Steaua Roşie, septembrie 1962 (Anul 11, nr. 207-232)
1962-09-01 / nr. 207
a De pe acum elevii îşi procură rechizitele şcolare pentru anul de învăţămînt care se apropie cu atîta repeziciune. La librării ei găsesc toate cele necesare. In fotografie: Intr-o librărie din Tg. Mureş. La sfîrşit de vacanţă în acest an, pe timpul verii, din raionul Tg.Mureş au pornit în drumeţie şi diferite excursii peste 8.000 de pionieri şi şcolari sub conducerea a peste 400 de cadre didactice. S-au organizat un număr de 3 excursii cu elevii şcolilor medii din raion, pentru cunoaşterea Capitalei şi a litoralului Mării Negre. Cu elevii claselor V—VII s-au organizat 7 excursii interregionale la care au participat peste 600 de elevi. Un număr însemnat de pionieri şi şcolari au petrecut zile de neuitat în taberele de la Homorod, Răstoliţa, Predeluţ-Brad sau pe malul însorit al Mării Negre, în tabăra de la Năvodari. Cu ocazia drumeţiilor sau a excursiilor organizate în cadrul regiunii noastre sau în afara ei, ei au vizitat şi au cunoscut cele mai frumoase realizări din pattria noastră. Copiii au legat strînse prietenii cu aceste ocazii. Nu vor uita de frumosul Palat cultural, de vizita făcută la Fabrica de mobilă „23 August“ şi la Fabrica de zahăr din Tg.Mureş, de Întreprinderea „Republica“ din Reghin, de Complexul de industrializare a lemnului din Gălăuţaş, Fabrica de lapte praf din Remetea, U.I.L. şi întreprinderea de prelucrare a inului din Gheorghieni. Termocentrala de la Sîngeorgiu de Pădure. Fabrica de zahăr din Luduş sunt realizări ale oamenilor muncii din regiunea noastră care au fost admirate de micii vizitatori. Pentru pionierii şi şcolarii sosiţi în vizită la tabăra din Gheorghieni a fost deosebit de instructivă întîlnirea cu pionierii din diferitele regiuni ale ţării, care în jurul unui foc de tabără au povestit despre măreţele construcţii ale socialismului din regiune. Un alt obiectiv important l-au constituit excursiile pentru cunoaşterea Capitalei şi a litoralului Mării Negre. Vizitînd „Casa Scînteii“, Palatul Republicii, Palatul Pionierilor, stadionul „23 August“, Muzeul „Gr. Antipa“, Muzeul de istorie a P.M.R. etc., copiii şi-au putut da seama mai bine de măreţele realizări ale clasei muncitoare din patria noastră şi de grija pe care o poartă partidul tuturor oamenilor muncii. De-a lungul ţărmului Mării Negre au vizitat şiragul de perle: Mamaia, noul port turistic „Tomis“, Eforie nord şi sud, Techirghiol, Mangalia, minunate staţiuni unde-şi petrec concediul mii şi mii de oameni ai muncii. La Năvodari, în tabăra centrală este un adevărat orăşel al copiilor. In această tabără şi-au petrecut zile de neuitat mulţi elevi din raionul nostru. Hrana consistentă, atmosfera prietenească din tabără, precum şi activităţile variate şi recreative au asigurat condiţii confortabile de odihnă şi refacere a energiei necesare în noul an şcolar care bate la uşă. Şi cîte altele n-au mai văzut ei. Copiii ştiu însă că toate acestea n-au fost ei în trecut, ci sînt o realizare nouă a poporului nostru. Despre unele au învăţat la şcoală, despre altele au aflat în tabără sau de la muncitori cu ocazia vizitelor făcute în diferitele întreprinderi. VASILE POP profesor Una din sălile bibliotecii documentare de stat Teleki-Bolyai din oraşul Tg.Mureş adăposteşte o interesantă şi deosebit de instructivă expoziţie intitulată „Scurt istoric al tipăririi cărţii". Mii şi mii de vizitatori s-au perindat prin faţa vitrinelor acestei expoziţii care ilustrează, prin ce este mai reprezentativ, diferitele etape de dezvoltare ale tiparului, din