Steaua Roşie, aprilie 1960 (Anul 9, nr. 795-803)
1960-04-02 / nr. 795
ŞEFUL DE BRIGADĂ In urmă cu zece mi, cină ştefan Singeorzan a venit la S.M.T. Tg. Mureş, ştia să mînuiască plugul, coasa sau secera. Tractoarele şi maşinile pentru el erau un lucru nou. Dorinţa sa era însă să le cunoască şi pe acestea, să devină tractorist, şi iată-l pe tînărul Singeorzan in rindul tractoriştilor. După scurt timp a fost trimis la o şcoală de şefi de brigadă, unde de asemenea a fost calificat printre primii. întors în staţiune a depus mult interes ca brigada sa să se situeze in toate campaniile printre cele fruntaşe. In timpul campaniilor de reparaţii, in ateliere, a muncit cu multă râvnă, alături de mecanicii din atelier şi tractorişti pentru ca tractoarele să fie reparate în cele mai bune condiţiuni. Colectiviştii din Nazna şi Pănet şi Intovărăşiţii din Sincraiu de Mureş, Berghia, Sintioana de Mureş au de spus numai lucruri bune despre şeful de brigadă Ştefan Singeorzan, cit şi despre tractoriştii din brigada lui. Desigur că munca neobositului şef de brigadă, dragostea lui faţă de tractoriştii din brigadă, a fost mult apreciată de organizaţia de bază din cadrul staţiunii. Acestea au făcut ca şeful de brigadă să fie primit in rindul candidaţilor de partid, iar mai tirziu in rindul membrilor de partid. Organizaţia de partid din S.M.T. se mindreşte cu asemenea muncitori, se bizuie pe ei şi le încredinţează sarcini pe care aceştia , ca şi şeful de brigdă, ştefan Singeorzan, le îndeplinesc cu conştiinciozitate GHEORGHIŢA PETRU Postul de corespondenţi voluntari de la S.M.T. Tg. Mureş Di’i experienţa întovărăşirilor fruntaşe Exemplul întovărăşiţilor din Tuşnad-sat In 1952 citeva familii de ţărani muncitori din Tuşnad-sat, raionul Ciuc, au pus bazele unei intovărăşiri agricole. De atunci, an de an, întovărăşirea s-a dezvoltat şi consolidat, încă în 1958 ea cuprindea tot satul. In scopul sporirii producţiei la hectar şi intr-un cuvînt a veniturilor ţăranilor muncitori, o atenţie deosebită s-a acordat organizării muncii în comun. Această întovărăşire deţine peste 1.200 ha teren, din care 832 ha teren arabil. Desigur, pentru ca această suprafaţă să poată fi lucrată la timp şi în bune condiţiuni este necesară o temeinică muncă de îndrumare şi control. De acest lucru intovărăşiţii din Tuşnad-Sat şi-au dat bine seama. De aceea, pentru ajutorarea preşedintelui şi a secretaruluicasier au fost numiţi de adunarea generală 5 șefi de sector, care coordonează muncile din punct de vedere cantitativ și calitativ, pe sectoare. Sectoarele cuprind cite 40—65 familii și cite 130—180 ha teren arabil. De exemplu, în sectorul I sunt 64 familii cu 181 ha teren, iar în sectorul V, 44 familii cu 149 ha teren arabil. Şefii de sectoare ţin o legătură permanentă cu preşedintele întovărăşirii; ei stabilesc muncile care trebuie executate şi la terminarea lucrărilor măsoară cantitatea muncii executată de fiecare familie. Şefii de sectoare primesc o retribuţie în bani sau în natură, în valoare de cite 300 lei lunar. Dar nici şefii de sectoare nu pot cuprinde munca pe suprafeţele mari pe care le au. De aceea fiecare sector a fost împărţit în cite 3 echipe, în mod diferenţiat. De exemplu, sectorul I cuprinde următoarele familii şi suprafeţe: Şefii de echipe fac mobilizarea membrilor la muncă; ei participă efectiv la muncile agricole, iar după funcţia lor nu primesc nici o retribuţie. Suprafeţele care urmează să fie insămînţate sunt stabilite prin planul de producţie, care nu este altceva decit centralizatorul planurilor de cultură individuale. Adică şefii de sectoare împreună cu fiecare întovărăşit stabilesc în fiecare an, pe baza unui formular tipărit de către raionul Ciuc, suprafeţele ce urmează a fi insămînţate. Tot pe acest formular se trec şi cantităţile de seminţe care se reţin de la fiecare întovărăşit pentru însămînţarea suprafeţelor stabilite. Pe baza planului de producţie, arăturile şi însămînţările se fac în comun, de către S.M.T. sau de către membrii întovărăşirii. Pentru muncile executate întovărăşiţii primesc zile-muncă pe baza