Steaua Roşie, aprilie 1960 (Anul 9, nr. 795-803)

1960-04-02 / nr. 795

ŞEFUL DE BRIGADĂ In urmă cu zece mi, cină ştefan Singeorzan a venit la S.M.T. Tg. Mureş, ştia să mî­­nuiască plugul, coasa sau se­cera. Tractoarele şi maşinile pentru el erau un lucru nou. Dorinţa sa era însă să le cu­noască şi pe acestea, să de­vină tractorist, şi iată-l pe tînărul Singeor­zan in rindul tractoriştilor. După scurt timp a fost trimis la o şcoală de şefi de briga­dă, unde de asemenea a fost calificat printre primii. întors în staţiune a depus mult interes ca brigada sa să se situeze in toate campa­niile printre cele fruntaşe. In timpul campaniilor de repa­raţii, in ateliere, a muncit cu multă râvnă, alături de me­canicii din atelier şi tracto­rişti pentru ca tractoarele să fie reparate în cele mai bune condiţiuni. Colectiviştii din Nazna şi Pănet şi Intovărăşiţii din Sin­­craiu de Mureş, Berghia, Sin­­tioana de Mureş au de spus numai lucruri bune despre şeful de brigadă Ştefan Sin­georzan, cit şi despre tracto­riştii din brigada lui. Desigur că munca neobo­sitului şef de brigadă, dra­gostea lui faţă de tractoriştii din brigadă, a fost mult a­­preciată de organizaţia de bază din cadrul staţiunii. A­­cestea au făcut ca şeful de brigadă să fie primit in rin­dul candidaţilor de partid, iar mai tirziu in rindul mem­brilor de partid. Organizaţia de partid din S.M.T. se mindreşte cu ase­menea muncitori, se bizuie pe ei şi le încredinţează sar­cini pe care aceştia , ca şi şeful de brigdă, ştefan Sin­georzan, le îndeplinesc cu conştiinciozitate GHEORGHIŢA PETRU Postul de corespondenţi voluntari de la S.M.T. Tg. Mureş Di’­i experienţa întovărăşirilor fruntaşe Exemplul întovărăşiţilor din Tuşnad-sat In 1952 citeva familii de ţă­rani muncitori din Tuşnad-sat, raionul Ciuc, au pus bazele unei intovărăşiri agricole. De atunci, an de an, întovărăşirea s-a dez­voltat şi consolidat, încă în 1958 ea cuprindea tot satul. In scopul sporirii producţiei la hectar şi intr-un cuvînt a ve­niturilor ţăranilor muncitori, o atenţie deosebită s-a acordat organizării m­uncii în comun. Această întovărăşire deţine peste 1.200 ha teren, din care 832 ha teren arabil. Desigur, pentru ca această suprafaţă să poată fi lucrată la timp şi în bune con­­diţiuni este necesară o temeinică muncă de îndrumare şi control. De acest lucru intovărăşiţii din Tuşnad-Sat şi-au dat bine sea­ma. De aceea, pentru ajutorarea preşedintelui şi a secretarului­­casier au fost numiţi de aduna­rea generală 5 șefi de sector, care coordonează muncile din punct de vedere cantitativ și ca­litativ, pe sectoare. Sectoarele cuprind cite 40—65 familii și cite 130—180 ha teren arabil. De exemplu, în sectorul I sunt 64 fa­milii cu 181 ha teren, iar în sec­torul V, 44 familii cu 149 ha te­ren arabil. Şefii de sectoare ţin o legătură permanentă cu preşe­dintele întovărăşirii; ei stabilesc muncile care trebuie executate şi la terminarea lucrărilor mă­soară cantitatea muncii execu­tată de fiecare familie. Şefii de sectoare primesc o retribuţie în bani sau în natură, în valoare de cite 300 lei lunar. Dar­ nici şefii de sectoare nu pot cuprinde munca pe suprafe­ţele mari pe care le au. De aceea fiecare sector a fost împărţit în cite 3 echipe, în mod diferenţiat. De exemplu, sectorul I cuprinde următoarele familii şi suprafeţe: