Steaua Roşie, iunie 1961 (Anul 10, nr. 129-154)

1961-06-13 / nr. 139

Jurnalul întrecerii socialiste ACTIVITATE RODNICA Avind la bază frumoasele re­zultate obţinute in cursul anu­lui trecut în realizarea sarcini­lor de plan, reducerea preţului de cost al produselor şi îmbu­nătăţirea calităţii, în baza că­rora ILEFOR-ul s-a situat pe locul doi în întrecerea desfă­şurată între fabricile de mobilă — harnicul colectiv de aici s-a angajat ca în acest an să obţi­nă succese şi mai remarcabile. Răsfoind statisticile economice ale întreprinderii se poate con­stata că muncitorii s-au ţinut de cuvînt, îndeplinindu-şi şi depăşindu-şi lună de lună sar­cinile de plan. In luna mai de pildă, planul producţiei globale a fost realizat în proporţie de 106 la sută, iar la producţia marfă s-a înregistrat o depă­şire de 47 la sută faţă de plan. De asemenea, plani de produc­ţie defalcat pe a­limente a fost îndeplinit, cele mai fru­moase rezultate obţinîndu-se la fabricarea mobilei, domeniu în care planul a fost depăşit cu 43 la sută. In acelaşi timp, muncitorii privesc ca o sarcină centrală calitatea produselor.­­Ca dova­dă, numărul reclamaţiilor scade lună de lună. In obţinerea rezultatelor de mai sus s-au evidenţiat ILEFOR din Reghin şi uni­tatea nr. 2 din Tg. Mureş. S-A îmbunătăţit CALITA­TEA CĂRĂMIZILOR Sub conducerea organizaţiei de partid, colectivul de muncă de la întreprinderea locală de materiale de construcţii mun­ceşte cu elan pentru îndeplini­rea cu succes a sarcinilor de plan. Astfel, de pildă în luna mai, planul producţiei globale a fost realizat în proporţie de 101,3 la sută, iar pe primele patru luni ale anului s-a obţi­nut un beneficiu peste plan în valoare de 10.000 lei şi o eco­nomie de 30.000 lei prin redu­cerea preţului de cost. In ace­laşi timp s-a îmbunătăţit şi ca­litatea cărămizilor. In luna mai s-au fabricat cu 4 la sută mai multe produse de calitatea I decit era planificat. In prezent se desfăşoară o acţiune inten­să pentru îmbunătăţirea calită­ţii ţiglelor, întrucît la acest produs nu a fost încă atinsă norma de calitate planificată. In întrecerea socialistă pe uni­tate, cele mai frumoase rezul­tate le-au obţinut muncitorii de la cuptoarele de ars var,­­ care şi-au depăşit sarcinile de­­ plan cu 11 la sută. Acest sus-­­­ces se datoreşte faptului că ar­­­­zătorii de var au folosit la ma-­­­ximum capacitatea cuptoarelor › şi au respectat cu rigurozitate ‚ ciclul de ardere.­­ RIDIC1ND PRODUCTIVITA­TEA FURNALELOR Inimosul colectiv de muncă › de la Uzinele Vlăhiţa, luptînd­­ cu perseverenţă pentru a pro- ‰ duce metal cit mai mult şi mai­­ bun, pe luna mai a realizat o · productivitate de 105,6 la sută.­­ Aceasta a fost posibilă datori-­­ tâ preocupării muncitorilor de­­ a introduce tehnica nouă In­­ toate sectoarele de lucru, cit și­­ datorită preocupărilor lor pen-­­ tru descoperirea şi folosirea re-­­ zervelor interne, respectiv pen- \ tru popularizarea şi aplicarea­­ metodelor înaintate de muncă.­­ Prin creşterea productivităţii­­ muncii s-au creat condiţiuni­­ pentru ca producţia globală şi­­ de marfă să fie realizată in­­ proporţie de 105 la sută, res- s­pectiv de 108,8 la sută.­­ In acţiunea de introducere a­­ tehnicii noi, fruntași sunt mun- | citorii de la turnătorii și strun-­­ gărie. ” Examenul de matematica Eleva Kövesdi Maria începe să răspundă: Cinci A plus cinci C supra nouă C, minus A la pătrat... Fracţiile algebrice se înşiră pe ta­blă, Şirul lor ca şi claritatea în gîndire, exactitatea în exprimare, siguranţa de care dau dovadă ele­vii absolvenţi ai clasei a Vil-a a Şcolii de 7 ani nr. 1 din Reghin dovedesc că aceşti elevi sunt frun­taşi la învăţătură, unde au obţinut rezultate frumoase. Elevi ca Pop Elvira, Ioniţei Virgil, Suciu Nico­­lae, Toncean Teodor, Popescu Ioan, Demeter Elena şi alţii, care sunt minduna clasei a Vll-a, cit şi a