Steaua Roşie, decembrie 1962 (Anul 11, nr. 285-311)
1962-12-01 / nr. 285
a In timpul liber al elevilor Colectivul pedagogic al Şcolii medii din Deda se preocupă intens de activitatea elevilor în afara orelor de clasă, dînd o nouă orientare organizării întrunirilor tovărăşeşti pentru îmbogăţirea cunoştinţelor elevilor şi pe această cale, întrunirea organizată recent de către elevii clasei a IX-a a cărei diriginte este tov. Gheorghe Cociş a cuprins un concurs „Drumeţii veseli“ pe teme din lupta pentru libertate dusă de veacuri de poporul nostru. După ouvîntată întrecere care a dovedit că elevii posedă bogate cunoştinţe, cîş- tigătoarea concursului a fost declara-tă Maria Buta. Astfel de manifestări stîrnesc un deosebit interes în rîndul elevilor, îi ajută să-şi petreacă timpul liber în mod plăcut şi contribuie la lărgirea orizontului lor de cunoştinţe. EUGENIA MUREŞANU Spre sfîrşit de trimestru In căsuţele din josul şirurilor de note obţinute la răspunsurile orale, au început să se adăpostească primele note înscrise cu cerneală roşie, semn că primul trimestru al anului şcolar se apropie de sfîrşit. Răsfoind cataloagele claselor ne putem convinge în majoritatea cazurilor că anul şcolar a început bine, că pe tărâmul instruirii şi educării tinerei generaţii se obţin rezultate din ce în ce mai bune, îndrumate de organizaţiile de partid, cadrele didactice au început lupta pentru ridicarea calităţii lecţiilor — factor de seamă în prevenirea rămînerii în urmă a elevilor — încă din primele zile ale anului şcolar şi o continuă cu tot mai mult avînt acum, spre sfirşitul primului trimestru. Vizitele pe care deunăzi le-am făcut în unele şcoli din oraşul Reghin, ne-au combmat acest lucru. — In lupta pentru prevenirea rămînerii în urmă la învăţătură, am alcătuit un front comun, ne spune tovarăşa Dorina Zamfir, directoarea Şcolii medii nr. 1 „Petru Maior“.. Acelaşi lucru l-am auzit şi de la profesorul Emil Nuţiu, secretarul comitetului U.T.M. pe şcoală şi de la profesoara Maria Sămărghiţan, diriginta clasei a IX-a şi de la alţi profesori şi învăţători. Conducerea şcolii şi cadrele didactice indiferent de specialitate, s-au orientat bine atunci cînd accentul principal l-au pus pe însuşirea scrierii şi exprimării corecte a elevilor, fără a neglija însă volumul cunoştinţelor ştiinţifice şi de cultură generală ce trebuie însuşite de către fiecare şcolar. De fapt, problema îmbogăţirii cunoştinţelor de limbă şi literatură română a stat şi în centrul discuţiilor din consiliul pedagogic al şcolii, ţinut în luna trecută. La şedinţa comisiei metodice a diriginţilor s-a analizat, de asemenea, situaţia elevilor la învăţătură. S-a insistat îndeosebi asupra necesităţii orelor de consultaţii cu elevii care au note slabe sau mediocre, asupra legăturii între dirigintele clasei şi ceilalţi profesori, asupra vizitării elevilor la domiciliu. La rîndul lor, profesorii au organizat ore de consultaţii. Astfel, de două ori pe săptămină, după terminarea cursurilor, elevii profesorului Anatoliu Gorj, rămîn la ore de consultaţii, cu care ocazie sunt lămurite unele probleme neînţelese suficient de elevi şi se fac exerciţii de aprofundare a cunoştinţelor. Legătura cu părinţii contribuie mult la îmbunătăţirea situaţiei la învăţătură. In Şcoala medie nr. 1, zilnic, se scrie în carnetul elevilor felul cum au răspuns la lecţii. Intr-o zi părinţii elevului Dorci Aliga, găsesc un carnet următoarea însemnare a profesoarei : „Vă rugăm cercetaţi care e cauza că fiul dv. a venit azi nepregătit pentru lecţii, încît a obţinut două note de 4!