Steaua Roşie, februarie 1959 (Anul 8, nr. 674-681)
1959-02-04 / nr. 674
Substație electrică la Kuiliuk, R.S.S. Uzbecă In foto: montarea unui transformator la substația Kuiliuk. Agricultura septenalului Bazîndu-se pe sprijinul nelimitat şi pe activitatea creatoare a tuturor oamenilor muncii sovietici, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice a dus muncă organizatorică şi politică uriaşă, a stabilit cele mai actuale probleme ale dezvoltării agriculturii, a condus lupta întregului popor sovietic pentru transpunerea în viaţă a programului dezvoltării radicale a agriculturii, trasat de Plenara din septembrie 1958 a C. C. al P.C.U.S. Sarcinile puse în faţa agriculturii sovietice în actualul plan septenal sunt într-adevăr gigantice. Conform cifrelor de control ale dezvoltării economiei naţionale a U.R.S.S. producţia agricolă globală urmează să crească de aproximativ 1,7 ori, între care producţia de cereale pînă la 10—11 miliarde poduri, producţia de sfeclă de zahăr — la 70—78 milioane tone, de bumbac brut — la 5,7— 6,1 milioane tone, de carne (tăiată) — la cel puţin 16.000.000 tone, de lapte — la 100—105 milioane tone. Cifrele de control stabilesc orientarea principală în dezvoltarea agriculturii în anii septenalului. Ele indică proporţiile juste în dezvoltarea principalelor ramuri ale producţiei agricole, ţinînd cont de satisfacerea necesităţilor crescînde ale populaţiei şi ale ţării de produse alimentare şi de materii prime agricole. Unul dintre cei mai importanţi indici sintetici ai activităţii întreprinderilor agricole (colhozuri şi sovhozuri) este producţia la 100 hectare de teren agricol, care caracterizează folosirea pămîntului ca mijloc de producţie principal. Planul septenal prevede să se atingă un nivel de producţie la principalele produse agricole pe 100 hectare de teren agricol, care să fie superior nivelului actual de producţie agricol al S.U.A. în unităţi de măsură similare (în chintale). Cifrele de mai sus reflectă în mod elocvent superioritatea marii producţii agricole socialiste. Planul septenal prevede înfăptuirea unei serii de măsuri importante în vederea sporirii recoltelor la culturile agricole. Obţinerea sistematică a unor recolte mari este posibilă numai în urma introducerii unui sistem agricol ştiinţific aplicat la condiţiile diferitelor zone economice şi la fiecare gospodărie în parte, în urma specializării continue şi a îmbunătăţirii repartizării producţiei agricole. Introducerea unui sistem just în agricultură este o problemă de o mare importanţă de stat. Se va dezvolta de asemenea chimizarea agriculturii. Cantitatea de îngrăşăminte minerale puse la dispoziţia agriculturii va creşte în anul 1965 de trei ori. Se va intensifica aprovizionarea colhozurilor şi sovhozurilor cu mijloace chimice pentru lupta împotriva dăunătorilor şi a bolilor plantelor agricole, precum şi împotriva buruienilor parazitare. In şapte ani agricultură sovietică va primi peste 1.000.000 de tractoare, aproximativ 400.000 combine cerealiere şi multe alte maşini şi utilaje. Linia principală în dezvoltarea agriculturii rămîne şi în perioada septenalului sporirea pe toate căile a producţiei de cereale. Siberia, Uralul, ţinuturile din jurul Volgăi, R. S. S. Kazahă vor continua să fie principalii producători de cereale-marfă. In Ucraina.Caucazul de nord, în zona centrală de cernoziom, alături de dezvoltarea gospodăriei cerealiere va fi extinsă simţitor cultivarea de plante tehnice şi creşterea vitelor de mare productivitate. U.R.S.S. S.U.A. 1965 1957 Cereale 329—360 280 Cartofi ''294 19 Zahăr 18,5—20 4,1 Carne (tăiată) 32 29 Lapte 200—210 101 Lînă 1,1 0,2 Şapte mîMaaiae tie laenlitfe în medital sătesc In anii septenalului în satele Uniunii Sovietice vor fi construite peste 7.000.000 de locuinţe. Dacă la acest număr se mai adaugă cele 15.000.000 de apartamente care vor fi date în folosinţă în oraşele şi aşezările muncitoreşti ale ţării, oamenii sovietici vor primi în anii septenalului peste 3,5 mp de spaţiu locuibil pe cap de locuitor. Institutele de proiectări elaborează proiecte de locuinţe bine amenajate din elemente prefabricate. Recent au fost elaborate o serie de variante de locuinţe individuale. S-a început construirea unei clădiri cu un etaj în care toate elementele, pereţii exteriori şi cei interiori au fost fabricate pe cale industrială. Această clădire este alcătuită din două apartamente cu o suprafaţă locuibilă de cîte 37 mp. După prototipul primei clădiri realizate prin metode industriale pentru sate, vor fi construite multe clădiri în regiunile rurale ale Uniunii Sovietice. Printre norii de particule cosmice La facultatea de fizică a Universităţii din Moscova de pe colinele Lenin se desfăşoară susţinerea proiectelor de diplomă. Deosebit de mare este animaţia în rîndurile celor ce studiază natura razelor cosmice. Intr-adevăr, lansarea primei rachete interplanetare din lume deschide orizonturi mari în faţa tinerilor cercetători îşi susţine diploma Albert Lebedev. Studentul vorbeşte despre rezultatele pe care le-a obţinut în studierea naturii razelor cosmice în regiunea de mare altitudine