Steaua Roşie, martie 1959 (Anul 8, nr. 682-689)

1959-03-04 / nr. 682

Ieri analfabet, azi tehnician Sporirea averii obşteşti a gospodăriilor colective I Grea a fost viaţa noastră, a ţăranilor muncitori, în trecutul nu prea îndepărtat. Pământul aparţinea moşie­rilor şi chiaburilor. A noastră era doar truda, întunericul­­ şi sărăcia. Printre milioanele de ţărani muncitori din ţara noa­stră care au cunoscut din plin exploatarea şi mizeria mă număr şi eu. Abia împlinisem nouă avi cină am început să ud cu sudoare ogoarele chiaburilor pentru o bucată de mămăligă. De carte n-am avut parte în acel timp. Cînd trebuia să învăţ carte slugăream la chiaburul Covrig Lá­zár din Idicel Pădure. Eliberarea ţării noastre de sub jugul fascist a în­semnat totodată prevestirea unor zori noi. In anul 1945 ca şi alţi ţărani muncitori am fost împroprietărit, primind pentru folosinţă veşnică 2,61 ha de pămînt. Statul ne-a sprijinit in fiecare an tot mai mult pentru a ne im­bunătăţi necontenit traiul. Am început să învăţ şi carte. Dar cu toate acestea pămintul ce-l aveam nu ne răsplătea pe deplin munca. Lucrat cu vite slabe, pe parcele mici şi după metode învechite nu da recoltele ce putea să le dea. Dar iată că în 1949 istorica plenară a C.C. al P.M.R. din 3—5 martie ne-a arătat drumul pe care să mergem pentru a ne îmbunătăţi traiul, drumul agriculturii socia­liste. Urmînd sfatul partidului, în 1950 numeroşi ţărani muncitori din Ideciu de Sus am pus bazele gospodăriei agricole colective „Partizanii Păcii“. Gospodăria agricolă colectivă a deschis un drum nou în viaţa noastră. Odată cu viaţa nouă ce se naşte în sa­tele noastre, se nasc şi oameni noi. Eu de pildă cu ciţiva ani în urmă eram analfabet. Azi sunt tehnician. Iată ce mi-a dat gospodăria colectivă. Printre numeroşi colecţi- Se împlineşte un deceniu de la istorica rezoluţie a plenarei C.C. al P­M­R din 3—5 martie 1949, care a adoptat rezoluţia asupra sarcinilor par­tidului în lupta pentru întări­rea alianţei clasei muncitoa­re cu ţărănimea muncitoare şi pentru transformarea socialis­tă a agriculturii. Drumul arătat de partid, drumul agriculturii socialiste s-a dovedit singurul in sta­re să ducă ţărănimea muncitoare la o viaţa tot mai îndestulată. Pe acest drum păşesc mase tot ma largi de ţărani muncitori din ţara noastră. Cei dinţii în regiunea noastră care au pornit pe drumul vieţii noi au fost ţăranii muncitori din Turia, raionul Tg. Secuiesc. Exemplul celor 77 familii de ţăranii muncitori din Turia, care atunci in 1949 au pus ba­zele primei gospodării agricole, colective în regiunea noastră este urmat de zeci de mii de familii de ţărani muncitori. La data de 25 februarie a acestui an peste 70.000 familii de ţărani muncitori din regiunea noastră cu peste 178.500 hectare de pămînt făceau parte din cele 665 unităţi agricole cooperatiste. Din zi în zi creşte mereu numărul ţăranilor mun­citori ce păşesc pe drumul vieţii noi; tot mai multe sate devin complet cooperativizate sau colectivizate. Pentru creşterea şi consolidarea sectorului socialist al agriculturii statul nostru democrat-popular a creat un puternic parc de maşini şi tractoare. An de an staţiunile de maşini şi tractoare execută un volum tot mai mare de lucrări contribuind la sporirea producției agricole. Prin muncă înfrăţită Batoşul e un sat locuit de ro­­mîni, maghiari şi saşi. Sub re­gimurile burghezo-moşiereşti, deopotrivă au fost exploataţi şi ţinuţi în beznă. După Plenara C.C. al P.M.R. din 3—5 martie 1949, cei mai înaintaţi ţărani muncitori din