Steaua Roşie, ianuarie 1961 (Anul 10, nr. 1-25)

1961-01-03 / 1. szám

2 Zilele acestea am vizitat gospo­dăria agricolă colectivă „7 Noiem­brie“ din Sîngeorgiu de Mureş. Opriş Gheorghe, preşedintele gos­podăriei, ne-a vorbit despre istoria gospodăriei, despre succesele ei şi despre viaţa tot mai îndestulată a colectiviştilor. Era în vara anului 1953. Atunci, o mînă de oameni, 27 la număr au pus bazele gospodăriei agricole colective „7 Noiembrie“. Cele 27 familii erau hotărîte, ca urmînd calea indicată de partid, să-şi fău­rească o viaţă tot mai bună şi feri­cită. Au trecut de atunci şapte ani. Rezultatele obţinute de colectivişti an de an au demonstrat satului întreg superioritatea agriculturii socialiste, a cultivării în comun a pămîn­tului pe suprafeţe mari, cu mijloace mecanizate. „Diploma de onoare“ cîştigată pe ţară la concursul „Pentru Uni­tatea cu cea mai mare densitate de vaci la 100 de hectare“, precum şi premiul III, pe regiune obţinut la concursul cultivatorilor de porumb, dovedesc că la Sîngeorgiu de Mu­reş se lucrează cu spor. Colectiviştii de aici au obţinut an de an producţii tot mai mari la grîu, orz, sfeclă de zahăr, cartofi etc. O mare atenţie s-a acordat dez­voltării averii obşteşti, care con­stituie principalul izvor al venitu­rilor. Astfel, faţă de 10 vaci, 1 cai şi 6 oi în 1953, acum gospodăria deţine în proprietate obştească 94 vaci, 23 cai, 202 oi şi 62 porcine, din care 18 scroafe Valoarea fon­dului de bază depăşeşte 400.000 lei, faţă de 30.000 lei, cît a fost la înfiinţare. Colectiviştii au executat nume­roase construcţii gospodăreşti. Pe locul unde în 1955 erau încă bălă­rii, s-au construit două grajduri, o maternitate pentru scroafe, remiză pentru maşini şi unelte, o fierărie şi rotărie, siloz pentru furaje etc. In afară de acestea în curtea gos­podăriei s-au început şi alte con­strucţii, care în curînd vor fi ter­minate; de pildă, prelungirea graj­dului, un coteţ pentru păsări, o remiză, un pătul etc. — Cu toate că avem construcţii multe — intervine preşedintele gos­podăriei, — totuşi ele nu sunt de­stule. Noi ne-am propus pe viitor, să construim încă un grajd cu o capacitate de 100 capete, o mater­nitate cu padoc, un coteţ pentru păsări, o magazie pentru cereale, încă două remize, un siloz etc, şi totodată să sporim numărul de animale. Şi iată că colectiviştii şi-au în­deplinit cu cinste sarcina de sea­mă, de a demonstra tuturor supe­rioritatea gospodăriei colective faţă de gospodăriile individuale. Anul acesta ei au obţinut cu 370 kg grîu mai mult la hectar decît gospodăriile individuale, iar la sfecla de zahăr au obţinut cu 4.840 kg mai mult la hectar etc. Faptele constituie o mărturie concretă a rezultatelor obţinute. Iată de ce tot mai mulţi ţărani muncitori din sat, convingîndu-se de superioritatea gospodăriei co­lective cer să fie primiţi în rîndu­­rile colectiviştilor. Anul acesta încă 62 familii s-au alăturat colec­tiviştilor. Numai în luna decembrie au fost primite 50 familii. In pre­zent gospodăria numără 138 fa­milii. Numărul ţăranilor muncitori care depun cereri de înscriere în gospodăria colectivă creşte zi de zi. POPA SIMION GOSPODĂRIA AGRICOLĂ DE STAT REGHIN Angajeaza — Un inginer pomicol — Un maistru agricol — Doi maistri zootehnicieni — Un maistru veterinar — Un inginer constructor — Un maistru agronom — Doi contabili principali CONDIȚII: Studii cores­punzătoare. Angajarea se va face prin examen de concurs care se va ține la sediul G.A.S. Reghin la data de 10 ianuarie 1961. Pin nou mari reduceri da