Steaua Roşie, octombrie 1962 (Anul 11, nr. 233-258)

1962-10-14 / nr. 244

Cu toate torţele pentru grăbirea ritmului lucrărilor agricole de toamnă! In centrul atenţiei , pregătirea terenului şi semănatul In regiunea noastră, în toate raioanele, lucrările de pregătire a terenului şi semănatul se desfă­şoară încă în ritm nesatisfăcător. Conform datelor deţinute de Con­siliul agricol regional, pînă la 11 octombrie s-au executat însămîn­­ţărî de toamnă abia pe 18,9 la sută din suprafaţa planificată. Ritmul însămînţărilor s­-a acce­lerat în oarecare măsură în raio­nul Luduş. In ultima săptămînă, în acest raion s-au execu­tat însămînţări pe aproape 2.900 de hectare. Dar dacă mijloacele existente erau din plin folosite, se putea realiza cu mult mai mult. Insămînţările continuă să se desfăşoare anevoios în raioanele Ciuc, Gheorghieni, Topliţa, precum şi în celelalte ra­ioane. In raionul Topliţa, în curs de o săptămînă s-au executat în­sămînţări abia pe 16 hectare. In total, pînă la 11 octombrie în a­­cest raion s-au executat însămîn­ţări numai pe 29 de hectare, adică pe 1,5 la sută din suprafaţa pla­nificată. Cum justifică oare con­siliul agricol raional marea ră­­mînere în urmă a însămînţărilor? Deci, în toate raioanele se ob­servă o mare rămînere în urmă atît în privinţa pregătirii terenului pentru însămînţări, cît şi a semă­natului. De aceea, se impune mobi­lizarea tuturor forţelor şi folosirea din plin, cu toată capacitatea, a tuturor tractoarelor şi maşinilor existente, în vederea intensificării ritmului însămînţărilor. In centrul atenţiei organelor şi organizaţiilor • Iată situaţia pregătirii terenului şi însămînţărilor, pe raioane, la data de 11 octombrie, de partid, a sfaturilor populare şi a consiliilor agricole trebuie să stea în această perioadă pregă­tirea terenului pentru însămînţări şi semănatul griului. In raioanele Ciuc şi Gheorghieni în special tre­buie terminat grabnic recoltatul cartofilor, iar în restul raioanelor recoltatul porumbului şi al sfeclei de zahăr de pe suprafeţele ce ur­mează a se însămînţa cu grîu. Teren pregătit însămînţa Raionul pt. însămînţări total ___________________________________%_____________%_ Ciuc 64,7 42,6 Gheorghieni 65,3 51,8 Luduş 34,2 15,6 Odorhei 36,3 14,4 Reghin 30,3 13,6 Tg. Mureş 30,5 15,2 Tîrnăveni 48,8 18,4 Topliţa 21,4 1,5 oraş Tg. Mureş 59,0 42,6 La gospodăria agricolă colectivă din Urmeniş, raionul Luduş, lucrările pentru pregătirea terenului şi insămînţatul griului se desfăşoară din plin. Numai în cîteva zile s-au însămînţat peste 60 de hectare cu grîu. In fotografie, tractoristul Vasile Oroian la pregătirea terenului, asigurînd un pat germinativ bun pentru sămînță. Gospodarii de la Combinatul chimic „Karl Marx“ din Tîrnă­veni, pe lingă alte preocupări cotidiene, de vital interes, în vederea, obţinerii unor rezultate continue tot mai însemnate, sînt preocupaţi în prezent şi cu pre­gătirile de iarnă a tuturor com­partimentelor de muncă. Şi se poate spune de la bun început ca, în baza eforturilor depuse în această privință rezultatele obți­nute sînt mai mult decît satis­făcătoare. Cuprinzînd în comi­siile și subcomisiile de stabilire a necesarului de lucrări pentru anotimpul friguros un mare nu­măr de cadre tehnico-inginerești şi muncitori fruntaşi în produc­ţie, s-a reuşit să se depisteze şi să se stabilească urgenţa şi im-­ portanţa