Steaua Roşie, noiembrie 1959 (Anul 8, nr. 752-759)

1959-11-04 / nr. 752

Pentru o legătură mai strînsă cu oamenii în întreaga noastră regiune se desfăşoară o largă activitate în scopul înfrumuseţării oraşelor şi satelor. Peste tot întîlnim a­­devărate şantiere, fie de lucrări de construcţii pentru blocuri muncitoreşti, fie case individua­le, construcţii de cămine cultu­rale, şcoli, drumuri, poduri şi altele. Pe lingă ajutorul primit din partea statului, o mare contri­buţie aduc la aceste lucrări oa­menii muncii, prin munca vo­luntară ce o prestează. Sute şi mii de ore şi zile muncă volun­tară efectuează cetăţenii an de an, schimbînd complet înfăţişa­rea oraşelor şi satelor. La con­struirea modernului spital­­din Ibăneşti, de exemplu, cetăţenii au prestat peste 2.500 zile mun­că voluntară cu braţele, şi peste 2500 zile cu atelajele. Iată că, la o singură lucrare cit de preţioa­să poate fi contribuţia cetăţeni­lor. Ei au şi inaugurat şi dat în folosinţă spitalul încă la 1 Mai an­ul acesta. Şi cite asemenea exemple nu s-ar mai putea da din regiune : clădirea şcolii din Jabeniţa, parcurile din Reghin, din Ditrău, din Tg.­ Mureş, con­strucţia şoselei asfaltate Re­ghin—Deda, repararea de dru­muri comunale etc. Mergînd pe linia înfrumuse­ţării permanente a oraşului, sfa­tul popular al oraşului Topliţa a obţinut însemnate succese în atragerea cetăţenilor alături de deputaţi la executarea unor a­­semenea lucrări. Aşa de exem­plu, la sesiunea sfatului popular din 25 octombrie, comitetul exe­cutiv a raportat sesiunii că in perioada de la 1 ianuarie s-au pavat străzi pe o suprafaţă de 2.700 m­p, s-au amenajat parcuri şi spaţii verzi pe 10.000 m­p, s-au transportat de către cetăţeni, cu atelajele, 330 m­c de balast şi zgură, s-au săpat şanţuri pe o lungime de 1.500 m­­ s-au reparat 7 poduri de lemn şi alte lucrări. Este un rezultat fru­mos şi merită să fie urmat e­xemplul acelor deputaţi care şi­­au întărit legătura cu cetăţenii, şi al cetăţenilor, care au parti­cipat cu dragă inimă la lucrările amintite mai sus. Sfatul popular al oraşului To­pliţa nu a reuşit insă să atragă la executarea acestor lucrări şi incă altele programate, masa cetăţenilor nesalariaţi, ţărani muncitori şi astfel lucrările pla­nificate în scopul înfrumuseţării oraşului nu au fost îndeplinite. Asta nu este bine. La lucrările amintite, in afară de cele de transport, au contribuit mai mult salariaţii instituţiilor. Da­că analizăm mai profund cau­zele, constatăm că aceste nea­junsuri se datoresc şi unor de­putaţi care au uitat că au fost aleşi de cetăţeni şi deci au răs­pundere în faţa lor. Nici la se­siunea amintită nu s-au pre­zentat decit 19 din 35 deputaţi, din cîţi se compune sfatul popular al oraşului. Lipsesc me­reu de la sesiuni şi astfel nu pot avea nici activitate, deputaţii Făşcan Maria, Csibi Eva, Oltea­­nu Emil, Braic Lucreţia şi încă alţii. Nu a avut activitate în a­­ceastă perioadă nici comisi­unea permanentă de gospodărie co­munală, care, timp de 10 luni nu a înaintat comitetului executiv nici un studiu sau vreo propune­re în legătură cu sistematizarea şi înfrumuseţarea oraşului. Iată motivele pentru care fru­moasele obiective prevăzute pen­tru acest an nu au putut fi du­se la îndeplinire in întregime. Se cere deci ca atît comitetul executiv cit şi mai ales fiecare deputat să se gîndească la răs­punderea ce o a­u faţă de alegă­tori, să caute să-şi