preturi Cereţi în librarii noile liste de preturi. la cărţii Şi cercetătorii trebuie să-şi aducă contribuţia Pentru sporirea producţiei de­­ cereale — arată tovarăşul Ghe­orghe Gheorghiu-Dej în raportul prezentat la Congresul al II­­-lea al P.M.R. — se impune să ne preo­cupăm mult mai îndeaproape de folosirea deplină şi raţională a mijloacelor mecanizate şi a îngră­şămintelor chimice şi organice, de generalizarea în producţie a soiu­rilor selecţionate de mare producti­vitate, de executarea lucrărilor la un înalt nivel agrotehnic — fac­tori din cei mai de seamă ai creş­terii randamentului la hectar şi reducerii preţului de cost în agri­cultură". Partidul şi guvernul nostru au acordat şi acordă o atenţie tot mai mare ridicării continue a nivelului de mecanizare şi de chimizare a agriculturii. Anul acesta, bunăoa­ră, staţiunile de maşini şi tractoa­re din regiunea noastră au fost în­zestrate cu 263 tractoare şi tot atî­­te pluguri pe­tru tractoare, cu 380 semănători, 50 combine pentru recoltat păioase, precum şi un mare număr de alte maşini agri­cole perfecţionate. In 1961 ele vor primi încă 300 tractoare, 335 plu­guri pentru tractoare, 570 semănă­tori, 100 combine de recoltat păioa­se etc. Ca rezultat al dezvoltării indus­triei chimice, cantitatea de îngră­şăminte /Chimice pusă la dispoziţia unităţilor agricole socialiste creşte an de an. De asemeni, au fost create institute de cercetări agri­cole, care au menirea de a crea noi soiuri de grîu, porumb etc., de mare productivitate, de a studia şi experimenta aplicarea diferenţiata a metodelor agrotehnice pe zone pedoclimatice, de a stabili mijloa­cele folosirii cu randament tot mai sporit a maşinilor agricole, a în­grăşămintelor, irigaţiei etc. Astfel în regiunea noastră, la Sîngeorgiu de Mureş, funcţionează o staţiune experimentală agricolă. Cercetătorii acestei staţiuni, în fie­care an, ameliorează numeroase soiuri de plante, experimentează aplicarea metodelor agrotehnice şi a îngrăşămintelor etc. Anul trecut la gospodăria agricolă colectivă din Curteni s-au experimentat 20 diferite soiuri de grîu. Prin apli­carea unui complex de măsuri agrotehnice, la nici unul din soiuri nu s-a obţinut producţii sub 2.000 kg la hectar. La soiurile mai pro­ductive producţia medie la hectar a trecut de 3.000 kg. Anul trecut, pe terenul staţiunii, pe baza unor experienţe, s-a extins aplicarea îngrăşămintelor dulnice în doze mari, pe două hectare cultivate cu sfeclă de zahăr. Pe fiecare hectar s-au administrat cîte 400 kg superfosfat, 400 kg azotat de amoniu şi 400 kg sare potasică, aplicîndu-se jumătate din cantitate înainte de însămînţare, iar jumă­tate în timpul vegetaţiei, mai pre­cis după răritul sfeclei. Terenul a fost arat adînc în toamnă şi îngrăşat în anul precedent, cu cîte 30.000 kg gunoi de grajd la hectar. Rezultatul a fost, că pe acest te­ren s-a realizat o producţie medie de 50.000 kg la hectar, faţă de 25.000 kg cît s-a realizat pe supra­feţele unde nu s-au aplicat îngră­şâminte chimice. Acest lucru a de­monstrat că prin aplicarea unei cantităţi de îngrăşăminte în va­loare de 800 lei la hectar se obţine un spor de producţie de 25.000 kg rădăcini de sfeclă. Toate acestea arată că oamenii de ştiinţă pot şi trebuie să aducă o contribuţie de seamă la lupta oamenilor muncii din agricultură pentru sporirea producţiei agricole. Din păcate, aportul staţiunii experimentale din Sîngeorgiu de Mureş în privinţa ameliorării şi a generalizării de noi soiuri şi apli­cării de metode agrotehnice dife­renţiate în