lucrărilor. In atenţia comisiei la nivelul compinatului şi a subcomisiilor organizate la nivelul secţiilor a intrat revizuirea tuturor conduc­telor de instalaţii (care sînt deosebit de numeroase); revizui­rea pompelor de apă şi a surse­lor de alimentare cu apă, cana­lizare; revizuirea exterioară a tuturor instalaţiilor din combi­nat ; înlocuiri de geamuri, uşi şi ferestre;­­reparaţii la acoperi­­şurile secţiilor; punerea la punct a conductelor de iluminat şi în­călzit etc. Ca toate acestea să se execute în ordinea urgenţei şi în condiţii climaterice favora­bile, serviciul inginerului şef mecanic condus de tovarăşul Nistor Anton a întocmit un plan de măsuri tehnico-organizatorice defalcat în grafice lunare şi de­­cadale. După cîte am fost informaţi zilele trecute de către comunis­tul Nistor Anton, la combinatul chimic poate veni de acum iarna, deoarece majoritatea lucrărilor cuprinse în planul M.T.O. sînt de acum înfăptuite. In această privinţă sînt edificatoare exem­plele care ni s-au dat. Echipa de izolatori condusă de Băduţă Ioan şi cea de instalatori (bi­cromat), condusă de Lulea Tra­­ian, au pus la punct peste 350 metri liniari conducte de diferite dimensiuni. In vederea bunei desfăşurări a producţiei in tim­pul iernii, la secţia bicromat ca­re are un mare consum de apă, prin mărirea puţului, s-a asigu­rat pe tot timpul iernii un plus de debit de apă. Graficul pregătirilor de iarnă arată că, pînă în prezent echi­pele de zidari conduse de Moise Dionisie şi Pusztai Zoltán, pe lîngă alte lucrări de zidărie şi tencuieli, au mai efectuat şi pes­te 8.000 mp de spo­ieli în interiorul şi exterio­rul secţiilor, lucrare care con­tinuă şi pe mai departe. Ca oa­menii care lucrează în secţii să fie scutiţi de nevralgii în timpul iernii, să aibă la locurile lor de muncă o temperatură corespun­zătoare condiţiilor de lucru, în locul geamurilor sparte s-au pus de acum în rame mai bine de 2.000 m­p de geamuri. Ca și a­­cest capitol din graficul lucrări­lor de iarnă să fie complet rea­lizat, echipele de geamgri mai au de montat încă cca. 700 m­p de geamuri. Graficele decadale confirmă că pregătirile de iarnă sînt deosebit de avansate şi la faza de înlocuiri şi reparaţii de uşi şi ferestre — faze la care s-au evidenţiat echipele de sub conducerea lui Coman Dumitru (tîmplar), şi Cicaş Ştefan (dul­gher) — scurgeri, iluminatul exterior etc., dar tot graficele confirmă şi un alt adevăr mai puţin plăcut şi anume, că în comparaţie cu alte secţii din combinat pregătirile de iarnă sînt destul de rămase în urmă la secţia policlorură de vinil. Deşi argumentul adus în spriji­nul justificării rămînerii în ur­mă cu pregătirile de la această secţie pare destul de plauzibil, considerăm că încă nu e prea tîrziu ca neconcordanţa dintre realitate şi grafic sa se remedie­ze. Subliniem acest lucru ca nu cumva din greşeală, să se repe­te din nou practica anilor tre­cuţi cînd, din motive necunos­cute nouă, secţia P.C.V. a cam fost văduvită de reparaţii cores­punzătoare perioadei de iarnă. In altă ordine de idei am vrea să atragem atenţia şefilor de secţii, maiştrilor, şefilor de echipe ca aceştia să vegheze cu mai multă insistenţă asupra păstrării bunurilor de inventar. Faptul că în fiecare an se înlo­cuiesc şi se repară un număr e­­xagerat de geamuri şi conducte, nouă cel puţin, ni se pare că miroase a risipă de muncă şi materiale. Considerăm că ar fi indicat ca acei nepăsători care cu prea multă uşurinţă se expri­mă „ei, cît costă un geam ?