cele mai vechi timpuri şi pînă în zilele noastre. Organizatorii acestei expoziţii, restrinsă ca dimensiuni dar substanţială ca tematică, au reuşit să evidenţieze caracteristicile epocilor, delimitate după criteriul materialismului dialectic, cu ajutorul cărţilor existente în fondul bibliotecii. Aşadar, să aruncăm o privire în trecut şi să parcurgem, privind exponatele din vitrine, istoria de mai multe milenii a cărţii. E istoria necesităţii omului de a-şi concretiza gîndurile cu scopul de a le păstra pentru el însuşi sau de a le comunica altora, de a le tranş■mite la mari distanţe sau de a le lăsa urmaşilor. Necesitatea aceasta a determinat apariţia primelor inscripţii, naive, rudimentare, care cu timpul, după îndelungate transformări tehnice şi structurale în decursul veacurilor, vor primi denumirea de „cărţi". Materialul folosit de primii autori ai aşa-ziselor „cărţi" era diferit: asirienii şi babilonienii îşi săpau inscripţiile în lut, egiptenii utilizau papirusul iar în Asia Mică exista pergamentul. Hîrtia, acest mesager ideal al gîndirii umane, este o descoperire a chinezilor și tot în China apar și primele tipărituri. Forma primitivă a tiparului — xilogravura — este produsul literelor săpate în lemn. Sînt cunoscute xilogravurile din secolul al IX-lea, foarte lizibile şi admirabil ornamentate, dar matriţa lor lucrată îndelung şi cu migală, ca şi în cazul tablei de lut ars, nu avea rezistenţa şi deci randamentul dorit. Apariţia literelor demontabile din lut şi din lemn, constituite o răscruce însemnată în istoria tiparuluiDupă primele încercări, la începutul secolului al Xl-lea, tehnica lor se perfecţionează, iar pe la anul 1390, în Coreea, se folosesc pentru prima oară literele de metal, care mai tîrziu, în Europa, datorită inovaţiilor revoluţionare ale lui Guttenberg ajung la un grad de perfecţionare uimitoare. Vizitatorul poate vedea în vitrina rezervată acestei epoci fotocopii după o tablă de lut cu scriere cuneiformă datînd din secolul al Vll-lea, un sul de papirus din secolul al IX-lea şi cîteva manuscrise, dintre care unul original, un manuscris vechi slavonesc şi două fotocopii după codici din secolul al XIV-lea şi al XV-lea. Un sul de pergament ebraic, extrem de bine păstrat, atrage atenţia privitorului interesat de manuscrisele vechi. In Europa tiparul apare în condiţiile orînduirii feudale. După cum s-a amintit, Uuttenberg perfecţionează turnarea şi culesul literelor, folosind experienţa de secole a înaintaşilor săi în domeniul tehnicii tiparului. El introduce folosirea presei, fapt care atrage după sim apariţia în masă a cărţilor. Prima tipăritură cunoscută a lui Guttenberg apărută în jurul anului 1443 e un mic text pe care expoziţia îl prezintă în fotocopie, alături de vestita biblie în 42 de rînduri tipărită între anii 1452—1455. Majoritatea cărţilor tipărite de Guttenberg, ca şi cele ale urmaşilor săi apropiaţi, au un caracter religios, datorită rolului dominant al bisericii în acta epocă. Dintre incunabule, adică dintre acele cărţi care apar în perioada post-guttenbergiană pînă în anul 1500, se poate vedea aici un splendid exemplar, bogat ornamentat, opera lui Appianus, apărută la Veneţia în anul 1477 şi o aldină (un incunabul tipărit de renumitul tipograf Venetian Aldus Manulius in 1499). Perioada destrămării orînduirii feudale marchează în privinţa perfecţionării tehnicii tiparului, un pas spre progres. Este epoca marilor descoperiri geografice, epoca de lărgire a orizontului geografic care aduce după sine un salt calitativ in gîndirea umană. Apar primele