funcţie de solul respec­tiv din regiune, este cît se poate de mic. Inginerii agronomi şi cercetă­torii de aici îşi desfăşoară activi­tatea de cercetare doar în „bîrlo­­gul“ lor, în staţiune, sau în cel mai bun caz, în gospodăriile colec­tive învecinate. Staţiunea dispune de 117 hectare de pămînt, pe care se efectuează experienţele. Astfel de teren (sol aluvial) este foarte puţin în re­giune. Soiurile de plante amelio­rate aici şi metodele agrotehnice experimentate pe solul din Sîn­­georgiu de Mureş, situat pe malul Mureşului, nu mai corespund în celelalte părţi ale regiunii noastre. Aici, de cîţiva ani se ameliorea­ză şi chiar au fost create soiuri de in pentru fuior. Oare acest in co­respunde să fie cultivat cu randa­ment în raioanele Topliţa sau Ghe­orghieni, unde de fapt este dezvol­tată cultura iiului? Desigur că nu. Tocmai de aceea, se impune ca cercetătorii de la Staţiunea expe­rimentală din Sîngeorgiu de Mu­reş să-şi părăsească „cuibul“, să-şi mute centrul de activitate în gos­podării de stat şi colective, situate în diferite zone pedoclimatice din regiune, pe soluri brune de pădure şi podzoluri. Pentru anul acesta, staţiunea şi-a propus să organizeze cîmpuri de experienţă în gospodăriile colective din Ernei şi Sîngeorgiu de Mureş. Solul din aceste gospodării, nu diferă însă cu nimic de cel deţinut de staţiune. Ar fi de dorit ca astfel de cîmpuri de experienţă, pe supra­feţe cît mai întinse, să fie organi­zate în gospodării colective situate în­­ alte raioai­e. La Batoş, sau la Vătava, bunăoară, se cere amelio­rarea şi crearea unor soiuri de po­rumb dublu hibrid de mare produc­tivitate şi cît mai timpuriu. In ra­ioanele Gheorghieni şi Topliţa s-ar putea cerceta soiurile cele mai productive şi metodele agrotehnice cele mai potrivite pentru creşterea producţiei la tulpinele de in. lată deci, direcţia în care trebuie să-şi îndrepte atenţia cercetătorii staţiunii. In această privinţă are sarcina să militeze şi organizaţia de bază de aici. Planul de activi­tate al staţiunii în domeniul cerce­tării pe anul 1961 trebuie să cu­prindă măsuri concrete în vederea asigurării obţinerii în anii viitori de producţii tot mai sporite la toate culturile. P. POPSOR Biroul local pentru expertize contabile­ judiciare al Sfatului Popular Regional aduce la cunoştinţă celor interesaţi că Ministerul Finan­ţelor a amînat ţinerea examenului pentru atribuirea calităţii de expert-contabil pe data de 26 februarie 1961. înscrierile se fac, în continuare pînă la 15 ianuarie 1961 la sediul Sfatului popular al Regiunii Mureş—Au­tonome Maghiare, camera 30, parter. Cei ce vor să participe la acest examen­ inclusiv acei care pînă în prezent au depus cereri cu acte incomplete sînt rugați a depune pînă la data de mai sus, următoarele documente: 1. Cerere de înscriere; 2. Copie legalizată după diploma de studii (de specialitate); 3. Adeverință din care sa rezulte stagiul în munca de evidență contabilă; 4. Adeverință din care să rezulte calitatea de salariat, iar pentru pensionari copie legalizată după decizia de pensionare; 5. 2 fotografii tip legitimaţii. Informaţii suplimentare se pot obţine telefonic (nr. 4919), personal sau în scris de la biroul de expertiză. CINEMA TG. MUREŞ N. BALCESCU: (reprezentaţiile au loc la orele 11, 15, 17, 19 şi 21). Darclée (film românesc). PROGRESUL: Doamna ministru (film iugoslav). STEAGUL ROŞU: Norii pără­sesc cerul (film sovietic). TINERETULUI: Palatul de cris­tal (film sovietic). MUNCITORESC: Povestea tine­rilor căsătoriţi (film sovietic). DÓZSA GHEORGHE: Pentru viaţa lui Kaspar (film cehoslovac). CASA DE CULTURA A SINDI­CATELOR: Moartea in şa. (film cehoslovac).