“ să fie puşi la punct. De asemenea, dacă comisia a stabilit că e ne­voie să se înlocuiască, hai să zicem 5 metri de conductă sub­terană în locul x, cu ce drept, alţii cu de la ei putere înlocu­iesc 10 metri ? Raţionamentul după care aceşti „mînă spartă“ se călăuzesc „că tot trebuie să înlocuim restul la anul“, îl con­siderăm nelalocul lui. ★ In timp ce străbăteam curtea combinatului stăpînită de zum­zetul caracteristic marii cetăţi a chimiei din regiunea noastră, satisfăcut de informaţiile primi­te de la noua cunoştinţă în per­soana tovarăşului Nistor Anton, inginer şef mecanic, despre pre­gătirile de iarna, mi-au revenit deodată în minte versurile lui T­opîrceanu : .......Lungă, slabă şi zăludă,/Botezînd natura udă/ Cu un mănunchi de c­iumafai,­/ Cînd se scutura de ciuda,/îm­prejurul ei departe/Risipeşte în evantai/Ploi mărunte, / Frunze moarte,/Stropi de tină,/Gutu­rai­...“/. Care e totuşi legătura dintre acest articol şi „Balada unui greier mic“ ? E simplă. In vre­murile de demult fiecare din cel care-şi cîştiga o coajă de pîi­­ne în fostul „Nitrogen“ şi „Mi­ca“ era considerat de stăpînii de atunci în felul lui un „greier mic, muiat în tuş“. Cine se în­grijea ca peste iarnă să se facă în folosul­­ celor ce muncesc ceea ce se face în zilele noas­tre ? Cine din foştii patroni îşi făcea „bătaie de cap“ că la sec­ţia x sau la locul y, lipseşte un geam sau două, că prin acope­riş ninge şi plouă ca afară, că în curte nu arde un bec, că ro­binetul de apă de unde-şi astîm­­păra setea muncitorul e stricat, că instalaţia de încălzire cen­trală e părăginită şi muncitorul degeră de frig ? Cine îşi făcea problemă că lipseşte o clanţă sau o uşă ? Cine ? ... Iată pentru ce ziceam că fie­care din cei care-şi cîştiga o coajă de pîine altă dată în con­diţii de muncă neomeneşti era considerat în felul lui un greier mic, muiat în tuş, iată de ce mi-am permis să fac o mică comparaţie între ceea ce a fost ieri şi ceea ce se face azi pen­tru om şi sănătatea lui. Gospo­darii de la Combinatul chimic „Karl Marx“ din Tîrnăveni, în­drumaţi de comitetul de partid au luat din vreme măsurile co­respunzătoare, pentru a întîmpi­­na iarna așa cum trebuie să o întîmpine oamenii dintr-o între­prindere socialistă. GH. TOCACIU De acum poate veni iarna! PROLETAR/ D/N TOATE ȚĂR/L£, UNITIVĂ | ORGAN AL COMITETULUI REGIONAL DE PARTID ȘI AL SFATULUI POPULAR AL REGIUNII MURES-AUTONOMA MAGHIARA______________________ Anul XI, Nr. 244 (1.429) | Duminică, 14 octombrie 1962 | SĂPTĂMÎNĂ POEZIEI Intre 14 şi 21 octombrie, Uniu­nea Scriitorilor din R.P.R. orga­nizează în toată ţara, „Săptămînă poeziei“. Poezia nouă, realist-socia­­listă din patria noastră a devenit o parte organică a zilelor noastre. Poezia nouă este citită de sute de mii şi recitată de zeci de mii de oameni. Poezia noastră este inspi­rată şi îşi are izvorul nesecat din viaţa poporului nostru, din munca însufleţită pentru construirea so­cialismului. Ea exprimă într-o for­mă înaltă artistică sentimentele şi aspiraţiile milioanelor de oa­meni. Incepînd cu scriitorii clasici, de la Tudor Arghezi şi terminînd cu cei mai tineri, operele lor oglindesc viaţa patriei noastre bogate, formarea conştiinţei socia­liste a omului nou. Astăzi cuvîntul