Steaua Roşie, noiembrie 1959 (Anul 8, nr. 752-759)
1959-11-04 / nr. 752
Pentru o legătură mai strînsă cu oamenii în întreaga noastră regiune se desfăşoară o largă activitate în scopul înfrumuseţării oraşelor şi satelor. Peste tot întîlnim adevărate şantiere, fie de lucrări de construcţii pentru blocuri muncitoreşti, fie case individuale, construcţii de cămine culturale, şcoli, drumuri, poduri şi altele. Pe lingă ajutorul primit din partea statului, o mare contribuţie aduc la aceste lucrări oamenii muncii, prin munca voluntară ce o prestează. Sute şi mii de ore şi zile muncă voluntară efectuează cetăţenii an de an, schimbînd complet înfăţişarea oraşelor şi satelor. La construirea modernului spitaldin Ibăneşti, de exemplu, cetăţenii au prestat peste 2.500 zile muncă voluntară cu braţele, şi peste 2500 zile cu atelajele. Iată că, la o singură lucrare cit de preţioasă poate fi contribuţia cetăţenilor. Ei au şi inaugurat şi dat în folosinţă spitalul încă la 1 Mai anul acesta. Şi cite asemenea exemple nu s-ar mai putea da din regiune : clădirea şcolii din Jabeniţa, parcurile din Reghin, din Ditrău, din Tg. Mureş, construcţia şoselei asfaltate Reghin—Deda, repararea de drumuri comunale etc. Mergînd pe linia înfrumuseţării permanente a oraşului, sfatul popular al oraşului Topliţa a obţinut însemnate succese în atragerea cetăţenilor alături de deputaţi la executarea unor asemenea lucrări. Aşa de exemplu, la sesiunea sfatului popular din 25 octombrie, comitetul executiv a raportat sesiunii că in perioada de la 1 ianuarie s-au pavat străzi pe o suprafaţă de 2.700 mp, s-au amenajat parcuri şi spaţii verzi pe 10.000 mp, s-au transportat de către cetăţeni, cu atelajele, 330 mc de balast şi zgură, s-au săpat şanţuri pe o lungime de 1.500 m s-au reparat 7 poduri de lemn şi alte lucrări. Este un rezultat frumos şi merită să fie urmat exemplul acelor deputaţi care şiau întărit legătura cu cetăţenii, şi al cetăţenilor, care au participat cu dragă inimă la lucrările amintite mai sus. Sfatul popular al oraşului Topliţa nu a reuşit insă să atragă la executarea acestor lucrări şi incă altele programate, masa cetăţenilor nesalariaţi, ţărani muncitori şi astfel lucrările planificate în scopul înfrumuseţării oraşului nu au fost îndeplinite. Asta nu este bine. La lucrările amintite, in afară de cele de transport, au contribuit mai mult salariaţii instituţiilor. Dacă analizăm mai profund cauzele, constatăm că aceste neajunsuri se datoresc şi unor deputaţi care au uitat că au fost aleşi de cetăţeni şi deci au răspundere în faţa lor. Nici la sesiunea amintită nu s-au prezentat decit 19 din 35 deputaţi, din cîţi se compune sfatul popular al oraşului. Lipsesc mereu de la sesiuni şi astfel nu pot avea nici activitate, deputaţii Făşcan Maria, Csibi Eva, Olteanu Emil, Braic Lucreţia şi încă alţii. Nu a avut activitate în această perioadă nici comisiunea permanentă de gospodărie comunală, care, timp de 10 luni nu a înaintat comitetului executiv nici un studiu sau vreo propunere în legătură cu sistematizarea şi înfrumuseţarea oraşului. Iată motivele pentru care frumoasele obiective prevăzute pentru acest an nu au putut fi duse la îndeplinire in întregime. Se cere deci ca atît comitetul executiv cit şi mai ales fiecare deputat să se gîndească la răspunderea ce o au faţă de alegători, să caute să-şi strîngă mult mai mult legăturile cu alegătorii prin întîlniri, prin vizite la domiciliul lor, prin dezbaterea problemelor ce frămîntă cetăţenii din circumscripţia în care sînt deputaţi, să lupte pentru rezolvarea cererilor cetăţenilor şi să-i atragă la toate acţiunile ce se întreprind in oraş, în folosul obştei. Jtsfaifâfc® oilor la centrul ofeniler Zilele trecute, la Batoş, a avut loc o consfătuire avind ca temă ţigaizarea oilor de pe cuprinsul regiunii noastre. La consfătuire au luat parte brigadierii zootehnici din gospodăriile agricole colective, inginerii şi tehnicienii zootehnişti, medicii veterinari din raioanele Tg. Mureş, Sîngeorgiu de Pădure, Reghin, Topliţa şi Cristura Secuiesc, activişti de partid şi de stat. Oile constituie o mare bogăţie. Prin produsele ce ni le oferă ele contribuie la dezvoltarea economiei naţionale şi la ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii. ■ In anii regimului de democraţie populară s-a acordat o mare atenţie sporirii numărului de oi, iar după Congresul al II-lea al P.M.R. s-a pus un accent deosebit şi pe îmbunătăţirea calităţii linei de a se creşte în locul oilor cu lină grosieră, oi cu lină fină şi semifină. In ceea ce priveşte sporirea numărului de oi, în raionul Reghin de pildă faţă de anul 1938, numărul acestora a crescut cu 11 la sută. In gospodăriile agricole colective numărul oilor la 100 ha este de 110 capete, din care 38 oi cu lină semifină. Gospodăria agricolă colectivă din Batoş a reuşit să-şi desvolte numărul de oi în aşa fel incit anul acesta să deţină 1.170 oi. Datorită posibilităţilor existente, gospodăria colectivă a hotărît să sporească numărul oilor pină în anul 1961 la 5.000 capete. Oaia ţigaie este tocmai aceea care ne dă mai multă lină şi lapte. De asemenea, ea face parte din categoria oilor cu lină semifină. Experienţa gospodăriilor colective şi a întovărăşirilor zootehnice a demonstrat că oaia ţigaie dă rezultate bune şi la altitudini de 780—1245 m, iar vara poate păşuna la altitudini de 1600—2200 m. De ce se pune un accent aşa de mare pe creşterea oilor ţigăi? Oaia ţigaie are o lină deasă, a cărei fineţe este sub 34 microni, pe cînd a celei ţurcane este o lină groasă, avind o fineţe de 58 microni (Deci mult mai mică). G.A.C. din Chendu Mic de exemplu, anul acesta de la oile ţigăi a obţinut în medie cite 2,200 kg lină, în timp ce de la cele ţurcane, numai 1,750 kg. Colectiviştii din Batoş, de asemenea, de la oile ţigăi au obţinut cu 700 gr lină mai mult decit de la cele ţurcane. Dacă întregul efectiv de oi din regiunea noastră ar fi ţigăi şi am socoti numai un spor de 0,500 kg lină înseamnă că s-ar putea obţine în plus anual peste 120.000 kg lină. Pe lingă aceasta oaia ţigaie are şi o producţie mai mare de lapte. In medie oaia ţigaie pe o perioadă de lactaţie dă 79—90 kg litri lapte, în timp ce ţurcana dă numai 66 litri lapte. La oile ţigăi şi prolificitatea este mai mare ca la cele ţurcane. Dar nu e suficient numai să sporim numărul de animale şi să îmbunătăţim rasa de oi, ci e necesar să le asigurăm şi adăposturi corespunzătoare pe timpul iernii, iar pe timpul păşunatului o păşune bună. In raionul Reghin de exemplu, dacă producţia ar creşte cu numai 2.000 kg la hectar, lucru posibil de realizat, s-ar putea obţine 42.000 tone nutreţuri verzi. Această cantitate de iarbă este suficientă pentru producerea a 8.400 hectolitri lapte sau pentru obţinerea a 1.000 tone carne în greutate vie. La consfătuire s-au discutat pe larg şi metodele de combatere a bolilor, recomandîndu-se tuturor aplicarea noului tratament (cu Tetraclorură de carbon) care să fie făcut întregului efectiv de oi pînă la 1 decembrie a. c. Consfătuirea de la Batoş ar fi dat rezultate şi mai bune dacă ar fi fost prezentat un referat asupra creşterii oilor, situaţia ţigaizării in ansamblu pe regiune. Comitetul raional de partid Reghin nu a acordat atenţia cuvenită acestei consfătuiri, cu toate că ea a avut loc la una din gospodăriile colective aflate în raion. Făcind abstracţie de aceste lipsuri, constatăm că la consfătuire au fost tratate probleme importante, care puse în practică vor contribui la îmbunătăţirea efectivului de oi. Sarcina tuturor celor care lucrează în domeniul creşterii oilor este de a munci in aşa fel ca în anul 1960 pe regiune să ajungem la o densitate de 86 oi la 100 ha, din care 41 oi ţigăi, iar pînă în anul 1965 cel puţin 70 la sută din efectivul de oi să fie din rasa ţigaie. repteaua roșie De vorba cu un colectivist O seară răcoroasă de toamnă. Colectiviştii din Acăţari, ca de obicei, au dat şi de astădată pe la sediul gospodăriei. Au schimbat cîteva vorbe între ei şi s-au interesat de muncile ce urmează a se efectua in ziua următoare. Se întunecase de-a binelea. Oamenii au plecat pe la casele lor. La sediul gospodăriei însă viaţa pulsează. Aici incă se lucrează. Aceasta se repetă seară de seară. Brigadierul Székely János trece in evidenţele membrilor munca efectuată în acea zi. Colectiviştii vor să ştie zi de zi cum Ie-a sporit numărul zilelor muncă. Şi aceasta este un