Steaua Roşie, septembrie 1959 (Anul 8, nr. 734-742)

1959-09-02 / nr. 734

Sa executăm însămînţările de toamnă la un înalt nivel agrotehnic Grîul de toamnă este cultura care ocupă cele mai mari supra­feţe în ţara noastră, fiind cultura de bază din agricultură. Datorită acestui fapt, însămînţările de toamnă constituie campania cea mai importantă din agricultură, deoarece de succesul acestei cam­panii depinde asigurarea din a­­bundenţă a pîinii poporului munci­tor. Grîul de toamnă, pentru a da producţii mari, trebuie să fie însă­­mînţat în două arături distincte şi bine executate. Lucrarea principală de pregătire a solului în vederea semănatului este arătura adîncă de vară, care cu cît este executată mai din vreme, cu atît este mai bună, deoarece înmagazinează cantităţi mai mari de apă din ploile căzute în timpul verii, face să se dezvolte mai bine microflora solu­lui şi dospeşte mai bine solul, deci asigură aerisirea, umiditatea şi căldura solului, elemente indispen­sabile pentru plante. Arătura de vară trebuie întreţi­nută tot timpul verii, pînă la se­mănat, fără scoarţă,şi fără buru­ieni, prin folosirea grapei sau a cultivatorului. Pentru a da recolte mari, grîul trebuie însămînţat după cele mai bune plante premergătoare, care au părăsit terenul devreme, dînd posibilitate ca acesta să se poată pregăti bine, din timp. Cele mai bune plante premergătoare pen­tru păioasele de toamnă sînt dintre leguminoase: mazărea, fa­solea, soia şi borceagul, trifoiul şi lucerna. Imediat după recoltarea mazărei, fasolei, soiei şi borceagu­­lui terenul se ară adînc, la 22—30 cm, şi se grăpează în aceeaşi zi. De cîte ori apar buruieni sau prinde scoarţă după ploii terenul se va lu­cra cu grapa sau cultivatorul. Cu 15—20 zile înainte de însămînţare se execută o arătură superficială, la 12—14 cm, adică arătura de în­­sămînţare. Pămîntul trebuie să fie mărunţit şi bine nivelat pentru a asigura executarea semănatului în cele mai bune condifiuni. Dacă în vară s-a făcut dezmiriş­­tirea sau arătura superficială, peste 2—3 săptămîni se va exe­cuta arătura adîncă, în felul ară­tat mai sus, avîndu-se grija ca să nu se scoată bolovani sau să se aducă pămînt nefertil la suprafaţă. Trifoiştile şi lucernierele vechi, după coasa a doua se vor ara a­­dînc şi mărunt, şi se vor grăpa în aceeaşi zi, după care terenul se va îngriji pînă la însămînţare, ca şi la celelalte leguminoase. Alte plante bune premergătoare pentru păioasele­ de toamnă sînt: cartofii timpurii, sfecla de zahăr şi porumbul timpuriu. Acestea sînt recomandate ca premergătoare pentru grîu, pentru că ele au pri­mit la însămînţare gunoi şi totoda­tă lasă terenul lipsit de buruieni, în urma praşilelor primite. Ime­diat după recoltarea acestor cul­turi, se va executa arătura adîn­că, cu brazdele bine mărunţite. Dacă pînă la executarea însămîn­­ţării nu avem cele 15—20 zile ne­cesare pentru aşezarea arăturii, atunci o vom tăvălugi, pentru a crea un pat aşezat pentru sămîn­­ţă. In acest caz tăvălugul are un rol binefăcător pentru semănătu­ră, deoarece sămînţa fiind, pusă într-un strat aşezat, va răsări re­pede şi va înfrăţi puternic, rezis­­tînd bine la gerurile iernii. Odată cu arătura de bază se vor aplica şi îngrăşăminte organice (bălegarul) sau îngrăşăminte chi­mice, care cu această ocazie se încorporează sub brazdă. Bălega­rul se va da bine fermentat (cypt) cîte 20 tone la hectar. Tot acuma este bine a se da şi superfosfaţi cîte 150—200 kg, care măreşte re­zistenţa la ger a semănăturii. Se mai poate da cîte 100 kg