Steaua Roşie, martie 1959 (Anul 8, nr. 682-689)
1959-03-04 / nr. 682
Ieri analfabet, azi tehnician Sporirea averii obşteşti a gospodăriilor colective I Grea a fost viaţa noastră, a ţăranilor muncitori, în trecutul nu prea îndepărtat. Pământul aparţinea moşierilor şi chiaburilor. A noastră era doar truda, întunericul şi sărăcia. Printre milioanele de ţărani muncitori din ţara noastră care au cunoscut din plin exploatarea şi mizeria mă număr şi eu. Abia împlinisem nouă avi cină am început să ud cu sudoare ogoarele chiaburilor pentru o bucată de mămăligă. De carte n-am avut parte în acel timp. Cînd trebuia să învăţ carte slugăream la chiaburul Covrig Lázár din Idicel Pădure. Eliberarea ţării noastre de sub jugul fascist a însemnat totodată prevestirea unor zori noi. In anul 1945 ca şi alţi ţărani muncitori am fost împroprietărit, primind pentru folosinţă veşnică 2,61 ha de pămînt. Statul ne-a sprijinit in fiecare an tot mai mult pentru a ne imbunătăţi necontenit traiul. Am început să învăţ şi carte. Dar cu toate acestea pămintul ce-l aveam nu ne răsplătea pe deplin munca. Lucrat cu vite slabe, pe parcele mici şi după metode învechite nu da recoltele ce putea să le dea. Dar iată că în 1949 istorica plenară a C.C. al P.M.R. din 3—5 martie ne-a arătat drumul pe care să mergem pentru a ne îmbunătăţi traiul, drumul agriculturii socialiste. Urmînd sfatul partidului, în 1950 numeroşi ţărani muncitori din Ideciu de Sus am pus bazele gospodăriei agricole colective „Partizanii Păcii“. Gospodăria agricolă colectivă a deschis un drum nou în viaţa noastră. Odată cu viaţa nouă ce se naşte în satele noastre, se nasc şi oameni noi. Eu de pildă cu ciţiva ani în urmă eram analfabet. Azi sunt tehnician. Iată ce mi-a dat gospodăria colectivă. Printre numeroşi colecţi- Se împlineşte un deceniu de la istorica rezoluţie a plenarei C.C. al PMR din 3—5 martie 1949, care a adoptat rezoluţia asupra sarcinilor partidului în lupta pentru întărirea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare şi pentru transformarea socialistă a agriculturii. Drumul arătat de partid, drumul agriculturii socialiste s-a dovedit singurul in stare să ducă ţărănimea muncitoare la o viaţa tot mai îndestulată. Pe acest drum păşesc mase tot ma largi de ţărani muncitori din ţara noastră. Cei dinţii în regiunea noastră care au pornit pe drumul vieţii noi au fost ţăranii muncitori din Turia, raionul Tg. Secuiesc. Exemplul celor 77 familii de ţăranii muncitori din Turia, care atunci in 1949 au pus bazele primei gospodării agricole, colective în regiunea noastră este urmat de zeci de mii de familii de ţărani muncitori. La data de 25 februarie a acestui an peste 70.000 familii de ţărani muncitori din regiunea noastră cu peste 178.500 hectare de pămînt făceau parte din cele 665 unităţi agricole cooperatiste. Din zi în zi creşte mereu numărul ţăranilor muncitori ce păşesc pe drumul vieţii noi; tot mai multe sate devin complet cooperativizate sau colectivizate. Pentru creşterea şi consolidarea sectorului socialist al agriculturii statul nostru democrat-popular a creat un puternic parc de maşini şi tractoare. An de an staţiunile de maşini şi tractoare execută un volum tot mai mare de lucrări contribuind la sporirea producției agricole. Prin muncă înfrăţită Batoşul e un sat locuit de romîni, maghiari şi saşi. Sub regimurile burghezo-moşiereşti, deopotrivă au fost exploataţi şi ţinuţi în beznă. După Plenara C.C. al P.M.R. din 3—5 martie 1949, cei mai înaintaţi ţărani