normelor aprobate de adunarea generală. Suprafeţele însămînţate se repartizează membrilor pentru Întreţinere şi recoltare. Pentru aceste munci, la fel se dau zile-muncă, care se ţin în evidenţă pe fişele individuale ale membrilor şi în cărţile de muncă. Evidenţa zilelor-muncă efectuate de fiecare întovărăşit se ţine de către Molnár Emetic, secretarul-casier al întovărăşirii, pe baza evidenţelor primare furnizate de către şefii de sectoare. Retribuirea se face pe baza zilelor-muncă efectuate de fiecare întovărăşit, atît cu braţele cit şi cu atelajele. Cu acest sistem de repartizare cca. 60 la sută din cantităţile repartizabile se distribuie pe baza muncii efectuate, iar 40 la sută după pămînt. După recoltare, primele cantităţi de produse se predau staturi în contul muncii S.M.T.ului, și în contul contractelor încheiate. In acest an de exemplu, au fost contractate 43.200 kg grîu şi secară, 32.860 kg orz, 1.814.000 kg cartofi, 1.800 kg caş, 440 kg lină, precum şi mari cantităţi de in şi sfeclă de zahăr. Pentru plata conducerii şi administraţiei din produsele recoltate se reţine 1,5 la sută, din care preşedintelui şi secretarului casier se dau produse în valoare de cite 700 lei lunar, contabilei şi magazionerului în valoare de 500 lei lunar, iar şefilor de sectoare cite 300 lei lunar. Dacă cantităţile reţinute depăşesc retribuirea stabilită, atunci plusul se virează în contul fondului de bază, iar dacă ele nu ajung, atunci retribuirea personalului de conducere se micşorează, adică aceasta este un stimulent pentru mărirea producţiilor. Prin această formă de organizare şi retribuire a muncii se rezolvă cu succes şi îngrăşarea comună a terenurilor. Terenul care se însăminţează cu cartofi şi sfeclă de zahăr trebuie îngrăşat în mod obligator. Cei care nu îngraşă terenul stabilit li se scad pentru fiecare 800 kg bălegar neadus, cite 15 kg cereale. Este foarte interesantă şi forma în care se completează fondul de bază al întovărăşirii. Adunarea generală a hotărît ca fiecare familie după fiecare an de teren adus în întovărăşire să contribuie cu 1,5 kg cartofi. La fel se repartizează în contul fondului de bază şi diferenţa de preţ ce se dă pentru cartofii de săminţă, faţă de cartofii contractaţi obişnuiţi şi diferenţa de preţ ce se dă întovărăşirii pentru sfecla de zahăr faţă de sectorul individual. Prin această metodă în anul trecut s-a repartizat la fondul de bază suma de 121.965 lei. întovărăşirea din Tuşnad-sat a pornit pe un drum bun; exemplul ei merită să fie urmat şi de alte întovărăşiri. FAZAKAS ERNEST Echipa 1 2 3 Familii 29 23 22 Suprafaţa arabilă ha 56 63 62 In gospodăriile colective Mai multă preocupare pentru cumpărarea de animale După cum de altfel s-a mai scris, regiunea noastră dispune de condiţii deosebit de favorabile pentru dezvoltarea creşterii animalelor. In această privinţă conferinţa regională de partid a indicat căile concrete pentru continua creştere a numărului de animale şi sporirea productivităţii animalelor. Alăturîndu-se chemării la întrecerea lansată de gospodăria colectivă din Tuşnad, numeroase gospodării colective au trecut la cumpărarea animalelor pentru a deţine 48 capete bovine din care 22 vaci la suta de hectare teren agricol. In fiecare gospodărie colectivă există posibilităţi pentru a procura în scurt timp numărul de animale prevăzut în planul de producţie. In acest sens pe lingă fondurile proprii, statul a pus la dispoziţia gospodăriilor colective mari sume de bani în vederea cumpărării de animale. Gospodăriile colective au posibilitatea să sporească numărul de animale, cumpărînd vaci de la colectivişti. După cum știm, statutul model al gospodăriilor agricole colective prevede că în proprietatea personală a colectiviştilor rămîn şi animale de producţie: o vacă sau bivoliţă, două capete tineret bovin pînă la vîrsta de 2 ani precum şi porci, oi etc. Mulţi ţărani muncitori care înainte de a intra în gospodăriile colective nu deţineau vite, azi au vaci. Şi, după cum am arătat mai sus ei deţin pe lingă o vacă cu lapte şi două capete tineret bovin pînă la vîrsta de 