şcolii, şi-au dovedit cu ocazia exa­menelor de absolvire sîrguinţa şi temeinicia cu care şi-au însuşit cunoştinţele. Fiecare elev trebuie să răspun­dă la o întrebare teoretică pe care o exemplifică prin rezolvarea unui exerciţiu sau a unei probleme, pentru ca apoi să construiască o oarecare figură geometrică. Men­ţionăm că multe dintre probleme sunt luate din datele planului de stat pe 1961 sau din viaţa unităţi­lor agricole socialiste din oraş sau din comunele învecinate. Bu­năoară, în cadrul orelor de conta­bilitate au văzut, cum se organi­zează munca în cadrul gospodă­riilor colective, cum se ţine evi­denţa acestei munci. Cu ocazia examenelor de matematică, elevii acestei şcoli au legat cunoştinţele de matematică cu cele învăţate cu ocazia acestor vizite, precum şi cu cunoştinţele însuşite la alte mate­rii. Rînd pe rînd se perindă prin fa­ţa comisiei alţi elevi. Tabla se um­ple de formule, de fracţii, de un­ghiuri, de cercuri întretăiate etc. Iată acum, iese la răspuns o fetiţă înăltuţă, Pop Elvira. Imi pare cunos­cută. Imi amintesc că am văzut poza ei pe panoul de onoare al şcolii. Emoţia îi face obrajii de aceaşi culoare cu a cravatei pio­niereşti. A primit o problemă des­tul de grea, dar se descurcă bine. In unanimitate, membrii comisiei îi acordă nota 8. Apoi trage biletul elevul Cheţan Gheorghe, fiul muncitorului de la I.G.R. Cheţan Vasile. Dacă tatăl lui nu a putut să absolve decit două clase, încît a trebuit să-şi completeze cunoştinţele la cursul de alfabetizare, apoi cei cinci co­pii ai săi au apucat alte vremuri. Vasile, fiul său cel mai mare, du­pă ce a urmat cursurile şcolii pro­fesionale, munceşte cu bune re­zultate la I.P.M. Sport. Ion, ce­lălalt fecior, lucrează la „Progre­sul“ şi învaţă la liceul seral. Zamfira, fata mai mare, a termi­nat de curînd şcoala profesiona­lă, iar Maria, mezina, este încă în clasa a II-a. Gheorghe a urmat concomitent cu şcoala elementară şi cursurile şcolii de muzică şi artă plastică, iar la toamnă se va înscrie la şcoala de pictură din Cluj. Examenele continuă. Ele repre­zintă bilanţul muncii de 7 ani a fiecărui elev. Numai note bune şi foarte bune. Dar nu numai la ma­tematică. La limba romînă elevii secţiei maghiare au obţinut cinci note de 10, şapte de 9, cinci de 8 şi alte note bune. Prin urmare, bilanţul muncii in această şcoală e rodnic. M. F. Eleva Pop Elvira de la Şcoala de 7 ani nr. 1 din Reghin rezolvînd cu succes problema de matematică primită la examenul de absolvire Tabără de vară pentru elevii şcolilor agricole Anul acesta, între 1 iulie­­- 25 august, elevii şcolilor agricole din ţară îşi vor petrece vacanţa în trei serii la tabăra din Odorhei. In acest sens, la Centrul şcolar agricol din Odorhei se fac intense pregătiri. Elevii de aici, prin mun­că patriotică amenajează un nou teren sportiv pentru volei, bas­chet şi tenis. Pentru desfăşurarea activităţii cultural-sportive, la dispoziţia ele­vilor care vor veni în această ta­bără stă un club bine înzestrat, o sală de gimnastică, teren pentru atletism etc. Cît mai mult fier vechi pentru oţelării începutul anului şi pînă în pre­zent, tinerii din raion au expediat oţelăriilor 208 tone de fier vechi. Cea mai mare cantitate a fost ex­­­­pediată de tinerii de la staţiunea de maşini şi tractoare din Odorhei. Pînă în prezent ei au adunat 64 tone de fier vechi. Rezultate frumoase în acţiunea pentru adunarea fierului vechi au înregistrat şi tinerii din alte uni­tăţi din raion. Cei de la Vlăhiţa, de pildă, au expediat 41 tone, cei de la I.R.T.A. 27 tone, iar cei de l la I.G.L. 12 tone. Tineretul din raionul Odorhei participă cu însufleţire la importanta acţiune pentru adunarea fierului vechi. De la A­nunţ O. C. L. ALIMENTARA din Tîrgu Mureş angajează: GESTIONARI pentru magazinele alimentare şi de legume în localităţile: Tg. Mureş, Reghin, Topliţa, Sovata, Borsec. Ofertele