cărţi de orientare ştiinţifică. O para geografică a lui Vadianus apărută la Zürich în 1634, cu hărţi oarecum naive, cu configuraţii astăzi discutabile dar cu o concepţie pozitivă, bazată pe adevăr ştiinţific, radical deosebită faţă de cele precedente, obscurantiste, mistice, opreşte privirile vizitatorului pentru cercetare mai amănunţită. Iată Utopia lui Thomas Morus, apărută la Basel în anul 1518, o carte interesantă în care autorul expune viziunea unei societăţi ideale bazată pe principiul libertăţii, al echităţii sociale şi al perfecţiunii. Cartea, în contrast cu principiil absolutismului monarhic, i-a atras autorului chiar condamnarea la moarte. O altă carte însemnată: prima carte de specialitate despre exploatarea minelor şi despre metalurgie „Dere metalica", apărută la Basel în 1657. Caracteristic în această epocă în ce priveşte redactarea cărţilor sunt ornamentaţiile luxuriante, baroce, supraîncărcate, care apar pe coperțile interioare, titlurile interminabile precum şi apariţia unor cărţi „liliput" (cum am zice în terminologia actuală) care apar în celebra tipografie a lui Elzevir și Jansonius la Amsterdam, iată şi o carte în limba romînă tipărită cu caractere latine: e Cathehismul apărut la Alba luca în 1648. Cărţi tipărite în perioada dezvoltării ascendente a capitalismului: Marea enciclopedie franceză a lui Diderot şi D’Alambert, apărut în 1771 (a cărei serie completă — 33 volume — există în biblioteca Teleki-Bolyai). Le Moniteur Universet, monitorul oficial al organelor revoluţiei, franceze din anii 1789— 1796. Oeuvres de M. D. Voltaire apărută la Dresda în 1748 și vestita operă a lui Dimitrie Cantemir, Beschneibung der Moldau, apărută în 1771. E traducerea germană a lucrării Descriptio Moldaviae, scrisă în 1716, la cererea Academiei din Berlin. Cărturarul moldovean se bucura de o faimă deosebită în întrega Europă, a fost ales chiar membru al Academiei din Berlin. Avea un larg orizont cultural, o vastă erudiţie şi o nepotolită pasiune de cercetător ştiinţific. Era un mare învăţat umanist. Marea lui dragoste faţă de istoria Moldovei şi faţă de poporul ei, i-a trezit dorinţa de a o face cunoscută dincolo de hotare. Cartea aceasta are la bază o serioasă documentaţie ştiinţifică, axată pe plan geografic, politic, sinografic şi folcloric — aceasta din urmă deosebit de interesantă şi este prima încercare de monografie asupra Moldovei. Este unul din cele mai preţioase izvoare pentru cunoaşterea multor aspecte ale Ţării Moldovei din acea vreme. In continuare, pilcipa cuprinde: Descrierea diferitelor meserii din secolul al XVII-lea, apărută în 20 de volume la Nürnberg şi Lipsea Intre anii 1762—1791. Publicaţia Academiei de ştiinţe din Petrograd (1802), opere complete ale lui J.J. Rousseau, Geneva, 1782. Volumul expus conţine Emile ou L’Education. Iată şi cîteva exemplare vechi din literatura noastră: Doine şi lăcrămioare ale lui Vasile Alecsandri (Iaşi 1863), Ciocoii vechi şi noi ale lui Nicolaie Fimon, ediţia din 1863 sau Viaţa, operele şi ideile lui Gheorghe Şincai de Şinca scrise de Al. Papiu Ilarian in 1869 pe care se vede dedicaţia autorului. O altă vitrină este rezervată acelor regretabile şi dăunătoare produse ale tiparului care au inundat viaţa aşa-zis „culturală" din perioada capitalismului intrat in putrefacţie, din perioada imperialismului. In acest răstimp cartea devine un mijloc pentru răspîndirea ideologiei burgheze otrăvitoare. Scopul imperialiştilor era de a înşela masele, de a sustrage atenţia oamenilor muncii de la cauzele adevărate ale mizeriei lor şi totodată