sat au început să discute de­spre drumul pe care să por­nească pentru a-şi crea o viaţă tot mai fericită. Sub îndrumarea organizaţiei de bază, in primăvara anului 1950, 49 familii de romîni, ma­ghiari şi saşi au pus bazele primei gospodării agricole co­lective de pe Valea Luţului că­reia i-au dat numele „înfrăţi­rea“, încă in toamna aceluiaşi an, datorită rezultatelor obţinute de colectivişti, alte 40 familii au cerut primirea lor in gospo­dăria agricolă colectivă. Crescind numărul membrilor, munca a fost organizată în mai multe brigăzi. Organizaţia de bază ca şi noi, membrii gospo­dăriei, în decursul anilor am popularizat rezultatele noastre, iar ţăranii cu gospodărie indi­viduală au văzut că noi o du­cem mai bine ca ei. Acest lucru a făcut ca numărul membrilor in anul 1958 să ajungă la 247 familii cu o suprafaţă de aproape 1.000 ha pămînt. In primăvara anului 1958 Batoşul a trecut în rîndul satelor com­plet cooperativizate. Astăzi, romînii, maghiarii şi saşii din Batoş luptă prin mun­ca înfrăţită pentru asigurarea unei vieţi tot mai fericite pen­tru ei şi copiii lor. Gospodăria colectivă a lichidat ura şi vraj­ba între naţionalităţi, înfrăţind romînii, maghiarii şi saşii. Tot mai multe sînt cazurile cînd la căsătorie nu se mai ţine cont de naţionalitate. Buta Eugenia, de pildă, s-a căsătorit cu Ghel­­ner Ioan, Ghelner Maria cu Precop Dumitru etc. Drumul deschis de Plenara C.C. al P.M.R. din 3—5 martie 1949, este drumul fericirii şi belşugului. Acest lucru se vede limpede şi din viaţa nouă ce se naşte în satul nostru. Foştii robi de odinioară pe pămîntu­­rile moşierilor şi chiaburilor trăiesc o viaţă din ce in ce mai bună. In casele a tot mai mulţi colectivişti găseşti astăzi mo­bilă lustruită, aparate de radio, maşini de cusut, biciclete etc. Iată ce aduce ţăranului mun­citor agricultura socialistă. COVRIG RAVECA membră a G.A.C. „înfrăţirea“ din Batoş, deputată în Marea Adunare Naţională De la 32 la 187 Prin anul 1952, o mină de oa­meni din satul nostru, ascultînd sfatul partidului am format o în­tovărăşire agricolă. Lucrînd pă­­mîntul cu tractoarele şi maşinile agricole ale S.M.T.-ului produc­ţiile au început să crească. înto­vărăşirea noastră a obţinut în me­die la hectar cîte 34.000 kg sfeclă de zahăr, cîte 1.935 kg grîu, iar pe unele parcele chiar 2.800 kg grîu la hectar. Nu a fost an de cînd e întovărăşirea agricolă în sat ca să nu-i întrecem pe ţăranii cu gospodărie individuală. De fie­care dată noi am obţinut mai mult la hectar cu cîte 500 kg la grîu, cu 600 kg la porumb-boabe, cu 9—10 tone la sfeclă de zahăr decît ţăra­nii cu gospodărie individuală. Pă­­mîntul arat bine cu tractoarele S.M.T.-ului şi semănat la vreme dă rod bogat. In felul acesta, văzînd rezultate­le obţinute în ultimii ani au fost primite în întovărăşire 123 familii, iar în anul acesta alte 13 familii. In prezent întovărăşirea noastră numără 187 familii, faţă de 32 cîte au fost la înfiinţare. Pentru a avea rezultate şi mai bune, întrucît numărul membrilor a crescut, întovărăşiţii au fost or­ganizaţi în 4 echipe. Anul acesta ca şi în ceilalţi ani toate lucrările le vom executa în comun. Pentru a ne spori şi mai mult veniturile, su­prafaţa cultivată cu sfeclă de zahăr am mărit-o de la 17 la 44 ha pămînt. Adunarea generală a hotărît ca venitul realizat de pe 2 ha din a­­ceastă suprafaţă să fie trecut la fondul de bază. Paralel cu muncile agricole, or­ganizaţia de bază, şi întovărăşiţii desfăşoară o vie activitate printre ţăranii cu gospodărie individuală pentru ca