strîngă mult mai mult legăturile cu alegăto­rii prin întîlniri, prin vizite la domiciliul lor, prin dezbaterea problemelor ce frămîntă cetăţe­nii din circumscripţia în care sînt deputaţi, să lupte pentru rezolvarea cererilor cetăţenilor şi să-i atragă la toate acţiunile ce se întreprind in oraş, în folo­sul obştei. Jtsfaifâfc® oilor la centrul ofeniler Zilele trecute, la Batoş, a avut loc o consfătuire avind ca temă ţigaizarea oilor de pe cuprinsul regiunii noastre. La consfătuire au luat parte brigadierii zooteh­nici din gospodăriile agricole colective, inginerii şi tehnicienii zootehnişti, medicii veterinari din raioanele Tg. Mureş, Sîngeor­­giu de Pădure, Reghin, Topliţa şi Cristura Secuiesc, activişti de partid şi de stat. Oile constituie o mare bogă­ţie. Prin produsele ce ni le ofe­ră ele contribuie la dezvoltarea economiei naţionale şi la ridi­carea nivelului de trai al oame­nilor muncii. ■ In anii regimului de democra­ţie populară s-a acordat o ma­re atenţie sporirii numărului de oi, iar după Congresul al II-lea al P.M.R. s-a pus un accent deosebit şi pe îmbunătăţirea ca­lităţii linei de a se creşte în lo­cul oilor cu lină grosieră, oi cu lină fină şi semifină. In ceea ce priveşte sporirea numărului de oi, în raionul Re­ghin de pildă faţă de anul 1938, numărul acestora a crescut cu 11 la sută. In gospodăriile agri­cole colective numărul oilor la 100 ha este de 110 capete, din care 38 oi cu lină semifină. Gospodăria agricolă colectivă din Batoş a reuşit să-şi desvolte numărul de oi în aşa fel incit anul acesta să deţină 1.170 oi. Datorită posibilităţilor existente, gospodăria colectivă a hotărît să sporească numărul oilor pină în anul 1961 la 5.000 capete. Oaia ţigaie este tocmai aceea care ne dă mai multă lină şi lapte. De asemenea, ea face parte din categoria oilor cu li­nă semifină. Experienţa gospo­dăriilor colective şi a întovără­şirilor zootehnice a demonstrat că oaia ţigaie dă rezultate bune şi la altitudini de 780—1245 m, iar vara poate păşuna la altitu­dini de 1600—2200 m. De ce se pune un accent aşa de mare pe creşterea oilor ţigăi? Oaia ţigaie are o lină deasă, a cărei fineţe este s­ub 34 microni, pe cînd a celei ţurcane este o lină groasă, avind o fineţe de 58 microni (Deci mult mai mică). G.A.C. din Chendu Mic de e­­xemplu, anul acesta de la oile ţigăi a obţinut în medie cite 2,200 kg lină, în timp ce de la cele ţurcane, numai 1,750 kg. Colec­tiviştii din Batoş, de asemenea, de la oile ţigăi au obţinut cu 700 gr lină mai mult decit de la ce­le ţurcane. Dacă întregul efectiv de oi din regiunea noastră ar fi ţigăi şi am socoti numai un spor de 0,500 kg lină înseamnă că s-ar putea obţine în plus anual pes­te 120.000 kg lină. Pe lingă a­­ceasta oaia ţigaie are şi o pro­ducţie mai mare de lapte. In medie oaia ţigaie pe o perioadă de lactaţie dă 79—90 kg litri lapte, în timp ce ţurcana dă nu­mai 66 litri lapte. La oile ţigăi şi prolificitatea este mai mare ca la cele ţurcane. Dar nu e suficient numai să sporim numărul de animale şi să îmbunătăţim rasa de oi, ci e necesar să le asigurăm şi adă­posturi corespunzătoare pe tim­pul iernii, iar pe timpul păşu­­natului o păşune bună. In raionul Reghin de exem­plu, dacă producţia ar creşte cu numai 2.000 kg la hec­tar, lucru posibil de realizat, s-ar putea obţine 42.000 tone nutreţuri verzi. Această canti­tate de iarbă este suficientă pentru producerea a 8.400 hec­tolitri