Şefii de echipe fac mobilizarea membrilor la muncă; ei parti­cipă efectiv la muncile agricole, iar după funcţia lor nu primesc nici o retribuţie. Suprafeţele care urmează să fie insămînţate sunt stabilite prin planul de producţie, care nu este altceva decit centraliza­torul planurilor de cultură in­dividuale. Adică şefii de sectoare împreună cu fiecare întovărăşit stabilesc în fiecare an, pe baza unui formular tipărit de către raionul Ciuc, suprafeţele ce ur­mează a fi insămînţate. Tot pe acest formular se trec şi canti­tăţile de seminţe care se reţin de la fiecare întovărăşit pentru însămînţarea suprafeţelor sta­bilite. Pe baza planului de producţie, arăturile şi însămînţările se fac în comun, de către S.M.T. sau de către membrii întovărăşirii. Pentru muncile executate înto­­vărăşiţii primesc zile-muncă pe baza normelor aprobate de adu­narea generală. Suprafeţele în­­sămînţate se repartizează mem­brilor pentru Întreţinere şi re­coltare. Pentru aceste munci, la fel se dau zile-muncă, care se ţin în evidenţă pe fişele indivi­duale ale membrilor şi în cărţile de muncă. Evidenţa zilelor-mun­­că efectuate de fiecare întovără­şit se ţine de către Molnár Eme­tic, secretarul-casier al întovă­răşirii, pe baza evidenţelor pri­mare furnizate de către şefii de sectoare. Retribuirea se face pe baza zilelor-muncă efectuate de fiecare întovărăşit, atît cu braţele cit şi cu atelajele. Cu acest sistem de repartizare cca. 60 la sută din cantităţile repar­­tizabile se distribuie pe baza muncii efectuate, iar 40 la sută după pămînt. După recoltare, primele canti­­tăţi de produse se predau sta­­turi în contul muncii S.M.T.­­ului, și în contul contractelor în­cheiate. In acest an de exemplu, au fost contractate 43.200 kg grîu şi secară, 32.860 kg orz, 1.814.000 kg cartofi, 1.800 kg caş, 440 kg li­nă, precum şi mari cantităţi de in şi sfeclă de zahăr. Pentru plata conducerii şi ad­ministraţiei din produsele re­coltate se reţine 1,5 la sută, din care preşedintelui şi secretarului casier se dau produse în valoare de cite 700 lei lunar, contabilei şi magazionerului în valoare de 500 lei lunar, iar şefilor de sec­toare cite 300 lei lunar. Dacă cantităţile reţinute depăşesc re­tribuirea stabilită, atunci plusul se virează în contul fond­ului de bază, iar dacă ele nu ajung, a­­tunci retribuirea personalului de conducere se micşorează, adică aceasta este un stimulent pen­tru mărirea producţiilor. Prin această formă de orga­nizare şi retribuire a muncii se rezolvă cu succes şi îngrăşarea comună a terenurilor. Terenul care se însăminţează cu cartofi şi sfeclă de zahăr trebuie îngră­şat în mod obligator. Cei care nu îngraşă terenul stabilit li se scad pentru fiecare 800 kg bă­legar neadus, cite 15 kg cereale. Este foarte interesantă şi forma în care se completează fondul de bază al întovărăşirii. Adunarea generală a hotărît ca fiecare familie după fiecare an de teren adus în întovărăşire să contribuie cu 1,5 kg cartofi. La fel se repartizează în contul fon­dului de bază şi diferenţa de preţ ce se dă pentru cartofii de săminţă, faţă de cartofii con­tractaţi obişnuiţi şi diferenţa de preţ ce se dă întovărăşirii pentru sfecla de zahăr faţă de sectorul individual. Prin această metodă în anul trecut s-a repartizat la fondul de bază suma de 121.965 lei. întovărăşirea