Steaua Roşie, mai 1959 (Anul 8, nr. 699-707)

1959-05-03 / nr. 699

Sub semnul înfrăţirii în muncă şi al solidarităţii internaţionale 1 Mai la Reghin E ora 10. Stadionul sportiv din mijlocul parcului a adunat în el parcă toată tinereţea vre­­milor noastre victorioase. Tov. Cadar Mihai, preşedin­tele Consiliului raional sindical, felicită pe oamenii muncii din raionul Reghin şi deschide mi­tingul. Vorbesc în limba romînă tov. Dănescu Constantin şi în limba maghiară tov. Kelemen Károly, secretari ai Comitetului raional de partid, care după ce arată însemnătatea sărbătoririi zilei de 1 Mai, iac un bilanţ al reali­zărilor obţinute de oamenii muncii din raion. începe apoi defilarea oame­nilor muncii. Ca un semn al biruinţei pri­măverii, purtînd în frunte un uriaş portret al tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej, în sunete de trompete şi tobe, apar pionierii, îmbrăcaţi în costume pionie­reşti, în costume naţionale ro­mîneşti şi ale minorităţilor na­ţionale, cu macii înfloriţi în obrajii tineri, ei trec veseli şi fericiţi. Un grup poartă un pa­nou înfăţişînd porumbeii păcii. Da, soarta păcii este în mîini sigure, dragi pionieri! Vă pu­teţi încredinţa despre aceasta din paşii hotărîţi ai muncitori­lor din gărzile muncitoreşti, ce înaintează în urma voastră, în uniformă, purtînd pe braţe cu­lorile patriei şi în suflete hotă­­rîrea de a apăra cuceririle po­porului muncitor. Trec apoi rînd pe rînd în se­ninele lor uniforme, elevii şco­lilor medii şi elementare din oraş, ai şcolii profesionale sil­vice. Coloana elevilor se înche­ie cu o echipă de mici căluşeri ce-şi sună cu mîndrie zurgălăii de la picioare. Urmează defilarea muncitorilor din întreprinderi. Mai întîi trec prin faţa tribunei muncitorii şi funcţionarii de la I.F.I.L. Reghin, al căror panou arată că planul întreprinderii a fost realizat In proporţie de 100 la sută. Harnicii muncitori de la I.F.E.T. poartă în faţă un uriaş panou prin care se arată că în­treprinderea lor a realizat pla­nul în proporţie de 116 la sută, iar la transporturi l-au depăşit cu 40 la sută. Toţi cei de faţă scandează: „Cinste lor!“. Defilează apoi mucitorii cefe­rişti, muncitorii de la I.R.U.M. care raportează succesele lor. In simplele şi elegantele costu­me de pe Valea Gurghiului, în care predomină albul şi negrul, trec prin faţa tribunei membrii corului din Solovăstru, cîştigă­­tori la faza raională a concursu­lui echipelor artistice ale cămi­nelor culturale. Iată apoi pe vestiţii fluieraşi din Hodac, ca­re au dus faima regiunii noas­tre la concursul cultural de la Bucureşti. Moşul cu mustăţile-i albe, răsucite, e în faţă. Zîmbe­­tul lui exprimă biruinţa omului oropsit în trecut şi căruia vre­­mile de azi i-au dat posibilitatea să muncească liber şi liber să einte din fluier. Intr-o mare de steaguri şi portrete, defilează muncitorii cooperativelor meşteşugăreşti, cei de la întreprinderea raională „Republica“, de la Ilefor. Iată şi pe muncitorii de la Gostat, care au reuşit să dea produse alimentare peste plan. Apoi îşi fac apariţia salariaţii unită­ţilor comerciale, ai Băncii de stat, formaţii de pompieri voluntari, întovărăşiţii din Apalina, personalul’ medico­sanitar, etc. Iată şi şcoala profesională specială nr. 15 din Apalina, ai cărei elevi şi cadre didactice numai în săptămîna premergătoare zilei de 1 Mai au efectuat peste 2.000 ore de mun­că voluntară Ia şantierul de ca­nalizare a Mureşului de la Pe­­telea. Grupurile de sportivi în­cheie defilarea oamenilor mun­cii. Primul spectacol în noua clădire a Casei de cultură din Odorhei In ziua de 1 Mai 1959, masive­le uşi ale Casei raionale de cul­tură din Odorhei s-au deschis, pentru prima oară, larg, în fa­ţa publicului. Incepind de la orele 17, sute şi sute de oameni ai muncii din oraş şi raion, urcau scările mo­numentale ale clădirii pentru a participa la festivitatea de inau gurare a noului lăcaş de lumi­nă. Dintr-un reportaj apărut cu citeva săptămîni in urmă în co­loanele ziarului nostru, citito­rii noştri cunosc multe lucruri despre această clădire, care pe atunci se găsea în stadiul de fi­nisaj. Nu vreau să repet ceea ce s-a scris în materialul amintit. Doresc doar să subliniez unele lucruri. Autorul reportajului de acum citeva săptămîni denumea clă­direa Casei raionale de cultură din Odorhei „palat cultural“. Trebuie