muncitori din sat au început să discute despre drumul pe care să pornească pentru a-şi crea o viaţă tot mai fericită. Sub îndrumarea organizaţiei de bază, in primăvara anului 1950, 49 familii de romîni, maghiari şi saşi au pus bazele primei gospodării agricole colective de pe Valea Luţului căreia i-au dat numele „înfrăţirea“, încă in toamna aceluiaşi an, datorită rezultatelor obţinute de colectivişti, alte 40 familii au cerut primirea lor in gospodăria agricolă colectivă. Crescind numărul membrilor, munca a fost organizată în mai multe brigăzi. Organizaţia de bază ca şi noi, membrii gospodăriei, în decursul anilor am popularizat rezultatele noastre, iar ţăranii cu gospodărie individuală au văzut că noi o ducem mai bine ca ei. Acest lucru a făcut ca numărul membrilor in anul 1958 să ajungă la 247 familii cu o suprafaţă de aproape 1.000 ha pămînt. In primăvara anului 1958 Batoşul a trecut în rîndul satelor complet cooperativizate. Astăzi, romînii, maghiarii şi saşii din Batoş luptă prin munca înfrăţită pentru asigurarea unei vieţi tot mai fericite pentru ei şi copiii lor. Gospodăria colectivă a lichidat ura şi vrajba între naţionalităţi, înfrăţind romînii, maghiarii şi saşii. Tot mai multe sînt cazurile cînd la căsătorie nu se mai ţine cont de naţionalitate. Buta Eugenia, de pildă, s-a căsătorit cu Ghelner Ioan, Ghelner Maria cu Precop Dumitru etc. Drumul deschis de Plenara C.C. al P.M.R. din 3—5 martie 1949, este drumul fericirii şi belşugului. Acest lucru se vede limpede şi din viaţa nouă ce se naşte în satul nostru. Foştii robi de odinioară pe pămînturile moşierilor şi chiaburilor trăiesc o viaţă din ce in ce mai bună. In casele a tot mai mulţi colectivişti găseşti astăzi mobilă lustruită, aparate de radio, maşini de cusut, biciclete etc. Iată ce aduce ţăranului muncitor agricultura socialistă. COVRIG RAVECA membră a G.A.C. „înfrăţirea“ din Batoş, deputată în Marea Adunare Naţională De la 32 la 187 Prin anul 1952, o mină de oameni din satul nostru, ascultînd sfatul partidului am format o întovărăşire agricolă. Lucrînd pămîntul cu tractoarele şi maşinile agricole ale S.M.T.-ului producţiile au început să crească. întovărăşirea noastră a obţinut în medie la hectar cîte 34.000 kg sfeclă de zahăr, cîte 1.935 kg grîu, iar pe unele parcele chiar 2.800 kg grîu la hectar. Nu a fost an de cînd e întovărăşirea agricolă în sat ca să nu-i întrecem pe ţăranii cu gospodărie individuală. De fiecare dată noi am obţinut mai mult la hectar cu cîte 500 kg la grîu, cu 600 kg la porumb-boabe, cu 9—10 tone la sfeclă de zahăr decît ţăranii cu gospodărie individuală. Pămîntul arat bine cu tractoarele S.M.T.-ului şi semănat la vreme dă rod bogat. In felul acesta, văzînd rezultatele obţinute în ultimii ani au fost primite în întovărăşire 123 familii, iar în anul acesta alte 13 familii. In prezent întovărăşirea noastră numără 187 familii, faţă de 32 cîte au fost la înfiinţare. Pentru a avea rezultate şi mai bune, întrucît numărul membrilor a crescut, întovărăşiţii au fost organizaţi în 4 echipe. Anul acesta ca şi în ceilalţi ani toate lucrările le vom executa în comun. Pentru a ne spori şi mai mult veniturile, suprafaţa cultivată cu sfeclă de zahăr am mărit-o de la 17 la 44 ha pămînt. Adunarea generală a hotărît ca venitul realizat de pe 2 ha din această suprafaţă să fie trecut la fondul de bază. Paralel cu muncile agricole, organizaţia de bază, şi întovărăşiţii desfăşoară o vie activitate printre ţăranii cu gospodărie individuală pentru ca