Steaua Roşie, noiembrie 1958 (Anul 7, nr. 647-655)

1958-11-01 / nr. 647

Electricitatea, izvorul luminii, forţei, învierstări şi al culturii Lenin a arătat rolul electrifi­cării în construirea socialismu­lui şi comunismului şi a elaborat planul de dezvoltare a economiei sovietice pe baza electrificării. Prin electrificarea ţării, Lenin nu înţelegea construirea de cen­trale electrice izolate, ci trecerea treptată a economiei ţării, inclu­siv a agriculturii, pe o bază tehni­că nouă, pe baza producţiei mo­derne, de mare capacitate. Acea­stă producţie, într-o formă sau alta se leagă direct sau indirect, de electrificare. Geniala previ­ziune a lui Lenin a fost deja în­făptuită în Uniunea Sovietică, unde pe baza electrificării se pro­duc rezultate deosebite în con­struirea comunismului. Planul de zece ani elaborat pe baza directivelor C. C. al P. M. R. privind electrifi­carea Republicii Populare Ro­mâne, a făcut ca pe harta ţării să apară 24 terme şi hidrocen­trale noi. Construcţia celor exis­tente şi darea în folosinţă la sfîrşitul anului 1960 a uriaşei hidrocentrale „V. I. Lenin“ de la Bicaz, vor face de nerecunoscut şi în acest domeniu România ex­ploatată de altă dată. In trecut, clasele exploatatoa­re din ţara noastră, în cîrdăşie cu capitaliştii străini erau pro­­pietarii puţinelor uzine electri­ce, storcind profituri uriaşe de la orăşeni. Aceiaşi proprietari — interesaţi direct — au ţinut ma­sele ţărănimii muncitoare depar­te de binefacerile electricităţii, în bezna întunericului. In 1941 abia 6 la sută din populaţia ru­rală a ţării beneficia de energia electrică. Şi de aici se poate ve­dea cum satul era condamnat la înapoiere economică, culturală şi sanitară. Odată cu anii puterii populare şi problema electrificării s-a schimbat radical. In regiunea noastră numeroase comune şî sa­te sínt deja electrificate, iar pes­te 20 de comune sínt în curs de electrificare. Din 1950 — de cînd s-a aprobat planul de electrifi­care a ţării — în R.A.M. au fost electrificate peste 60 comune. Şi numărul lor creşte neîncetat. Electricitatea are pentru sate o mare însemnătate. Ea aduce schimbări radicale în viaţa eco­nomica şi social-culturală a populaţiei din mediul rural. Pen­tru o gospodărie agricolă colec­tivă, ca şi pentru orice unitate agricolă socialistă mai cu seamă, energia electrică a devenit o ne­cesitate. Ea se poate utiliza în acţionarea diverselor maşini a­­gricole, la irigaţii, la prepararea furajelor, la mulgătoarele electri­ce etc. Folosirea aparatelor elec­trice de tuns măreşte producţia de lină. După 1.000 de oi tunse electric se obţine un spor de 150 —300 kg lună Şcolile vor beneficia şi ele de electricitatea atît de necesară la­boratoarelor pentru demonstra­ţii practice. In căminele cultu­rale şi cluburi se va intensifica activitatea cultural-educativă. Lumina electrică deschide pers­pective lărgirii staţiilor de radio­­ficare, mărirea numărului de aparate de radio. De binefaceri­le cinematografului se va putea beneficia din plin. Partidul şi guvernul nostru au făcut şi vor face totul în intere­sul electrificării satelor. Această sarcină centrală nu este de loc uşoară. Ea necesită mari canti­tăţi de materiale de construcţii, materiale electrotehnice şi un mare număr de cadre calificate. De aceea electrificarea mediului rural are loc treptat. La înfăp­tuirea planului de electrificare a satelor, masele ţărăneşti