poetului găseşte ecou în inimile a milioane de oameni. „Săptămînă poeziei“ constituie un nou prilej de manifestare, într-un cadru fes­tiv, a faptului că literatura ser­veşte interesele poporului, de ma­nifestare a legăturii strînse şi ac­tive dintre scriitori şi cititori. In cadrul „Săptămînii poeziei“ se vor organiza în întreaga ţară seri literare, întîlniri între poeţi şi cititori. In regiunea noastră, un grup de poeţi din Bucureşti, Cluj şi Tg. Mureş vor avea mai multe întîl­niri cu cititorii. Din acest grup fac parte poeţii Ioanichie Olteanu, Ni­­culae Stoian, Ion Rahoveanu, Már­ki Zoltán şi Székely János. La serile literare îşi vor da concursul şi artişti ai Teatrului de stat din Tg. Mureş şi ai Institutului de teatru „Szentgyörgyi István“. Du­minică, 14 octombrie, înainte de amiază, în cadrul „Săptămînii poe­ziei“ va avea loc la Iernut o sea­ră literară, iar în aceeaşi zi, după­­amiază, la Luduş. Luni, 15 oc­tombrie la amiază, poeţii se vor întîlni la Odorhei cu elevii, iar după-amiază, în sala Casei raio­nale de cultură, se vor întîlni cu oamenii muncii din oraş. In ziua de 16 octombrie grupul de poeţi va fi la Tîrnăveni. Apoi, miercuri, 17 octombrie, în sala de festivităţi a Şcolii medii „Bolyai Farkas“ din Tg. Mureş poeţii se vor întîlni cu elevii din oraşul Tg. Mureş, iar la orele 17, în sala mare a Pala­tului culturii, cu oamenii muncii din oraş. „Săptămînă poeziei“ se încheie cu întîlnirea ce va avea loc în ziua de 18 octombrie, la Institutul pedagogic din Tg. Mu­reş. Recoltează, ară şi insamb­reaza La gospodăria colectivă din Pa­­piu Ilarian, raionul Luduş, se acordă o mare atenţie pregătirii terenului cît şi însămînţărilor. Se­cara şi orzul au fost semănate, iar acum se lucrează intens la recol­tatul sfeclei de zahăr şi a porum­bului, la pregătirea terenului unde urmează să fie însămînţat griul. îndrumaţi de organizaţia de partid, colectiviştii şi-au organizat în aşa fel munca, încît pînă la 25 octombrie să termine însămînţatul griului pe întreaga suprafaţă de 500 de ha. In numai cîteva zile, ei au în­sămînţat peste 70 ha cu grîu. La semănat colectiviștii folosesc soiuri productive ca Harrach, Be­­zostaia etc. IOAN TRIFON colectivist Ma­loriilor Gheorghe Mearghia-DEi - ion Gheorghe Maurer în India BOMBAY. 13 Trimisul special Agerpres Ion Gălăţeanu trans­mite: Bomba­yul, care prin mărimea şi numărul locuitorilor săi (peste patru milioane), este al doilea oraş al Indiei, se aseamănă cu o largă potcoavă în golul căreia pătrund valurile înspumate ale Mării Arabe. Bombay-ul a căzut sub stăpînirea colonială portu­gheză în anul 1498, dar nu mult după aceea portughezii l-au cedat prinţului moştenitor al Angliei cu prilejul căsătoriei acestuia. In su­tele de ani de dominaţie britani­că, oraşul Bombay era conside­rat „Poarta Indiei“, fiind princi­palul port de acces în această ţară imensă despre care se spu­nea că era „perla coroanei brita­nice“. Astăzi, Bombayul este un im­portant centru industrial, comer­cial și portuar al Indiei indepen­dente. Fiind situat sub tropicul Racului, peste tot în oraş se poa­te observa o vegetaţie luxuriantă. Faţadele blocurilor moderne, care se înşiruie pe marile bulevarde sînt încadrate armonios de pre­zenţa zveltă a palmierilor. Pretu­tindeni în oraş se remarcă o mare animaţie. Aspectului vesel al străzilor i se adaugă acum o notă în plus : steagurile