­­REGHIN. VICTORIA: Comandantul deta­şamentului (film sovietic). TOPLIŢA. MUNCITORESC: De simbătă pînă luni (film maghiar), teatru TEATRUL SECUIESC DE STAT prezintă la orele 20 piesa „Omul care aduce ploaie" (al 100-lea spectacol). ★ Programul Casei de cultură a sindicatelor: — Din basmele lui Octav Pancu- I­a­şi (orele 10).­­— Serbarea pomului de iarnă „Ce ne spune. Moş Gerilă“ (orele 17). De la întovărăşire, la gospodărie colectivă în raionul Reghin, suprafaţa colectivizată creşte de la o zi la alta. Şi în comuna Breaza din acest raion, unde agricultura este complet cooperativizată, ţăranii întovărăşiţi convinşi de rezultate­le bune obţinute de colectivişti au hotărît să treacă la o forma mai superioară de lucru a pămîn­­tului: gospodăria colectivă. Pînă la 30 Decembrie 1960 în satul Breaza din raionul Reghin, un număr de 22 familii, cu o su­prafață de 35 ha teren au făcut cereri de înscriere în G. A.­­C. Printre primii care au depus ce­rerile de înscriere au fost tov. Szabados Paul, Buzgău Traian, Szőcs Iuliu, Ciumaş Gheorghe, Butiurcă Niţă, Váradi Károly, Promm Egore ş. a. Aflînd despre hotărîrea celor din Breaza şi întovărăşiţii din satul Filpişul Mare au cerut în­fiinţarea unei gospodării colecti­ve. Aici, pînă în prezent şi-au înaintat cereri de înscriere un nu­măr de 14 familii, înscriindu-se cu o suprafaţă de 20 ha teren. Printre primii care s-au înscris se numără: Boţan Simion, Tinto­­şan Simion, Alexa Ion­ Chimu, Alexa Alexandru, Rusu Ioan, Co­­pandi Francisc şi Bartha Ludovic. NICOLAE CRIHAN, coresp STEAUA ROȘIE CIFRE ŞI FAPTE • îngrijitorii de oi de la G.A.S din Lăzarea, raionul Gheorghieni, au obţinut anul trecut 44 litri de lapte pe cap de oaie. De la cele 1603 oi­ei au obţinut peste plan 9.800 l de lapte. De asemenea, au obţinut de la fiecare oaie cîte 2,45 kg lină faţă de 2,10 kg planificat. • Membrii gospodăriei agrico­le colective din comuna Iernut, ra­ionul Luduş, dezvoltă continuu sectorul zootehnic, care se aduce mari venituri bănești. In prezent, numărul bovinelor a ajuns la 300 capete, din care vaci de lapte 124 capete. Numărul por­cilor a crescut de la 81 la 381 ca­pete. Din sectorul zootehniei ei au realizat un venit de peste 500.000 lei. Aceasta a permis gospodăriei să împartă membrilor în numerar câte 12 lei pentru fiecare zi muncă. • Gospodăria agricolă de stat din Iernut deţine peste 4.200 porci. Muncitorii de aici au livrat oame­nilor muncii în anul trecut peste 140 vagoane de carne, dînd peste plan cca. 300.000 kg carne.­­ Mulgătorii Bacsó Francisc şi Marton loan de la G.A.S. Sinpaul în anul trecut au obţinut de la cele 24 vaci îngrijite de ei cîte 3.900­­ lapte pe cap de vacă fura­jată în loc de 3.100 planificat, dînd peste planul anual 19.200 litri. Cel mai preţios cadou este cartea! Vizitaţi librăriile care va pun la dispoziţie un bogat sortiment de cărţi din toate tematicile, in atenţia comitetelor sindicale din întreprinderi şi instituţii! Mare sortiment de cărţi şi jucării pentru copii şi tineret în toate librăriile. Vinzarea se face si prin virament. O nouă producţie a studiourilor romineşti DARCLEE Acest film, realizat după un veac de la naşterea Haricleei Har­­tulai (Darclée), marea cîntăreaţă moartă în anul 1939, în sărăcie şi uitare, este, închinat celor care au pus bazele artei Lirice romi­­neşti, dorindu-i o consacrare mon­dială ... Dacă bine ne aducem aminte acesta este motto-ul