din Tuşnad-sat a pornit pe un drum bun; exem­plul ei merită să fie urmat şi de alte întovărăşiri. FAZAKAS ERNEST Echipa 1 2 3 Familii 29 23 22 Suprafaţa arabilă ha 56 63 62 In gospodăriile colective Mai multă preocupare pentru cumpărarea de animale După cum de altfel s-a mai scris, regiunea noastră dispune de con­diţii deosebit de favorabile pentru dezvoltarea creşterii animalelor. In această privinţă conferinţa re­gională de partid a indicat căile concrete pentru continua creştere a numărului de animale şi sporirea productivităţii animalelor. Alăturîndu-se chemării la între­cerea lansată de gospodăria colec­tivă din Tuşnad, numeroase gospo­dării colective au trecut la cumpă­rarea animalelor pentru a deţine 48 capete bovine din care 22 vaci la suta de hectare teren agricol. In fiecare gospodărie colectivă există posibilităţi pentru a procura în scurt timp numărul de animale prevăzut în planul de producţie. In acest sens pe lingă fondurile proprii, statul a pus la dispoziţia gospodăriilor colective mari sume de bani în vederea cumpărării de animale. Gospodăriile colective au posibi­litatea să sporească numărul de animale, cumpărînd vaci de la co­lectivişti. După cum știm, statu­tul model al gospodăriilor agricole colective prevede că în proprieta­tea personală a colectiviştilor ră­­mîn şi animale de producţie: o vacă sau bivoliţă, două capete ti­neret bovin pînă la vîrsta de 2 ani precum şi porci, oi etc. Mulţi ţărani muncitori care înainte de a intra în gospodăriile colective nu deţineau vite, azi au vaci. Şi, după cum am arătat mai sus ei deţin pe lingă o vacă cu lapte şi două capete tineret bovin pînă la vîrs­ta de 2 ani. Dar acest tineret creş­te, şi astfel se obţin vaci sau boi. Ce fac colectiviştii cu surplusul de vaci? Această problemă am mai tra­tat-o în coloanele ziarului nostru, scoţînd în evidenţă faptul că aces­te vaci pot fi cumpărate de gospo­dăriile agricole colective. Organizaţia de bază din cadrul gospodăriei agricole colective din Ideciu de Sus, a analizat temeinic această situaţie. Apoi, în adunări generale s-a arătat colectiviştilor cit este de avantajoasă creşterea animalelor în gospodăria colecti­vă. Gospodăria colectivă are po­sibilitatea să cultive porumb siloz, să introducă o furajare ştiinţifică, prin care creşte producţia de car­ne şi lapte. Şi, desigur colectiviştii de aici şi-au dat seama că sporirea veni­turilor lor depinde în mare măsu­ră de dezvoltarea averii obşteşti a gospodăriei, îndrumaţi de orga­nizaţia de bază şi de consiliul de conducere al gospodăriei, ei au hotărît să vîndă gospodăriei vaci­le ce le deţin în plus. Cei dinţii care au procedat astfel au fost colectiviştii Emrich Ioan, Stoica Vasile, Dănilă Gheorghe, Şagău Petru, Tudoran Ioan şi alţii. Dăni­lă Gheorghe, bunăoară, a vîndut 2 vaci. Pînă în prezent gospodăria a cumpărat de la colectivişti 8 vaci cu lapte sau gestante. Mai sînt încă mulţi colectivişti care deţin două sau mai multe vaci şi care s-au hotărît să se vîn­dă gospodăriei. Gospodăria are posibilitatea să cumpere de la co­lectivişti toate vacile planificate a se cumpăra în acest an. Din păcate însă, lipseşte sprijinul secţiei agri­cole a sfatului popular raional în această direcţie. Vacile care se cum­pără trebuie să fie de soi şi sănă­toase. Pentru aceasta, înainte de cumpărare