Steaua Roşie, martie 1960 (Anul 9, nr. 786-794)

1960-03-02 / nr. 786

Toate gospodăriile agricole de stat­­ la nivelul celor fruntaşe Directivele Congresului al ll-lea al Partidului Muncitoresc Român au trasat sarcini de mare răspundere gospodăriilor agricole de stat, pentru ca ele să devină mari producătoare de cereale-marfă, producătoare de carne, lapte, animale de prăsilă, de material săditor, horti-viticol şi de seminţe selecţionate. Sprijinite de partidul şi statul nostru, gospodăriile agricole de stat ocupă un loc de mare importanţă în asigurarea fondului central al statului. Ele s-au afirmat ca centre pu­ternice ale agriculturii socialiste la sate, ilustrind in mare măsură superioritatea agricul­turii socialiste mecanizate şi a aplicării metodelor agrotehnice ştiinţifice. După cum s-a mai scris, în ziua de 24 februarie a.c., din iniţiativa comitetului re­gional de partid a avut loc la Tg. Mureş o consfătuire in cadrul căreia s-a analizat activi­tatea gospodăriilor agricole de stat din regiunea noastră pe anul 1959. Scoţînd la iveală realizările de seamă precum şi lipsurile ce mai persistă incă, consfătuirea a stabilit că gos­podăriile agricole de stat din regiunea noastră au toate condiţiile pentru realizarea de be­neficii cit mai mari, şi că toate gospodăriile agricole de stat trebuie ridicate la nivelul ce­lor fruntaşe. Să producem mai mult şi mai ieftin An de an gospodăriile agricole de stat din regiunea noastră s-au dezvoltat şi s-au întărit. A cres­cut suprafaţa agricolă deţinută de ele, a crescut producţia la hectar. In anul 1959, bunăoară, suprafaţa agricolă a gospodăriilor agricole de stat a crescut cu 51 la sută. Suprafaţa arabilă a crescut cu 63 la sută, fîneţele cu 32 la sută, păşunile cu 40 la sută, live­zile cu 24 la sută, suprafaţa ocu­pată cu vii cu 3 la sută etc. In anul 1959 gospodăriile agri­cole de stat au obţinut o producţie medie la hectar de 2.037 kg la grîul de toamnă, de 2.464 kg la secara de toamnă, de 2.448 kg la orzul de toamnă etc. Gospodăria agricolă de stat din Catalina a realizat o producţie medie la hec­tar de 2610 kg la grîu, 2670 kg la secară şi 16 700 kg la legume. Pro­ducţii mari au obţinut şi alte gos­podării. Insă faţă de condiţiile ce le-au fost create, unele gospodării au obţinut producţii mult sub posibi­lităţi. Faptul că unele gospodării agri­cole de stat nu obţin producţii mul­ţumitoare nu este întîmplător. In­ginerii şi tehnicienii lor, neglijea­ză aplicarea agrotehnicii avansate în lucrarea pămîntului. Aşa se in­­tîmplă de pildă, la G.A.S. Vîrghiş, unde ani de-a rîndul grîul se în­­sămînţează după grîu. Este negli­jată aici şi executarea arăturilor adînci de toamnă. Desigur culturile prăşitoare ne­cesită aplicarea unei agrotehnici mai avansate decît culturile păioa­­se. Tocmai datorită neaplicării me­todelor corespunzătoare producţii­le obţinute la culturile prăşitoare sunt mult sub posibilităţile reale. G.A.S. Catalina, de exemplu, si­tuată în aşa zisa ţară a cartofilor a realizat în 1959 o producţie re­lativ slabă la cartofi. Producţia redusă se datoreşte faptului că nu s-au executat lucrările de întreţi­nere corespunzătoare şi nici nu s-a luptat pentru combaterea dău­nătorilor. Gospodăria agricolă de stat din Band a obţinut în 1959 o produc­ţie medie de 2.040 kg porumb la hectar. La Band însă există posi­bilitatea pentru obţinerea de pro­ducţii mult mai mari. Dacă con­siliul gospodăriei acorda mai ma­re atenţie lucrărilor de întreţinere, dacă cele 180 ha cu porumb se prăşeau de cel puţin 3 ori, se pu­tea