se primesc pînă la 20 iunie 1961, pe adresa: Tg. Mureş str. Kinizsi Păi nr. 10, telefon: 37­01. MARELE CONCURS POPULAR „Pronoexpres“ Loto-pronosport organizează un concurs popular excepţional „PRONOEXPRES“ la care se atribuie 72.000 premii In valoare de : 12.000.000 lei închiderea vînzării: 30 iunie 1961 Tragerea : 2 iulie 1961 Biletele se găsesc la : Agenţiile LOTO-PRONOSPORT, oficiile P.T.T.R. factorii poștali, cooperative, vânzători volanți etc. Prețul unui bilet: 2 lei. Cetăţeni! Adresaţi-vâ cu Încredere cooperativei de producţie meşteşugărească .,CIZMORUL" din Luduş, care execută in condiţiuni avantajoase şi de bună ca­litate : — încălţăminte la comandă —■ îmbrăcăminte la comandă — reparaţii ceasornicărie — fotografii de orice gen, precum şi fotografii pentru buletine. Ne deplasăm şi în comu­nele din raion.____________ STEAUA ROȘIE U.R.S.S. doreşte să se pună capăt oricăror experienţe cu arma nucleară Guvernul sovietic consideră ne­cesar să-şi expună considerentele în problema încetării experienţe­lor cu armele atomice şi cu hidrogen. După cum se ştie, tra­tativele de la Geneva între repre­zentanţii U. R. S. S., S. U. A. şi Marii Britanii durează de peste doi ani şi jumătate. Totuşi, mai există încă dificultăţi mari în calea încheierii unui acord. In ceea ce o priveşte, Uniunea Sovietică a făcut şi continuă să facă tot posibilul pentru a elabora cît mai grabnic, de comun acord cu S.U.A. şi Marea Britanie, tra­tatul cu privire la încetarea ex­perienţelor cu arma nucleară. Du­­­­pă cum se ştie, pentru a înlătura obstacolele ce stau în calea unei înţelegeri, Uniunea Sovietică a făcut partenerilor occidentali la tratative concesii substanţiale, ac­­ceptînd o serie de propuneri pre­zentate de ei. Poziţia guvernului sovietic la tratativele de la Geneva este sim­plă şi clară. Uniunea Sovietică doreşte să se pună capăt pretu­tindeni şi pentru totdeauna ori­căror experienţe cu arma nucleară. Dar guvernul sovietic nu poate accepta şi nu va accepta niciodată ca tratatul referitor la încetarea experienţelor să se transforme într-un petic de hîrtie lipsit de conţinut, care să fie folosit drept camuflaj pentru continuarea expe­rienţelor cu arma nucleară în scopul perfecţionării ei şi al cre­ării de noi mijloace de extermi­nare în masă. Tratatul nu trebuie­­ să cuprindă nici un fel de excepţii trebuie să fie interzise orice fel de experienţe cu arma nucleară: in aer, sub apă, sub pămînt şi în spaţiul cosmic. In legătură cu situaţia nesatis­făcătoare care s-a creat în pre­zent la conferinţa de la Geneva, guvernul sovietic ar dori să-şi expună încă o dată poziţia în problemele fundamentale care con­tinuă să rămînă nesoluţionate. Problema moratoriului După cum se ştie, guvernul so­vietic s-a declarat de acord cu propunerea americană ca tratatul să nu prevadă, deocamdată, inter­zicerea experienţelor subterane cu arma nucleară, sub o afert­ită limită de putere. Acum este nece­sar ca noi să cădem de acord asupra unui moratoriu pentru exploziile nucleare subterane care,­­ în mod provizoriu, rămîn în afara tratatului. Este de la sine înţeles că un acord cu privire la mora­toriu trebuie să aibă un asemenea caracter încît nici un stat să nu-l poată viola în mod arbitrar și relua exploziile experimentale cu bombe nucleare. Pornind de la aceasta, guvernul sovietic este ferm con­vins că expirarea termenului moratoriului, cu privire la care se va realiza o înţelegere între părţile interesate, nu trebuie să elibereze în mod automat statele de angajamentul de a nu efectua explozii nucleare subterane. Problema controlului Uniunea Sovietică consideră, ca şi Statele Unite, că trebuie să fie instituit un control interna­ţional riguros asupra încetării experienţelor. Este însă absolut evident că acest control poate fi eficient numai dacă se va baza pe consimţămîntul reciproc al păr­ţilor