Steaua Roşie, noiembrie 1959 (Anul 8, nr. 752-759)

1959-11-04 / nr. 752

­n scopul îmbunătăţirii aprovizionării tehnico-m­ateriale a unităţilor agricole socialiste In anii regimului democrat­­popular au luat fiinţă, pe lingă unităţile industriale şi o serie de unităţi agricole ca : S.M.T.­­uri, gospodării de stat, gospo­dării anexe, staţiuni experimen­tale, etc. Toate acestea au fost dotate cu tractoare şi alte maşini mo­derne necesare mecanizării pro­cesului de producţie. Pentru întreţinerea în bune condiţiuni a acestor maşini şi pentru asigurarea bunei desfă­şurări a procesului de producţie este necesar să se îmbunătăţeas­că aprovizionarea tehnico-mate­­rială a acestor unităţi. Unităţile socialiste agricole din regiunea noastră erau apro­vizionate pină în prezent cu materialele necesare de că­tre Baza de aprovizionare nr. 5 din Oraşul Stalin prin depozitul său din Tg. Mureş. Depozitul din Tg. Mureş fiind o unitate mică, cu un spaţiu de depozitare restrîns, nu era în stare să asig­ure sortimentul de piese de schimb şi materiale ne­cesare. Acest lucru făcea să crească simţitor cheltuielile de produc­te, să nu poată fi realizat pla­iul preţului de cost ceea ce a­­vea drept consecinţă scăderea rentabilităţii întreprinderilor. Pentru înlăturarea acestei si­tuaţii, Comitetul regional de partid şi sfatul popular regional au analizat posibilităţile exis­tente în vederea înfiinţării unei Baze de aprovizionare şi în Re­giunea Autonomă Maghiară. In urma propunerii făcute conducerea Ministerului Agricul­turii şi Silviculturii prin Direc­ţia generală de aprovizionare şi desfacere, a găsit de cuviinţă să ia măsuri pentru înfiinţarea unei Baze de aprovizionare la Tg. Mureş. Sarcina Bazei este aprovizio­narea tuturor unităţilor agricole socialiste cu piese de schimb pentru tractoare şi maşini agri­cole, piese auto, rulmenţi, mo­toare stabile, materiale meta­lurgice, scule, obiecte de larg consum, echipament textil, ca­­zarmament, materiale de con­strucţii, chimicale,­­cauciucuri, materiale specifice silviculturii, imprimate etc Prin baza de aprovizionare din Tg. Mureş se face şi redis­tribuirea unor piese existente ca stoc in cantităţi mari la une­le unităţi. Materialele stocate pot fi redistribuite acelor unităţi care d­uc lipsă de asemenea ma­teriale. Pentru reducerea cheltuielilor de transport. Baza de aprovizio­nare livrează mărfurile vagona­­bile direct la beneficiar, iar pen­tru mărfurile nevagonabile, În cererea unităţilor, expediază mărfurile la beneficiari prin mijloace C.F.R., P.T.T.R. şi cu mijloace auto proprii, în aşa fe ca piesele şi materialele coman­date să ajungă la timp la uni­tăţile respective. GALESCU ST. NICOLAI Adunări de dări de seamă şi alegeri în organizaţiile de bază săteşti Din activitatea organizaţiilor de bază din comuna Sînmihai Ca în fiecare an, în confor­mitate cu prevederile Statutu­lui P.M.R., au loc şi in anul acesta, adunări de dări de sea­mă şi alegeri in organizaţiile de bază. In luna octombrie acestea au avut loc în organi­zaţiile de bază de la oraşe, iar in noiembrie, au loc in organi­zaţiile de bază de la sate. Constituind întotdeauna un minunat prilej de analiză mul­tilaterală a activităţii organi­zaţiilor de bază, a fiecărui co­munist în parte, în lupta lor in fruntea