obţine uşor o producţie medie de­­3.000 kg porumb la hectar. A­­ceasta înseamnă că gospodăria pu­tea obţine în plus 175 tone de po­rumb. Cauza obţinerii unei pro­ducţii sub posibilităţi este şi den­sitatea mică de plante la hectar. Aici, la Band, s-au asigurat la porumb numai 17.000 plante la hectar, adică numai jumătate din cantitatea necesară. In unele gospodării agricole de stat, lucrările de întreţinere a cul­turilor s-au efectuat cu întîrziere ceea ce a dus, în primul rînd, la obţinerea de producţii mici şi în al doilea rînd, la depăşirea cheltu­ielilor de producţie. Prăşitul, bu­năoară, făcîndu-se cu întîrziere a necesitat mai multe braţe de mun­că, mai multe cheltuieli. Iată deci din ce­ cauză unele gospodării a­­gricole de stat au depăşit limitele de cheltuieli la majoritatea pro­duselor. Unii conducători de G.A.S. caută să justifice depăşirea limi­telor de cheltuieli pe seama nerea­­lizării producţiei planificate. Cu ce se justifică atunci depăşirea li­mitei de cheltuieli nu numai pe unitate de produs dar şi pe hec­tar? Desigur o cauză a depăşirii cheltuielilor este executarea lucră­rilor agricole manual, neglijîndu­­se mecanizarea. Analizîndu-se fe­lul cum au fost folosite mijloacele mecanizate la lucrările de întreţi­nere a culturilor, rezultă că prăşi­tul mecanic s-a executat numai pe 3.456 ha, adică numai pe 63 la sută din suprafaţă. In asemenea condiţii nu e întîmplător faptul că gospodăria agricolă de stat din Sîncrai a depăşit preţul de cost la porumb boabe cu 858 lei/tonă, G.A.S. Band cu 490 lei/tonă, iar G.A.S. Vîrghiş cu 938 lei/tonă etc. La porumbul pentru siloz de ase­meni cheltuielile au fost prea mari. In timp ce G.A.S. Lăzarea, de pil­dă, obţine tona de grîu-secară la un preţ de cost mai mic cu 330 lei decît cel planificat, G.A.S. Sîn­­georgiu depăşeşte preţul de cost cu 246 lei/tonă. Acest fapt demonstrează fără putinţă de tăgadă că gospodăriile agricole de stat pot şi trebuie să producă cît mai mult şi cît mai ieftin. In această direcţie însă este ne­cesară mai multă preocupare din partea organizaţiilor de bază şi a consiliilor gospodăriilor agricole de stat. In primul rînd, gospodă­riile agricole de stat trebuie să constituie exemple în privinţa apli­cării agrotehnicii ştiinţifice în lu­crarea pămîntului. Atît arăturile, însămînţările cît şi lucrările de întreţinere a culturilor să fie exe­cutate în timpii optimi recoman­daţi de agrotehnică. Densitatea plantelor la hectar să fie, de ase­meni, cea indicată. O mare atenţie trebuie acordată extinderii meca­nizării la toate lucrările agricole. Anul acesta gospodăriile agrico­le de stat din regiunea noastră vor dezvolta mult faţă de anul trecut cultura porumbului pentru siloz, ajungîndu-se la 2.164 ha. Porumbul pentru siloz trebuie cul­tivat la fel ca şi cel pentru boa­be. Deosebirea este însă că porum­bul siloz­ se recoltează în faza lap­­te-ceară. In felul acesta, gospodăriile a­­gricole de stat vor obţine produc­ţii tot mai sporite şi tot mai ief­tine. Realizari si sarcini noi In lupta pentru mai multă carne si lapte Realizări de seamă înregistrea­ză gospodăriile agricole de stat în dezvoltarea sectorului zootehnic. In anul 1959 bunăoară, efectivul de bovine al gospodăriilor a crescut cu 1.148 capete,­­ din care 621 vaci, cu 6.923 capete ovine etc. Prevederile planului de creşte­re în greutate la bovine s-au de­păşit în 1959 cu 9 la sută, consu­­mîndu-se, 9,3 unităţi nutritive pentru un kilogram de creştere în greutate. La porcine pînă la 30 de kg de asemeni sporul zilnic de creştere