şi nu pe tendinţa de a folosi mecanismul de control pentru ca un grup de state să-şi impună voinţa altuia. Guvernul sovietic a examinat sub toate aspectele cum trebuie asigurată egalitatea în drepturi a părţilor în exercitarea contro­lului şi a ajuns la concluzia fer­mă că componenţa organelor de control trebuie să se bazeze pe reprezentarea egală a părţilor. Tocmai în conformitate cu acest principiu Uniunea Sovietică pro­pune să se realizeze o înţelegere referitoare la componenţa princi­palului organ executiv — Consi­liul administrativ. Se încearcă să se motiveze re­fuzul de a accepta propunerea de instituire a unui consiliu admi­nistrativ alcătuit din trei repre­zentanţi cu drepturi egale, cite unul din partea fiecăruia dintre grupurile principale de state — statele socialiste, ţările partici­pante la blocurile militare occi­dentale şi statele neutre — prin afirmaţii că Uniunea Sovietică ar urmări să obţină anumite drep­turi speciale în organizaţia de control. Această afirmaţie este, fireşte, lipsită de orice temei. Care este sensul real al propu­nerii Uniunii Sovietice? El constă în excluderea posibilităţii ca una din părţi să obţină avantaje spe­ciale ori să fie prejudiciată secu­ritatea unui sau altui grup de state. Vrem să asigurăm nu o egalitate formală, ci o egalitate reală a părţilor în aplicarea Tra­tatului cu privire la interzicerea experienţelor cu arma nucleară. Comisia de control în care vor fi reprezentate toate grupurile principale de state poate lua ho­­tărîri bune, juste, care să ţină seama de interesele tuturor state­lor. Nu este insă suficient să fie luate astfel de hotărîri. Este ne­cesar să se asigure îndeplinirea lor nepărtinitoare. Imparţialitatea nu poate fi însă garantată dacă îndeplinirea hotărîrilor va fi în­credinţată numai unei singure persoane. Istoria relaţiilor internaţionale contemporane cunoaşte destule exemple cînd o persoană, aflîn­­du-se sub influenţa unui grup de state sau acţionînd în aşa fel în­cît să facă pe plac acestui grup, a aplicat greşit în viaţă hotărîri asupra cărora se căzuse deja de acord. Desigur aceasta a fost în avantajul unui singur­ grup de state ale cărui interese le-a pro­movat această persoană, dar a provocat prejudicii altor state. Se ştie doar prea bine că există state neutre, dar nu există şi nu pot exista persoane neutre. O înţelegere cu privire la în­cetarea experienţelor cu arma nucleară afectează în mod direct interesele securităţii statelor şi guvernul Statelor Unite va fi, fără îndoială, de acord că, în rezolvarea unor astfel de proble­me, este necesar să se manifeste o prudenţă maximă. In actualele condiţii, cînd lumea este împărţită în blocuri militare şi sînt menţi­nute armate numeroase, cînd a­­supra lumii continuă să planeze primejdia unui conflict atomic, este inadmisibil ca problemele care afectează interesele securi­tăţii statelor şi destinele popoare­lor să depindă de hotărîrea unei singure persoane. In afară de aceasta, numirea unei singure persoane pentru în­făptuirea hotărîrilor adoptate în problema controlului poate fi con­siderată ca o acţiune cu caracter dictatorial, ca o tendinţă de a-şi impune voinţa. Intr-adevăr, este puţin probabil ca puterile occiden­tale să fie de acord ca această persoană să fie numită din partea unei ţări socialiste. Mai curînd ele vor propune numirea în aceas­tă funcţie a unei persoane din partea ţărilor neutre. Există oare garanţii că şi o astfel de persoană se va situa pe o poziţie neutră, nepărtinitoare faţă de ţările socialiste? Noi nu putem fi de acord cu un asemenea titc­ de de­ abordare a problemei: Uniunea Sovietică nu poate ad­mite dictatul vreunei părţi. Noi dorim condiţii egale pentru toţi şi nu vom accepta niciodată să fim puşi într-o situaţie de inega­litate. Sîntem convinşi că guvernul S. U .A. împărtăşeşte părerea că orice acord internaţional