de a aduce burgheziei profituri fabuloase, lată cîteva din produsele culturii burgheze, cărţi cu conţinut imoral, cu crime, aventuri galante. Romane In fascicole cu teme ieftine, dubioase, decadente, cu efect negativ asupra tineretului. In orînduirea capitalistă însă, alături de ideologia putredă burgheză, apare şi se dezvoltă ideologia clasei muncitoare. Conduşi de partidele comuniste şi muncitoreşti, cei mai buni fii ai poporului, luptă neobosiţi în condiţiile de cruntă teroare, pentru răspîndirea ideilor marxism-leninismului. In această luptă un rol însemnat îl au cărţile care denunţă caracterul reacţionar al orînduirii capitaliste şi care mobilizează masele de asupriţi la lupta împotriva vechii orînduiri şi pentru făurirea unei lumi noi. Avem expuse aici cîteva exemplare valoroase ca: Manifestul Comunist ediţia a IlI-a, Broşura contra fascismului din 1929, Statul şi Revoluţia apărută la Paris în 1921, Capitalul lui Marx în limba maghiară, cartea lui Engels, Principiile comunismului, 1923, Bîrlad. In orînduirea socialistă tiparul ia art avînt extraordinar, tehnica lui ajungind la o perfecţiune maximă. Strădania de veacuri a omenirii a ajuns, in anii puterii populare, la vîrstă adultă a bilanţurilor nebănuit de rodnice. Ce imensă distanţă am parcurs de la leatul primelor încercări timide ale tiparniţelor lui Macarie, Coresi, Dosoftei, Antim Ivireanul sau Heltai) Gaspár şi Honterus! Vizitatorul poate urmări traiectoria acestei cărări spinoase oprindu-se în faţa unei vitrine care aruncă o privire retrospectivă asupra începuturilor tiparului in ţara noastră. Fotocopii după paginile de titlu ale tipăriturilor apărute la noi: Liturghierul lui Macarie, apărută la Tîrgovişte in 1508, Evanghelia cu învăţătura a lui Coresi, apărută la Braşov in 1581 sau Palia de la Orăştie, prima traducere a bibliei în limba poporului, tipărită în 1562. Cîteva tipărituri în original, îndeosebi cărţi bisericeşti, liturghiere, octoihuri, psaltiri, apărute in tiparniţele vremii la Snagov, Rimnic, Blaj sau Tirgovişte, majoritatea înfiinţate cu sprijin rusesc, cu meşteri iscusiţi trimişi din Ucraina pentru instruirea viitorilor tipografi români, deschid lunga serie a produselor tiparului. Se pot vedea in această vitrină și tipărituri ale lui Honterus (Compendium juris civilis), o carte tipărită de Heltay Gáspár, „Historiás Ének az nagy Ur Bánk Bánról" apărută la Cluj, şi Temetési Oszlop, prima tipăritură apărută la Tg.Mureş in anul 1786. In aceeaşi vitrină sunt expuse matriţe şi mostre din literele lui Kapronczai Nyerges Adám, primul tipograf din Tg.Mureş. Astăzi, spre deosebire de tiparniţele puse în slujba clerului, spre deosebire de tipografiile care debordau o literatură goală de conţinut, fiinţează combinatul poligrafic „Casa Scînteii", o adevărată cetate a tiparului modern, înzestrată cu cel mai desăvirşit utilaj tehnic. Tirajul cărţilor, după cum arată graficul expus, arată o creştere uimitoare de la un an la altul. In anul 1959 numărul cărţilor şi broşurilor apărute era de 29.551.009 exemplare şi numai după un an atinge cifra de 42.575.000 exemplare. Aceste cifre ne arată limpede că în societatea socialistă cartea devine un bun al maselor, o necesitate şi în acelaşi timp, prin conţinutul ei sănătos şi constructiv, un îndrumător al maselor. LETIȚIA CERNEI bibliograf STEAUA ROȘIE TINERI PASIONAŢI Se lăsase înserarea şi o dată cu ea locul caniculei din timpul zilei îi luase răcoarea. In cele trei ateliere, în formă de careu, muncitorii din schimbul doi mînuiau cu rîvnă maşinile a căror trepidaţie se auzea