în greutate a fost depăşit cu 12 grame, cu un consum mai mic cu 0,3 unităţi nutritive decît cel planificat. La această catego­rie s-a înregistrat o depăşire de spor de 41.973 kg şi o economie de 144.697 unităţi nutritive. La por­cine în general depăşirea sporului de creştere în greutate se cifrează la 31.525 kg, cu o economie de 51.156 unităţi nutritive. In anul 1959 gospodăriile agri­cole de stat din regiunea noastră pe lîngă cele 595 tone grîu-secară, 537 tone legume, 8 vagoane de vin etc., livrate peste plan, au mai dat peste prevederile planului cu 18 la sută mai mult lapte pentru I.C.I.L. şi cu 10 la sută mai multă carne pentru Ministerul Industriei Bu­nurilor de Consum. Densitatea animalelor la suta de hectare este însă mai mică decît cea indicată de conferinţa regiona­lă de partid. In anul 1959 de e­­xemplu, în timp ce suprafaţa agri­colă a gospodăriilor de stat a crescut cu peste 50 la sută, efecti­vul de bovine a crescut numai cu 32,5 la sută. In ce priveşte producţia animală aceasta nu este încă mulţumitoare La laptele de vacă bunăoară, pro­ducţia medie pe cap de vacă fu­rajată obţinută în anul 1959 este mai mică cu 67 litri decît cea din 1958. Şi acest lucru nu este întîm­plător. In timp ce în 1958 s-a asi­gurat cîte 7,3 tone nutreţ însilozat pe cap de vacă, în 1959 s-au asi­gurat numai 6,7 tone. Iată deci cauza principală a producţiei scă­zute. De asemeni, producţia scă­zută se datoreşte faptului că în unele gospodării furajarea s-a fă­cut unilateral, raţiile nu s-au în­tocmit pe baza normativelor, nu s-a respectat programul de grajd etc. Toate acestea au făcut ca unele gospodării să obţină producţii de lapte sub posibilităţi. In timp ce la G.A.S. Reghin s-a obţinut o producţie medie pe cap de vacă furajată de 3.080 litri lapte, la G.A.S. Vîrghiş s-au realizat nu­mai 1.920 litri. Planul de lapte a fost realizat numai în proporţie de 87 la sută şi de gospodăriile de stat din Ozun, Band şi Filiaş. Unele gspodării agricole de stat au căutat, după cum spune pro­verbul „să-şi fure căciula“. Aşa de pildă, deşi pentru anul 1959 au avut asigurat în medie cîte 6,7 tone nutreţ însilozat pe cap de va­că, aceasta a fost de slabă calita­te. Recoltarea porumbului de siloz în 1958 s-a făcut cînd acesta nu mai avea valoare nutritivă mare, avînd tulpinele şi frunzele uscate. Realizările obţinute de multe gospodării agricole de stat din re­giunea noastră în cursul anului 1959 demonstrează că toate gos­podăriile de stat pot deveni mari producătoare de cereale, de carne şi lapte, unităţi rentabile. Gospo­dăria agricolă de stat din Reghin a încheiat anul 1959 cu un bene­ficiu de 505.000 lei, cea din Cata­lina a obţinut 365.000 lei, G.A.S. Ozun 301.000 lei, Filitelnic 263.000 lei, Batoş 221.000 lei, Lăzarea 75.000 lei, iar Gorneşti 17.000 lei. Este de datoria organizaţiilor de partid şi a consiliilor gospodă­riilor de stat să ridice toate gos­podăriile la nivelul celor frunta­șe, pentru ca anul 1960 să aducă fiecărei gospodării de stat din re­giunea noastră beneficii cît mai mari. ­gy›pteran­a radie›| Perspective măreţe Anul acesta am umblat prin mul­te gospodării agricole colective. Peste tot am aflat că în acest an colectiviştii sunt hotărîţi să spo­rească veniturile băneşti, să creas­că mai multe animale, să obţină recolte cît mai bogate. Acest lu­cru dovedeşte că membrii gospo­dăriilor colective luptă cu elan pentru înfăptuirea sarcinilor in­dicate de partidul nostru. Colectiviştii din Acăţari, raio­nul Tg. Mureş, bunăoară, anul a­­cesta vor face un mare salt în