“ Alarmată, mama a venit la şcoală, unde a stat îndelung de vorbă cu profesoara. S-a observat că Dorel nu-şi folosea cu pricepere timpul pentru pregătirea lecţiilor. Azi acest elev are note de peste 7. Nu e singurul exemplu. Elevi ca Johan Kondert, Valeria Fărcaş, Viorel Constantin, Cornelia Moldovan, Eduard Schneider şi mulţi alţii, care în luna octombrie aveau în catalog doar note de 5 şi 4, mai recent au obţinut note de 8 şi9. Elfride Polen din clasa a V-a, secţia germană, la primul răspuns a primit 4, laal doilea 8, iar la al treilea nota 10. In afară de ajutorul care-1 primesc de la profesori, elevii se ajută şi între ei. Astfel, la Şcoala de 8 ani nr. 2 elevul Andrei Şimon îl ajută cu bune rezultate pe colegul său Ştefan Balint. La Şcoala medie nr. 1 s-a format la fiecare clasă, pe lîngă grupele de învăţătură, un colectiv din 6 elevi dintre cei mai pregătiţi, care vizitează pe elevii mai slabi la domiciliu şi văd cum se pregătesc pentru lecţii. La postul utemist de control eleve ca Amalia Landes din clasa a IX-a, Liliana Stroia şi Elisabeta Kincses, sínt date ca exemplu pentru temeinicia cu care se pregătesc pentru lecţii, folosind cu pricepere timpul liber. Nu sínt iertaţi nici elevii care mai obţin note slabe. Sunt multe mijloacele prin care la şcolile amintite s-a reuşit ca bilanţul la sfirşitul primului trimestru să fie cit mai rodnic. Cu toate acestea, se putea face şi mai mult pentru ca rezultatele să fie mai frumoase. Oare cum se poate explica faptul că la Şcoala de 8 ani nr. 2 acelaşi elev obţine la majoritatea materiilor note bune şi foarte bune, iar la lucrarea scrisă la geografie de abia primeşte o notă de 3 sau 4? Oare elevilor din clasa a V-a de la această şcoală le este imposibilă înţelegerea cunoştinţelor de botanică? Profesoara de limba romînă de la Şcoala medie nr. 1 se plînge că elevii nu citesc lectura obligatorie. N-au ajuns elevii să îndrăgească minunatele opere ale scriitorilor noştri, sau există într-adevăr o supraîncărcare a elevilor? S-ar putea in acelaşi timp să lipsească şi exigenţa necesară. Se manifestă lipsuri şi în programarea orelor de consultaţii. Trebuie să fie afişat un plan al orelor de consultaţii, iar directorii trebuie să urmărească îndeplinirea lui. Acum, cînd se fac şi unele lecţii de sinteză şi recapitulare trebuie folosit cît mai mult material didactic. E bine că la Şcoala medie nr. 1 se folosesc la lecţii filme şi diafilme ca: „Delta Dunării“, „Carpaţii orientali“ etc., că laboratorul este tot mai mult solicitat. Dar acest lucru trebuie generalizat la fiecare obiect de învăţămînt, la fiecare oră. Felul cum cadrele didactice de la şcolile din, Reghin se preocupă de încheierea cu succes a primului trimestru al anului şcolar în curs, poate constitui un bun exemplu. Dacă va continua cu şi mai mult avînt lupta pentru ridicarea calităţii procesului instructiv educativ, dacă vor folosi toate mijloacele pentru prevenirea răi mvierii în, urmă la învăţătură, rezultatele frumoase nu vor întîr-I zia să se arate. Ele ne vor umple inimile de bucurie. M. FILIMON Din activitatea „Casei pionierilor din Tîrgu-Mureş La Casa pionierir îşi petrec timpul lor liber peste 1.600 de pionieri şi şcolari fruntaşi la învăţătură şi disciplină, din oraş şi comunele aparţinătoare, fii de muncitori, colectivişti, intelectuali, etc. Aici activează 19 cercuri printre care nul, de aero, şi navo-modelism, cercul sportiv, cercul de artă plastică, de literatură, cercul turistic-geografie, foto-film, cercul de muzică şi dans şi altele. Să poposim o clipă la cercul de aero-navo-modelism. Aici, sub conducerea maistrului sportului, comunistul Hints Otto, copiii îşi însuşesc primele cunoştinţe în domeniul proiectării şi construirii aparatelor de zbor cu şi fără motor, îşi îmbogăţesc cunoştinţele de fizică. La acest cerc sunt înscrişi 142 de pionieri şi şcolari din clasele III—VIII. Printre ei îl întîlniţi pe Pop Ştefan, lang András elevi în clasa a V-a la Şcoala nr. 2, Kun Ştefan cl. IV-a A la Şcoala Bolyai Farkas. Tot aici ii găsim şi pe „veteranii" cercului, pionierii Jani Mihail şi Szöcs Ioan care au participat şi obţinut unele premii la concursurile de „aeromodelism" faza orăşenească şi regională. La cercul de mîini îndeminatice, sub conducerea profesoarei Popîrcă Teodora, cele 210 şcolăriţe îşi dezvoltă deprinderile practice, îşi însuşesc cunoştinţe vaste în domeniul broderiei şi croitoriei. Printre participante se numără şi pionierele: Sandeu Livia, Crişan Sabina, de la Şcoala „Unirea", Pop Ana Maria, Szabó Maria ş. a. ia Deosebit de semnificative sunt