celorlalţi oameni ai muncii pentru îndeplinirea exemplară a hotărîrilor parti­dului şi guvernului, pentru con­struirea socialismului, adună­rile de dări de seamă şi alegeri sînt precedate in fiecare an de o pregătire atentă şi plină de răspundere pe linia îndeplinirii hotăririlor de anul trecut, a sarcinilor şi obligaţiilor pe ca­re fiecare comunist le are, din hotărîrile partidului şi guver­nului, din hotărîrile adunărilor generale ale propriei organiza­ţii de partid. Cum e şi firesc, sarcinile co­muniştilor de la sate sînt iden­tice în principiu cu cele ale co­muniştilor de la oraşe, scopu­l pentru care toţi luptă fiind co­mun şi anume, construirea so­cialismului şi ridicarea treptată a nivelului de trai material şi cultural al tuturor oamenilor muncii. Ele diferă insă prin specificului locului de muncă, la oraşe comuniştii avînd de-a face de-acum cu o puternică industrie socialistă de stat, pe cită vreme la sate, suntem­ în plin proces de transformare so­cialistă a agriculturii. Peste tot la sate există muncă şi preocu­pare, şi transformarea socia­listă a agriculturii cucereşte zilnic tot mai mult teren în viaţa satelor noastre. Acesta e un merit al muncii politice desfăşurată de comunişti, o­­ confirmare a justeţei liniei po­litice a partidului nostru de transformare socialistă a sa­telor. E de la sine înţeles că în faţa organizaţiilor de bază să­teşti, nu stă numai sarcina transformării socialiste a agri­culturii, deşi aceasta e cea de prim ordin. Mai există sarcina culturalizării maselor de ţărani muncitori, a şcolarizării tuturor copiilor de vîrstă şcolară, pro­bleme edilitare de interes ob­ştesc, munca politică pe care comuniştii sînt chemaţi s-o des­făşoare în rîndurile ţăranilor muncitori pentru achitarea în VIAŢA DE PARTID_i întregime a obligaţiilor pe care fiecare le are faţă de statul nostru democrat-popular, etc. Prin prisma acestor sarcini vom vorbi in acest material despre activitatea celor trei or­ganizaţii de bază din Sinmihai, Căcuci şi Comori, din raionul Reghin. De la început trebuie să spu­nem că în ceea ce priveşte mo­bilizarea ţăranilor muncitori prin sfatul popular şi celelalte organizaţii de masă, cele trei organizaţii de bază au obţinut unele rezultate bune, con­stru­­indu-se în fiecare sat cîte-o clădire, care ridică mult faţa satelor. In satul Căcuci de pil­dă, în cinstea zilei de 7 Noiem­brie se dă în folosinţă o şcoală nouă cu trei săli de clasă, în satul Comori există una ridi­cată in roşu de asemenea ma­re şi frumoasă, iar în satul Sîn­­mih­ai, reşedinţa comunei, se fac ultimele lucrări la un că­min cultural de toată frumu­seţea, care de asemenea va fi dat în curînd in folosinţă. în­drumat de comitetul comunal de partid, sfatul popular comu­nal, prin antrenarea cetăţenilor , reuşit să scoată şi să trans­­porte o cantitate de 533,20 m c pietriş şi să realizeze 2.200 m­­­ie şanţuri in cele trei sate apar­­inătoare comunei. In curind şi drumurile Sinmihaiului vor fi ibunătăţite prin pietruirea lor, după ce se va concasa piatra care acum e depozitată in cer­­iul comunei. In comuna Sinmihai sunt şi luclee ale agriculturii socialis­­e, în fiecare sat din cele trei e­­xistînd cite o Întovărăşire. Des­i de acest lucru am vrea să vor­­bim aici în special, pentru că