sulfat de amoniu, care determină o vege­taţie şi înfrăţire puternică. însămînţările de toamnă trebuie executate în aşa fel ca semănătu­rile să intre în iarnă bine înrădă­cinate şi bine înfrăţite. In anul curent s-a adeverit că terenurile însămînţate din vreme (în epoca optimă), au rezistat mai bine la cădere. De la semănat şi pînă la îngheţ trebuie să treacă cel puţin 35—45 zile. Epoca optimă de însămînţare a griului în raionul Tg. Mureş, bu­năoară, este de la 15 septembrie pînă la 15 octombrie, cînd tempera­tura medie a aerului se menţine în jur de 12 grade C. Semănatul cu întîrziere determi­nă o înrădăcinare slabă, plantele înfrăţesc i puţin, fa­pt care­ determi­nă o producţie scăzută. Orzul de toamnă, care în ulti­mii 5 ani s-a dovedit a da foarte bune recolte se recomandă a se însămînţa pe suprafeţe cît mai mari. Producţia lui este dublă faţă de orzul de primăvară. Epoca optimă de însămînţare a orzului de toamnă este 10—30 septem­brie. Intrucît culturile de orz de toamnă au fost puternic infectate în ultimii ani de tăciune, se reco­­mandă ca sămînţa de orz, după ce a fost bine condiţionată, să fie tratată cu soluţie de formalină de 40 la sută, folosindu-se 350 cmc (0,350 litri), la 100 litri apă. Coşul cu seminţe se va ţine în soluţia de forma­lină cel puţin 10 minute, în care timp sînt amestecate în permanenţă cu un băţ. In terenurile mai uşoare de­­pe lunca Mureşului şi a Nirajului, păioasele de toamnă se vor însă­­mînţa la adîncime de 6—7 cm. Tot la această adîncime se vor însă­­mînţa şi semănăturile întîrziate (după culturile ce se recoltează tîrziu), deoarece la această adîn­cime sămînţa va găsi căldura şi umiditatea necesară pentru încol­­ţire şi răsărire. In terenurile mai­­grele şi reci, grîul se va însămînţa la adînci­me de numai 3—4 cm. Folosind sămînţă de grîu condi­ţionată şi tratată, provenind din soi bun şi cu mare putere de ger­minaţie şi însămînţînd la timp, după plante bune premergătoare şi în teren bine pregătit vom obţine în anul 1960 producţii mari de grîu. HOSSU IOAN, inginer şef la GAS Sîngeorgiu _____________ de Mureş Văzute și auzite Tractorul duduia monoton, Inaintînd pe miriștea de curind eliberată de rodul griului de toamnă. In urma lui, pămîntul răsturnat se alinia în brazde, în linii negre, paralele. Gheorghe, tractoristul, aruncă o privire asupra miriștii ce o mai avea de arat. — Să tot fie vreo două hectare — și-a zis tractorsitul, apăsînd pe accele­rator. Vroia ca pînă diseară să termine cu aratul parcelei. E­­rau ultimele brazde din cele 121 hectare de arătură adîncă de vară. Tot hotarul gospodăriei era acum de două culori: verde și negru. Porumbul,sfecla de za­hăr și cartofii plantaţi prin iulie formau covorul verde. Alături de acest covor, pămîntul arat avea parcă o culoare închisă, aproa­pe neagră. Era pămînt bun, în­grăşat în toamna trecută. Pe drumul de hotar, dinspre satul vecin se apropia un om. Tractoristul l-a observat abia cînd a ajuns în dreptul lui. O­­mul privea arătura şi clătina nemulţumit din cap. Crezînd că nu-i place lucrul, calitatea ară­turii, Gheorghe opri tractorul, sări de pe el şi se apropie de omul aflat pe marginea tarlalei. — Bună ziua moşule — i se adresă tractoristul — i-a spu­ne-mi şi mie ce im-ţi place? Văd că eşti nemulţumit. Nu-ţi place cum am arat? Sau poate nu-i destul de adînc? Moşul continua să privească, să calculeze cam cît pămînt a arat. Apoi se adresă tractoris­tului : — ştii ce fiule! Io îs ţăran plugar, individual, cum se spu­ne. Arătura îi bună. Tare fain lucră tractorul