dezvoltarea gospodăriei. Acest lu­cru este oglindit de planul de pro­ducţie şi de planul de venituri și cheltuieli aprobate de adunarea generală. Pînă acum eforturile colectiviş­tilor de aici au fost îndreptate mai mult în­spre cultura plantelor. In schimb au fost neglijate ramurile anexe, care de altfel constituie izvoare nesecate de venituri pen­tru gospodăriile colective. Anul trecut de pildă, din cei 611.000 lei realizaţi de gospodărie, numai 55.000 lei provin din creşterea a­­nimalelor. Cu îndrumarea organizaţiei de bază, consiliul de conducere a a­­nalizat temeinic posibilităţile de dezvoltare a gospodăriei. Colecti­viştii au ajuns la concluzia că în­­tr-adevăr dacă vor să facă un salt înainte în dezvoltare gospodăriei este necesar să pună pe primul loc creşterea animalelor. Şi aceasta în primul rînd, pentru că animale­le aduc venituri mari şi în al doi­lea rînd, asigură gunoiul de grajd necesar, fără de care nu este po­sibilă obţinerea de recolte sporite. Colectiviştii din Acăţari au pre­văzut ca în acest an veniturile bă­neşti realizate de gospodărie să atingă suma de 952.000 lei. Din această sumă, 204.600 Iei ar pro­veni din sectorul zootehnic. In acest sens vor spori simţitor ---------------------------—­i numărul de animale. Numărul bo­vinelor de pildă, va creşte de la 114 la 238, din care 107 vaci de lapte. Va spori simţitor şi numă­rul de porci. Anul acesta gospodă­ria va ingrăşa 50 de porci pină la greutatea de 100 kg, pe care îi va valorifica pe bază de contract. Gospodăria va creşte şi 3.000 de păsări. Creşterea numărului de anima­le impune şi construirea de graj­duri. Anul acesta colectiviştii vor construi două grajduri noi, unul pentru 100 capete de porci şi unul pentru 100 capete tineret bovin. Materialul necesar construcţiei este deja asigurat, mare parte din resurse locale. Pentru asigurarea furajelor ne­cesare şi de bună calitate colecti­viştii de aici cultivă anul acesta 15 ha cu porumb pentru siloz. Nu­treţul însilozat va constitui furajul de bază în hrana animalelor. O mare atenţie se acordă nu numai creşterii animalelor ci şi culturii plantelor. Sporirea pro­ducţiei la hectar constituie o pre­ocupare de seamă a colectivişti­lor. Prin buna pregătire a terenu­lui şi aplicarea metodelor agro­tehnice înaintate colectiviştii s-au angajat să obţină pe cele 45 hec­tare cultivate cu sfeclă de zahăr o producţie medie la hectar de 30.000 kg. Un mare aport la dezvoltarea gospodăriei sunt hotărîţi să aducă tinerii. Utemiştii de aici s-au an­gajat să efectueze muncă volun­tară la construcţii în valoare de 5.000 lei, să însilozeze 10 vagoa­ne nutreţ şi să cultive tot prin muncă voluntară 5 ha cu porumb siloz. In ce priveşte producţia, echipa de tineret s-a angajat să obţină la sfecla de zahăr o producţie cu 10 la sută mai mare decit celelal­­te echipe din gospodărie. - -----------------------------­DOMAHIDI GY. Să punem baze trainice recoltei din acest an Filele calendarului indică apro­pierea zilelor de primăvară. Ţăra­nilor muncitori din toate sectoare­le de activitate în primăvara aces­tui an le revin sarcini măreţe. Conferinţa regională de partid, în baza posibilităţilor reale ale regiunii noastre a recomandat lucrătorilor de pe ogoare de a ob­ţine în medie la hectar în anul a­­cesta cîte 2.000 kg grîu, 2.100 kg secară, 2.700 kg orz de toamnă, 2.300 kg porumb boabe, 25.000 kg­­sfeclă de zahăr, cel puţin 22.000 kg cartofi etc. Or, aceste producţii vor fi obţinute numai atunci dacă toate lucrările de pregătire a so­lului, de însămînţare, întreţinere etc., vor fi făcute la timp şi în ce­le mai bune co­­diţiuni. Pentru a transpune în fapte ce­le arătate mai sus, comitetul exe­cutiv al sfatului popular regional a indicat unele măsuri, ca selec­ţionarea seminţelor, precum şi tri­miterea seminţelor spre analiză laboratorului regional de contro­lul seminţelor. Această operaţie urma să fie terminată încă în cursul lunii februarie a. c. Deşi sîntem în luna martie, mai sînt totuşi multe G.A.C.