a­­ceasta, după cum spuneam mai sus, ar trebui să constituie pre­­ocuparea principală a comuniş­­tilor de aici. Faptul că există în fecare sat cite o întovărăşire e un lucru bun, dar că interesul organizaţiilor de bază de aici, nu se priveşte consolidarea şi mări­mea lor, nu e la înălţime, e un lu­c­­ru deja negativ. La Căcuci, de Di­dă, numai 51 familii cu 45,53 ia sint înscrise pină acum in întovărăşire, iar la Sinmihai nu­mai 65 familii cu 50,55 ha. Ne­cazul însă nu constă neapărat numai in slaba muncă politică de atragere a noi membri. El constă înainte de toate in faptul că cei înscrişi cu tot pămîntul în cele trei întovărăşiri se numără pe degete şi că din partea orga­nizaţiilor de bază nici n-a fost preocupare în acest sens, însăşi secretarul organizaţiei de bază din Căcuci, tov. Moldovan Gheorghe care ar trebui să fie exemplu, n-a înscris în întovă­răşire decit 0,62 ha din întreaga suprafaţă de 2,90 ha pe care o posedă. In Sînmihai de pildă, numărul familiilor înscrise re­prezintă aproape 50 la sută din populaţia satului pe cînd supra­faţa de teren, abia 21 la sută. Aceasta este de fapt cauza că fondul de bază nu creşte, că muncile nu se fac în comun. De aici concluzia că in perioada care a mai rămas pină cînd se vor face alegerile, cele trei or­ganizaţii de bază să-şi analizeze activitatea din acest punct de vedere şi să depună toate efor­turile pentru consolidarea mai întîi a întovărăşirilor existente în sensu­l ca toţi cei înscrişi să intre cu tot pămîntul. Numai a­­şa avem garanţia că unităţile existente se vor întări, că prin exemplul lor de superioritate vor convinge şi alţi ţărani mun­citori să urmeze drumul agri­culturii socialiste pe care majo­ritatea familiilor de ţărani mun­citori din ţara noastră deja au apucat. Aceasta natural, fără a scăpa din vedere toate celelalte sar­cini de care am vorbit mai sus. I. SIMA PRIN SATUL FOŞTILOR CĂRBUNARI .. .Cină eram mic, mă temeam grozav de oamenii aceia cu faţa şi hainele inegrite, ce treceau cu căruţele doldora de saci cu căr­buni, zilnic, pe drumul din spa­tele casei părinteşti. Dădusem crezare cuvintelor mamei care mă ameninţa că atunci cină voi fi rău, mă va da cărbunarilor, care mă vor viri în sacii cei îne­­griţi şi mă vor duce cine ştie unde, departe... departe... N-aveam de unde şti că oa­menii negri ce-şi îndrumau cu „corbaciul“ sleitele mîrţoage, erau sătui de d-ăştia ca mine şi care tocmai din cauza gurilor flăminde porniseră pe văile Ar­dealului în căutarea ţiganilor potcovari, lipsiţi de mangalul trebuitor meseriei lor. Mult mai tirziu am înţeles rostul colibelor acoperite cu pă­mint din virful cărora ieşea un fum înecăcios, am înţeles plîn­­sul roţilor, opintitul cailor cu părul de pe piept şi burtă ros de aţele hamurilor, am înţeles pricinile întunecatelor priviri ale oamenilor ce căţăraţi in virf de saci făceau drumul spre cim­­pie pentru ca să se întoarcă pes­te o săptămină în coşul căruţa, ameţiţi de băutură şi cu două mierţe de cucuruz intr-un sac peticit. Aşa i-am cunoscut pe „glăje­­rii“ din satul adîncit in munţii Gurghiului, din satul cu patru biserici şi cu multă sărăcie în case, din satul ale cărui străzi risipesc sclipiri argintii, din sa­tul in care mama vindea în fie­care duminică, oul... pe care nu se indura să-l