roşu-gal­­ben-albastru şi portocaliu-alb­­verde care flutură alături, sim­bol al prieteniei dintre Republica Populară Romînă şi Republica In­dia, dintre popoarele celor două ţări. In cea de-a doua zi a vizitei în Bombay tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, împreună cu tova­răşii Ion Gheorghe Maurer şi Corneliu Mănescu, au vizitat aşa­­numita ,,Colonie a Laptelui“ din Aarey — un complex­ model de ferme pentru produse lactate, şi Institutul de energie atomică de la Trombay. Deşi atît de deosebi­te prin specificul lor, cele două obiective incluse în programul vi­zitei au însă trăsături comune: ambele sînt menite să slujească la promovarea bunăstării poporului indian, la accelerarea progresului economic al ţării. De la Raj Bhavana — reşedin­­ţa conducătorilor de stat romîni — şi pînă la „Colonia Laptelui“ înalţii oaspeţi au fost însoţiţi de guvernatorul statului Maharas­htra, H. K. Chainani, de ministrul Muncii al Republicii India, Jai Sukh Lai Hathi, de ambasadorul Republicii India la Bucureşti .- P. Mathur şi de am­basadorul Republicii Populare Ro­mâne la Delhi, Iancu Horaţiu. De-a lungul celor 32 km cît mă­soară drumul pînă la Aarey popu­laţia din Bombay şi din regiu­nile înconjurătoare a făcut o cal­dă demonstraţie de simpatie soli­lor poporului român. La ora 9:30, ora locală, coloana de maşini oficiale ajunge la „Colonia Lapte­lui“. Aici oaspeţii sînt primiţi de ministrul Agriculturii al statului Maharashtra, Desay, care le pre­zintă pe conducătorul complexu­lui Khurody, şi o serie de cola­boratori ai săi. Solii poporului român sînt con­duşi spre o colină de unde se poate avea o privire largă asupra întregului complex de ferme. Dl. Kharody dă înalţilor oaspeţi am­ple explicaţii cu privire la istori­cul coloniei, la modul ei de orga­nizare şi funcţionare. „Colonia Laptelui“ se întinde pe o suprafaţă de 283 ha şi cuprinde 30 de ferme­­în care sînt îngrijite peste 20.000 capete de vite. Cu 13 ani în urmă pe acest loc nu se aflau nici un fel de construcţii. In 1949 guver­natorul de atunci al statului Ma­harashtra a hotărît scoaterea vite­lor din oraş şi amenajarea unui loc special pentru ele. La început au existat numai şapte ferme şi ceva mai mult de 3.400 capete de vite. Astăzi numărul fermelor s-a împătrit, iar numărul vitelor este de şase ori mai mare. Zilnic se îmbuteliază 100.000 de litri de lapte care sînt distribuite printr-o largă reţea de desfacere cuprinzînd 700 de centre. După ce oaspeţii romîni au pri­mit aceste explicaţii, s-a trecut la vizitarea unităţii nr. 5 din cadrul complexului şi a fabricii pentru pasteurizarea şi îmbutelierea laptelui. Tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej şi-a exprimat apre­cierea pentru felul în care este organizat procesul de producţie şi pentru calitatea produselor aces­tei întreprinderi moderne. Condu­cătorii de stat romîni însoţiţi de personalităţile indiene s-au îndrep­tat apoi spre casa de oaspeţi unde în cursul unei discuţii s-a arătat că ar fi folositoare organizarea unui schimb de experienţă între specialiştii romîni şi cei indieni. Un astfel de schimb, a menţionat ambasadorul Republicii India la Bucureşti, Mathur, şi Khurody, conducătorul coloniei, ar­ fi reci­proc avantajos. Schimbul de expe-­ rienţă, a spus tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, este întotdeauna folositor. Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Ro­mâne l-a invitat pe Khurody să fai­că o vizită în ţara noastră în tim­­pul verii. Ambasadorul Indiei la Bucureşti a subliniat că vara este anotimpul cel mai indicat pentru o vizită în frumoasa Romînie. Ministrul Agriculturii Desay s-a interesat îndeaproape de dezvolta­rea agriculturii Romîniei, de sis­temul de educaţie, în general, şi de pregătirea cadrelor cu calificare superioară ■ în special. El a mulţumit tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej pentru explicaţiile date. Conducătorii de stat romîni au semnat în cartea de onoare a coloniei. La rugămintea gazdelor tovarăşuil Gheorghe Gheorghiu-Dej, a plantat, potrivit unei vechi tra­diţii indiene, un arbust de asopa­­lat în Parcul Prieteniei de la Aarey, pe un teren unde se află numeroşi arbuşti planntaţi de şefi de state şi guverne care au vizitat India. Adres­îndu-se gazdelor, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej a spus: „Fie ca oamenii să trăiască în pa­ce, să nu mai existe nicio­dată război. Acestui scop să ne consacrăm forţele“. Ministrul Agriculturii, Desay, a adăugat: „Acesta este şi punctul de vedere al guvernului indian“. „Vă rugăm, a spus Desay, să reveniţi pentru a vedea cum a crescut arbustul“. Mlădiţa nou plantată este stră­juită de o tăbliţă albastră pe care scrie cu litere albe: „Plantat de excelenţa sa dl. Gheorghe Gheorghiu-Dej, preşedintele Con­siliului de Stat al Republicii Populare Române la 13 octombrie 1962“. (Continuare In pag. a 4-a) Sînt multe zile în şir de cînd în podgoria Tîrnavelor ca şi în altele din regiunea noastră se desfăşoară culesul viilor. Sînt zile de neuitat, care se repetă in fie­care toamnă, şi de fiecare datâ ele sădesc noi bucurii în sufletul colectiviştilor tineri şi virstnici, care îmbrăcaţi ca de sărbătoare adună rodul­­bogat al viţei de vie — strugurii. Din via de pe dealul Bălcaciu­­lui, unde zilnic peste 70 de co­lectivişti culeg strugurii, coboară care cu butoaie pline cu struguri, făcînd să geamă pămintul sub încurcătura lor. De pretutindeni vin miresme îmbietoare, iar albi­nele caută dulceaţa, grăbindu-se să o stringă ştiind că acesta e şi ultimul cules al lor. Aidoma harnicelor albine, sînt şi colectiviştii care se întrec in a culege cît mai multi struguri, în a găsi cel mai frumos cior­chine, pentru a se lăuda cu el. De fapt au şi cu ce se lăuda. Pîna acum producţia medie la hectar este de 7.500 kg struguri. Pe u­n­lot experimental ce se întinde pe o suprafaţă de 3 ha au obţinut o producţie de peste 16­ 000 kg la hectar. Nici această cifră nu este mare. Ea este întrecută de alta, care ne spune că pe o suprafaţă de 0,50 ha cultivată cu viţă de vie din soiul Chassleas doré, plantaţie tînără, producţia este de 10.000 kg, ceea ce înseamnă 20­ 000 kg struguri la ha... De atunci au trecut cîteva zi­le. Via „De după grădini" e cu­prinsă de freamăt, veselie. Din cele peste 24 ha viţă de vie pe rod s-au recoltat deja 6 ha. Prin­tre culegătorii de struguri, pentru un ceas, poate pentru două, se aflau preşedintele gospodăriei co­lective, Ioan Popa şi Petru Oc­­tavian, inginerul gospodăriei. In astfel de ocazii, într-un astfel de loc, discuţia nu se putea purta decît în jurul producţiei, a lu­crărilor ce s-au făcut de către viticultorii gospodăriei. Acolo sus in vie, la butucul unei vite din soiul