să vă spun că nu a gre­şit cu nimic in aprecierea sa. E vorba de un palat cultural în cel mai deplin înţeles al cuvin­­tului. Exterior monumental, în stil clasic, cu o intrare impu­nătoare; o sală de spectacole e­­legantă cu 600 de scaune tapi­­ţate şi o scenă mare şi modernă pe care pot fi montate specta­cole dintre cele mai pretenţioa­se; o sală de concerte, alta de muzeu, o bibliotecă cu cca. 22.000 volume cu o sală confor­tabilă de lectură, camere de re­petiţie etc., în total peste 100 de încăperi. Doar citeva cuvinte despre ornamentaţia interioară, sculp­tura tavanelor, basoreliefurile de pe frontispiciul scenei, candela­brele, sínt realizate de artişti locali, în motive secuieşti. Cele mai multe sínt adevărate lucrări de artă. Candelabrele, de pildă, sculptate în lemn de artiştii populari Székely Lajos tatăl şi Székely Lajos fiul din Teleac, sínt minunate. •k Odată cu construcţia clădirii creştea cantitativ şi calitativ şi ansamblul Casei raionale de cul­­tură.Dacă scările de la intrarea principală erau urcate înainte de începerea spectacolului fes­tiv de sute de bărbaţi şi femei, tot la sute se ridică şi numărul celor care au intrat în clădire pe scara din spate, prin intra­rea rezervată artiştilor. Da, e vorba de sute de artişti amatori, grupaţi în Ansamblul artistic al Casei raionale de cul­tură din Odorhei. Scara vîrste­­lor e foarte întinsă. începe cu, pionieri de 9—Uf< ita&gKBtGKS's. mină cu bătrini ca Kovács Győző, care se apropie de 70 de ani. Fac parte din ansamblul artistic muncitori şi muncitoa­re, meşteşugari cooperatori, funcţionari, femei casnice. In Dansatorii Ansamblului total, ansamblul cuprinde 443 persoane, care sínt grupaţi în două coruri (de adulţi şi de co­pii), în două echipe de dansuri (de tineri şi copii), o orchestră populară, o orchestră de copii. Spectacolul festiv ne-a arătat ce poate acest mare ansamblu de amatori. Toate punctele bo­gatului program, compus din cîntece de masă, patriotice şi populare romîneşti şi maghiare şi din jocuri populare romîneşti şi maghiare, au smuls publicu lui ropote de aplauze. O men­ţiune în plus corului de 220 co­pii, care merită cu prisosinţă calificativul de foarte bun. Di­rijorul corului este tov. Balázs Ferenc. Reale posibilităţi au şi corul de adulţi, orchestra popă Iară şi echipa de jocuri. A plă­cut mult dansul maghiar din valea Praidului, executat de e­­chipa de jocuri de sub conduce­rea coreografică a tov. Kacso 'András. k Un palat cultural îhtr-un o­­răşel ca Odorhei, un ansamblu artistic de 443 persoane! S-ar fi putut oare înfăptui aşa ceva, sub vechiul regim burghezo moşieresc? Categoric că nu! Vorbitorii la festivitatea de inaugurare care a avut loc îna­inte de spectacol, au subliniat aceasta. Ei au arătat că exploa­tatorii aveau interesul, nu să ridice nivelul cultural al mase­lor muncitoare, ci să le ţină pe acestea în întuneric, în neştiin­ţă. Socialismul are nevoie de oameni culţi, luminaţi. Vorbito­rii au (mulţumit Comitetului 4SOItrmni nului, Comitetului regional de partid şi Sfatului popular regio­nal pentru sprijinul acordat în construirea acestui lăcaş de lu­mină. Tov. Kőműves János, prim-se­executînd un joc popular. cretar al Comitetului raional de partid, a trecut în revistă, în cuvîntul său, transformările petrecute în raionul Odorhei în anii regimului de democraţie populară şi despre fap­tul că în viitorul apropiat viaţa va pulsa şi mai intens în aceas­tă parte a ţării, căci se vor con­strui noi importante întreprin­deri industriale. El a subliniat rolul deosebit al Casei de cul­tură în educarea oamenilor muncii din raion în spiritul pa­triotismului, al frăţiei dintre poporul romín şi naţionalităţi­le conlocuitoare. La festivitate au participat şi oaspeţi. Au fost de faţă tov. Fo­dor Géza, membru al biroului Comitetului regional de partid şi tov. Szilágyi Margareta, vice­preşedinte al Comitetului exe­cutiv al Sfatului popular regio­nal. Tov. Szilágyi care a luat cuvîntul, a urat, în numele Co­mitetului regional de partid şi Comitetului executiv al sfatului popular regional, Casei raionale de cultură spor la muncă în noul sediu, şi a relevat aportul Comitetului raional de partid, al Comitetului executiv raional şi al cetăţenilor din oraşul şi satele raionului Odorhei in ri­dicarea acestui minunat lăcaş de cultură. E. L. In