pot con­tribui şi ele, mai cu seamă că el este în folosul lor. Odată cu lu­mina electrică, în sate se va lărgi mecanizarea agriculturii pe o scară mai largă, se vor obţine producţii mai bogate. Peste mi­zeria şi întunericul trecutului se va aşterne bunăstarea, lumina. Aplicarea grandiosului plan de electrificare a satelor cere din partea sfaturilor populare loca­le, a deputaților inițiative crea­toare. Un rodnic schimb de experienţă E o dimineaţa destul de răco­roasă. Forestierii s-au pregătit pentru un astfel de timp. Tre­buia să se îmbrace mai gros, căci erau convocaţi la o consfă­tuire puţin obişnuită. Prima zi a consfătuirii urma să se desfă­şoare chiar la locul de exploata­re a lemnului, la sectorul 67. După sosirea ultimului invi­tat, forestierii se îndreptară în grupuri spre gară, unde un tren forestier așteptă să-i transpor­te, în sus, pe Valea Iuhodului, spre parchetul de exploatare al tineretului denumit „Salamon Ernő“. Și în timp ce trenul ur­că în sus, suflînd din greu gră­mezi de aburi, în vagoane a în­ceput neoficial consfătuirea. ★ Există şi o nedumerire între participanţi. Unii cunosc secto­rul de exploatare al tineretului sau au auzit de el. Lemnele de aici nu sunt prea bune pentru lucru. Mai mult se pretează pen­tru foc. De ce, cei de la I.F.E.T. Sovata au ales tocmai acest sec­tor pentru a demonstra exploa­tarea fagului în rînd? Ajunși la Iuhod, convoiul se îndreaptă spre barăcile curate și încălzite ale muncitorilor. Abea acum începe consfătui­rea propriu zisă. Tov. Zsigmond, directorul I.F.E.T.-ului Sovata, explică metoda de lucru a mun­citorilor forestieri din acest sec­tor, vorbeşte despre valorifica­rea buturilor, nedespicabile prin manga­li­zare. La acest sector lemnele sunt variate în privinţa calităţii. Aici e mai greu să faci sortarea lem­nelor pe loc, aşa cum prevede metoda exploatării fagului în rînduri. Se pot vedea şi greută­ţile în exploatare iar participan­ţii la consfătuire pot învăţa mul­te şi pot da sugestii. Abia acum Înţeleg participanţii de ce s-a ales pentru demostraţie tocmai acest sector. Urmează vizitarea parchetului tineretului „Sala­mon Ernő“ şi demonstraţia practică. Dinţii herăstrăului elec­tric, minat de Borka Mihály muşcă din trunchiul verde şi umed al unui fag gros. Frunze­le fagului tremură uşor. Toţi se retrag de lingă trunchi, doar Borka Mihály priveşte spre vîrful înalt al fagului. Un scîrţîit scurt, apoi un tunet ca de trăznet şi uriaşul copac cade la pămînt, doborînd în drumul lui un altul. Sortatorul apare lingă fagul do­bor­ît. Sortarea se face imediat. Se aleg buturile la o parte, lemnul de lucru şi cel de foc la fel. Apoi începe transportul. Cînd toate­­ lemnele sunt tăiate în parchet,­­ acesta este curăţat de resturile­­ de crengi, care şi ele sunt valori­ficate. De acum se poate începe regenerarea pădurii în condiţii bune. Mai departe se înalţă un­­ nor de fum alburiu pe care vin- ■ tul îl răsuceşte în spirale. Aici­­ se petrece procesul de mangali- ! zare a buturilor. I.F.E.T. Sovata e a doua întreprindere din ţară care experimentează valorifica­rea buturilor nedespicabile. De­­acum nu se vor mai pierde mii­­ de metri cubi de masă lemnoa-­­ să. Prin acest procedeu se reali-­­ zează importante economii. Toţi participanţii sunt de acord cu acest lucru şi toţi vor proceda la fel cînd se vor reîntoarce acasă. Economiile realizate la I.F.E.T. Sovata prin