ista. Aş vrea şi eu să-l am pe ogorul meu, să-mi are pămîntul. Ba, tare aş vrea. Numai că-i prea devreme. Obiceiurile noastre ale plugari­lor din tată-n fiu nu se potri­vesc cu ale colectiviştilor. Şi ca să nu lungesc prea mult vorba dacă-ţi spun ce nu-mi place. A­­poi, apăsînd pe fiecare cuvint, în semn că spune ceva impor­tant zise: Nu-mi place de ce tocmai amu se­ară miriştea. Răsucindu-şi a ţigară, moşul , continuă apoi să povestească cu glas domol: Noi folosim mi­riştea pentru păşunatul oilor şi al viţeilor. Ce colectiva n-are oi? N-are viţei să-i aducă la păscut? Iacă vezi, asta nu-mi place. De ce colectiviştii răs­toarnă peste cap obiceiurile moştenite din moşi-strămoşi? Gheorghe tractoristul aprinse şi el o ţigară. Se uită la miriştea nearată, gîndindu-se probabil că din cauza moşului nu va ter­mina pînă seara cu aratul. Dar nu-i nimic, are faruri bune şi va ara şi la noapte. Principalul e să lămurească problema cu mo­şul. Aşezindu-se pe răzorul dru­meagului, Gheorghe începu să vorbească moşului din cele învă­ţate la cursurile agrotehnice. — Uite ce-i moşule. Nu te su­păra. Eşti mult mai bătrîn ca mine, ai putea să-mi fii tată, dar trebuie să te contrazic. N-ai dreptate. D-ta zici că-i pagubă să am­ acum miriştea. Agroteh­nica zice că e pagubă s-o laşi nearată. Miriştea trebuie arată cit mai devreme şi grăpată ime­diat. Căldura verii şi a zilelor de toamnă, apa de ploaie, fac ca pămîntul să dospească, să se refacă, ş-apoi nici apa nu se pierde. Intră mai bine în pă­mînt. Cît despre paguba cu pă­şunatul? Nici aici n-ai dreptate. Colectiviştii au însilozat paiele , amestec cu borceag şi au pen­tru animale atîtea furaje bune incit n-au nevoie să le ducă la păscut pe mirişte. Pe lingă asta, păşunatul miriştei nici nu-i reco­mandat de agrotehnică. Se stri­că structura, adică cum să-ţi spun să înţelegi, se strică... — Las-că ştiu eu ce-i aia structură — îl întrerupse mo­şul. Dar ia spune-mi de un­de le ştii pe toate astea? Cine te-a îngălat?. — Cum cine m-a învăţat? To­varăşul inginer şef de la staţiu­ne. A fost la gospodărie şi le-a vorbit colectiviştilor. Zicea că la o gospodărie de stat, de mai mulţi ani de zile se ară pămîn­tul î,.dată după seceriş şi pro­ducţia a crescut cu 600—700 kilograme cereale la hectar, faţă de cît se recolta înainte. Moşul se scarpină după ceafă. Mormăi ceva în barbă. Apoi zi­se ca pentru sine: Ai îmbătrî­­nit degeaba Toadere! Un tine de copil ştie mai multe taine ale plugăritului decit tine, cap bătrîn. Intorcîndu-se apoi către Gheorghe, îi întinse m­îna, zicin­­du-i că tare ar vrea să mai fie odată tînăr să înveţe aşa cum învaţă acum tineretul. — Cînd eram eu ca tine n-a­veam parte decit de coarnele plugului şi de coada sapei. Ce spunea bogătanu, aia făceam! După ce făcu cîţiva paşi se opri şi strigă: Măi fiule, n-ai veni tu să am­ şi la mine? Am două iugăre de mirişte şi le-aş ara. Dacă colectiviştii au arat, de ce n-aşi ara şi eu?! Moş Toader şi arătura de vară nrrir ■Kfl«XL@iGS|UiS­I Se dezvoltă întovărăşirile din raionul Topi­­ţa „De o însemnătate hotărîtoare pentru întărirea şi dezvoltarea în­tovărăşirilor agricole — a spus tov. Gh. Gheorghiu-Dej la consfă­tuirea de la Constanţa — este cre­area şi sporirea averii obşteşti. Nu­mai procurîndu-şi în comun anima­le de muncă şi de producţie, plan­­tînd pomi fructiferi şi viţă de vie, cumpărînd în comun unele unelte agricole şi îndeplinind cu fonduri comune lucrări de irigări, de în­diguiri, de combatere a eroziunii solului, întovărăşiţii îşi pot crea ramuri