parcă mai clar. Din sala de cultură se răspîndea prin geamurile deschise crîmpeie de muzică populară şi de dans, se auzeau vocile soliştilor şi tropotul paşilor artiştilor amatori. Intru. In sală nu avea loc un spectacol după cum mă aşteptam. Erau doar o mulţime de tineri ce se pregăteau cu pasiune pentru un viitor program artistic pe care îl vor prezenta în oraşul Reghin, împreună cu alte echipe artistice de amatori din Tg. Mureş. Tinerii muncitori Constantin Blaj, Emeric Antal, Gabor Kéri şi alţii mînuiau cu pricepere, instrumentele muzicale (vioară, acordeon, ghitară, etc.), dînd viaţă cîntecului şi jocului îndrăgit atît de mult de ei. Pe scenă, Iuliana Toth, Alexandru Moldovan, Ana Kőműves, Alexandru Bene executau cu măiestrie un dans ardelenesc. Au urmat apoi soliştii. Un adevărat spectacol. Printre tinerii băieţi şi fete, cu feţele rumene, arzînd ca focul, se aflau doi oameni mai în vîrstă, unul mic de statură, cu tîmplele împodobite de ghiocei, celălalt înalt, robust, cu faţa arsă de soare, mereu zîmbitor şi vesel. Priviijdu-i, observîndu-le gesturile, ascultîndu-le sfaturile date tinerilor îţi făcea impresia că ambii sînt părinţii celor tineri din sală. De două, trei ori pe săptămînă, Géza Bányai şi Băniei Sigismund, responsabili cu munca culturală în întreprinderea „Lázár Ödön“, se întîlnesc în sala de cultură cu membrii echipelor artistice de amatori, pregătesc împreună noi programe artistice. In alte dupăamieze şi seri organizează la colţul roşu manifestări culturale cu un caracter mai restrîns. In fiecare zi, ne spune Géza Bányai, tinerii din întreprinderea noastră s-au obişnuit să vină la sala de cultură unde îşi petrec timpul liber în mod util, plăcut şi reconfortant. Pentru membrii echipelor artistice de amatori din întreprinderea „Lázár Ödön“, pentru toţi tinerii a devenit o obişnuinţă să-şi petreacă duminicile împreună un aer liber la ştrand ori la platoul Corneşti şi în alte locuri pitoreşti din jurul oraşului Tg. Mureş. Mulţi dintre cei care înainte obişnuiau în timpul liber să bată doar Corso-ul, în prezent s-au încadrat in viaţa culturală din întreprindere, îi pasionează muzica, dansul, literatura beletristică şi tehnică, noul apărut în viaţă etc. Faptul că astăzi majoritatea tinerilor din această întreprindere participă la viaţa culturală, că fiecare e pasionat în realizarea unui lucru frumos, necesar pentru îmbogăţirea culturii lor generale, se datoreşte muncii depuse de organizaţia U.T.M., de comitetul sindicatului, care au căutat să organizeze în aşa fel timpul liber al tineretului încît fiecare să fie cuprins intr-una din activităţile culturale organizate. C. CROITORU In preajma noului an şcolar Recent, Secţia de învăţămînt a Sfatuluipopular raional Reghin a organizat o şedinţă de instructaj cu toţi directorii de şcoli. La început, directorii şcolilor de 8 ani din Aluniş, Beica de Jos, Fărăgău etc. au prezentat scurte informări privind stadiul pregătirilor in vederea deschiderii noului an şcolar. Pentru cuprinderea tuturor copiilor de vîrstă şcolară, in raion vor lua fiinţă noi şcoli de 8 ani, cum ar fi de pildă, în localităţile Frunzeni, Fiţcău, Suseni, Isticea, Dulcea şi altele. In scopul unei frecvenţe de 100 la sută a tuturor elevilor, în fiecare comună au fost alcătuite din timp comisii pentru recenzarea tuturor elevilor, s-au dat indicaţii cînd se vor distribui manualele şcolare, de ce mai au nevoie copii, s-a stat de vorbă cu părinţii elevilor. Acolo unde s-au constatat rămîneri în urmă în ce priveşte pregătirea pentru deschiderea noului an şcolar, secţia