într-un timp cît mai scurt şi Ceuaşul să se numere printre satele complet cooperativizate. ŞANDOR I. ILIE, preşedintele întovărăşirii agricole „Calea socialismului“ din Ceuaş raionul Tg. Mureş Creșterea numărului de familii și a suprafeței de pămînt cooperativizate. Viată noua la Curteni In trecutul nu prea îndepărtat oricît de harnici erau oamenii din Curteni, de pe pămintul puţin ce-l aveau nu puteau să-şi îndestuleze familiile. După Plenara C.C. al P.M.R. din 3—5 Martie 1949 comuniştii din sat au arătat ţăranilor muncitori calea ce duce spre o viaţă tot mai îndestulată. Munca politică desfăşurată de comunişti în rîndurile ţăranilor muncitori din Curteni n-a întîrziat să-şi arate roadele. Astfel, în vara anului 1950, 118 familii cu 327 ha de pămînt au pus bazele gospodăriei agricole colective „Partizanul roşu“. Am pornit atunci cu cîţiva cai şi cîteva vaci slabe care nu ne puteau fi de mare folos. Despre construcţii nici vorbă. In gospodărie s-a lucrat mai bine şi la timp. S.M.T.-ul ne-a fost de mare folos. Din an în an au crescut producţiile la hectar, au crescut veniturile gospodăriei şi ale colectiviştilor. Din veniturile realizate, tot mai mulţi colectivişti au început să-şi construiască case noi. Curteniul a devenit un adevărat şantier. Pot spune că tot a doua casă e nouă. In total au fost construite 130 case noi, nemaivorbind de grajduri sau alte construcţii. Mobila nouă modernă o înlocuieşte pe cea veche. La acestea se adaugă şi radioficarea satului, incepînd din anul trecut în casele colectiviştilor ard becurile electrice. Datorită succeselor obţinute şi muncii politice desfăşurate de organizaţia de partid, anul trecut s-a terminat colectivizarea satului. Acum gospodăria noastră numără 245 familii cu 465 ha pămînt. Pentru anul acesta ne-am propus să obţinem, pe o suprafaţă de 46 ha cultivată cu sfeclă de zahăr o producţie medie de 30.000 kg la hectar, iar în mod experimental de pe 2 ha cultivate cu sfeclă de zahăr să obţinem cîte 100.000 kg la hectar. Tot experimental am planificat să obţinem 8.000 kg grîu de pe un hectar, 180.000 kg pătlăgele roşii la hectar, cultivate pe 0,50 ha, iar de la o vacă să obţinem într-un an 8.000 litri lapte. Am fi putut oare noi, ca ţărani cu gospodărie individuală să ne gîndim la asemenea producţii ? De bună seamă că nu ! In gospodăria colectivă însă putem pune în aplicare planuri îndrăzneţe pe care în urmă cu zece ani nici nu le visam. NAGY ANCZE, preşedintele G.A.C. „Partizanul roşu“ din Curteni Cifre grăitoare . La 31 decembrie 1958 în regiunea noastră erau 26 sate complet colectivizate şi 130 sate complet cooperativizate. In 1958 gospodăriile agricole colective din regiunea noastră au obţinut cu 250 kg grîu şi secară, cu 400 kg ovăz, cu 1.585 kg sfeclă de zahăr mai mult la hectar decît ţăranii cu gospodărie individuală. ¤ Valoarea fondului de bază a întovărăşirilor din raionul Ciuc, calculat la 100 ha, trece de 82.000 lei. La 31 gospodării agricole colective din regiunea noastră valoarea fondului de bază trece de un milion lei. Gospodăriile colective din Moacşa, Leţ, Valea Crişului, Ghidfalău şi Angheluş dispun fiecare de un fond de bază ce trece de două milioane lei. © Gospodăria colectivă din Cozmeni-Ciuc a realizat în anul 1958 un venit de 418.900 lei la 100 de hectare. © Colectiviştii din Tg. Secuiesc au primit, numai în bani, pentru fiecare zi-muncă efectuată în 1958, cîte 25 lei. Creșterea numărului de oi în gospodăriile agricole colective din regiunea noastră.