lucru bun. Brigadierul Székely János este un om tînăr, plin de viaţă. El ne-a vorbit despre munca în colectiv, despre realizări, despre viaţa nouă a colectiviştilor. De pe cele 33 ha cultivate cu orz de toamnă am obţinut anul acesta o producţie medie de 2.550 kg la hectar. Griul de asemeni a dat o producţie de peste 2.000 kg la hectar. Munca colectiviştilor a fost pe deplin răsplătită. Cu prilejul repartizării avansului de 40 la sută ei au dus acasă mari cantităţi de cereale. Székely János de pildă, în contul zilelor muncă efectuate a primit peste 10 măji de griu. — Vă spun adevărat — adaugă Székely János — că sunt foarte mulţumit. Am de toate. Deacum înainte veniturile noastre vor spori mereu. Şi acest lucru tocmai datorită faptului că acordăm o mai mare atenţie creşterii animalelor, cultivăm o suprafaţă mai mare cu legume și cu plante industriale. După cîteva clipe de tăcere, Székely János a început să vorbească despre amintirile triste din trecutul nu prea îndepărtat. — Ani de-a rindul familia noastră a lucrat în parte sau cu Ziua, odată la unul, odată la altul. îmi amintesc bine cum într-o vară, după multă trudă, am reuşit să cîştigăm 18—20 miere de griu. Dar griul acesta n-a fost de lungă durată. Pînă a venit iarna s-a terminat. Apoi tata din nou a început să umble cu sacul prin sat, luînd avans pentru muncile din vara următoare. Acest lucru se repeta an de an. Niciodată n-am reuşit să scăpăm de datorii. Ca să asiguri mîncarea pentru 9 guri nu era uşor pe acea vreme. Era în vara anului 1950. Pe atunci mă aflam în armată şi aşteptam lăsarea la vatră. Intr-o bună zi, pe cînd stăm la masă, mi se aduce la cunoştinţă o veste îmbucurătoare. „In comuna Acăţari a luat fiinţă o gospodărie colectivă“, întors acasă, după ce mi-am vizitat părinţii, am pornit drept la gospodăria colectivă. Tata se înscrisese în gospodărie mai înainte. Am înaintat şi eu cerere. In acea toamnă am lucrat împreună pe ogoarele proaspăt unite. De atunci viaţa noastră a început să se schimbe. încă in primul an de muncă, în colectiv, am dus atîtea cereale acasă, cit nu cîştigam înainte în 5 ani. Apoi, nu peste mult m-am căsătorit şi m-am gîndit să-mi construiesc o casă. Gospodăria m-a sprijinit şi în această direcţie. Mi-am construit o casă frumoasă cu două camere şi biîncătărie. Ce să mai spun? La casa părinţilor mei, înainte de a fi in colectivă n-a văzut nimeni vacă. Astăzi şi bătrinii şi eu avem vaci. In fiecare an tăiem porci. Şi acum îngraş doi. Avem cu ce-i ţine. Anul trecut de pildă, am primit 19 măji de porumb şi orz, precum şi mari cantităţi de furaj. Griul pe care l-am primit nu l-am putut duce cu două care. Anul acesta veniturile sînt şi mai mari. S-a făcut tîrziu. E timpul de mers la culcare. L-am însoţit pe colectivistul Székely János pînă acasă. De o parte şi de alta a drumului ce taie satul în două, strălucesc la lumina Lunii casele nou construite. — Aceasta e a colectivistului cutare, cealaltă a altui colectivist, spune Székely János, rostind cu mîndrie numele a tot mai mulţi membri ai gospodăriei colective care işi construiesc case noi. Ca Székely János vorbesc azi mii şi mii de colectivişti. Gospodăria colectivă a deschis ţărănimii muncitoare calea spre o viaţă tot mai îndestulată, lipsită de griji. B. A. Preluarea cerealelor conttractate — sarcină urgenta sucurîndu-se de tot mai mult sprijin din partea statului, prin tractoare şi maşini agricole perfecţionate, seminţe de sol, îngrăşăminte chimice etc., ţărănimea muncitoare obţine an de an recolte tot mai sporite. Drept recunoştinţă, colectiviştii, întovărăşiţii şi ţăranii muncitori cu gospodărie individuală işi sporesc şi ei mereu contribuţia pentru asigurarea fondului central de produse agricole. Anul acesta, bunăoară, cu îndrumarea organizaţiilor de partid, ţărănimea muncitoare din regiunea noastră a încheiat contracte pentru a vinde statului cu peste 7.000 tone cereale şi peste 400 tone seminţe de floarea-soarelui mai mult decit în anul trecut. Cu prilejul treierişului, văzînd rodul bogat din acest an, multe unităţi agricole socialiste şi ţărani muncitori cu gospodărie individuală au suplimentat cantităţile contractate, vînzînd statului cereale pe calea