tablourile care împodobesc atelierul cercului, care reprezintă aspecte din viaţa satului, oraşului şi a şcolii. V. M. BORDA Pe lîngă Casa pionierilor din Tg. Mureş funcţionează şi un cerc fie legătorie de cărţi. Iată-i pe membrii cercului în plină activitate. STEAUA ROȘIE O interesantă adunare pioniereasca La Şcoala de 8 ani din Ibăneşti, recent a avut loc o adunare pionierească cu tema: „Viaţa şi activitatea marelui Lenin“. Şcoala în haine de sărbătoare, a primit nu numai pe elevii din localitate ci şi oaspeţi din rîndul pionierilor din satul vecin, Hodac. După momentele emoţionante din timpul ceremonialului pionieresc au urmat altele nu mai puţin pătrunse de farmec, cînd pionieri ca Vasile Dan, Aurelia Tudoran, Mihăilă Dan, Floarea Suceava şi Ioan Dan au recitat poezii despre Lenin, au citit din lucrările care evocă pe marele dascăl al omenirii, Vladimír Ilici. Elevii au răsfoit albume cu fotografii reprezentînd pe Lenin în anii de școală, Lenin la Razliv, în Finlanda, la Smolnîi sau la Moscova. După cîntecele sovietice cu care s-a încheiat adunarea cu temă, instructorii de pionieri s-au întrunit pentru a dezbate unele aspecte ale conţinutului şi desfăşurării adunărilor pioniereşti menite a contribui cît mai mult la educarea tinerelor noastre vlăstare. ILEANA DAN Elevii clasei a Vil-a a Școlii medii „Bolyai“ la ora de limba franceză. Rezultate tot mai bune în legarea învăţămîntului de practică îmbinarea învăţămîntului cu munca productivă este o condiţie necesară educării omului în societatea comunistă. V. I. Lenin arăta că tineretul nu trebuie să râmînă închis între zidurile şcolii, iar întregul proces de instruire şi educare a tineretului trebuie îmbinat cu munca muncitorilor şi a ţăranilor. Numai în munca laolaltă cu muncitorii şi ţăranii, spun ca marele dascăl al omenirii, poţi deveni cu adevărat comunist.UGUQTransformările care au loc în şcoala noastră, ca urmare a hotăririlor Congresului al IlI-lea al partidului nostru, cum sînt: încheierea generalizării învățămîntului de 7 ani, trecerea treptată la învăţămîntul de 8 ani — care aduce după sine prelungirea învățămîntului de cultura generală la 12 ani, introducerea experimentului de a se preda pe obiecte la clasele I—IV şi instruirea practică în producţie o zi pe săptămînă a elevilor din unele şcoli medii, oferă şcolii noastre posibilitatea înfăptuirii practice a ideii leniniste de a îmbina învăţămintul cu munca productivă. Experimentul introdus în patru şcoli medii din regiunea noastră, unde elevii lucrează 5 zile la şcoală şi una în producţie, ne îndreptăţeşte de pe acum să sperăm nn rezultate deosebite în ceea ce priveşte legătura teoriei cu practica. De altfel, schimbul de experienţă organizat recent între aceste şcoli la Gheorghieni, de către Secţia de învăţămînt a Sfatului popular regional, a dat posibilitate directorilor de şcoli şi responsabililor comisiilor metodice de instruire practică să vadă rezultatele obţinute în această direcţie de către şcoala medie din localitate, analizîndu-se totodată şi rezultatele obţinute de şcolile medii din Tg. Mureş şi Odorhei. Un interes deosebit pentru participanţii la schimbul de experienţă l-au stîrnit asistenţele făcute la practica elevilor şcolii medii din Gheorghieni, în cadrul Filaturii de in din localitate. :S-aputut constata cu aceastaocazie felul cum muncesc elevii şice rezultate s-au obţinutîn cei-trei ani de instruire practică. Fiecare elev este repartizat pe lîngă un muncitor fruntaş, capabil de a da explicaţii în legătură cu funcţionarea şi deservirea maşinii. Pentru fiecare elev există loc la maşină. In timpul anului, după anumite perioade de timp judicios stabilite, elevii trec de la un tip de maşină la altul, în aşa fel, încît, la terminarea perioadei de instruire practică să cunoască şi să ştie mîini toate maşinile. Orele de tehnologie ţinute înainte de începerea practicii, în cabinetul tehnic al întreprinderii de către inginerul Popovici N. preced just pe cele de practică. Puţin timp după aceea, i-am întîlnit pe elevi în hala de maşini şi în laborator. In hala de