într-un timp cît mai scurt şi Ceuaşul să se numere printre satele complet cooperativizate. ŞANDOR I. ILIE, preşedintele întovărăşirii agricole „Calea socialismului“ din Ceuaş raionul Tg. Mureş Creșterea numărului de familii și a suprafeței de pămînt coopera­­tivizate. Viată noua la Curteni In trecutul nu prea îndepărtat oricît de harnici erau oamenii din Curteni, de pe pămintul puţin ce-l aveau nu puteau să-şi îndestuleze familiile. După Plenara C.C. al P.M.R. din 3—5 Martie 1949 comuniştii din sat au arătat ţăranilor muncitori calea ce duce spre o viaţă tot mai îndestulată. Munca politică desfăşurată de comunişti în rîndurile ţăranilor muncitori din Curteni n-a întîr­­ziat să-şi arate roadele. Astfel, în vara anului 1950, 118 familii cu 327 ha de pămînt au pus bazele gospodăriei agricole colective „Partizanul roşu“. Am pornit atunci cu cîţiva cai şi cîteva vaci slabe care nu ne puteau fi de mare folos. Despre construcţii nici vorbă. In gospo­dărie s-a lucrat mai bine şi la timp. S.M.T.-ul ne-a fost de mare folos. Din an în an au crescut producţiile la hectar, au crescut veniturile gospodăriei şi ale co­lectiviştilor. Din veniturile realizate, tot mai mulţi colectivişti au început să-şi construiască case noi. Curteniul a devenit un adevărat şantier. Pot spune că tot a doua casă e nouă. In total au fost construite 130 case noi, nemaivorbind de grajduri sau alte construcţii. Mo­bila nouă modernă o înlocuieşte pe cea veche. La acestea se adau­gă şi radioficarea satului, ince­­pînd din anul trecut în casele co­lectiviştilor ard becurile electrice. Datorită succeselor obţinute şi muncii politice desfăşurate de or­ganizaţia de partid, anul trecut s-a terminat colectivizarea satu­lui. Acum gospodăria noastră nu­mără 245 familii cu 465 ha pămînt. Pentru anul acesta ne-am pro­pus să obţinem, pe o suprafaţă de 46 ha cultivată cu sfeclă de zahăr o producţie medie de 30.000 kg la hectar, iar în mod experimental de pe 2 ha cultivate cu sfeclă de zahăr să obţinem cîte 100.000 kg la hectar. Tot experimental am planificat să obţinem 8.000 kg grîu de pe un hectar, 180.000 kg pătlăgele roşii la hectar, cultiva­te pe 0,50 ha, iar de la o vacă să obţinem într-un an 8.000 litri lapte. Am fi putut oare noi, ca ţărani cu gospodărie individuală să ne gîndim la asemenea producţii ? De bună seamă că nu ! In gospo­dăria colectivă însă putem pune în aplicare planuri îndrăzneţe pe care în urmă cu zece ani nici nu le visam. NAGY ANCZE, preşedintele G.A.C. „Parti­zanul roşu“ din Curteni Cifre grăitoare . La 31 decembrie 1958 în regiunea noastră erau 26 sate complet colectivizate şi 130 sa­te complet cooperativizate.­­ In 1958 gospodăriile agri­cole colective din regiunea noastră au obţinut cu 250 kg grîu şi secară, cu 400 kg ovăz, cu 1.585 kg sfeclă de zahăr mai mult la hectar decît ţăranii cu gospodărie individuală. ¤ Valoarea fondului de bază a întovărăşirilor din raionul Ciuc, calculat la 100 ha, trece de 82.000 lei.­­ La 31 gospodării agricole colective din regiunea noastră valoarea fondului de bază trece de un milion lei. Gospodăriile colective din Moacşa, Leţ, Valea Crişului, Ghidfalău şi Angheluş dispun fiecare de un fond de bază ce trece de două milioane lei. © Gospodăria colectivă din Cozmeni-Ciuc a realizat în anul 1958 un venit de 418.900 lei la 100 de hectare. © Colectiviştii din Tg. Secu­iesc au primit, numai în bani, pentru fiecare zi-muncă efec­tuată în 1958, cîte 25 lei. Creșterea numărului de oi în go­spodăriile agricole colective din regiunea noastră.

Next