achiziţiilor. Majoritatea gospodăriilor agricole colective au transportat la bazele de recepţie din primele cantităţi recoltate, predind statului cereale de bună calitate. Dar cu toate acestea, în multe locuri obligaţiunile contractuale nu sunt respectate cu stricteţe. Nici pînă în prezent nu s-a preluat întreaga cantitate de griu contractată. Există şi gospodării colective care încă nu şi-au predat în întregime cantităţile pentru care au încheiat contract. Gospodăria agricolă colectivă Cernatu din raionul Tg. Secuiesc, de pildă, mai are de predat 12 tone de griu. Rămînere în urmă există și la orzoaica, preluîndu-se pină la 30 octombrie abia 85,3 la sută din cantitatea contractată. De asemeni, și floarea-soarelui s-a preluat numai 23 la sută din cantitatea contractată. Cu mare încetineală se desfăşoară şi preluarea porumbului contractat. Pînă la 30 octombrie în regiunea noastră s-a preluat abia 9,5 la sută din cantitatea de porumb contractată, deşi recoltările sunt aproape terminate. In raionul Odorhei, bunăoară, din cele peste 480 tone de porumb contractat s-au preluat numai 5,5 tone, în raionul Cristuru Secuiesc 13,8 tone din 460. Mici cantităţi s-au preluat şi în raioanele Reghin şi Tg. Mureş. Datoria cooperaţiei de consum este de a intensifica preluarea cerealelor contractate. Organele şi organizaţiile de partid, precum şi sfaturile populare trebuie să ia toate măsurile politico-organizatorice pentru a prelua în cel mai scurt timp, în întregime, cantităţile de cereale contractate şi pentru buna depozitare a lor. Să terminăm grabnic lucrările agricole de toamnă Din datele deţinute de secţiunea agricolă regională reiese că pînă la 29 octombrie în regiunea noastră însăminţările de toamnă s-au efectuat pe 94,5 la sută din suprafaţa planificată. Gospodăriile agricole colective au realizat planul insămînţărilor de toamnă în proporţie de 101,6 la sută. Există toate condiţiile pentru terminarea insămînţărilor in cel mai scurt timp, peste tot. In această direcţie este necesar a se mobiliza toate forţele, în special în raioanele Cristuru Secuiesc şi Reghin unde însăminţările sunt rămase în urmă faţă de celelalte raioane Pentru terminarea grabnică a însăminţărilor se impune accelerarea ritmului recoltării, în special a sfeclei de zahăr, care este recoltată numai de pe 88,9 la sută din suprafaţă, deoarece în multe locuri pe terenurile cultivate cu sfeclă de zahăr trebuie să se însămînţeze. Odată cu recoltările şi însămînţările trebuie depuse eforturi sporite in vederea realizării planului la însilozări. Deşi gospodăriile colective au realizat planul de însilozări, pe regiune s-a insilozat numai 69,3 la sută din cantitatea planificată. Planul de însilozări poate şi trebuie realizat. In acest sens ţăranii muncitori trebuie îndrumaţi şi sprijiniţi pentru a insiloza cocenii de porumb, frunzele şi capetele de sfeclă de zahăr etc. O atenţie deosebită să se acorde executării arăturilor adînci de toamnă pentru însămînțările de primăvară. Din această toamnă să nu rămînă nici un petec de pămînt nearat. In sprijinul transformării socialiste a agriculturii Intr-o şedinţă a comitetului comunal de femei, (cunoscîndu-se preocupările comitetului raional de partid, în această direcţie), s-a propus ca ele, femeile, prin activitate culturală să dea ajutor in munca de transformare socialistă a agriculturii în satele din jur. Ideea a prins şi a fost însuşită şi de către celelalte tovarăşe prezente. Avind cunoştinţă că in unele sate de pe Valea Gurghiului nu s-a desfăşurat suficientă muncă de lămurire, femeile s-au hotărît să se deplaseze în comunele: Ibăneşti-Pădure şi Ibăneşti-Sat. Hotărîrea lor au transmis-o la raion, care le-a pus la dispoziţie un autocamion. Şi, astfel, în ziua de 18 octombrie a.c. artistele amatoare din Lueriu s-au prezentat pe scenele căminelor culturale din cele două comune cu piesa „îndoiala“. Alături de femei s-a produs şi cunoscuta echipă de dansuri populare a luerenilor precum şi brigada artistică de agitaţie. Spectacolele s-au bucurat de un frumos şi meritat succes. In duminica următoare (25 octombrie) aceeaşi echipă de teatru a prezentat, în acelaşi scop, un spectacol în satul Săcalu de Pădure.