Steaua Roşie, noiembrie 1959 (Anul 8, nr. 752-759)
1959-11-04 / nr. 752
n scopul îmbunătăţirii aprovizionării tehnico-materiale a unităţilor agricole socialiste In anii regimului democratpopular au luat fiinţă, pe lingă unităţile industriale şi o serie de unităţi agricole ca : S.M.T.uri, gospodării de stat, gospodării anexe, staţiuni experimentale, etc. Toate acestea au fost dotate cu tractoare şi alte maşini moderne necesare mecanizării procesului de producţie. Pentru întreţinerea în bune condiţiuni a acestor maşini şi pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului de producţie este necesar să se îmbunătăţească aprovizionarea tehnico-materială a acestor unităţi. Unităţile socialiste agricole din regiunea noastră erau aprovizionate pină în prezent cu materialele necesare de către Baza de aprovizionare nr. 5 din Oraşul Stalin prin depozitul său din Tg. Mureş. Depozitul din Tg. Mureş fiind o unitate mică, cu un spaţiu de depozitare restrîns, nu era în stare să asigure sortimentul de piese de schimb şi materiale necesare. Acest lucru făcea să crească simţitor cheltuielile de producte, să nu poată fi realizat plaiul preţului de cost ceea ce avea drept consecinţă scăderea rentabilităţii întreprinderilor. Pentru înlăturarea acestei situaţii, Comitetul regional de partid şi sfatul popular regional au analizat posibilităţile existente în vederea înfiinţării unei Baze de aprovizionare şi în Regiunea Autonomă Maghiară. In urma propunerii făcute conducerea Ministerului Agriculturii şi Silviculturii prin Direcţia generală de aprovizionare şi desfacere, a găsit de cuviinţă să ia măsuri pentru înfiinţarea unei Baze de aprovizionare la Tg. Mureş. Sarcina Bazei este aprovizionarea tuturor unităţilor agricole socialiste cu piese de schimb pentru tractoare şi maşini agricole, piese auto, rulmenţi, motoare stabile, materiale metalurgice, scule, obiecte de larg consum, echipament textil, cazarmament, materiale de construcţii, chimicale,cauciucuri, materiale specifice silviculturii, imprimate etc Prin baza de aprovizionare din Tg. Mureş se face şi redistribuirea unor piese existente ca stoc in cantităţi mari la unele unităţi. Materialele stocate pot fi redistribuite acelor unităţi care duc lipsă de asemenea materiale. Pentru reducerea cheltuielilor de transport. Baza de aprovizionare livrează mărfurile vagonabile direct la beneficiar, iar pentru mărfurile nevagonabile, În cererea unităţilor, expediază mărfurile la beneficiari prin mijloace C.F.R., P.T.T.R. şi cu mijloace auto proprii, în aşa fe ca piesele şi materialele comandate să ajungă la timp la unităţile respective. GALESCU ST. NICOLAI Adunări de dări de seamă şi alegeri în organizaţiile de bază săteşti Din activitatea organizaţiilor de bază din comuna Sînmihai Ca în fiecare an, în conformitate cu prevederile Statutului P.M.R., au loc şi in anul acesta, adunări de dări de seamă şi alegeri in organizaţiile de bază. In luna octombrie acestea au avut loc în organizaţiile de bază de la oraşe, iar in noiembrie, au loc in organizaţiile de bază de la sate. Constituind întotdeauna un minunat prilej de analiză multilaterală a activităţii organizaţiilor de bază, a fiecărui comunist în parte, în lupta lor in fruntea celorlalţi oameni ai muncii pentru îndeplinirea exemplară a hotărîrilor partidului şi guvernului, pentru construirea socialismului, adunările de dări de seamă şi alegeri sînt precedate in fiecare an de o pregătire atentă şi plină de răspundere pe linia îndeplinirii hotăririlor de anul trecut, a sarcinilor şi obligaţiilor pe care fiecare comunist le are, din hotărîrile partidului şi guvernului, din hotărîrile adunărilor generale ale propriei organizaţii de partid. Cum e şi firesc, sarcinile comuniştilor de la sate sînt identice în principiu cu cele ale comuniştilor de la oraşe, scopul pentru care toţi luptă fiind comun şi anume, construirea socialismului şi ridicarea treptată a nivelului de trai material şi cultural al tuturor oamenilor muncii. Ele diferă insă prin specificului locului de