2 ani. Dar acest tineret creşte, şi astfel se obţin vaci sau boi. Ce fac colectiviştii cu surplusul de vaci? Această problemă am mai tratat-o în coloanele ziarului nostru, scoţînd în evidenţă faptul că aceste vaci pot fi cumpărate de gospodăriile agricole colective. Organizaţia de bază din cadrul gospodăriei agricole colective din Ideciu de Sus, a analizat temeinic această situaţie. Apoi, în adunări generale s-a arătat colectiviştilor cit este de avantajoasă creşterea animalelor în gospodăria colectivă. Gospodăria colectivă are posibilitatea să cultive porumb siloz, să introducă o furajare ştiinţifică, prin care creşte producţia de carne şi lapte. Şi, desigur colectiviştii de aici şi-au dat seama că sporirea veniturilor lor depinde în mare măsură de dezvoltarea averii obşteşti a gospodăriei, îndrumaţi de organizaţia de bază şi de consiliul de conducere al gospodăriei, ei au hotărît să vîndă gospodăriei vacile ce le deţin în plus. Cei dinţii care au procedat astfel au fost colectiviştii Emrich Ioan, Stoica Vasile, Dănilă Gheorghe, Şagău Petru, Tudoran Ioan şi alţii. Dănilă Gheorghe, bunăoară, a vîndut 2 vaci. Pînă în prezent gospodăria a cumpărat de la colectivişti 8 vaci cu lapte sau gestante. Mai sînt încă mulţi colectivişti care deţin două sau mai multe vaci şi care s-au hotărît să se vîndă gospodăriei. Gospodăria are posibilitatea să cumpere de la colectivişti toate vacile planificate a se cumpăra în acest an. Din păcate însă, lipseşte sprijinul secţiei agricole a sfatului popular raional în această direcţie. Vacile care se cumpără trebuie să fie de soi şi sănătoase. Pentru aceasta, înainte de cumpărare ele trebuie văzute de medicul veterinar. Și cu toate că în nenumărate rînduri gospodăria a solicitat deplasarea unui medic veterinar pentru a consulta vacile ce urmează a se cumpăra, nici pînă în prezent nu au primit acest sprijin. Iată deci, o cauză pentru care peste 20 de vaci n-au pututfi cumpărate încă de la colectivişti. ★ Gospodăria agricolă colectivă din Ideciu de Sus, ca ori şi care alta, are un plan de producţie. O dată cu aprobarea lui de către adunarea generală, acesta a devenit lege, şi atît consiliul de conducere cit şi fiecare colectivist are datoria de a lupta pentru realizarea lui. La întocmirea planului de producţie, în scopul dezvoltării gospodăriei şi creşterii veniturilor colectiviştilor o atenţie deosebită s-a acordat măririi numărului de animale. Astfel, s-a prevăzut ca pînă la sfîrşitul anului, gospodăria să deţină 125 capete bovine faţă de 50 cite deţinea la începutul anului. Creştere simţitoare s-a prevăzut la vaci, care trebuie să ajungă la 60 capete faţă de 17. In acest sens colectiviştii au hotărît să crească din prăsilă proprie 25 capete bovine şi să cumpere 55 capete. S-a propus, de asemeni, o însemnată sporire a numărului de porci şi oi. — Cum staţi cu păsările? am întrebat pe colectivişti. — ...?!... avem 16 găini, fu răspunsul tovarăşului Bîndilă Ioan. Dar şi în această direcţie sîntem hotărîţi să facem mai mult. De la aceste 16 găini vom obţine 150 de pui. Apoi, prin cumpărarea de pui de la centrul avicol regional vrem să ajungem ca sfîrşitul anului să deţinem 300 de păsări, din care 270 găini ouătoare. Bineînţeles, în cursul anului vom creşte mai mulţi pui şi găini pe care îi vom vinde. A trecut deja un sfert din acest an. In planul de producţie, pe lîngă sporirea numărului de animale s-a prevăzut şi creşterea producţiei de lapte, carne etc. Or, dacă întîrzie cumpărarea animalelor, gospodăria nu-şi va putea realiza planul la lapte, nu-şi va putea realiza veniturile băneşti planificate. Tocmai de aceea, se cere a se lua grabnice măsuri pentru cumpărara vacilor planificate. Cu atît mai mult cu cit vacile există în sat, la colectivişti. Secţia agricolă a raionului Reghin are datoria de a sprijini îndeaproape gospodăriile colective în cumpărarea animalelor. In unele gospodării colective există o iniţiativă preţioasă ca gospodăriile să cumpere vaci de la colectivişti cu plata în rate. Această iniţiativă e bine să fie extinsă şi în gospodăriile colective din