ele trebuie văzute de medicul veterinar. Și cu toate că în nenumărate rînduri gospodăria a solicitat deplasarea unui medic veterinar pentru a consulta vacile ce urmează a se cumpăra, nici pî­nă în prezent nu au primit acest sprijin. Iată deci, o cauză pentru care peste 20 de vaci n-au putut­­fi cumpărate încă de la colectivişti. ★ Gospodăria agricolă colectivă din Ideciu de Sus, ca ori şi care alta, are un plan de producţie. O dată cu aprobarea lui de către a­­dunarea generală, acesta a devenit lege, şi atît consiliul de conducere cit şi fiecare colectivist are dato­ria de a lupta pentru realizarea lui. La întocmirea planului de pro­ducţie, în scopul dezvoltării gospo­dăriei şi creşterii veniturilor co­lectiviştilor o atenţie deosebită s-a acordat măririi numărului de ani­male. Astfel, s-a prevăzut ca pînă la sfîrşitul anului, gospodăria să deţină 125 capete bovine faţă de 50 cite deţinea la începutul anu­lui. Creştere simţitoare s-a prevă­zut la vaci, care trebuie să ajun­gă la 60 capete faţă de 17. In acest sens colectiviştii au hotărît să crească din prăsilă proprie 25 ca­pete bovine şi­ să cumpere 55 ca­pete. S-a propus, de asemeni, o însemnată sporire a numărului de porci şi oi. — Cum staţi cu păsările? am întrebat pe colectivişti. — ...?!... avem 16 găini, fu răspunsul tovarăşului Bîndilă Ioan. Dar şi în această direcţie sîntem hotărîţi să facem mai mult. De la aceste 16 găini vom obţine 150 de pui. Apoi, prin cumpărarea de pui de la centrul avicol regio­nal vrem să ajungem ca­­ sfîrşi­tul anului să deţinem 300 de pă­sări, din care 270 găini ouătoare. Bineînţeles, în cursul­ anului vom creşte mai mulţi pui şi găini pe care îi vom vinde. A trecut deja un sfert din acest an. In planul de producţie, pe lîn­gă sporirea numărului de animale s-a prevăzut şi creşterea produc­ţiei de lapte, carne etc. Or, dacă întîrzie cumpărarea animalelor, gospodăria nu-şi va putea realiza planul la lapte, nu-şi va putea rea­liza veniturile băneşti planificate. Tocmai de aceea, se cere a se lua grabnice măsuri pentru cumpăra­­ra vacilor planificate. Cu atît mai mult cu cit vacile există în sat, la colectivişti. Secţia agricolă a ra­ionului Reghin are datoria de a sprijini îndeaproape gospodăriile colective în cumpărarea animale­lor. In unele gospodării colective există o iniţiativă preţioasă ca gospodăriile să cumpere vaci de la colectivişti cu plata în rate. A­­ceastă iniţiativă e bine să fie ex­tinsă şi în gospodăriile colective din raionul Reghin, pentru ca în felul acesta să asigurăm peste tot densitatea la suta de hectare, reco­mandată de conferința regională de partid. p. p. Elect­rifică comuna. Intovărăşiţii din comuna Voivo­­deni, raionul Reghin, vor ca în cursul anului acesta­ să-şi electri­­fice comuna. In acest scop ei au votat să contribuie cu suma de 370.000 iei. Intr-un timp scurt ei au adunat deja 110.585 lei. L. REICHENBERGER corespondent Cînd dispoziţiile se dau „fără cap“ Un vechi proverb popular spune că „Omul cînd n-are ce lucra îşi strică casa“. Cam aşa procedează şi secţia de drumuri naţionale din Miercurea Ciuc. Cînd n-are ce lucra, începe stricarea drumurilor bune. Se ştie că în ultimul timp se acordă o importanţă deosebită îm­bunătăţirii drumurilor. An de an se modernizează şi se repară tot mai multe şosele naţionale, regio­nale