-uri şi întovă­răşiri în raioanele Cristuru Se­cuiesc, Odorhei şi Reghin care în­că nu au trimis seminţele pentru probă. Intrucît îngrăşarea solului cu gunoi de grajd asigură importante sporuri de recoltă, s-a prevăzut ca pe o suprafaţă de peste 50.000 ha să fie transportate îngrăşăminte naturale, pe alte 25.000 ha să fie aplicate îngrăşăminte artificiale şi să fie folosite peste 28.000 doze îngrăşăminte bacteriene. Pe lîngă aceste măsuri o mare atenţie trebuie acordată şi aprovi­zionării din timp a cooperativelor cu prafurile necesare tratării se­minţelor ce vor fi folosite în a­­ceastă primăvară. O măsură care, de asemenea, trebuie neapărat respectată este de a nu folosi la însămînţare de­cît numai sămînţă selecţionată, de soi, analizată de laboratorul regio­nal de controlul seminţelor. Se­minţele necorespunzătoare vor tre­bui să fie schimbate neapărat, in­tr-un timp scurt prin bazele de re­cepţie, care dispun de seminţe co­respunzătoare. O sarcină imediată a lucrători­lor de pe ogoare, a inginerilor şi tehnicienilor este de a verifica te­renurile însămînţate din toamnă, pentru a vedea dacă nu bălteşte apa pe semănături, şi a lua mă­suri de scurgere a apei acolo un­de e cazul. Procurarea îngrăşă­mintelor artificiale necesare pen­tru stimularea cerealelor slab ie­şite din iarnă, pregătirea semin­ţelor ce vor fi folosite la însămîn­­ţările din prima urgenţă ca : orz, ovăz, mazăre, sfeclă de zahăr şi altele sunt deasemeni sarcini de mare importanţă. Se recomandă la însămînţatul sfeclei de zahăr şi plantatul car­tofilor, folosirea gromerulelor şi tuberculilor în prealabil farovizaţi, şi aceasta pe o suprafaţă de aproa­pe 3.000 ha. Plenara C.C. al P.M.R. din de­cembrie anul trecut, a scos la iveală uriaşele avantaje ale po­rumbului de siloz. De aceea, gos­podăriile agricole colective, în special, vor trebui să rezerve a­­cestei culturi 25 la sută din în­treaga suprafaţă cultivată cu po­rumb. O sarcină importantă este şi a­­ceea de a extinde suprafeţele cul­tivate cu legume şi zarzavaturi. Or, pregătirile necesare în vede­rea procurării materialului sădi­­tor nu se desfăşoară tocmai aşa cum ar trebui. Din cele peste 120.000 m­p răsadniţe calde, sunt prea puţine puse la punct. Spre deosebire de alţi ani, în primăvara acestui an vor fi plantaţi peste 250.000 pomi fructi­feri în masiv, în mare parte în tere­nuri neproductive. Pentru procu­rarea la timp a materialului sădi­­tor e necesar ca sfaturile populare raionale şi comunale, la fel ca şi gospodăriile colective să ia din timp măsuri pentru a încheia con­tracte cu pepinierele. O dată ce timpul va permite să fie săpate gropile unde pomii vor fi plantaţi, avîndu-se grijă ca pămîntul să fie aşezat de o parte şi alta a gropii, aşa cum s-a învăţat la cursurile agrotehnice. In buna desfăşurare a lucrărilor agricole de primăvară un rol de seamă îl au organele şi organiza­ţiile de partid, comitetele executi­ve ale sfaturilor populare care tre­buie să organizeze în aşa fel cam­pania de primăvară ca toate lu­crările să se desfăşoare la timp şi în cele­­mai­­bune­ condiţiuni.

Next