raionul Reghin, pentru ca în felul acesta să asigurăm peste tot densitatea la suta de hectare, recomandată de conferința regională de partid. p. p. Electrifică comuna. Intovărăşiţii din comuna Voivodeni, raionul Reghin, vor ca în cursul anului acesta să-şi electrifice comuna. In acest scop ei au votat să contribuie cu suma de 370.000 iei. Intr-un timp scurt ei au adunat deja 110.585 lei. L. REICHENBERGER corespondent Cînd dispoziţiile se dau „fără cap“ Un vechi proverb popular spune că „Omul cînd n-are ce lucra îşi strică casa“. Cam aşa procedează şi secţia de drumuri naţionale din Miercurea Ciuc. Cînd n-are ce lucra, începe stricarea drumurilor bune. Se ştie că în ultimul timp se acordă o importanţă deosebită îmbunătăţirii drumurilor. An de an se modernizează şi se repară tot mai multe şosele naţionale, regionale şi raionale. Locuitorii comunei Izvorul Mureş îşi amintesc ce uriaşă muncă s-a depus în comuna lor cu un an şi jumătate în urmă pentru repararea şoselei naţionale. Statul a cheltuit sume enorme pentru refacerea acestei şosele, dar în schimb s-a făcut o şosea aşa cum „scrie la carte“. „Mai bună decit asfaltul“ afirmă conducătorii auto care trec pe aici, adică, mai bine zis care treceau pe aici cu citeva zile în urmă. Acum însă această şosea minunată, începînd din faţa sfatului popular şi pînă aproape de gară, pe o distanţă de doi kilometri „s-a stricat“. Nu singură, ci din dispoziţia secţiei de drumuri. Dar să vedem cum s-au petrecut lucrurile. Probabil pentru a se putea raporta o „activitate intensă“ în toamna anului trecut pe această şosea s-au transportat 580 mc de piatră spartă. Numai în cîteva zile, transportulfiind efectuat cu autocamioane, pe o parte a şoselei au fost aşezate un şir lung de prisme de piatră spartă, una lingă alta. In acest an din nou, pe cealaltă parte a şoselii s-au transportat 281 mc de piatră. De acum lăţimea şoselei rămăsese doar de 3 metri. Cînd se întîlneau două autocamioane, cu mare greu se descurcau. Tocmai pentru a „asigura“ o mai bună circulaţie pe şosea, secţia drumuri a dispus ca prismele de piatră de pe o parte a şoselei să fie împrăştiate. Astfel prin munca patriotică a locuitorilor comunei Izvorul Mureş, pînă în ziua de 18 martie s-au împrăştiat pe şosea 280 mc de piatră. Acum, pe această porţiune nu-i chip de circulat, în special cu animalele. Intrînd carul în stratul gros de piatră, nu mai poate fi urnit din loc. Aceasta a făcut ca pe marginea şoselei, peste terenurile cultivabile sau pe fineţe să se croiască un nou drum. Acest lucru nu pot să-l facă însă autovehicolele. Ele parcurg cu greutate această porţiune, trezindu-se pînă la urmă cu cauciucurile tăiate sau arcurile rupte. Pe bună dreptate locuitorii satului sînt mîhniţi de felul cum înţelege secţia de drumuri să întreţină şoselele. E mîhnit chiar şi cantonierul Katona Vilmos. — A fost o şosea bună, care cu foarte mici Mre^jfierih rezistaisâHcăi cell ■ paftos 8 ani, spune cantonierul Katona Vilmos. Acum insă, am distrus-o. Dar ce să facem ? Dispoziţia e dispoziţie. Bună gospodărire din partea secţiei de drumuri! Inginerul Zakariás L. de la secţia de drumuri naţionale din Miercurea Ciuc sau Bagos György maistru de drum nu s-au gîndit oare că prin aşternerea pietrişului pe şoseaua naţională din comuna Izvorul Mureş au aruncat banii statului în vînt ? Şi nu o sumă mică, ci destul de mare. Numai piatra spartă transportată aici de la cariera din Voşlobeni costă peste 86.000 lei. La aceasta se mai adaugă transportul efectuat cu autocamionul I.R.T.A. In plus, cele 112 zile de muncă cu atelajele şi 70 de zilemuncă cu braţele efectuate, de locuitorii din Izvorul Mureş. N-ar strica ca organele în drept să-i tragă la răspundere pe vinovaţi şi să-i oblige la plata pagubelor pricinuite statului. Pe această şosea n-a fost nevoie a se transporta o aşa mare cantitate de piatră şi nu era nevoie de loc a o aşterne pe şosea. Piatra adusă aici şi care mai mult a stricat drumul, putea să fie transportată acolo unde intr-adevăr se simţea lipsa ei. Dar aşa-i cînd dispoziţiile se dau „fără cap“. P. POPŞOR