diferite de producţie (creş­terea animalelor, vie, livezi), ca­re sporesc producţia globală agri­colă şi le aduc însemnate veni­turi“. Iată de ce organizaţiile de par­tid şi sfaturile populare din­ raio­nul Topliţa au pus problema creş­terii averii obşteşti, a întovărăşi­rilor, în centrul activităţii lor, în­tovărăşirile, în permanenţă au fost îndrumate pentru a-şi dez­volta fondul de bază. Şi rezultatul acestei munci n-a întîrziat să se arate. Astăzi întovărăşirile din ra­ionul Topliţa dispun de 1.770 ovi­ne proprietate obştească, de saiva­ne, etc. Majoritatea întovărăşirilor din raion şi-au constituit fondul ob­ştesc din oi, procurate prin con­tribuţia membrilor. întovărăşirea „Victoria“ din Sub-cetate bunăoa­ră, dispune de un fond de bază în valoare de 52.000 lei, faţă de 38.000 lei cît era la începutul a­­nului. Aici fiecare întovărăşit a contribuit cu cîte o oaie la fondul de bază. Pînă în prezent numărul oilor proprietate obştească a a­­juns la 130 şi este în continuă creştere. Şi acest lucru tocmai datorită faptului, că tot mai mulţi ţărani muncitori din comună, convingîndu-se de superioritatea creşterii animalelor în comun, se alătură întovărăşiţilor. Astăzi în­tovărăşirea din Subcetate numără 161 membri. De curînd alţi 79 crescători de animale din comună au înaintat cereri pentru a fi pri­miţi în întovărăşire. La întovărăşirea „7 Noiembrie“ din Corbu, de asemeni valoarea fondului de bază a crescut în a­­cest an cu aproape 16.000 lei. Şi această întovărăşire, prin contri­buţia membrilor şi-a creat un fond de bază cu 82 ovine. Pe lingă stî­­nă, întovărăşiţii cresc 15 porci ca­re de asemeni vor contribui la creşterea averii obşteşti. Nu se lasă mai prejos nici mem­brii întovărăşirii „30 Decembrie“ de aici. Pe lîngă cele 93 ovine proprietate obştească, ei dispun de 13.698 lei, depuşi la bancă. Valoarea fondului de bază al în­tovărăşirii a trecut de 22.000 lei. A crescut simţitor în acest an şi fondul de bază al întovărăşirii din Filea. Prin contribuţia mem­brilor, întovărăşirea şi-a format o turmă de 100 oi ce constituie ave­re obştească. Valoarea fondului de bază al întovărăşirii a ajuns la 29.800 lei faţă de 1.855 lei cît era la începutul acestui an. Din fondurile lor proprii, nu­meroase întovărăşiri din raion se pregătesc pentru construirea de saivane în vederea creşterii oilor în comun. Vor construi anul aces­ta saivane, întovărăşirile „Victo­ria“ din Subcetate, „7 Noiembrie“ din Lunca Bradului, „Vasile Roai­­tă“ din Gălăuţaş, „9 Mai“ din Rîpa de Jos, „Poiana Mioriţei“ din Deda, „30 Decembrie“ din Corbu, şi multe altele. Membrii întovără­şirii „Mioriţa“ din Stînceni, în ve­derea construirii saivanului au donat deja 24 metri cubi material lemnos. Ritmul lucrărilor agricole trebuie accelerat In regiunea noastră recoltatul cerealelor păioase este pe termi­nate. Pînă la 27 august s-au re­coltat păioasele de pe 95,3 la sută din suprafaţă. In raioanele Cris­­turu Secuiesc, Reghin, Sf. Gheor­ghe, Tg. Mureş şi Tg. Secuiesc re­coltările s-au terminat complet. Recoltatul păioaselor este rămas în urmă în raionul Topliţa, unde pînă la 27 august s-au efectuat abia pe 58,4 la sută din suprafaţă. In multe locuri, cîmpul este plin de clăi. Mare parte din cerealele recoltate n-au fost încă transpor­tate de pe cîmp. In raionul Gheor­­ghieni, de pildă, deşi recoltările s-au efectuat în proporţie de 82,7 la sută, nu s-a transportat de pe cîmp decît 19,1 la sută. In raionul Ciuc de asemeni, nici jumătate din recoltă n-a fost transportată de pe cîmp. Şi în