pună în „pă­­păraie“. ★ ... Spun bătrînii şi însemnările din vechile cărţi că pină prin anul 1738 prin locurile acestea erau păduri de nestrăbătut. In acel an, stăipînul acestor pă­­minturi, baronul Bornemisa Io­sif, descoperind în nisipul adus de ape şi vînturi o mare canti­tate de silicaţi de sodiu, calciu şi potasiu, s-a hotărît să-şi construiască, pe lingă fabrica de faianţă de la Gurghiut şi nemt de sticlă, mai sus in locul de-i zice Larga şi care fabrică după ciţiva ani a fost mutată în piaţa satului de astăzi Glăjărie şi care îşi trage denumirea tocmai de la „fabrica de glajă“. Au fost aduşi atunci în poie­nile deschise din inima pădurii, meşteri din Germania şi Cehia, slovaci şi italieni, romini şi se­cui, oameni care au durat teme­lia noii aşezări. Şi mai zic cronicile că prin 1871, fabrica a fost distrusă şi oamenii, in lipsă de pămint ro­ditor din munca căruia să tră­iască, au fost nevoiţi, fie să lu­creze la pădure ca muncitori forestieri sau cărăuşi, fie să se ocupe cu cărbunăritul, ori să ia drumul satelor şi oraşelor ţării, ca zidari şi pietrari. Grea viaţă au trăit oamenii acestor locuri! Miinile lor pri­cepute trimeteau in largul ţârii aurul verde al pădurilor şi cel negru, cărbunii de lemn, iar pe masa lor rar intilneai plinea; miinile lor ridicau gări şi palate trainice cu temelie de piatră şi copiii lor tremurau de frig în bordeie! * Dar a sosit şi in Glăjărie ves­tea biruinţei, razele noii ere ad­use în sclipirea stelelor de pe bonetele ostaşilor sovietici şi în lumina privirilor lor frăţeşti. In acel septembrie al anului 1944, cină de pe plaiurile munţilor Gurghiului au început să coboa­re învingătorii, oamenii au trăit sărbătoarea ridicării frunţilor aplecate de mizeria trecutului. N-a fost uşor, dealurile Oroiu­­lui şi Sălcişului, cimitirul din mijlocul satului sunt martorii jertfelor celui mai viteaz popor ce şi-a trimis fiii să lupte şi să moară pentru eliberarea cărbu­narilor din Glăjărie şi a milioa­nelor de oameni cu viaţa la fel de înegrită de cărbunii umilin­ţei. Şi a­m pornit pietrarii, cărău­şii şi cărbunarii din satul adîn­cit în munţi, să-şi făurească via­­ţ­ă m­cmăi Fiecare aniîmbr de in cartea realizărilor vieţii, noi succese. 1948: construirea loca­lului sfatului popular, 1949: in­stalarea reţelei de telefon, 1950 : modernizarea drumurilor, 1952 : inaugurarea liniei de autobus, 1954 : terminarea alfabetizării, 1955 : construirea localului că­minului cultural, 1956 : ridicarea unui local modern pentru maga­zinul universal sătesc, 1957 uni­rea ţăranilor în întovărăşirea zootehnică, 1958 deschiderea noului cinematograf, 1959 con­struirea şcolii de 7 ani, a casei de naştere, a uzinei şi reţelei electrice. Mult ajutor au primit din par­tea statului. Dar şi oamenii au pus mină de la mină, au con­tribuit cu bani şi zile de muncă voluntară. Astfel localurile ma­gazinului modern, al şcolii cu 8 săli de clasă, al casei de naşteri, al uzinei electrice, instalaţi­a re­ţelei electrice sau telefonice, construirea unui drum de 6 km şi amenajarea şi modernizarea altora pe o lungime de 7 km, construirea saivanului pentru 500 oi şi multe altele, s-au făcut numai prin mijloace locale, prin contribuţia bănească benevolă şi muncă voluntară. Pe preşedintele sfatului tov. Darabont