de învăţămînt a dat îndrumări, iar în prezent controlează la faţa locului stadiul pregătirilor, pentru ca noul an şcolar să poată fi început în cele mai bune condiţiuni EMIL HUSAR activist U.T.M. In iaţa publicului Minunatele peisaje topliţene inspiră an de an pe mînuitorii penelului din oraşul de la poalele Călimanilor, de a crea noi lucrări. Pentru a face cunoscute publicului aceste lucrări, contribuind totodată la educarea artistică a numeroşilor vizitatori, Casa raională de cultură organizează periodic expoziţii cu lucrările artiştilor amatori din oraşul şi din raionul Topliţa. Expoziţia deschisă zilele trecute se bucură de un binemeritat succes. Lucrări cum sunt cele ale lui Nicolaie Florea, Maria Cusnevici, Teodor Suciu, Aurelian Antal, Traian Duşa şi Nicolaie Natea sunt apreciate în unanimitate. Iată şi cîteva însemnări din caietul de impresii. „După ce am vizitat această expoziţie, ţinem să lăudăm pe organizatorii şi pe cei ce şi-au expus aceste tablouri. Ne-au plăcut tablourile lui T. Suciu şi ale tovarăşei M. Cusnevici precum şi ale lui A. Antal. Ar fi fost bine dacă se găsea un local mai potrivit şi dacă s-ar fi expus mai multe lucrări“. Semnează un grup de excursionişti din Cluj. O parte dintre lucrări printre care: „Construirea dispensarului de la Bilbor“ (T. Suciu) sau „Peisaj topliţan“ (de N. Florea) vor fi trimise şi la expoziţia regională, ce se va deschide în curînd. Ministerul Invățămîntului comunică: EXAMENELE DE ADMITERE LA ŞCOLILE TEHNICE DE MAIŞTRI, CURSURILE DE ZI ŞI SERALE, VOR AVEA LOC INTRE 15—25 SEPTEMBRIE. CURSURILE ANULUI I VOR ÎNCEPE PE DATA DE 1 OCTOMBRIE, IAR CURSURILE ANILOR II ŞI III, LA 15 SEPTEMBRIE A. C. Debutul ca romancier, al scriitorului Vasile Rebreanu se petrece după o substanţială activitate de prozator in domeniul povestirii de mică întindere. Dînd la iveală încă de la început calităţi remarcabile, scriitorul şi-a dezvoltat necontenit spiritul de observaţie, selectînd fapte şi sondînd caractere, depunind o intensă muncă de atelier. Expresivitatea stilului a avut de cîştigat căpătind o notă personală. Nu rare sint bucăţile de proză publicate in revista care se disting prin autenticitate şi forţă de analiză, străbătîndu-le o fină undă de umor cald, un fior liric discret, dăruind multora din povestirile sale o sporită forţă emotivă. Romanul „Casa“ reprezintă o etapă încheiată a evoluţiei sale. Aci, în paginile cărţii, se concentrează experienţa dobîndită de autor de-a lungul anilor. Subliniem de la început ca un merit incontestabil al autorului preocuparea sa continuă de a zugrăvi oameni şi întimplări din zilele noastre. E vorba de realităţile satului contemporan. Literatura noastră nouă înscrie aşadar o nouă lucrare închinată operei de construcţie socialistă la ţară şi, ceea ce este important, un roman cu multe calităţi, un roman reuşit. Momentul ales este acela al colectivizării întregului sat, iar „Casa“ e un titlu simbolic. Comunistul Ioan Dura, are de înfruntat situaţii complicate, conflicte ce răbufnesc în acest moment crucial in dezvoltarea pe mai departe a gospodăriei colective. Se ciocnesc forţele noului cu reminiscenţele vechiului. Ne aflăm astfel în centrul principalelor probleme puse atit în faţa colectivităţii cit şi in faţa fiecărui ţăran o dată cu terminarea colectivizării. Isaia Ioţa, însurat cu o fată înstărită, se simte Îngheţat in casa veche. Dar pînă la clarificarea lui ideologică va străbate un drum anevoios, chiar dureros. Pompei Grancea, de care depinde întreaga uliţă de neamuri şi fini are reticenţe legate de