei oam­enilor mun­cii faţă de produsele finite i-a deter­minat şi pe conducătorii fabricii de mobilă „Simo Geza" sa analizeze de repetate ori calitatea mobilelor pro­duse în întreprindere. Recent, la direcţiunea fabricii a a­­vut loc o consfătuire pe tema îmbu­nătăţirii calităţii mobilelor. La consfătuire au participat, in a­­fara conducerii întreprinderii şi dele­gatul Direcţiei generale a mobilelor din minister, delegatul Institutului de cercetări de specialitate, delegaţii în­treprinderilor comerciale din oraş etc. La consfătuire a fost dezbătută înainte de toate traducerea în viaţă a măsurilor preconizate la o consfătuire ţinută înainte cu o lună cu reprezen­tanţii comerţului. In cadrul acestui plan de măsuri s-a prevăzut sarcina dată de ministerul de resort de a înlocui furnirul de fag cu furnir de stejar, ceea ce contribuie simţitor la îmbunătăţirea calităţii mobilei. Minis­terul a dirijat în ultimul timp spre fabrică numai furnir de stejar. Un grup de cercetători sosit la fabrică a elaborat trei noi soluţii pentru pre­pararea lacului cu care se finisează mobilele. In viitorul apropiat soluţiile puse la punct vor contribui la îmbu­nătăţirea finisării exterioare a mobi­lelor. Participanţii la consfătuire, mai a­­les recepţionerii şi delegaţii comerţu­lui, au făcut o serie de propuneri pentru îmbunătăţirea construcţiei şi calităţii mobilei tip „Sovata“. S-a propus bunăoară fabricarea dulapurilor separate pentru acei cumpărători ca­re solicită la garnitura cu un dulap, un dulap în plus. Totodată, au fost criticate întreprinderile furnizoare. Bu­năoară, s-a stabilit că fabrica „Fiera­rul“ din Arad şi cooperativele „Meta­­lo-chimică“ din Sibiu livrează chei şi broaşte de o calitate atît de proastă incit ele se desfac în momentul des­chiderii ambalajului în care sosesc. De asemeni, s-a arătat că unele fa­brici de cherestea livrează scînduri complet necorespunzătoare, datorită cărui fapt mobilele nu pot fi îmbună­tăţite în mod categoric. Unele proble­me, ca cele privitoare la furniruirea in lungime cu furnir de nuc lung nu sunt posibile de realizat, dar s-a pre­­conizat folosirea furnirelor de dimen­siuni mici prin îmbinarea pr esteti­că.­­Unii recepţioneri s-au prins de a­­titudinea unor maiştri din fabrică ca­re nu se împacă cu faptul că unele mobile necorespunzătoare sunt refuza­te. Recepţionerii au refuzat între 8 şi 20 septembrie un număr de 138 gar­nituri cu totul necorespunzătoare. A reieşit totodată că cu toate străduin­ţele direcţiunii, controlorii de calitate încă nu-şi îndeplinesc misiunea, nu controlează în cursul procesului de producţie calitatea lucrărilor la fie­care fază de muncă. Direcţiunea a o­­mis să traducă în viaţă unele propu­neri făcute de conducerea ministeru­lui în ceea ce priveşte respectarea normelor interne de fabricaţie, fapt care a contribuit la fabricarea unui mare număr de garnituri de mobile defecte. Este adevărat că fabrica mai are greutăţi în ceea ce priveşte apro­vizionarea cu materii prime, şi nea­­vînd stoc de cherestea şi placaje a trebuit să folosească în mare parte materii prime defecte, fapt care se resimte asupra calităţii mobilelor. La consfătuire, directorul fabricii, tovarăşul Magyari Károly şi-a luat angajamentul de a porni o acţiune susţinută pentru îmbunătăţirea calită­ţii mobilelor la fiecare fază de mun­că, acţiune susţinută de organizaţia de bază, comitetul de întreprindere şi un mare număr de fruntaşi în pro­ducţie. Li s-au adus la cunoştinţă partici­panţilor faptul îmbucurător că în cursul lunilor viitoare la fabrica „Si­mo Geza“ va începe fabricarea semi­­industrială a unui nou tip de mobilă din plăci aglomerate din lemn, pro­duse de noul combinat de la Brăila. Aceste mobile dat fiind materia pri­mă de calitate vor fi mai estetice, mai