a masivului Pamir, despre numeroasele experienţe pe care le-a efectuat acolo. Anul acesta 23 de studenţi de la catedra de fizică a razelor, cosmice îşi susţin proiectele de diplomă. Ei termină Universitatea în epoca cînd ştiinţa care se ocupă de razele cosmice se dezvoltă într-un ritm neobişnuit de rapid. Profesorul Aleksandr Ignatievici Lebedinski de la catedra de raze cosmice declară că acum 10-15 ani despre razele cosmice se ştia numai că sunt nişte particule care ne parvin de undeva din spaţiul îndepărtat al universului, particule care au fost în drum, poate timp de zeci de milioane de ani înainte de a ajunge pe pămînt, se ştia că ele au o energie uriaşă şi se deplasează aproape cu aceiaşi viteză ca şi lumina. Aceste particule nu ajung la suprafaţa pămîntului. Ele nu ating nici măcar staţiunile situate la cea mai mare altitudine, aşa cum este aceea din Pamir unde a lucrat pînă nu de mult studentul Lebedev. Particulele nu ajung pe pămînt pentru că nucleele acestor atomi proveniţi din spaţiu dezintegrează nucleele atomilor aerului, se dezintegrează ele însele şi numai fragmentele lor pot fi captate cu ajutorul aparatelor instalate pe pămînt. In ultimele decenii radiaţia cosmică primară, adică acea radiaţie care pătrunde în atmosfera terestră din afară, a devenit accesibilă observaţiilor cu ajutorul aparatelor de care dispun fizicienii. Oamenii de ştiinţă au început să monteze aceste aparate pe bordul rachetelor. Cu toate că rachetele se aflau dincolo de atmosferă numai cîteva minute, ridicîndu-se la o altitudine relativ mică — 100—150 km — se părea că sarcina principală a fost îndeplinită. Oamenii de ştiință au căpătat posibilitatea de a observa razele cosmice primare. Atunci însă cînd au fost lansaţi sateliţii artificiali ai pămîntului, s-a constatat că tot ce este mai interesant se va afla abia, de acum înainte. Sateliţii pămîntului s-au ridicat considerabil mai sus decît rachetele. Cu ajutorul aparatelor instalate pe bordul sateliţilor s-au făcut observaţii timp îndelungat. S-a stabilit că în afara particulelor care ne parvin din spaţiul cosmic îndepărtat există un mare număr de particule care înconjoară planeta noastră. Aparatele instalate pe sateliţi au înregistrat la o înălţime de 1.000—1.500 km intensitatea radiaţiei cosmice, constatîndu-se că ea depăşeşte de aproximativ 1.000 de ori valoarea admisă pînă acum. S-a aflat că în jurul Pămîntului există un nor de particule cosmice de mare energie care totuşi nu pot nici să cadă pe pămînt, nici să zboare în altă parte pentru că sînt reţinute de cîmpul magnetic terestru. Această descoperire cu totul neaşteptată a schimbat într-o măsură foarte mare toate presupunerile de pînă acum în privinţa razelor cosmice. In prezent o principală sarcină este depăşirea limitelor acestor nori, a limitelor cîmpului magnetic al pămîntului. Numai acolo se va putea observa adevărata radiaţie cosmică primară. Exploatarea spaţiului cosmic abia începe. Numai 15 luni ne despart de momentul cînd primul satelit sovietic a părăsit pămîntul. Şi iată că racheta cosmică sovietică s-a depărtat pentru totdeauna de pămînt. De aceea, putem spera că chiar generaţia noastră va fi martora unor cercetări multilaterale în spaţiul cosmic. (După „Trud“) Centralele electrice de rHtoroh. Cifrele de control ale dezvoltării economiei naţionale a U.R.S.S. pe anii 1959—1965 prevăd o dezvoltare grandioasă a operei de electrificare a ţării. Este suficient să facem următoarele comparaţii. Dacă în perioada 1952—1958 creşterea globală a producţiei de energie electrică s-a cifrat la aproximativ 130 miliarde kWh, adică circa 19 miliarde kWh anual, în perioada 1959—1965 sporul total va fi de 270—290 miliarde kWh, adică în medie 38,5—41,5 miliarde kWh pe an, cu alte cuvinte se va mări de peste două ori. Ce înseamnă aceasta ? Aceasta înseamnă în primul rînd că în anul 1965 producţia de energie electrică calculată pe cap de locuitor va fi de peste 2.250 kWh, în comparaţie cu aproximativ 1.030 kWh în anul 1957. Aceasta înseamnă că nivelul de înzestrare electroenergetică a muncii va creşte de peste 30 ori faţă de anul 1913 (în timp ce în 1957 acest nivel depăşea de numai 20 de ori cel al anului 1913). Ca urmare se va ridica considerabil productivitatea muncii în întreaga economie naţională. Pentru a se asigura un asemenea program grandios de producţie a energiei electrice, este necesar să fie desfăşurată într-un ritm rapid, fără precedent, construirea de centrale electrice. Pe baza unor corelaţii cunoscute se poate afirma că pentru producerea cantităţii plănuite de energie electrică este necesar să fie folosită puterea centralelor electrice de ordinul a 108—112 milioane kW. De aceea, în perioada 1959—1965 urmează să fie date în exploatare centrale electrice cu o putere totală de cel puţin 58—60 milioane kW, adică în medie cîte 8—9 milioane kW anual. (In ultimii doi ani au intrat în funcţiune cîte 5—6 milioane kW). Această sarcină necesită o dezvoltare puternică a construcţiei de maşini energetice şi noi soluţii tehnico-ştiinţifice raţionale din punct de vedere economic.. . din prevederile septenalului