lapte sau pentru obţine­rea a 1.000 tone carne în greu­tate vie. La consfătuire s-au discutat pe larg şi metodele de combate­re a bolilor, recomandîndu-se tuturor aplicarea noului trata­ment (cu Tetraclorură de car­bon) care să fie făcut întregului efectiv de oi pînă la 1 decem­brie a. c. Consfătuirea de la Batoş ar fi dat rezultate şi mai bune dacă ar fi fost prezentat un referat asu­pra creşterii oilor, situaţia ţi­­gaizării in ansamblu pe regiune. Comitetul raional de partid Reghin nu a acordat atenţia cu­venită acestei consfătuiri, cu toate că ea a avut loc la una din gospodăriile colective aflate în raion. Făcind abstracţie de aceste lipsuri, constatăm că la consfă­tuire au fost tratate probleme importante, care puse în prac­tică vor contribui la îmbunătă­ţirea efectivului de oi. Sarcina tuturor celor care lu­crează în domeniul creşterii oi­lor este de a munci in aşa fel ca în anul 1960 pe regiune să a­­jungem la o densitate de 86 oi la 100 ha, din care 41 oi ţigăi, iar pînă în anul 1965 cel puţin 70 la sută din efectivul de oi să fie din rasa ţigaie. re­­­pteaua roșie De vorba cu un colectivist O seară răcoroasă de toamnă. Colectiviştii din Acăţari, ca de obicei, au dat şi de astădată pe la sediul gospodăriei. Au schim­bat cîteva vorbe între ei şi s-au interesat de muncile ce urmea­ză a se efectua in ziua următoa­re. Se întunecase de-a binelea. Oamenii au plecat pe la casele lor. La sediul gospodăriei însă viaţa pulsează. Aici incă se lu­crează. Aceasta se repetă seară de seară. Brigadierul Székely János trece in evidenţele mem­brilor munca efectuată în acea zi. Colectiviştii vor să ştie zi de zi cum Ie-a sporit numărul zilelor muncă. Şi aceasta este un lucru bun. Brigadierul Székely János este un om tînăr, plin de viaţă. El ne-a vorbit despre munca în colectiv, despre realizări, despre viaţa nouă a colectiviştilor.­­ De pe cele 33 ha cultivate cu orz de toamnă am obţinut anul acesta o producţie medie de 2.550 kg la hectar. Griul de asemeni a dat o producţie de peste 2.000 kg la hectar. Munca colectiviştilor a fost pe deplin răsplătită. Cu prilejul repartizării avansului de 40 la sută ei au dus acasă mari can­tităţi de cereale. Székely János de pildă, în contul zilelor mun­că efectuate a primit peste 10 măji de griu. — Vă spun adevărat — adau­gă Székely János — că sunt foar­te mulţumit. Am de toate. De­­acum înainte veniturile noastre vor spori mereu. Şi acest lucru tocmai datorită faptului că a­­cordăm o mai mare atenţie creş­terii animalelor, cultivăm o su­prafaţă mai mare cu legume și cu plante industriale. După cîteva clipe de tăcere, Székely János a început să vor­bească despre amintirile triste din trecutul nu prea îndepărtat. — Ani de-a rindul familia noastră a lucrat în parte sau cu Z­iua, odată la unul, odată la al­tul. îmi amintesc bine cum în­­tr-o vară, după multă trudă, am reuşit să cîştigăm 18—20 mier­e de griu. Dar griul acesta n-a fost de lungă durată. Pînă a venit iarna s-a terminat. Apoi tata din nou a început să umble cu sacul prin sat, luînd avans pentru muncile din vara urmă­toare. Acest lucru se repeta an de an. Niciodată n-am reuşit să scăpăm de datorii. Ca să asi­guri mîncarea pentru 9 guri nu era uşor pe acea vreme. Era în vara anului 1950. Pe a­­tunci mă aflam în armată şi aş­teptam lăsarea la vatră. Intr-o bună zi, pe cînd stăm la masă, mi se aduce la cunoştinţă o ves­te îmbucurătoare. „In