şi raionale. Locuitorii comu­nei Izvorul Mureş îşi amintesc ce uriaşă muncă s-a depus în comuna lor cu un an şi jumătate în urmă pentru repararea şoselei naţionale. Statul a cheltuit sume enorme pentru refacerea acestei şosele, dar în schimb s-a făcut o şosea aşa cum „scrie la carte“. „Mai bună decit asfaltul“ afirmă condu­cătorii auto care trec pe aici, adică, mai bine zis care treceau pe aici cu citeva zile în urmă. Acum însă această şosea minunată, în­­cepînd din faţa sfatului popular şi pînă aproape de gară, pe o dis­tanţă de doi kilometri „s-a stri­cat“. Nu singură, ci din dispoziţia secţiei de drumuri. Dar să vedem cum s-au petrecut lucrurile. Probabil pentru a se putea­ raporta o „activitate inten­să“ în toamna anului trecut pe a­­ceastă şosea s-au transportat 580 m­c de piatră spartă. Numai în cîteva zile, transportul­­fiind efec­tuat cu autocamioane, pe o parte a şoselei au fost aşezate un şir lung de prisme de piatră spartă, una lingă alta. In acest an din nou, pe cealaltă parte a şoselii s-au transportat 281 m­c de piatră. De acum lăţimea şoselei rămăsese doar de 3 metri. Cînd se întîlneau două autocamioane, cu mare greu se descurcau. Tocmai pentru a „asigura“ o mai bună circulaţie pe şosea, secţia drumuri a dispus ca prismele de piatră de pe o parte a­ şoselei să fie împrăştiate. Astfel prin munca patriotică a locui­torilor comunei Izvorul Mureş, pînă în ziua de 18 martie s-au îm­prăştiat pe şosea 280 m­c de pia­tră. Acum, pe această porţiune nu-i chip de circulat, în special cu animalele. Intrînd carul în stratul gros de piatră, nu mai poate fi ur­nit din loc. Aceasta a făcut ca pe marginea şoselei, peste terenurile cultivabile sau pe fineţe să se croiască un nou drum. Acest lucru nu pot să-l facă însă autovehicolele. Ele parcurg cu greutate această porţiune, trezindu-se pînă la urmă cu cauciucurile tăiate sau arcurile rupte. Pe bună dreptate locuitorii sa­tului sînt mîhniţi de felul cum înţe­lege secţia de drumuri să întreţină şoselele. E mîhnit chiar şi canto­nierul Katona Vilmos. — A fost o şosea bună, care cu foarte mici Mre^jfierih rezistaisâHcăi cell ■ paftos 8 ani, spune cantonierul Katona Vil­mos. Acum insă, am distrus-o. Dar ce să facem ? Dispoziţia e dispozi­ţie. Bună gospodărire din partea sec­ţiei de drumuri! Inginerul Zaka­riás L. de la secţia de drumuri naţionale din Miercurea Ciuc sau Bagos György maistru de drum nu s-au gîndit oare că prin aşter­­nerea pietrişului pe şoseaua naţio­nală din comuna Izvorul Mureş au aruncat banii statului în v­înt ? Şi nu o sumă mică, ci destul de mare. Numai piatra spartă trans­portată aici de la cariera din Voş­­lobeni costă peste 86.000 lei. La aceasta se mai adaugă transpor­tul efectuat cu autocamionul I.R.T.A. In plus, cele 112 zile de muncă cu atelajele şi 70 de zile­­muncă cu braţele efectuate, de lo­cuitorii din Izvorul Mureş. N-ar strica ca organele în drept să-i tragă la răspundere pe vino­vaţi şi să-i oblige la plata pa­gubelor pricinuite statului. Pe această şosea n-a fost nevoie a se transporta o aşa mare cantitate de piatră şi nu era nevoie de loc a o aşterne pe şosea. Piatra adu­să aici şi care mai mult a stricat drumul, putea să fie transportată acolo unde intr-adevăr se simţea lipsa ei. Dar aşa-­i cînd dispoziţiile se dau „fără cap“. P. POPŞOR

Next