comportarea abuzivă a preşedintelui Patie, om corupt şi laş, care provoacă pagube gospodăriei. Destinele fiecăruia se contopesc cu soarta întregului sat, vărsindu-se ca nişte firişoare în albia largă a rîului. Valorile vechi — avere, pămînt — s-au spulberat, socialismul instituind o altă ierarhie a valorilor. Pahone, Gheorghie Draja şi alţii cunosc plenitudinea demnităţii de om. In paginile cărţii trăiesc figuri luminoase, oameni ai zilelor noastre, crescuţi şi educaţi de partid ca Antim Bota, secretarul organizaţiei de bază, meritul romancierului fiind acela a-i fi zugrăvit multilateral, dinamic. Vasile Rebreanu se dovedeşte un bun cunoscător al satului de azi. Satul de pe Someş capătă culoarea specifică, definindu-şi individualitatea, căpătînd trăsături de personaj literar. Tradiţii, obiceiuri, care sunt şi pot fi numai ale unui anume sat, întimplări mai vechi, porecle, limbaj, glume, dau savoare naraţiunii. Construcţia strînsă a cărţii, înlănţuirea episoadelor, tensiunea acţiunii, care îndeamnă la citit, dovedesc rodnicia uceniciei în domeniul genului scurt. Rămîn întipărite fragmente memorabile de proză excelentă, ca vizita ajutorului de şofer Ostriţa în odaia activistului de partid, scene din casa lui Pompei Grancea şi altele, realizate cu umor de cea mai bună calitate. Subliniem nemijlocita cunoaştere, rod al unei neîntrerupte documentări în profunzime, a satului contemporan, de care dă dovadă Vasile Rebreanu. Aci stă de fapt chezăşia succesului cărţii şi personal al autorului ei. Problemele acute ale momentului ales ci sunt familiare şi aceste probleme nu sînt numai ale satului respectiv. Fără a cădea in idilism, dînd prioritate faptelor, fundamentîndu-le psihologic, argumentind artistic, scriitorul pledează pentru desţelenirea conştiinţelor, pentru formarea ideologică a ţăranului colectivist, pentru izgonirea zgurei rămase din trecut pe inima şi mintea oamenilor, pentru fermitatea şi forţa caracterelor, împotriva laşităţii şi înşelăciunii Mesajul scriitorului e limpede. Satele noastre colectivizate oferă o sursă admirabilă de teme artistice şi literare. Romanul „Casa“ e rodul unei temeinice cunoaşteri a realităţilor de azi, izvorind din această sursă generoasă, inepuizabilă. ŞTEFAN LUCA Roman de VASILE REBREANU V _ __ . I ■ ■........ I ...................... CĂRȚI NOI apărute în Editura agro-silvică Broșura „PREPARAREA PAIELOR, COCENILOR, PLEVURILOR ȘI ALTOR RESURSE FURAJERE (PRODUSE SECUNDARE) PENTRU HRANA ANIMALELOR“, a fost editată deConsiliul Superior al Agriculturii într-un tiraj de 50.100 exemplare. In broşură sunt prezentate pe larg procedeele de pregătire, însilozare şi modul de folosire a altor resurse furajere decit porumbul, cum sînt: coceni de porumb, paie, pleavă, pălării sau capitule de floarea soarelui, vreji de cartofi, ierburi de pe terenurile mlăştinoase, ghindă şi jir din pădurile de păioase, tescovină şi baştină (in zonele viticole) etc. în amestec cu alte nutreţuri zemoase sau cu diferite substanţe care le ridică valoarea nutritivă. „O NOUA METODA DE ADAPOSTIRE A PĂSĂRILOR“ este titlul broşurii care prezintă experienţa G.A.S. Andrăşeşti din regiunea Bucureşti, în dezvoltarea sectorului avicol. Folosind pentru adăpostirea păsărilor, spaţii care se găsesc la îndemîna oricărei gospodării, cum sînt: poduri de grajduri şi de magazii etc. colectivul acestei unităţi a redus simţitor cheltuielile de producţie mărind astfel numărul de păsări. In cuprinsul broşurii se află schiţe, însoţite de explicaţii privind diverse amenajări ieftine destinate adăpostiră păsărilor.