valorificarea restu­rilor de masă lemnoasă ca: crengi, buturi, praf de lemn etc. totalizează 548.000 lei pînă la 31 august. Crengi valorificate: 3.931 tone. In anul 1949 — 31 la sută­­ din lemnul exploatat era lemn ■ de lucru de fag, iar în 1958 —­­ 50,8 la sută. Planul valoric pen­tru 1958 a fost realizat la 22 oc­tombrie. j'K In cea de a doua zi a consfă­tuirii participanții s-au adunat din nou pentru a discuta cele vă-­­ zute la sectorul de exploatare şi despre posibilităţile de aplicare a celor constatate, la celelalte în-­­ treprinderi similare. Tovarăşii­­ Zsigmond Iosif directorul I.F.E. T. -ului Sovata şi inginerul To­­mulescu de la Direcţia silvică re­gională au prezentat rapoarte ample. Primul a vorbit despre mecanizare, valorificarea lemne­lor, necesitatea ridicării procen­tului de lemn de lucru, metode avansate în exploatarea lemnu­lui, iar al doilea despre rezulta- ] lele obţinute de I.F.E.T.-urile din­­ regiune. Pe marginea rapoarte- \ lor prezentate au luat cuvîntul­­ zeci de participanţi, printre ca- t­re inginerul Leon de la Departa-­­ mentul silviculturii, ing. Blaşcu ■ Boris de la Direcţia silvică regio-­­ nală, reprezentanţi ai organelor raionale şi regionale de partid şi U. T.M. care au venit cu propu­neri concrete pentru îmbunătă­ţirea muncii şi vieţii celor ce lucrează în exploatările forestie­re. După ce s-au analizat apoi re­zultatele obţinute de către LF. E.T. din regiune, drapelul roşu de producţie al Direcţiei silvice din R.A.M. şi al Comitetului sin­dical regional agro-silvic, de în­treprindere fruntaşă pe­ regiune, deţinut de I.F.E.T. Sovata a fost decernat I.F.E.T.-ului din Re­ghin, care în trimestrul III, a ob­ţinut cele mai bune rezultate. Constituirea şi folosirea fondului întreprinderii Recent, partiatii şi guvernul nostru au luat o nouă hotărîre menită să îmbunătăţească for­mele de cointeresare a oameni­lor muncii la creşterea continui a producţiei. In cadrul noii ho­­tărîri, constituirea şi folosirea fondului întreprinderii capătă o nouă formă. CONSTITUIREA FONDULUI ÎNTREPRINDERII Pentru a putea forma fondul întreprinderii este necesar ca în­treprinderile şi organizaţiile eco­nomice de stat să depună efor­turi susţinute în vederea îmbu­nătăţirii felului de a gospodări mijloacele materiale şi băneşti puse la dispoziţia lor de către stat, să îndeplinească şi să de­păşească planul producţiei-mar­­fă, să reducă preţul de cost, rea­­lizînd în felul acesta beneficiul planificat. Noua hotărîre stabi­leşte precis condiţiile de formare a­­ fondului întreprinderii, ceea ce este posibilă numai la acele întreprinderi care, prin efortu­rile proprii ale muncitorilor, tehnicienilor şi inginerilor, în­deplinesc principalii indici de plan, la o corelaţie cit mai justă a acestora. SE VA FOLOSI MAI MULT PENTRU CONSTRUCŢII DE LOCUINŢE Noua hotărîre asigură o folo­sire mai judicioasă a fondului întreprinderii. In vederea îmbu­nătăţirii condiţiilor de locuit ho­­tărîrea prevede ca cel puţin 67 la sută din fondul Întreprinderii să fie folosit pentru construirea de locuinţe muncitoreşti. Pînă la 28 la sută din fond va putea fi folosit pentru acoperirea dife­renţelor de preţ la alimente, po­trivit prevederilor legale, şi a cheltuielilor de regie la cantine­le salariaţilor unităţilor respec­tive. întreprinderilor le revine sarcina de a studia posibilităţi­le de reducere a cheltuielilor de regie ale