raionul Sîngeor­giu de Pădure mai bine de 15 la sută din recolta de păioase este încă pe cîmp. Timpul schimbător din ultima perioadă poate provoca pierderi însemnate din recoltă. Tocmai de aceea este necesară luarea de mă­suri urgente pentru transportarea în cel mai scurt timp a recoltei de păioase de pe cîmp. De asemeni trebuie intensificat ritmul treierişului. Pînă la 27 au­gust în regiunea noastră treieri­­şul s-a efectuat abia în proporţie de 38 la sută, fiind mult rămas în urmă în raioanele Gheorghieni şi Ciuc, unde s-a treierat numai 5,3 respectiv 6,1 la sută din recoltă. Nu este mulţumitoare nici si­tuaţia arăturilor adînci de vară, pînă la 27 august realizîndu-se numai 46,2 la sută din suprafaţa planificată. Cele mai mari supra­feţe au fost arate în raioanele Tg. Mureş, Sîngeorgiu de Pădure şi Reghin. Prea puţin s-a făcut în această privinţă în raionul Sf. Gheorghe (abia pe 27,1 la sută din suprafaţa planificată). Acelaşi lucru putem spune şi despre însămînţările în mirişte. In afară de raionul Tg. Mureş, în nici unul din raioane nu s-a rea­lizat planul de însămînţări în mi­rişte. In raionul Topliţa, de pildă, s-au executat însămînţări în mi­rişte doar pe 1 la sută din supra­faţa planificată. Este de datoria organelor şi or­ganizaţiilor de partid de a inten­sifica munca politică pentru mo­bilizarea ţărănimii muncitoare în scopul executării la timp şi în bu­ne condiţiuni a tuturor lucrărilor agricole. Membrii de partid şi a­­gitatorii să stea tot timpul în frun­tea muncilor agricole, ca prin e­­xemplul personal să mobilizeze în­treaga ţărănime muncitoare la lupta pentru recolte bogate. Sfaturile populare raionale şi co­munale, precum şi conducerile uni­tăţilor agricole socialiste trebuie să asigure buna funcţionare a tutu­ror batozelor, în aşa fel ca treie­­rişul să se termine în cel mai scurt timp. Odată cu aceasta să fie fo­losite cu întreaga lor capacitate tractoarele S.M.T.-urilor, precum şi atelajele gospodăriilor colecti­ve şi ale întovărăşirilor, pentru e­­xecutarea arăturilor adînci de va­ră pe întreaga suprafaţă planifi­cată. Nu trebuie uitat nici un moment că se apropie campania însămîn­­ţărilor de toamnă, etapă hotărî­­toare a muncilor agricole, menite să ducă la obţinerea de recolte sporite, în anul viitor. Pentru a­­ceasta, o atenţie deosebită trebuie acordată unităţilor agricole so­cialiste, în scopul pregătirii temei­nice a acestei campanii. Un accent deosebit să se pună pe adunarea seminţelor necesare în vederea e­­xecutării muncii în comun, în toa­te întovărăşirile agricole. Realizări în domeniul zoo-pastoral . Comparînd puterea de hră­­nire a unui hectar de păşune cu anul 1938, anul cel mai bo­gat din timpul regimului burghezo-moşier­esc, vom cons­tata că puterea de hrănire a unui hectar de păşune era de 0,95 unităţi vită mare. Datorită lucrărilor de îmbunătăţire a păşunilor efectuate în ultimii ani, în anul acesta capacitatea de hrănire a unui hectar de pă­şune s-a ridicat la 1,62 unităţi vită mare. • In anul 1945 pe actualul te­ritoriu al regiunii noastre, cio­.­banii erau cazaţi în colibe rudi­mentare. In ultimii ani la mun­te au fost construite 200 stîni moderne, 4 cantoane pastorale, 54 grajduri, 37 saivane şi altele.­­ In decurs de numai 5 ani, au fost redate fondului pastoral peste 45.000 ha păşune.­­ La o altitudine de peste 1400 m, pe muntele Căliman s-a creat un lot semincer pen­tru a fi înmulţite cele mai va­loroase plante în vederea obți­nerii de semințe de calitate, ne­cesare regenerării păşunilor noastre.

Next