trebuie să conţină garanţii care să exclu­dă acţiuni rău intenţionate şi ne­justificate împotriva vreunui stat semnatar al acordului. Acesta este un drept inalienabil şi legitim al fiecărui stat, al fiecărui guvern. Propunînd instituirea unui organ executiv cu caracter de colegiu alcătuit din reprezentanţi egali în drepturi ai celor trei grupuri de state, Uniunea Sovietică por­neşte de la ideea că realizarea acestui drept trebuie să fie garan­tată tuturor statelor. Obiectînd împotriva propunerii sovietice referitoare la componenţa Consiliului administrativ, repre­zentanţii Statelor Unite şi Marii Britanii la conferinţa de la Ge­neva susţin că ea ar echivala cu instituirea dreptului de veto în ce priveşte efectuarea inspecţiilor. Dar asemenea afirmaţii nu pot fi apreciate decît ca o continuare a vechii linii de denaturare a poziţiei U. R. S. S. în problemele controlului. In legătură cu aceasta se poate aminti că încă în mai 1959, lă­murind propunerea sa referitoare la stabilirea cotei de inspecţii, guvernul sovietic a subliniat că organizarea de inspecţii la faţa locului în limitele cotelor conve­nite trebuie să se realizeze la cererea părţii interesate în inspec­ţie fără să se pună la vot acest lucru în comisia de control sau­ în oricare alt organ. Este necesară numai existenţa unor indicaţii obiective ale apa­ratelor de la posturile de control, care să ateste că într-o regiune oarecare a ţării respective s-a produs un fenomen susceptibil de a fi considerat o explozie nu­cleară. Dacă există asemenea in­dicaţii obiective, atunci aşa cum prevede propunerea sovietică, nici comisia de control, nici un alt organ al organizaţiei de control nu pot împiedica satisfacerea ce­rerii părţii respective de a se în­treprinde o inspecţie. Prin urmare, Consiliul administrativ nu poate ridica nici un obstacol in calea efectuării inspecţiei, la care se referă reprezentanţii S.U.A., a­­tunci cînd vorbesc despre un aşa­­numit „veto“. Desigur există şi alte probleme, iar multe dintre ele se vor ivi în mod inevitabil în cursul apli­cării Tratatului cu privire la în­cetarea experienţelor cu arma nu­cleară, asupra cărora organul e­­xecutiv va trebui să ia hotărîri. Nu poate fi tolerată situaţia care ar îngădui adoptarea de hotăriri unilaterale şi crearea de condiţii pentru arbitrar. Pericolul arbitra­­riului sporeşte mult în cazul exis­tenţei unui singur administrator. In cazul adoptării structurii orga­nului executiv, preconizat de gu­vernul sovietic, se exclude cu de­­săvîrșire pericolul arbitrariului și al unor hotăriri unilaterale. Din aceasta rezultă că problema „dreptului de veto“ este artificială. Guvernul sovietic este convins că adoptarea propunerii Uniunii Sovietice cu privire la componenţa consiliului administrativ ar înlă­tura unul din marile obstacole care împiedică încheierea pe bază de înţelegere reciprocă a trata­tului. Există încă o problemă asupra căreia se manifestă deocamdată divergenţe. Este problema cuantu­mului cotei de inspecţii. Guvernul sovietic speră că guvernul State­lor Unite va aborda în mod realist şi rezolvarea problemei numărului inspecţiilor la faţa locului. Propune­rea noastră ca pe teritoriul U.R.S.S . S.U.A. şi Marii Britanii să fie în­treprinse cîte trei inspecţii anual oferă garanţii pe deplin suficiente împotriva unor încălcări ale tra­tatului cu privire la încetarea ex­perienţelor cu arma nucleară. Cererea de a se organiza un nu­măr excesiv de inspecţii, formu­lată cu insistenţă de S.U.A. şi Marea Britanie, nu poate să în­lăture impresia că în căzul de faţă nu se manifestă cîtuşi de puţin grija pentru instituirea u­­liui control eficient. Atunci cînd se apreciază po­ziţia statelor în problemele inspec­ţiei, nu poate fi, fireşte, ignorată împrejurarea că atît timp cît în lume mai există grupări militare de state, efectuarea inspecţiei poate