solide și mai rezistente decit mobilele fabricate pînă în prezent din placaj şi cherestea, avînd toto­dată şi un preţ de cost mai redus, precum şi toate calităţile mobilelor fabricate din panel. Cumpărătorii de mobile aşteaptă cu nerăbdare traducerea în viaţă a măsurilor preconizate de muncitorii fabricii de mobile „Simo Geza“ pen­tru îmbunătăţirea calităţii mobilelor precum şi noul sortiment de mobile fabricate din plăci aglomerate. ( De la 1 aprilie... la 1 octombrie Şi la 1 aprilie 1958 s-au făcut pă- v­­ăleli aşa cum se obişnuieşte de foar- t­e mulţi ani. Să facem acum istori- l­­ul acestei tradiţii ? Nu. Cert, este c­­ă la 1 aprilie unii rid şi alţii în­­c­­hit........hapu“. „ S-a întîmplat la acea memorabilă s­lată, că un cetăţean, văzîndu-se în f­aţa uşilor închise de la restaurantul f .Lăpuşna“ din Reghin, a exclamat: „ a dracului glumă“ şi încă chiar r­ăzi... De, ce să-i faci?! Şi omul c­­ostru s-a dus in căutarea altui „lă­­i­­aş“ asemănător. ţ înaintea acestui hazliu incident, pe firul telefonic Reghin—Tg. Mureș a­­ avut loc următoarea convorbire: i — Alo... Alo... Tov. Havadi ? Să 1 Irăiți! Chioreanu vorbește... c — Cine? — întrebă un glas plin , de curiozitate de la capătul celălalt­­ al firului. i — Chioreanu, coordonatorul de la Reghin. E bai tovarășe director. Sa­­j nepidul vrea să ne închidă restauran-­­ tul „Lăpușna". 1 — De ce, întrebă directorul de la­­ Tg. Mureș. 1 — Localul nu-i igienic. 1 — N-o fi o glumă de 1 aprilie? . — E realitate, a reuşit să mai spu­nă coordonatorul de la Reghin, prin trepidaţiile ce se făceau tot mai ac-­­ centuate auzit în pîlnia receptorului... — Atunci, închide-1, a ordonat ca­tegoric directorul. Vom lua chiar azi măsuri... — Măi, oameni buni — se adresă Chioreanu subalternilor săi — de ce toate se întîmplă azi, 1 aprilie? Nu mai înțeleg nimic.­­Tov. Chioreanu nu are nici un amestec în tărăgăna­rea acestei renovări. Din contră el face tot ce-i stă în putinţă). Abia a terminat cu îndrumările ce­rute de momentul grelei încercări, cînd pe uşa biroului intră, cei mai competenţi reprezentanţi ai T.A.P.L.­­ului din Tg. Mureş, in persoana to­varăşilor Havadi Tiberiu (director), Antal Ladislau (director adjunct), Bordi László (tehnician), şi Szilágyi Dionisie (şeful secţiei administrative). Operativ — aşa cum le stă bine conducătorilor — au dat pe „loc“ în­drumările necesare tehnicianului de la cooperativa „Ciocanul“ din Reghin, privind începerea lucrărilor de reno­are, chiar a doua zi. Ei (comisia) f­ără deviz, fără documentaţie, au sta­rlit anticipat unde să fie barul, locul o­rchestrei, cite becuri laterale şi can-­­ lelabre să aibă sala, pe unde să fie ăcută canalizarea etc., etc. Fără a o mai consulta cu reprezentanţii pu­eril locale (la prima deplasare) s-au elicitat, reciproc de operativitate şi...­­, turismul au făcut cale întoarsă la eşedinţa regională, convinşi că în­âteva săptămlni restaurantul „Lăpuş­­ta“ îşi va deschide porţile cu o înfă­­işare nouă ... In dimineaţa următoare, cînd s-au nceput lucrările de renovare, cei ca­­e cu o zi înainte credeau că la mij­­oc e o „glumă“, s-au convins de onorariul. Şi s-a lucrat măi fraţilor ,­ şi noapte, ca în cel mai scurt tmp restaurantul să fie dat în folo­sinţă. Frumuseţea (?) acestui şantier încep­pe acum (pe hîrtie), — în realitate a început acum 6 luni, cînd în curte de o lungime de cca. 100 m s-a făcut un şanţ adine de 1 m, destinat can­a­­izării şi care spre ghinionul locata­­rilor, al manipulanţilor de mărfuri şi al măcelarilor, care îşi au magazia in dosul acestei clădiri, încă nu a ost astupat. Bieţii oameni. Cînd duc 3 jumătate de porc, în spate (căruţa nu poate intra) trebuie să se ţină de mină să nu cadă în groapă. Cu toată atenţia de care a dat dovadă, în plină zi, Doboş Francisc