muncă, la oraşe comuniştii avînd de-a face de-acum cu o puternică industrie socialistă de stat, pe cită vreme la sate, suntem în plin proces de transformare socialistă a agriculturii. Peste tot la sate există muncă şi preocupare, şi transformarea socialistă a agriculturii cucereşte zilnic tot mai mult teren în viaţa satelor noastre. Acesta e un merit al muncii politice desfăşurată de comunişti, o confirmare a justeţei liniei politice a partidului nostru de transformare socialistă a satelor. E de la sine înţeles că în faţa organizaţiilor de bază săteşti, nu stă numai sarcina transformării socialiste a agriculturii, deşi aceasta e cea de prim ordin. Mai există sarcina culturalizării maselor de ţărani muncitori, a şcolarizării tuturor copiilor de vîrstă şcolară, probleme edilitare de interes obştesc, munca politică pe care comuniştii sînt chemaţi s-o desfăşoare în rîndurile ţăranilor muncitori pentru achitarea în VIAŢA DE PARTID_i întregime a obligaţiilor pe care fiecare le are faţă de statul nostru democrat-popular, etc. Prin prisma acestor sarcini vom vorbi in acest material despre activitatea celor trei organizaţii de bază din Sinmihai, Căcuci şi Comori, din raionul Reghin. De la început trebuie să spunem că în ceea ce priveşte mobilizarea ţăranilor muncitori prin sfatul popular şi celelalte organizaţii de masă, cele trei organizaţii de bază au obţinut unele rezultate bune, construindu-se în fiecare sat cîte-o clădire, care ridică mult faţa satelor. In satul Căcuci de pildă, în cinstea zilei de 7 Noiembrie se dă în folosinţă o şcoală nouă cu trei săli de clasă, în satul Comori există una ridicată in roşu de asemenea mare şi frumoasă, iar în satul Sînmihai, reşedinţa comunei, se fac ultimele lucrări la un cămin cultural de toată frumuseţea, care de asemenea va fi dat în curînd in folosinţă. îndrumat de comitetul comunal de partid, sfatul popular comunal, prin antrenarea cetăţenilor , reuşit să scoată şi să transporte o cantitate de 533,20 m c pietriş şi să realizeze 2.200 mie şanţuri in cele trei sate aparinătoare comunei. In curind şi drumurile Sinmihaiului vor fi ibunătăţite prin pietruirea lor, după ce se va concasa piatra care acum e depozitată in ceriul comunei. In comuna Sinmihai sunt şi luclee ale agriculturii socialise, în fiecare sat din cele trei existînd cite o Întovărăşire. Desi de acest lucru am vrea să vorbim aici în special, pentru că aceasta, după cum spuneam mai sus, ar trebui să constituie preocuparea principală a comuniştilor de aici. Faptul că există în fecare sat cite o întovărăşire e un lucru bun, dar că interesul organizaţiilor de bază de aici, nu se priveşte consolidarea şi mărimea lor, nu e la înălţime, e un lucru deja negativ. La Căcuci, de Didă, numai 51 familii cu 45,53 ia sint înscrise pină acum in întovărăşire, iar la Sinmihai numai 65 familii cu 50,55 ha. Necazul însă nu constă neapărat numai in slaba muncă politică de atragere a noi membri. El constă înainte de toate in faptul că cei înscrişi cu tot pămîntul în cele trei întovărăşiri se numără pe degete şi că din partea organizaţiilor de bază nici n-a fost preocupare în acest sens, însăşi secretarul organizaţiei de bază din Căcuci, tov. Moldovan Gheorghe care ar trebui să fie exemplu, n-a înscris în întovărăşire decit 0,62 ha din întreaga suprafaţă de 2,90 ha pe care o posedă. In Sînmihai de pildă, numărul familiilor înscrise reprezintă aproape 50 la sută din populaţia satului pe cînd suprafaţa de teren, abia 21 la sută. Aceasta este de fapt cauza că fondul de bază nu creşte, că muncile nu se fac în comun. De aici concluzia că in perioada care a mai rămas pină cînd se vor face alegerile, cele trei organizaţii de bază să-şi analizeze activitatea din acest punct de vedere şi să depună toate eforturile pentru consolidarea mai întîi a întovărăşirilor existente în sensul ca toţi cei înscrişi să intre cu tot pămîntul. Numai aşa avem garanţia că unităţile existente se vor întări, că prin exemplul lor de superioritate vor convinge şi alţi ţărani muncitori să urmeze drumul