comuna Acăţari a luat fiinţă o gospodă­rie colectivă“, întors acasă, după ce mi-am vizitat părinţii, am pornit drept la gospodăria colectivă. Tata se înscrisese în gospodărie mai înainte. Am înaintat şi eu cere­re. In acea toamnă am lucrat împreună pe ogoarele proaspăt unite. De atunci viaţa noastră a în­ceput să se schimbe. încă in pri­mul an de muncă, în colectiv, am dus atîtea cereale acasă, cit nu cîştigam înainte în 5 ani. Apoi, nu peste mult m-am că­sătorit şi m-am gîndit să-mi construiesc o casă. Gospodăria m-a sprijinit şi în această di­recţie. Mi-am construit o casă frumoasă cu două camere şi biîn­cătărie. Ce să mai spun? La casa pă­rinţilor mei, înainte de a fi in colectivă n-a văzut nimeni vacă. Astăzi şi bătrinii şi eu avem vaci. In fiecare an tăiem porci. Şi acum îngraş doi. Avem cu ce-i ţine. Anul trecut de pildă, am primit 19 măji de porumb şi orz, precum şi mari cantităţi de furaj. Griul pe care l-am pri­mit nu l-am putut duce cu două care. Anul acesta veniturile sînt şi mai mari. S-a făcut tîrziu. E timpul de mers la culcare. L-am însoţit pe colectivistul Székely János pînă acasă. De o parte şi de alta a drumului ce taie satul în două, strălucesc la lumina Lunii ca­sele nou construite. — Aceasta e a colectivistului cutare, cealaltă a altui colecti­vist, spune Székely János, ros­tind cu mîndrie numele a tot mai mulţi membri ai gospodă­riei colective care işi constru­iesc case noi. Ca Székely János vorbesc azi mii şi mii de colectivişti. Gos­podăria colectivă a deschis ţă­rănimii muncitoare calea spre o viaţă tot mai îndestulată, lip­sită de griji. B. A. Preluarea cerealelor conttractate — sarcină urgenta sucurîndu-se de tot mai mult sprijin din partea statului, prin tractoare şi maşini agricole per­fecţionate, seminţe de sol, în­grăşăminte chimice etc., ţără­nimea muncitoare obţine an de an recolte tot mai sporite. Drept recunoştinţă, colectiviştii, întovărăşiţii şi ţăranii munci­tori cu gospodărie individuală işi sporesc şi ei mereu contri­buţia pentru asigurarea fondu­lui central de produse agricole. Anul acesta, bunăoară, cu în­drumarea organizaţiilor de par­tid, ţărănimea muncitoare din regiunea noastră a încheiat con­tracte pentru a vinde statului cu peste 7.000 tone cereale şi peste 400 tone seminţe de floa­­rea-soarelui mai mult decit în anul trecut. Cu prilejul treierişului, văzînd rodul bogat din acest an, multe unităţi agricole socialiste şi ţă­rani muncitori cu gospodărie in­dividuală au suplimentat canti­tăţile contractate, vînzînd statu­lui cereale pe calea achiziţiilor. Majoritatea gospodăriilor agri­cole colective au transportat la bazele de recepţie din primele cantităţi recoltate, predind sta­tului cereale de bună calitate. Dar cu toate acestea, în multe locuri obligaţiunile contractuale nu sunt respectate cu stricteţe. Nici pînă în prezent nu s-a pre­luat întreaga cantitate de griu contractată. Există şi gospodă­rii colective care încă nu şi-au predat în întregime cantităţile pentru care au încheiat contract. Gospodăria agricolă colectivă Cernatu din raionul Tg. Secu­iesc, de pildă, mai are de pre­dat 12 tone de griu. Rămînere în urmă există și la orzoaica, preluîndu-se pină la 30 octombrie abia 85,3 la sută din cantitatea contractată. De asemeni, și floarea-soarelui s-a preluat numai 23 la s­ută din cantitatea contractată. Cu mare încetineală se desfă­şoară şi preluarea porumbului