în timp ce ducea o ladă, a căzut în şanţ, zdrobindu-şi un deget. Seara, nu-i ex­clus să-ţi rupi, doamne fereşte, capu dacă te încumeţi să intri în această curte, plină de obstacole primejdioase. Conform indicaţiilor şi interiorul „res­taurantului“ e terminat, adică tencu­iala şi instalarea luminii electrice. La fel intr-una din încăperi sunt depozi­tate claie peste grămadă ciment, că­rămizi, scînduri, scaune, mese, var, mozaic și alte materiale „strict ne­cesare“ renovării. Toate stau. De lu­crat însă nu se mai lucrează. Ba da. Lucrează ... păianjenii... — De ce s-a împotmolit ritmul lu­crărilor ? — V-o spun și pe asta. Hîrtia — se spune — suportă orice ai scrie pe ea. La fel și pămîntul... — Dar pînă cînd ? — Iertaţi-mă e un răspuns la care încă nu s-a găsit o dezlegare prea... concretă. Totuşi în cazul de faţă dez­egarea e simplă. Cooperativa nu poa­­e să execute lucrări care depăşesc l­imitele unei sume. Atunci T.A.P.L.-ul r­egional, a cerut cooperativei din Re­chin să sisteze lucrările începute, punct 1 (Deşi ele sînt gata). Acestei hotărîri unilaterale i-au ur- 1 nat apoi multe, foarte multe comisii î­­i paracomisii, care au studiat, au­­ schiţat fel de fel de „posibilităţi“ de r­ezolvare justă a acestei lucrări, „da­că corespunde din punct de vedere“..., iar deocamdată toate propunerile sînt î­n așteptarea fondurilor care nu sunt­­ aprobate. Pentru a respecta legile, conducerea T.A.P.L.-ului din Tg. Mureș a cerut printr-o adresă Institutului de proiec­­t tari să facă... deviz. Cînd scriu a­­ceste rînduri cei de la Î.P.R.A.M. lu­­crează la documentaţia luminii (fire­­le fiind deja introduse în ţevile ber­­nan, aşteptîndu-şi contactul cu becu­rile). Ce caraghioşi sînt unii oameni. Se­­ joacă cu banii statului ca copii în­ nasturi. După toate acestea — se zice — că tovarăşii de la organele puterii lo­cale de stat din Reghin ar fi chipu­rile „vinovaţi“ că au propus, fără să ţină cont de „greutăţile“ financiare ale T.A.P.L.-ului, că odată începută lucrarea să se facă după cerinţele consumatorilor, ale unei deserviri ci­vilizate. Informativ se mai poate arăta, deşi cei de la T.A.P.L. ştiu acest lucru, că planul de casă realizat al fostului­­ restaurant „Lăpuşna“ se ridica lunar, la cite 120.000—160.000 lei. A ţine luni de zile închise „pentru renovări“ localuri de utilitate publică, oare a­­ceasta nu înseamnă pierderi pentru economia statului ? După cite am fost informaţi, el nu se va deschide nici pînă la sfîrşitul acestui an. (Dacă personalul de deservire, destul de nu­meros al acestui local a fost plasat pe timpul verii în staţiuni, în sezonul de iarnă cine le va asigura servi­ciul ?)­ Ei, şi ce-i dacă nu se deschi­de ? Statul are pierderi, iar consuma­torii sunt nevoiţi să se înghesuie în celelalte două localuri. Frumoase bancuri de 1 aprilie. Mai ales dacă ne gîndim­ că bufetul „A­­rieşul“ şi restaurantul de clasa I „Mureşul“ din Tg. Mureş se găsesc in „reparaţii“ similare ! GH. TOCACIU I EF@tem roşie ­ Pe teme economice Care este profilul întreprinderii „Internaţionala“ ? Faptul că în regiunea noastră e­­xistă o serioasă bază materială pen­tru dezvoltarea industriei locale, a fost subliniat în repetate rînduri. In­tr-o proporţie destul de mare — în identificarea şi valorificarea acestor bogăţii ale solului şi subsolului re­giunii noastre, meritul aparţine în­săşi populaţiei, iniţiativei maselor. Nu odată, în adunări cetăţeneşti, în sesiuni ale sfaturilor populare, oame­nii muncii au semnalat existenţa a­­cestor resurse, au indicat felul, mo­dalitatea şi posibilitatea exploatării şi valorificării acestor bogăţii spre binele economiei naţionale şi a în­tregului popor. In prezent, industria locală a re­giunii noastre cunoaşte o dezvoltare fără precedent. Toate unităţile sînt create cu un