Francisc, pe deputata raională László Isabela, pe co­munistul şi deputatul Gergely Silvestru, pe Cozma Alexandru, pe Menyhărd Maria, Benkö Ma­ria şi Csinădi Ida, li intilneai zilnic in circumscripţiile respec­tive stind de vorbă cu alegătorii şi mobilizindu-i la lucrările de folos obştesc, pe secretarul sfa­tului László Iosif, pe comunistul Szabó Ludovic cu 64 ani in spi­nare dar cu sufletul tinăr, pe deputatul Lucaci Filon şi pe mulţi alţii, ii vedeai pe schele transformaţi in zidari şi tim­­plari, muncind cu elan pentru transformarea şi înfrumuseţarea satului lor. N-au lipsit nici cei tineri, nici tot cu pletele cărunte. Utemiştii Palcău Ionel, Hărşan Ionel, Szász Dominic, Benkö Iosif, Laszlo-Benciuc şi fraterismuSt­e­fan, Szász Ştefan, Kovács Antal şi mulţi alţii pe ale căror piep­turi suride insigna de brigadier, au muncit alături de badea Fin­na Emeric de peste 70 ani, cu Szász Iosif de 76 ani, cu László Vendel, Kocsărdi Maria şi alţi oameni cu inima plină cu viaţă nouă pe care au aducat s-o tră­iască. Satul Glăjăria, satul cărbuna­rilor de odinioară cu uliţi întor­­tochiate şi căsuţe aplecate de vreme, este azi un sat nou, pe străzile căruia locuitorii nu-şi intină pantofii,cu cinematograf, cămin, şcoală, uzină, casă de naşteri etc. Uliţele şi casele sunt luminate, cum luminate sunt şi minţile foştilor analfabeţi. Au dispărut bordeiele şi în locul lor s-au ridicat 130 case noi şi s-au renovat şi mărit 70 case. In întovărăşirea zootehnică „Dózsa György“ s-au înscris 150 ţărani cu pămint şi animale. Cărăuşii ce altădată lucrau la Cheremeul stăpinilor pădurilor, acum lucrează pentru ei, la IF.E.T. Reghin, beneficiind de salarii mărite; meseriaşii s-au unit intr-o cooperativă meşte­şugărească. Pe drumurile Ardealului nu mai întîlneşti glăjeri cu feţe şi suflete negrite, munind nişte cai, ce la lumina opaiţelor de cîlţi şi răşină par şi mai coste­livi. Dimpotrivă, pe aceeaşi oa­meni şi pe fiii şi soţiile foştilor cărbunari, ii întîlneşti seara la cinematograf, la cămin la cer­, cui agrotehnic, de cultură gene-­ rală, de croitorie, la bibliotecă şi club, sau repetind in cadrul celor 3 echipe artistice noul program ce-l pregătesc pentru 7 Noiembrie. In sală e cald şi plăcut să stai. Lumina becurilor, a feţelor, lu­mina din sufletul oamenilor, te face să te gîndeşti la cărbunarii de altădată, la viaţa lor întu­necată. Dar te face să te gîndeşti şi, la eroii ce şi-au dat viaţa pentru ca in Glăjărie să fie lu­mină. minail mmm Un început bun Anul acesta, comitetul raional al femeilor Topliţa a organizat un mai mare număr de cursuri de îndrumare pentru femeile muncitoare din raion. In sco­pul bunei funcţionări a acestora s-au selecţionat din timp, 50 propagandiste dintre cele mai bine pregătite femei. Vineri, 30 octombrie, la che­marea comitetului raional de femei, 47 dintre ele s-au pre­zentat la cabinetul raional de partid pentru pregătire. Aici ele au ascultat şi discutat confe­rinţele „Din trecutul de luptă revoluţionară a poporului nos­tru“, „Lupta poporului nostru condusă de partid pentru fău­rirea regimului democrat-popu­lar“ şi „P­.M.R., partidul cla­sei muncitoare, conducătorul poporului în lupta pentru con­struirea socialismului“. In cursul acestui an urmează să se mai ţină 18 conferinţe.

Next