contractat. Pînă la 30 octombrie în regiunea noastră s-a preluat abia 9,5 la sută din cantitatea de porumb contractată, deşi re­coltările sunt aproape termina­te. In raionul Odorhei, bunăoară, din cele peste 480 tone de po­rumb contractat s-au preluat numai 5,5 tone, în raionul Cris­­turu Secuiesc 13,8 tone din 460. Mici cantităţi s-au preluat şi în raioanele Reghin şi Tg. Mureş. Datoria cooperaţiei de consum este de a intensifica preluarea cerealelor contractate. Organele şi organizaţiile de partid, precum şi sfaturile populare trebuie să ia toate măsurile politico-organiza­­torice pentru a prelua în cel mai scurt timp, în întregime, cantităţile de cere­ale contracta­te şi pentru buna depozitare a lor. Să terminăm grabnic lucrările agricole de toamnă Din datele deţinute de secţiu­nea agricolă regională reiese că pînă la 29 octombrie în regiunea noastră însăminţările de toamnă s-au efectuat pe 94,5 la sută din suprafaţa planificată. Gospodăriile agricole colective au realizat planul insămînţări­­lor de toamnă în proporţie de 101,6 la sută. Există toate condiţiile pentru terminarea insămînţărilor in cel mai scurt timp, peste tot. In a­­ceastă direcţie este necesar a se mobiliza toate forţele, în special în raioanele Cristuru Secuiesc şi Reghin unde însăminţările sunt rămase în urmă faţă de celelal­te raioane Pentru terminarea grabnică a însăminţărilor se impune acce­lerarea ritmului recoltării, în special a sfeclei de zahăr, care este recoltată numai de pe 88,9 la sută din suprafaţă, deoarece în multe locuri pe terenurile cul­tivate cu sfeclă de zahăr trebuie să se însămînţeze. Odată cu recoltările şi însă­­mînţările trebuie depuse eforturi sporite in vederea realizării pla­nului la însilozări. Deşi gospo­dăriile colective au realizat pla­nul de însilozări, pe regiune s-a insilozat numai 69,3 la sută din cantitatea planificată. Planul de însilozări poate şi trebuie reali­zat. In acest sens ţăranii mun­citori trebuie îndrumaţi şi spri­jiniţi pentru a insiloza cocenii de porumb, frunzele şi capetele de sfeclă de zahăr etc. O atenţie deosebită să se a­­corde executării arăturilor a­­dînci de toamnă pentru însă­­mînțările de primăvară. Din a­­ceastă toamnă să nu rămînă nici un petec de pămînt nearat. In sprijinul transformării socialiste a agriculturii Intr-o şedinţă a comitetului comunal de femei, (cunoscîn­­du-se preocupările comitetului raional de partid, în această di­recţie), s-a propus ca ele, fe­meile, prin activitate culturală să dea ajutor in munca de transformare socialistă a agri­culturii în satele din jur. Ideea a prins şi a fost însuşită şi de către celelalte tovarăşe pre­zente. Avind cunoştinţă că in unele sate de pe Valea Gurghiu­­lui nu s-a desfăşurat suficien­tă muncă de lămurire, femeile s-au hotărît să se deplaseze în comunele: Ibăneşti-Pădure şi Ibăneşti-Sat. Hotărîrea lor au transmis-o la raion, care le-a pus la dispo­ziţie un autocamion. Şi, astfel, în ziua de 18 octombrie a.c. ar­tistele amatoare din Lueriu s-au prezentat pe scenele căminelor culturale din cele două comune cu piesa „îndoiala“. Alături de femei s-a produs şi cunoscuta echipă de dansuri populare a luerenilor precum şi brigada artistică de agitaţie. Specta­colele s-au bucurat de un fru­­­­mos şi meritat succes. In duminica următoare (25 octombrie) aceeaşi echipă de teatru a prezentat, în acelaşi scop, un spectacol în satul Să­­calu de Pădure.

Next