scop bine definit, cu un profil propriu şi cît mai aproape de izvoarele de materii prime, întreprin­derea „Internaţionala“ din Tg. Mureş, de pildă, a fost creată pentru a fa­brica produse alimentare. De-a lungul anilor, colectivul de muncitori de la această întreprindere putem spune că într-o mare măsură s-a şi achitat de această sarcină. A fost creată secţia de biscuiţi cu o mare capacitate de producţie, care dă produse de bună calitate. In cadrul întreprinderii func­ţionează o secţie de preparate de carne. Au funcţionat mai anii trecuţi şi chiar pînă în anul acesta mai mul­te secţii, ale căror principale produse au fost de gen alimentar, ca secţia de napolitane, de conserve de peşte, siropuri etc. In prezent de „Interna­ţionala“ mai aparţin şi morile din ra­ionul Tg. Mureş şi chiar din oraşul Tg. Mureş, care de asemeni au un caracter strict alimentar. Curios este însă faptul că actual­mente în cadrul întreprinderii „inter­naţionala“ au apărut o sumedenie de ateliere mari şi mici, ateliere care după cum­­ să vedem mal 103 rt*au nici un clin nici în mînecă cu profi­lul întreprinderii, deci nici cu produ­sele de industrie alimentară. Aşa de pildă, in prezent se lucrea­ză la montarea unei mici secţii care va avea drept menire fabricarea lagă­relor de ruht (rumeguş presat) pen­tru înlocuirea bronzului necesar la­gărelor maşinilor cu rotaţie mică. In­tr-un alt colţ se montează maşinile necesare unui atelier de vulcanizare. Există mai de mult o secţie care fa­brică otravă pentru rozătoare, în spe­cial pentru şobolani Intr-una din încăperile blocului cen­tral funcţionează o secţie de regene­rare a uleiurilor arse. Sute de butoaie de ulei ars aşteaptă în curtea între­prinderii să fie redate maşinilor. S-a mai înfiinţat un atelier de reparat cîntare, un atelier de rebobinat mo­toare electrice, un atelier de umplut acumulatoarele. In capătul tuturor a­­cestor secţii şi ateliere mai mari şi mai mici trei tovarăşe chimiste se străduiesc într-un laborator recent constituit şi dotat cu strictul necesar, să creeze cu mijloace proprii soluţia necesară pentru încărcătura A şi B a stingătoarelor de incendii. Pe scurt, acesta ar fi noianul de noi îndeletni­ciri apărute recent în cadrul întreprin­derii „Internaţionala“. Nu poate fi contestat faptul că poate aceste­ ateliere mari şi mici sunt necesare şi într-un­ fel sau altul folositoare. Se pune însă aici o altă întrebare la care poate s-au gîndit şi tovarăşii care au iniţiat şi chiar şi acei care au aprobat crearea acestor ateliere. Vor fi oare rentabile pentru întreprinderea „Internaţionala“ aceste ateliere mari şi mici? Vor contribui oare ele prin produsele lor la scăde­rea preţului de cost care şi aşa este enorm de mare faţă de cel planificat? Vor scoate oare ele această întreprin­dere de pe lista întreprinderilor de industrie locală care lucrează, cu pierderi planificate, sau vor adinei din ce în ce această pierdere ? Fără îndoială că unere, ca secţia de regenerare a uleiurilor arse şi la­boratorul care va aproviziona cu stingătoare nu numai regiunea noas­tră ci şi alte regiuni, vor fi rentabile. Celelalte însă nu au aceleaşi perspec­tive. Punem aceste­ întrebări­ nu de dra­gul de a le pune, ci pur şi simplu pentru a evita cheltuielile inutile cu înzestrarea unor ateliere nerentabile, pe care după doi sau trei ani de e­­xistenţă să le desfiinţăm aşa cum de altfel s-a petrecut şi cu celelalte sec­ţii, printre care mai recent secţia de napolitane. O asemenea gospodărire n-ar fi în interesul nimănui şi cu atît mai pu­ţin în interesul economiei naţionale. I OPREA in atentia cui vreţi 9­5 de... ,,Bolnavi de ulcer sau de gastrită, hiperacidă! Aprovizionaţi-vă cu apa „Hebe" sau ,,Malnaş“ pe cite 5 săptămlni sau procuraţi-vă apele prescrise din alte regiuni