Chassleas, cu frunza rugi­nie, cu struguri cu o licoare gus­toasă, dulce, preşedintele, ingi­nerul gospodăriei şi neîntrecutul brigadier viticol Ioan Ludwig mi-au vorbit pe larg despre me­todele lor de lucru, despre lucră­rile efectuate, care au făcut să obţină producţiile arătate mai sus. N-aş putea reda exact ce a spus fiecare, dar din discuţie, completîndu-se unul pe altul, a re­ieşit... Astă toamnă pe o parte de vie au fost împrăştiate între 10—15 tone gunoi de grajd la ha, care apoi o dată cu arătura (sapa mare) a fost introdus sub brazdă. (Printr-o­­planificare chibzuită în­treaga suprafaţă de vie este în­grăşată din trei în trei ani). După ce au fost efectuate tăieri­le de uşurare s-a trecut la îngro­patul viţei, lucrare ce s-a termi­nat pe la mijlocul, lunii noiem­brie-Primăvara, brigada viticolă a trecut la dezgropatul viţei, la pă­ruit. O deosebită atenţie s-a a­­cordat tăierilor definitive, legatu­lui, asigurîndu-se numărul nece­sar de ochiuri şi coarde de rod pentru anul în curs şi coarde pen­tru anul următor. La lucrările in verde, ca ciupitul, cîrnitul şi co­pilitul lucrează aceiaşi colectivişti de mai bine de 6—7 ani. In ob­ţinerea unei producţii sporite de struguri un mare accent trebuie pus pe prevenirea şi combaterea manei. In viile gospodăriei co­lective nu s-a semnalat atac de mană. Şi acest lucru se datoreş­­te faptului că întotdeauna ei au ţinut cont de avertizarea făcută de Staţiunea viticolă de la Blaj. Şi de cite ori a fost nevoie, vi­ticultorii cu vermorelele au stro­pit via cu zeamă bordoleză. La Bălcaciu a fost nevoie în anul acesta de patru stropiri, de trei praşile mecanice şi trei praşile, manuale, pe care colectiviştii le-au făcut la timp şi în cele mai bune condiţiuni. Dovadă este însăşi via lipsită de buruieni. E ca o grădină de la prispa casei, unde gospodina smulge orice bu­ruiană ar răsări. Aşa au muncit de au obţinut producţiile sporite cu care se mîndresc­ Dar să ve­deţi, intervine preşedintele, noi nu am avut întotdeauna această su­prafaţă şi nici asemenea produc­ţii. Prin 1950, gospodăria colec­tivă avea doar 2,86 ha cu vie, de pe care se obţineau 1.300 kg struguri la hectar. In 1955 am ajuns la 11 hectare, iar în anul acesta la 31 ha, din care 24 pe rod, cu o producţie medie la ha de peste 7.500 kg. Pentru viitor, sub îndrumarea organizaţiei de partid, consiliul de conducere a întocmit un plan de perspectivă în care a prevăzut plantarea cu viţă de vie a terenurilor slav productive şi propice viţei de vie. Pînă în 1965 plantaţiile de viţă de vie la gospodăria colectivă vor ajunge la 50 de ha. De lîngă butucul viţei de vie cu frunze arămii, ce mai purta încă smalţul albastru al ultimului stropit, încărcat cu mulţi cior­chini de struguri ce ascundeau m­ei licoarea dulce, priveam dealul sterp, arătat de interlocutor, cu ogaşii provocate de apa provenită din ploi. Priveam în viitor şi ve­deam plantaţii de vie închegate, care alături de terasele din com­­plexul viticol al gospodăriei agi­cole de stat din Jidvei ce se în­tinde pe sute de hectare, şi ca­se află în acelaşi hotar cu al gols­podăriei colective, vor forma un decor minunat, o privelişte îe care orice pictor sau cineast ar reda-o cu multă măiestrie pe pin­ză sau pe pelicula filmului, care apoi ar delecta pe orice spectator. R. CIMPEAN LA G.A.C. BALCACIU Colectiviste la culesul strugurilor.

Next