înscris de realizatorii noului film romînesc — Darclée — pe opera lor cine­matografică. Acest motto este de fapt simbolul întregii acţiuni a filmului, căci Darclée dincolo de a fi numai redarea „romanţioa­să" a vieţii uneia dintre cele mai mari cîntăreţe a poporului nos­tru, înmănunchiază de fapt stră­duinţa unei întregi pleiade de cîntăreţi romîni, a căror faimă a cucerit de mult capitalele lumii, de a înfiinţa şi în Bucureşti un teatru permanent de operă. Şi da­că Darclée, după o muncă perse­verentă, înfruntînd afronturi şi invidii din partea guvernanţilor cosmopoliţi de odinioară, a im­presarilor de tot felul, a reuşit să triumfe, aceasta se datoreşte înaltului spirit patriotic de care au fost animaţi muzicienii şi cin­­tăreţii romîni, progresişti, in frunte cu compozitorul Gh. Şte­­fănescu, pentru înfiinţarea operei române. Iată Bucureştiul anului 1885. O mînă de muzicieni, în frunte cu Ştefănescu primesc (pentru a cita oară?) ruşinosul răspuns din partea ministrului liberal... — „Este o aberaţie domnilor gîndul că în Bucureşti ar putea să existe o operă în care să se cînte romîneşte.“ Cu toate acestea, înfruntînd lipsuri şi greutăţi materiale, mu­zicienii şi intelectualii progresişti ai vremii pun bazele „Campaniei lirice române". Este invitată să evite celebra Adelina Patti. Într­una din loji, Hariclee Hartular ascultă vrăjită. Încă din acea clipă Hariclee este hotărită să se dedice carierii lirice. Cum la Bu­cureşti nu exista o şcoală supe­rioară de muzică, sfătuită de com­pozitorul Gh. Ştefănescu, ea plea­că la Paris cu soţul ei şi cu buna sa doică Ţinea. De acum, urmărindu-şi, am pu­tea spune cu incăpăţinare ţelul propus, realizatorii filmului au marele merit de a nu fixa obiecti­vul cinematografic asupra faptu­lui mărunt, de toate zilele, ci, purtîndu-ne acolo unde Hariclee muncea pentru cultivarea vocii, ei sădesc în inima spectatorului ideea că exilul marei cîntăreţe a fost impus de burghezia şi moşierimea romînă Cosmopolită pînă în măduva oaselor. Elevă a profesorului Duvernois care se ocupă de ea cu multă căldură şi răbdare, prezentînd-o în cele din urmă celebrului compozitor al vremii Gounod (care-i dă şi pseu­donimul Darclée), muncind cu stăruinţă şi abnegaţie, înfruntînd greutăţi materiale în tovărăşia unui soţ descompus care o pără­seşte pînă la urmă. Darclée, ani­mată de un i­ait spirit patriotic ajunge In scurt timp cea mai mare cîntăreaţă a vremii, cuce­rind capitalele muzicale ale lumii de la Moscova, la Milano. Batăr în felul acesta — se gin­­dea Darclée alături de ceilalţi cîntăreţi romîni — ducînd faima artei romineşti peste hotare să poată s-o impună intr-o bună zi in ţară, in ciuda opreliştii şi a cosmopolitismului vremii. Acest vis al marii cîntăreţe, nevoită să-şi valorifice talentul în străină­tate deoarece stăpînii de atunci ai ţării refuzau să înfiinţeze un teatru de operă romînesc, se vede împlinit abia peste mulţi ani — în 1921 — cinci alături de Gh. Ştefănescu şi de alţi reprezentanţi progresişti ai culturii romineşti pun bazele primului teatru le operă în Bucureşti. Darclée îşi vede visul împlinit. Aşa stînd lucrurile, „Darclée" alături de „Valurile Dunării" şi alte filme romineşti, a înscris încă o filă frumoasă in istoria tinerii noastre cinematografii. Realizato­rii filmului — scenariştii Constan­tin Cirjan şi Ionel Hristea, re­gia Mihai Iacob, muzica Alfred Mendelssohn, regia scenelor de operă Jean Rînzescu — au rea­lizat intr-un chip minunat îmbina­rea scenariului propriu zis cu sce­nele de operă, ferind