fi folosită pentru spionaj. Aşa stau lucrurile cu tratativele cu privire la încetarea experienţe­lor cu arma nucleară. Ne-am expus cu toată sinceri­tatea considerentele în privinţa căilor de lichidare a dificultăţilor ivite. Modul nostru de a aborda problema oferă o bază bună pen­tru încheierea într-un viitor apro­piat a tratatului referitor la înce­tarea experienţelor cu arma nu­cleară. Totodată, apreciind obiectiv si­tuaţia creată în jurul problemei interzicerii experienţelor nucleare, trebuie, evident, să se recunoască că participanţilor la tratativele de la Geneva le este, pe cît se vede, greu să se înţeleagă acum asupra încetării cafcnerietifelor nu­cleare. In acest caz n-ar fi mai bine oare ca , ţările noastre să înceapă cu problema principală, cardinală, — problema dezarmării generale şi totale? In această or­dine de idei salutăm declaraţia preşedintelui Kennedy din ultimul său mesaj către Congres, în sen­sul că încheierea tratatului cu privire la încetarea efectivă a experienţelor nucleare va fi pri­mul pas important în direcţia dezarmării. Intr-adevăr, să solu­ţionăm ambele probleme în legă­tură una cu alta şi atunci va dispare şi principalul obstacol pe care-l văd în momentul de faţă puterile occidentale în propunerea sovietică referitoare la crearea unui Consiliu administrativ alcă­tuit din trei membri. După cum se ştie, guvernul so­vietic a mai subliniat în repetate rînduri că dacă puterile occiden­tale vor accepta propunerea pri­vitoare la dezarmarea generală şi totală, guvernul sovietic este gata, în ceea ce îl priveşte, să accepte necondiţionat orice pro­puneri ale puterilor occidentale referitoare la control. Guvernul sovietic îşi reafirmă această hotă­­rîre şi este dispus în acest caz să semneze un document în care vor fi incluse propunerile puteri­lor occidentale în problema înce­tării experienţelor nucleare. Vom putea accepta această măsură deoarece în condiţiile dez­­armării generale şi totale proble­ma securităţii statelor se va pune pe alt plan: nu vor exista armate, nu va exista nici primejdia ca un stat să atace alt stat. Cînd toate statele vor dezarma şi nu vor dispune de mijloace pentru atacarea altor ţări, atunci, intr-adevăr, se vor crea condiţii în care fiecare ţară va dispune de garanţiile necesare securităţii sale. Nici un stat nu va avea po­sibilitatea să creeze în secret forţe armate, care să ameninţe vreun alt stat sau vreun grup de state. In aceste condiţii sîntem dispuşi să acceptăm orice control pe care îl propun puterile occiden­tale. Acum însă, cînd în lume se desfăşoară cursa înarmărilor şi există grupări militare opuse, sîn­tem nevoiţi să ne menţinem for­ţele noastre armate în interesul securităţii ţării noastre şi a ţări­lor aliate cu noi. In condiţiile menţinerii de către state a forţe­lor lor armate nici un control nu poate fi despărţit de spionaj. Nu­mai atunci controlul nu va fi legat de spionaj cînd forţele ar­mate vor fi lichidate iar armele vor fi distruse. Atunci un control într-adevăr general va fi necesar pentru ca nici un stat, nici un grup de state să nu poată crea un secret arme sau să nu se poată înarma pentru a pregăti o agre­siune împotriva altor state. Un control riguros şi eficient împo­triva înarmării statelor este indis­pensabil. Totodată nu se poate să nu se recunoască că în actualele condiţii controlul nu garantează cîtuşi de puţin că vreo ţară nu va fi supusă unui atac din partea altei ţări, deoarece armele şi for­ţele armate nu numai că su­t menţinute, ci se şi întăresc, spo­resc, mai cu seamă în domeniul armelor nucleare, fapt recunoscut chiar şi de preşedintele S.U.A. în­cetarea experienţelor cu arma nucleară nu înseamnă încetarea producerii şi acumulării lor, iar primejdia de război nu se micşo­rează. In aceste condiţii fiecare stat este îndreptăţit să suspecteze că sub paravanul controlului s-ar urmări constituirea unor organe de spionaj. In cazul înfăptuirii dezarmării generale şi totale, la dispoziţia statelor vor rămîne numai con­tingente limitate de miliţie sau poliţie, stabilite de comun acord, :'n%céaaFé'L’rtien'tr’fi'erii ordinii inter­ne şi apărării securităţii perso­­.