sau oraşe, întrucit noi, O.C.L. Produse Ali­mentare din Regiunea Autonomă Maghiară nu sîntem in stare să ne aprovizionăm cu­­ aceste ape nici propriul nostru magazin creat in a­­cest scop". Cam astfel, sau poate fi formulat şi altfel — după dorinţă — anunţul autocritic, dacă există autocritică al întreprinderii de mai sus. — Sint responsabil de 2 săptă­­mîni şi după cite ştiu nici predece­sorul meu timp de aproape 3 săp­­tămtni nu a văzut nici strop din apa „Hebe". Zilnic bolnavii ies din magazin cu cererile nesatisfăcute. Promisiuni avem zilnic insă apă nu. Explicaţia: fie că la O.C.L. Pro­duse alimentare nu sunt bolnavi de stomac, deci tratează şi această problemă la fel ca celelalte, fie că sînt, şi în acest caz pentru ei mai există în magazie cît­ev­a sticle. Nu am dori ca „veninul" bolnavilor neconsolaţi să se reverse asupra ce­lor vinovaţi. O dorinţă şi o decepţie era cald. Haina sau puloverul pă­reau deosebit de grele sub povara razelor soarelui de sfirşit de septem­brie. Temperatura zilelor trecute fă­cuse să dispară tarabele cu sucuri, aşa că omul grăbit şi încălzit căuta chioşcurile permanente cu aviditate. Aşa am ajuns şi eu la cel situat la capătul Bulevardului 1 Mai. Sticle­le multicolore cu siropuri se îmbiau aţîţîndu-mi setea — Lămii sau vişine ? — Nu! Smeură — răspunse oa­recum ostentativ crezînd că se în­cearcă să mi se răpească plăcerea de a savura siropul agreat. Decep­ţia a fost crudă. După primele în­ghiţituri intrate in virtutea inerţiei, altele nu am fost în stare să în­ghit ; un gust nedefinit, incert, in orice caz de ceva borşit iţi tăia şi elanul şi setea. Dacă şi eu am fă­cut aceeaşi figură ca femeia din fa­ţa mea care comandase tot unul de smeură şi dacă ambele aceste fi­guri şi altele multe, după cum ne relatează responsabila, le-ar fi vă­zut tovarăşii de la întreprinderea „Gábor Aron“ din Tg. Secuiesc, sunt convins că nu ar mai pune în fa­bricaţie şi mai puţin în consum „si­ropul de smeură vitaminized cu mă­­cieş", fabricaţie : iunie 1958. O cerere îndreptăţită de timp destul de îndelungat, ce­tăţenii din cartierul Mureşeni care au încheiat contracte cu I.C.I.L. Tg.-Mu­­reş, cer ca lăptăria să fie mutată de la şosea într-un local mai în apro­pierea lor. Ei au ridicat această che­stiune în repetate rînduri şi cu prile­jul întîlnirilor pe care le-au avut cu deputaţii sfatului popular, arătînd că lăptăria fiind prea departe sînt ne-­­voiţi să parcurgă o distanţă de circa 1 1 /2 km în fiecare dimineaţă. Cetă­ţenii s-au angajat totodată să contri­buie prin muncă voluntară la lucră­rile necesare amenajării noului local propus pentru lăptărie. Dorința lor nu a fost însă rezolvată nici pînă astăzi. De ce? Nu se știe. Reparaţii de calitate Harnicul colectiv de muncitori de la atelierele de zonă Tg. Mureş în­registrează succese continue în­ rea­lizarea planului de producţie. Astfel, în prima şi cea de a doua decadă a lunii septembrie au fost reparate aici 152 vagoane de marfă şi călători, toate în bune condiţiuni. Totodată, au ost făcute şi însemnate economii de materiale lemnoase şi feroase. Printre muncitorii care s-au eviden­ţiat în această muncă se află Botoşan Alexandru, Piringer Daniel, şefi de echipă precum şi lăcătuşii Ciszer Francisc, Kenedi Alexandru, Cizmaş Gheorghe şi alţii. întreprinderea industrială locală „Lázár Ödön“ furnizează şi instalează pentru instituţii, întreprinderi şi particulari, în orice cantitate ROLETE colorate, modelate, din ţesături de bumbac pen­tru geamuri. La Tg.-Mureş se instalează rolete şi în cantităţi nici d­in alte localităţi instalarea se execută numai în cazul comenzilor mai mari. Comenzile se pot face la: secţia comercială a întreprinde­rii industriale locale „Lázár Ödön“, Tg.Mureş, Piaţa Roosevelt­­ nr. 13. Telefon: 25­85.

Next