cantinelor in scopul re­ducerii cotei de 28 la sută iar economiile realizate să fie adău­gate la cota de 67 la sută prevă­zută pentru construirea de lo­cuinţe muncitoreşti. Un procent de 5 la sută din fondul între­prinderii se acordă pentru pre­mierea salariaţilor care lucrează in producţie şi care au obţinut rezultate deosebite la locul de muncă, recunoscute de întreg colectivul întreprinderii respec­tive. Hotărîrea mai preve­de ca pentru evitarea fărîmiţărîi fon­dului întreprinderii, sumele din fondul întreprinderii destinate construirii de locuinţe muncito­reşti vor fi puse la dispoziţia co­mitetelor executive ale sfaturi­lor populare cu destinaţia: con­struirea de locuinţe muncito­reşti. De asemenea, se mai pre­cizează în hotărîre, că comite­tele executive ale sfaturilor popu­lare sînt obligate să repartizeze întreprinderilor şi organizaţiilor economice de stat un număr pro­porţional de apartamente cu fon­durile cu care au contribuit. Noile prevederi ale hotărîrii cu privire la constituirea şi forma­rea fondului întreprinderii oglin­desc grija pe care o poartă par­tidul şi guvernul nostru pentru îmbunătățirea nivelului de trai al oamenilor muncii. COMUNICAT Direcţia miliţiei Regiunii Au­tonome Maghiare aduce la cu­noştinţa proprietarilor de auto­­motovehicole din raza regiunii următoarele: In conformitate cu H.C.M. nr. 978/1956, de la 1 noiembrie — 30 decembrie 1958, se execută veri­ficarea şi recenzarea parcului de autovehicole din economia na­ţională. In acest scop au fost trimise comunicări la fiecare deţinător de auto-motovehicol. Aceştia sunt obligaţi să respecte prezentarea­­ în faţa comisiilor la datele fi­­­­xate. Proprietarii particulari vor aduce odată cu prezentarea au­­tovehicolelor la recenzare o chi­tanţă pentru plata taxelor : — pentru motociclete 500 lei; Sunt scutiţi de taxe de timbru pentru viza actelor de identita­te tehnică şi a taloanelor aces­tora: a) Invalizii şi marii mutilaţi posesori de motociclete adapta­te invalidităţii lor. b) Posesorii de motociclete cu o capacitate cilindrică pină la 125 cm­c inclusiv. c) Posesorii care şi-au înscris autovehicolele in circulaţie în cursul anului calendaristic din care se face recenzarea şi au ob­ţinut actul de identitate tehnic, plătind taxele de timbru afe­rente. Neprezentarea la recenzare a­­trage după sine prevederile legii. Seară literară la biblioteca sătească din Seara s-a lăsat domoală, în­văluind in pînzele ei cu reflexe argintii„ întreaga comună. Oa­menii întorşi de la lucrul cim­­pului, mai diriguiau prin o­­grăzi. Unii îşi adăpau vitele, alţii îşi pregăteau uneltele pen­tru a doua zi sau, te miri ce alte treburi mai aveau de fă­cut. Pe şoseaua asfaltată ce ta­ie în două comuna Petelea, trăgînd în nări tot aerul proas­păt al acestor seri bogate de toamnă, un grup de ţărani se sfătuiau. Eram cu dascălul Mihail Fi­­limon... „poetul nostru“ cum îi spun oamenii din Petelea. Intrăm în vorbă cu aceşti oa­meni sfătoşi. Erau colectivişti şi întovărăşiţi. Printre ei Si­mon Alexandru, Oltean loan, Simon loan, Stan Simion şi alţii. — Şi unde v-aţi hotărît să mergeţi aşa, cu seara în cap, măi oameni buni? — Nu v-a spus dascălii? La biblioteca căminului nostru se organizează o seară literară: „Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie oglindită în operele scriitorilor noştri“. Trebuie să fie ceva frumos. Ne-am dus cu toţii la biblio­tecă. O sală mare, bine îngri­jită, şi cu rafturi pline de cărţi.