spectacolul cinematografic in sine de acele discrepanţe supărătoare, pină aici scenariul, de aici încolo aria res­pectivă — îmbinind de aşa ma­nieră celebrele arii sau scene din „Cavaleria rusticană", „Tann­häuser", „Aida", „Iris", „Tosca" etc. incit acestea să se contopeas­că cu acţiunea propriu zisă a fil­mului. Sarcina realizatorilor filmului a fost cu atît mai grea — şi s-ai, achitat cu cinste de ea — cu di nici unul dintre interpreţii filmu­lui nu este cîntăreţ de operă. Sil­via Popovici, in rolul Haricleei Darclée dublată de Arta Flores­­cu, putem spune că s-a întrecut pe ea. In duetul dintre Tosca şi Scar­pia şi apoi în aria „Visi d'arte visi d'amore", Silvia Po­povici ne apare ca o adevărată Darclée. Alături de ceilalţi inter­preţi ai filmului: Toma Dimitriu, Victor Rebengiuc, Cristea Avram, Marcel Anghelescu, Cost­ac­he An­tonia, etc., cu care spectatorii vin direct în contact, nu trebuie să uităm că la succesul filmului au contribuit in aceeaşi măsură şi apariţiile „invizibile" ale cintăre­­ţilor noştri de frunte: Arta Fio­­rescu, Octav Enigărescu, Valentin Teodor­ian, Magda Iancuie­scu şi Nicolae Herlea, care prin cocile lor pătimaşe, vor parcă cu tot dinadinsul să ne amintească de înaintaşii cintecului romînesc ce şi-au dorit atît de mult un lăcaş­­de cultură in ţara rominească. Scena din final, care ne înfăţi­şează adevărata operă de stat din Bucureşti — rod al poporului eliberat — îl face pe spectator să se gîndească cu şi mai multă mîndrie la munca neprecupeţită a înaintaşilor culturii noastre. Căl­dura şi entuziasmul cu care este primit de public noul film romî­nesc „Darclée" este dovada cea mai elocventă că cineaştii noştri sînt pe drumul cel bun. ATANASII FORA un PORTRET ORIGINAL Am uitat să-mi notez ce fel de ochi are Truţa Carolina, bibliote­cara din Chiherul de Sus. In schimb remarcasem, că atunci cind stătea de vorbă cu cea de-a 700-a cititoare din sat, Suciu Valeria, care scosese tocmai alături de „Amintiri din copilărie“ de Ion Creangă şi Zaharia Stancu : „Po­vestind copiilor“, — cărticica inti­tulată „Petre, eu și atomul“ — de V. Koval, ochii bibliotecarei stră­luceau de parcă îmi spuneau : — Ei vezi ce mai cititori avem noi aici la Chiher ?! Fetișcana a­ceasta de 16 ani, pe lingă faptul că nu încetează să rămînă fidelă nemuritoarelor poveşti ale copilă­riei, vrea să se familiarizeze şi cu tainele energiei atomice. N-am remarcat nici statura Ca­rolinei, căci era aplecată tocmai asupra cartotecii lui Cioloca Va­sile, unul dintre cei mai activi ci­titori, care împreună cu fiica sa Floarea, a împrumutat de la înce­putul anului 96 de cărţi. Un mic calcul, şi iată rezultatul: 8 cărţi citite lunar in casa lui Cioloca. Şi pe cartotecă, în dreptul nume­lui acestui ţăran întovărăşit din Chiler figurau asemenea nume ca: Sadoveanu, Perrault, Şolohov, Al­­maş, Jules Verne, Tolstoi, Oscar Wilde (in ordine cronologică). Am omis să notez şi celelalte tră­sături ale bibliotecarei. N-aş pu­tea decide dacă părul ei e blond sau castaniu. Nu-mi aduc aminte nici cum vorbeşte, cum e glasul ei ? Dar acest lucru îl ştiu bine ţăranii din comună. Căci Carolina le citeşte din cind în cînd poezii de Mihail Eminescu, de Tudor Ar­­ghezi. Ii cunosc glasul şi cei 57 participanţi la recenzia romanului „Bătălie In marş" de Galina Nico­­laieva, şi cei ce au fost de faţă, la seara literară cu întrebări şi răspunsuri, închinată transformă­rii socialiste a agriculturii. N-aş putea descrie nici faţa bibliotecarei. Atîta ştiu doar că e senină atunci cînd vorbeşte despre cercul de citit condus de Uta­li­e, de la numărul 43, care e unul şi cel mai activ din cele 7 cercuri care funcţionează in comun. Nu ştiu ce trăsături o fi avind Truţa Carolina, dacă e îndemîna­tecă sau nu? Dar ştiu că pentru cercurile de citit a întocmit un plan de lectură bine chibzuit, care cuprinde asemenea teme ca: „A­­pariţia religiei şi a credinţei in Dumnezeu“, „întrebări şi răspun­suri despre transformarea socia­listă a agriculturii“, „Există oare viaţă pe alte planete?