acordurile cîntecelor revoluţionare Sala festivă a Palatului Cul­turii din Tg. Mureş a fremătat în seara zilei de 28 aprilie, de cîntece revoluţionare pline de vigoare, avînt şi foc. Ansamblul secuiesc de stat de cîntece şi dansuri, această formaţiune artistică bine în­chegată, plămădită din oa­meni din popor: fii şi fiice de muncitori şi ţărani muncitori de pe meleagurile Mureşului, Oltului, Nirajului sau ale Tîr­­navelor, creşte şi se desăvîr­­şeşte, .sub privirile noastre pline de mulţumire. In acor­durile cîntecelor revoluţionare vedem în ei ceea ce doream să vedem: un tineret viguros, plin de entuziasm şi de avînt creator, care, pe aripile melo­diilor mobilizatoare, ce pătrund din plin în inimile noastre în acest ajun de 1 Mai, sínt expre­sii vii ale mesagerilor adevăra­tei arte: a artei ce se adresează maselor largi ale oamenilor muncii,spre a le incinta, spre a le educa, spre a le înălţa. Despre programul prezentat — caracterizat prin varietate, multilateralitate şi înaltă ţinu­tă artistică — nu ne putem pro­nunţa decit în cuvinte elogioa­se, la fel ca şi despre execuţia ireproşabilă, denotînd o pre­gătire temeinică, conştiincioa­să din partea întregului ansam­blu şi a conducătorilor lui. Programul a început cu „Cin­­tec de mai“ pentru cor mixt şi pian. E o compoziţie plină de vervă a talentatului compozitor Kozma Mátyás, din oraşul nos­tru. Au urmat apoi cîntece re­voluţionare şi de masă romî­neşti şi maghiare, opere ale compozitorilor sovietici, mar­şuri şi imnuri muncitoreşti melodioase, care prin conţinu­tul lor bogat, prin avîntul lor mobilizator, au cucerit de mult inimile maselor ce le îmbrăţi­şează, le fredonează cu dra­goste. Nu intenţionăm să le înşirăm pe toate nici spaţiul nu ne-ar permile acest lucru. Amintim doar citeva din ele, fără intenţii de discriminare, căci mărturisim cu deplină satisfacţie: întregul program a fost bine închegat şi întocmit cu răspundere. Iată corul fe­meiesc executînd în acompa­niamentul pianului cintecul patriotic „Ţara holdelor boga­te“ de Hilda ferea. Cită dra­goste de patrie, cit ataşament faţă de meleagurile natale poa­te exprima acest cîntec, în exe­cuţia unui asemenea cor / Iată cintecul tineresc de pace al lui Dumitru Bughici, o com­poziţie caracterizată prin for­ţă şi dinamism; iată tinerele vlăstare ale Ansamblului, vii­torii virtuozi ai cîntecelor populare: membrii corului pio­nieresc, executînd cu seriozi­tatea unor artişti cu experienţă cîntece ca „întîi Mai“ de Ciprian Porumbescu, „Salut de Mai“ de Kadosa Pál, „Marşul tineretu­lui sovietic“ de Tulikov şi al­tele. Corul mixt al Ansamblului, orchestra populară cit şi or­chestra simfonică a Filarmoni­cii de stat a Regiunii Autono­me Maghiare şi-au dat con­cursul la reuşita concertului festiv şi putem spune că nici una din ele nu şi-a dezminţit reputaţia. „Cuvîntul Partidului“ de Vinkier Albert, „Marşul ma­trozilor comsomolişti“ — pre­lucrare după un vechi cîntec revoluţionar rus, la fel ca şi „Marş muncitoresc din Visna“ de Mărkos Albert şi „De paza păcii“ de Karastoianov, — ultimele trei în aranjamentul lui Zoltán Aladár, — au con­stituit adevărate evenimente artistice Concertul s-a încheiat cu cantata pentru cor mixt-r so­lişti şi orchestră simfonică „Fluviul erou“ de Makarov, o adevărată epopee muzicală închinată omului de pe Vol­ga, omului sovietic, creator de măreţe fapte de eroism, de muncă constructivă pentru fe­ricirea tuturor popoarelor. Atît orchestra simfonică, cît şi co­rul mixt al Ansamblului şi soliştii Agyagăsi Ilona, Oţelea Emilia şi Konya Lajos au con­tribuit cu tot talentul lor, cu toată energia lor, la execuţia ireproşabilă a cantatei. Fiecare dintre coriştii adulţi şi copii, fiecare membru al 'orchestrei populare şi al celei simfonice ar merita să-i con­semnăm numele în această cronică suscintă a concertului festiv. Neavînd această posi­bilitate, menţionăm doar nu­mele dirijorilor: Birtalan Jó­zsef, Szalmán Lóránt şi Szé­kely Endre, cit şi al pianistei Birtalan Judit. De asemeni, nu se poate să trecem cu vederea peste frumoasa ţinută a coriş­tilor şi orchestranţilor, peste costumele naţionale pitoreşti ale celor ce au făcut din acest concert o sărbătoare demnă de întîi Mai triumfal. ŞTEFAN IZSÁK Prin faţa: tribunei trec mamfestmţi fit frumoase costvnue naţionale.

Next

/
Oldalképek
Tartalomjegyzék