­­ Peste 6.000 de volume avem în biblioteca noastră, iar numărul cititorilor trece de 550. Pînă să înceapă seara litera­ră propriu zisă, aflu de la oa­meni că la viaţa nouă pe care şi-o construiesc iobagii de ieri ai Petelei, astăzi oameni liberi, cei mai mulţi membri ai gos­podăriei agricole colective şi­­ ai întovărăşirii, şi căminul cul­tural a avut un cuvînt de spus:­­ — Munca de agitaţie de la om la om dusa de comunişti, de intelectualii din comună, programele artistice axate pe tema „transformarea socialistă a agriculturii in comuna Pete­lea“ şi altele, au făcut ca în satul nostru să nu mai fie de­cit vreo cîteva familii în afara sectorului socialist. Credem că şi aceştia, văzînd cum trăim noi, rezultatele muncii noas­tre, ni se vor alătura nouă In­tr-un timp scurt. — Faptele sint fapte — s amestecă în vorbă colectivistul Iliu Vasile. Cum trăim şi cum însemnari ! cîştigăm noi în colectivă nu cîştiga şi nu trăieşte nici un ţăran mijlocaş individual. Nu­mai după zilele muncă, pe ca­re le-am făcut eu, voi avea la sfîrşitul anului un cîştig de a­­proape 20.000 lei. Nu-i aşa că-s bani frumoşi? Iată, că din vorbă în vorbă, pe nesimţite, s-a umplut în­treaga sală a bibliotecii. Co­lectiviştii, întovărăşiţii, dască­lii, elevii, erau numai ochi şi urechi la cuvintele biblioteca­rului Sfichi Titus, la recitatori sau la cititorii artişti din co­mună, ce prezentau în faţa ce­lor adunaţi din cele mai fru­moase pagini ale scriitorilor noştri, oglindind Marea Revo­luţie Socialistă din Octombrie. ... Acum 41 de ani, cîteva salve prelungi de tun trase de pe crucişătorul „Aurora“, dă­deau semnalul care chema , luptă milioanele de dezmoşte­niţi ai soartei ca să zdrobeas­că vechea şi nedreapta orin­­duire socială care nu le dădu­se pînă atunci de­cit mizerii şi suferinţă şi să construiască o orînduire nouă, mai dreaptă, in care omul să nu mai fie duşman omului. S-au prezentat apoi pagini emoţionante din Geo Bogza, din Gala Galaction — scriitorul tinăr care în anul 1919 publi­­cînd articolul „Puterea celor mulţi“, după triumful Marii Revoluţii, vede in creşterea şi afirmarea puterii proletariatu­­tului o lege iminentă a isto­riei: „Ne-a fost dat să vedem cu ochii noştri cum se prăbu­şesc lumile vechi şi cum se nasc cele noui. Şi mi se pare că spectacolul e cu deosebire in­teresant, privit de pe insula noastră romînească. Este de cel mai vital interes al nostru sâ-l urmărim cu încordare şi să învăţăm din el tot ce se mai poate învăţa“ Din glasul cristalin al ele­vilor, al pionierilor din Petelea, s-au auzit apoi versuri calde, pline de semnificaţie, care evi­­tau victoria Revoluţiei din Octombrie, şi drumul nou pe care a păşit ţara noastră. după mai puţin de 3 decenii de la acest eveniment de uriaşă în­semnătate în istoria omenirii. Oamenii ascultau cu atenţie versuri ca „Odă Rusiei socia­liste“ de C. Pajură, fragmente din articolul „Noi am răzbit“ scris de Nagy István intre zi­durile Doftanei cu prilejul săr­bătoririi lui 7 Noiembrie 1935, poezia „1917“ de A. Tom­a...“ Bat toba revoltei, sun goarna de alarmă / Bărbaţi şi femei, toţi mina pe armei. Azi pra­­vili şi stăvili şi ţărmuri se sfar­mă ... Şi ideile revoluţiei au în­vins ... Iar in aceste zile săr­bătorim 41 de ani de la aniver­sarea acestei revoluţii. Visul poporului nostru s-a împlinit. ATANASIE POPA

Next