agriculturii socialiste pe care majoritatea familiilor de ţărani muncitori din ţara noastră deja au apucat. Aceasta natural, fără a scăpa din vedere toate celelalte sarcini de care am vorbit mai sus. I. SIMA PRIN SATUL FOŞTILOR CĂRBUNARI .. .Cină eram mic, mă temeam grozav de oamenii aceia cu faţa şi hainele inegrite, ce treceau cu căruţele doldora de saci cu cărbuni, zilnic, pe drumul din spatele casei părinteşti. Dădusem crezare cuvintelor mamei care mă ameninţa că atunci cină voi fi rău, mă va da cărbunarilor, care mă vor viri în sacii cei înegriţi şi mă vor duce cine ştie unde, departe... departe... N-aveam de unde şti că oamenii negri ce-şi îndrumau cu „corbaciul“ sleitele mîrţoage, erau sătui de d-ăştia ca mine şi care tocmai din cauza gurilor flăminde porniseră pe văile Ardealului în căutarea ţiganilor potcovari, lipsiţi de mangalul trebuitor meseriei lor. Mult mai tirziu am înţeles rostul colibelor acoperite cu pămint din virful cărora ieşea un fum înecăcios, am înţeles plînsul roţilor, opintitul cailor cu părul de pe piept şi burtă ros de aţele hamurilor, am înţeles pricinile întunecatelor priviri ale oamenilor ce căţăraţi in virf de saci făceau drumul spre cimpie pentru ca să se întoarcă peste o săptămină în coşul căruţa, ameţiţi de băutură şi cu două mierţe de cucuruz intr-un sac peticit. Aşa i-am cunoscut pe „glăjerii“ din satul adîncit in munţii Gurghiului, din satul cu patru biserici şi cu multă sărăcie în case, din satul ale cărui străzi risipesc sclipiri argintii, din satul in care mama vindea în fiecare duminică, oul... pe care nu se indura să-l pună în „păpăraie“. ★ ... Spun bătrînii şi însemnările din vechile cărţi că pină prin anul 1738 prin locurile acestea erau păduri de nestrăbătut. In acel an, stăipînul acestor păminturi, baronul Bornemisa Iosif, descoperind în nisipul adus de ape şi vînturi o mare cantitate de silicaţi de sodiu, calciu şi potasiu, s-a hotărît să-şi construiască, pe lingă fabrica de faianţă de la Gurghiut şi nemt de sticlă, mai sus in locul de-i zice Larga şi care fabrică după ciţiva ani a fost mutată în piaţa satului de astăzi Glăjărie şi care îşi trage denumirea tocmai de la „fabrica de glajă“. Au fost aduşi atunci în poienile deschise din inima pădurii, meşteri din Germania şi Cehia, slovaci şi italieni, romini şi secui, oameni care au durat temelia noii aşezări. Şi mai zic cronicile că prin 1871, fabrica a fost distrusă şi oamenii, in lipsă de pămint roditor din munca căruia să trăiască, au fost nevoiţi, fie să lucreze la pădure ca muncitori forestieri sau cărăuşi, fie să se ocupe cu cărbunăritul, ori să ia drumul satelor şi oraşelor ţării, ca zidari şi pietrari. Grea viaţă au trăit oamenii acestor locuri! Miinile lor pricepute trimeteau in largul ţârii aurul verde al pădurilor şi cel negru, cărbunii de lemn, iar pe masa lor rar intilneai plinea; miinile lor ridicau gări şi palate trainice cu temelie de piatră şi copiii lor tremurau de frig în bordeie! * Dar a sosit şi in Glăjărie vestea biruinţei, razele noii ere aduse în sclipirea stelelor de pe bonetele ostaşilor sovietici şi în lumina privirilor lor frăţeşti. In acel septembrie al anului 1944, cină de pe plaiurile munţilor Gurghiului au început să coboare învingătorii, oamenii au trăit sărbătoarea ridicării frunţilor aplecate de mizeria trecutului. N-a fost uşor, dealurile Oroiului şi Sălcişului, cimitirul din mijlocul satului sunt martorii jertfelor celui mai viteaz popor ce şi-a trimis fiii să lupte şi să moară pentru eliberarea cărbunarilor din Glăjărie şi a milioanelor de oameni cu viaţa la fel de înegrită de cărbunii umilinţei. Şi am pornit pietrarii, cărăuşii şi cărbunarii din satul adîncit în munţi, să-şi făurească viaţă mcmăi Fiecare aniîmbr de in cartea realizărilor vieţii, noi succese. 