“, „Originea omului“ etc. “ ... Şi culmea! Am uitat măcar să-i cer o fotografie. Adică , de ! Nu-mi pare rău. Căci fotografia, fie ea cît de reuşită, nu poate reda dinamismul cu care Carolina ia în primire volumele noi, întocmeş­te cartoteci, discută despre pregă­tirea celor 25 de oameni care vor să devină şi ei pină la sfirşitul anului, purtători ai Insignei „Prie­ten al cărţii". Un portret — creat chiar de ar­tişti plastici cu renume — nu poate reda seninătatea, duioşia cu care bibliotecara noastră stă de vorbă cu oamenii, recomandindu­­le ce să citească; seriozitatea cu care sfătuieşte pe o fetiţă să ci­tească poveştile lui Grimm; promptitudinea cu care răsfoieşte cărţile, căutînd planşe colorate despre evoluţia vieţuitoarelor pe Pămint, spre a le arăta unui citi­tor curios. Dar poate fi redată oare plăce­rea cu care oamenii din sat vin la bibliotecă ? Căci biblioteca e aranjată frumos, cu gust şi e tot­deauna căldură aici. Geamurile sunt acoperite cu perdeluţe coche­te, prin care răzbat cu voioşie ra­zele soarelui. Toate acestea sínt insă „trăsă­turi" nu ale bibliotecarei, ci ale bibliotecii. Şi totuşi, ele întregesc portretul Carolinei. ŞTEFAN IZSÁK RADIO 3 IANUARIE BUCUREŞTI. (Spicuiri) Pro­gramul L: Lucrări pe tineri com­pozitori romîni — 8,30, Cîntece şi jocuri populare româneşti — 9,00, Potpuriuri de muzică uşoară —­ 9.30, Fragmente din opera „Cava­leria rusticana“ de Mascagni — 10,00, „Moş Gerilă printre cei mici“, montaj literar muzical — 11,45, Muzică populară romînească din Moldova — 12,00, Muzică ușoară — 13,25, Din muzica po­poarelor sovietice ■— 14,30, Muzică din operete — 15,10, Concert sim­fonic — 15,39, Muzică de estrada — 17,15, Cîntece de compozitori remini — 18,40, Revista economica radio — 19,00, Muzică populară romînească — 19,25, Muzică uşoa­ră romînească — 20,30, Muzică de estradă — 21,30. Programul II.: Muzică populara romînească — 14,15, Concert popu­lar — 15,00, Cîntece sovietice — 15,40, Melodii populare romineşti — 16,30, Tribuna radio: Marea forţă ştiinţifică şi rolul eficient al marxism-leninismului creator — de Gh. P. Apostol, lector univ. — 16,45, Emisiune muzicală pentru copii — 17,35, Din folclorul popoa­relor — 18,15, Muzică uşoară — 19.30, Opera „Tosca" de Puccini — 20,05. TG. MUREŞ. Orele 5—5,30 în limba romînă: Din întovărăşiri la G.A.C.: „Văsălie—Văsălie“ — pro­gram de muzică populară; Ne scriu corespondenţii de la sate. Buletin meteorologic. Orele 5,30- 6 în limba maghiară. Acum e tim­­pul. Cîntă orchestra lui Salamon Kálmán. La G.A.C. din Sintimbru Muzică pentru fanfară; Buletin meteorologic. Orele 14,30—15 în limba maghiară; Din cutia de sen­sori; Fragmente din opereta „Sil­via". Notă: „Familia". Orele 17-17,30 în limba romînă: Buletin de știri; Popas cu microfonul; Un de­putat; Muzică populară romîneas­că. Orele 17,30—18,30 în limba maghiară; Produse de calitate la un preţ de cost redus; Cîntă Corul Ansamblului de stat; Biblioteca din Gorneşti pentru dezvoltarea cul­turii; Emisiune pentru tineret; Mu­zică uşoară.

Next