­n.ale cetăţenilor. Aceste forţe nu pot crea primejdia unui atac asu­pra altor ţări. La nevoie, aceste contingente pot fi folosite de Consiliul de Securitate,, dacă vre­un stat va întreprinde totuşi ac­ţiuni agresive. Desigur, în condu­cerea acestor forţe internaţionale trebuie să fie reprezentate în mod egal toate grupurile principale de state, adică ea trebuie să fie cu adevărat o conducere internaţio­nală. Guvernul sovietic este profund convins că în timpurile noastre calea cea mai reală de rezolvare a problemei dezarmării este calea dezarmării generale şi totale sub un control internaţional efectiv. Acest lucru a fost recunoscut de majoritatea statelor din lumea întreagă, după cum reiese atît din rezoluţia celei de-a 14-a se­siuni a Adunării Generale, cît şi din discutarea problemelor dezar­mării la cea de-a 15-a sesiune a Adunării Generale a O.N.U. Guvernul sovietic îşi exprima speranţa că guvernul Statelor U­­nite va ţine seama de consideren­tele expuse in acest memorandum şi, la rîndul său, îşi va da con­cursul la rezolvarea problemei dezarmării generale şi totale, in­clusiv a sarcinii încetării pentru totdeauna a tuturor experiențelor cu arma nucleară. 3 Pentru încheierea neîntîrziată a tratatului de pace cu Germania 1. — Reglementarea paşnică cu Germania, care a întîrziat mulţi ani, a determinat în bună măsură evoluţia primejdioasă din perioa­da postbelică a evenimentelor în Europa. Hotărîrile interaliate, ex­trem de importante, cu privire la smulgerea din rădăcini a milita­rismului în Germania, pe care la timpul său guvernele S.U.A. şi U.R.S.S. le-au considerat drept chezăşie a unei păci trainice, au fost îndeplinite doar parţial şi astăzi nu sunt de fapt respectate pe cea mai mare parte a teritoriu­lui german. Dintre guvernele ce­lor două state germane, care au luat fiinţă după război, numai guvernul Republicii Democrate Germane recunoaşte şi respectă aceste acorduri. Guvernul Repu­blicii Federale Germane îşi pro­clamă făţiş o atitudine negativă faţă de aceste acorduri, cultivă militarismul, care zăngăne arme­le, şi se pronunţă pentru revizui­rea frontierelor germane, pentru revizuirea rezultatelor celui de-al doilea război mondial. El încearcă să creeze pentru planurile sale a­­gresive o puternică bază militară, să aţîţe un focar primejdios de conflicte pe pămîntul german şi să provoace o ciocnire între foştii aliaţi din coaliţia antihitleristă. Puterile occidentale au îngăduit Republicii Federale Germane sa înceapă să acumuleze armamente şi să creeze o armată, care, în mod vădit, depăşesc necesităţile de apărare. Aprobarea dată Repu­blicii Federale Germane de a con­strui nave militare cu un depla­sament pînă la 6.000 tone, precum şi de a folosi teritoriile Angliei, Franţei, Italiei pentru bazele mili­tare ale R. F. Germane constituie noi şi primejdioşi paşi din partea puterilor N.A.T.O. 2. — Guvernul sovietic năzuieş­te sincer spre înlăturarea cauzelor care generează încordarea din­tre U.R.S.S. şi S.U.A., şi spre tre­cerea la o colaborare prietenească constructivă, încheierea tratatului de pace cu Germania ar apropia mult cele două ţări de acest ţel. U.R.S.S. şi S.U.A. au luptat îm­preună împotriva Germaniei hitle­­riste Datoria lor comună este de a încheia tratatul de pace german şi de a crea astfel garanţia sigură că pe pămîntul german nu se vor mai ridica niciodată forţe care ar putea împinge lumea într-un nou război şi mai distrugător. Dacă dorinţa Uniunii Sovietice de a întări pacea şi de a nu (nă­gădui dezlănţuirea în Europa ( Continuare în pag. 4-a)

Next