1948: construirea localului sfatului popular, 1949: instalarea reţelei de telefon, 1950 : modernizarea drumurilor, 1952 : inaugurarea liniei de autobus, 1954 : terminarea alfabetizării, 1955 : construirea localului căminului cultural, 1956 : ridicarea unui local modern pentru magazinul universal sătesc, 1957 unirea ţăranilor în întovărăşirea zootehnică, 1958 deschiderea noului cinematograf, 1959 construirea şcolii de 7 ani, a casei de naştere, a uzinei şi reţelei electrice. Mult ajutor au primit din partea statului. Dar şi oamenii au pus mină de la mină, au contribuit cu bani şi zile de muncă voluntară. Astfel localurile magazinului modern, al şcolii cu 8 săli de clasă, al casei de naşteri, al uzinei electrice, instalaţia reţelei electrice sau telefonice, construirea unui drum de 6 km şi amenajarea şi modernizarea altora pe o lungime de 7 km, construirea saivanului pentru 500 oi şi multe altele, s-au făcut numai prin mijloace locale, prin contribuţia bănească benevolă şi muncă voluntară. Pe preşedintele sfatului tov. Darabont Francisc, pe deputata raională László Isabela, pe comunistul şi deputatul Gergely Silvestru, pe Cozma Alexandru, pe Menyhărd Maria, Benkö Maria şi Csinădi Ida, li intilneai zilnic in circumscripţiile respective stind de vorbă cu alegătorii şi mobilizindu-i la lucrările de folos obştesc, pe secretarul sfatului László Iosif, pe comunistul Szabó Ludovic cu 64 ani in spinare dar cu sufletul tinăr, pe deputatul Lucaci Filon şi pe mulţi alţii, ii vedeai pe schele transformaţi in zidari şi timplari, muncind cu elan pentru transformarea şi înfrumuseţarea satului lor. N-au lipsit nici cei tineri, nici tot cu pletele cărunte. Utemiştii Palcău Ionel, Hărşan Ionel, Szász Dominic, Benkö Iosif, Laszlo-Benciuc şi fraterismuStefan, Szász Ştefan, Kovács Antal şi mulţi alţii pe ale căror piepturi suride insigna de brigadier, au muncit alături de badea Finna Emeric de peste 70 ani, cu Szász Iosif de 76 ani, cu László Vendel, Kocsărdi Maria şi alţi oameni cu inima plină cu viaţă nouă pe care au aducat s-o trăiască. Satul Glăjăria, satul cărbunarilor de odinioară cu uliţi întortochiate şi căsuţe aplecate de vreme, este azi un sat nou, pe străzile căruia locuitorii nu-şi intină pantofii,cu cinematograf, cămin, şcoală, uzină, casă de naşteri etc. Uliţele şi casele sunt luminate, cum luminate sunt şi minţile foştilor analfabeţi. Au dispărut bordeiele şi în locul lor s-au ridicat 130 case noi şi s-au renovat şi mărit 70 case. In întovărăşirea zootehnică „Dózsa György“ s-au înscris 150 ţărani cu pămint şi animale. Cărăuşii ce altădată lucrau la Cheremeul stăpinilor pădurilor, acum lucrează pentru ei, la IF.E.T. Reghin, beneficiind de salarii mărite; meseriaşii s-au unit intr-o cooperativă meşteşugărească. Pe drumurile Ardealului nu mai întîlneşti glăjeri cu feţe şi suflete negrite, munind nişte cai, ce la lumina opaiţelor de cîlţi şi răşină par şi mai costelivi. Dimpotrivă, pe aceeaşi oameni şi pe fiii şi soţiile foştilor cărbunari, ii întîlneşti seara la cinematograf, la cămin la cer, cui agrotehnic, de cultură gene- rală, de croitorie, la bibliotecă şi club, sau repetind in cadrul celor 3 echipe artistice noul program ce-l pregătesc pentru 7 Noiembrie. In sală e cald şi plăcut să stai. Lumina becurilor, a feţelor, lumina din sufletul oamenilor, te face să te gîndeşti la cărbunarii de altădată, la viaţa lor întunecată. Dar te face să te gîndeşti şi, la eroii ce şi-au dat viaţa pentru ca in Glăjărie să fie lumină. minail mmm Un început bun Anul acesta, comitetul raional al femeilor Topliţa a organizat un mai mare număr de cursuri de îndrumare pentru femeile muncitoare din raion. In scopul bunei funcţionări a acestora s-au selecţionat din timp, 50 propagandiste dintre cele mai bine pregătite femei. Vineri, 30 octombrie, la chemarea comitetului raional de femei, 47 dintre ele s-au prezentat la cabinetul raional de partid pentru pregătire. Aici ele au ascultat şi discutat conferinţele „Din trecutul de luptă revoluţionară a poporului nostru“, „Lupta poporului nostru condusă de partid pentru făurirea regimului democrat-popular“ şi „P.M.R., partidul clasei muncitoare, conducătorul poporului în lupta pentru construirea socialismului“. In cursul acestui an urmează să se mai ţină 18 conferinţe.