maşini cu greu i-am putut deosebi de muncitori, atît după îmbrăcăminte cît şi după abilitatea cu care efectuau diferite operaţii la ringuri. Munca elevilor în uzină, disciplina muncitorească le-a imprimat un ritm de viaţă care se înspringe asupra întregii activităţi din şcoală. * Disciplina în şcoală este bună, atitudinea elevilor faţă de muncă de asemenea. Clasa a XI-a. A, de exemplu, în anul şcolar trecut n-a avut nici un „rebut“ la învăţătură. Toţi elevii au fost promovaţi, n-au avut nici măcar vreun corigent. Asistenţele la orele de economie politică, făcute de către participanţii la schimbul de experienţă, au confirmat acest lucru. Unele noţiuni ca „plan de producţie“, „preţul de cost“, „productivitatea muncii“, le sunt cunoscute din fabrică. Se descurcă destul de bine şi la orele de fizică, mattematică şi chimie, iar cunoştinţele însuşite la aceste ore le aplică cu uşurinţă şi la orele de tehnologie şide practică. In cadrul schimbului de experienţă s-au apreciat ca foarte bune rezultatele obţinute în această direcţie de către Şcoala medie „Dr. Petru Groza“ din Odorhei. La această şcoală profesorii de matematică, fizică şi chimie au orientat pe elevi în alcătuirea unor probleme inspirate din munca practică din întreprinderea „Gábor Aron“ , unde lucrează. Ca rezultat al muncii efectuate direct în producţie de către elevi, interesul lor pentru lectura cărţilor ştiinţifice a crescut. Astfel, dacă la anul şcolar 1960/1961 numărul elevilor care citeau cărţi ştinţifice era neînsemnat, în anul şcolar 1961/1962, fiecare elev a fost luat în evidenţa bibliotecii ca cititor de cărţi tehnice. Numărul participanţilor la olimpiada de matematică în anul şcolar 1961/1962 — la faza regională — a crescut la 20, faţă de 7—8 cîţi a avut şcoala înainte de introducerea instruirii practice în producţie. La fel de bune sunt şi rezultatele obţinute de elevii din şcolile medii „Unirea“ şi „Al. Papiu Ilarian“ din Tg. Mureş. S-a apreciat ca bună iniţiativa Şcolii medii „Al- Papiu Ilarian“ de a repartiza elevii în uzină, pe lîngă muncitorii care frecventează cursurile serale ale aceleiaşi şcoli. De asemenea, este bună iniţiativa de: - organizare a unui • schipib !de‘ experienţă şcoala" „George Bacovia“ din Bacău, în care ■ de-"asemenea--este introdus-experimentul de instruire practică în producţie. Activităţile culturale organizate de elevii Şcolii medii „Unirea“ la care au participat şi muncitorii de la întreprinderile „Electro-Mureş“, „Lázár Ödön“ şi „Textila Mureş“, au contribuit la cimentarea prieteniei stabilite între ei în fabrică. Cu ocazia schimbului de experienţă s-au scos în evidenţa preocupările cadrelor didactice din aceste şcoli în vederea legării cunoştinţelor de cultură generală ale elevilor cu cele de cultură tehnică. S-a pus accent pe munca comisiilor metodice, alegerea profilului întreprinderii de instruire practică etc. S-au scos în evidenţă şi unele lipsuri. Astfel, unele şcoli n-au reuşit să întocmească orarul practicii în aşa fel ca profesorii de specialitate, de matematică, fizică, chimie, ştiinţe naturale şi desen, să poată lua parte la instruirea practică. Nu s-au organizat suficiente lecţii model pentru iniţierea inginerilor şi maiştrilor în problemele metodice de predare. Unele comisii metodice au neglijat soluţionarea problemelor cu conţinut inspirat din producţie şi pe mie apoi sa le folosească la clasă. In viitor, conducerile şcolilor respective au sarcina să lichideze aceste lipsuri şi să mobilizeze tot, factorii din şcoală la realizarea sarcinilor ce le revin şcolilor in etapa actuală. TIRNAVEANU ROMULUS inspector metodist la Secţia învăţămînt a Sfatului popular regional -acro. SFATUL EDUCATORULUI Să îîvăţăm copiii să fi© ordonaţi Niculiţă venea în fiecare zi la şcoală gîfîind de atîta alergătură. Era ca şi absent la prima oră. Eram chiar la şcoală, cînd învăţătoarea il certa pe Niculiţă că iarăşi a venit tîrziu la ore. L-a întrebat care este cauza, însă el a lăsat capul in jos şi a tăcut. Fiindcă pe mama lui Niculiţă o cunoşteam, m-am hotărît să fac o vizită şi să discut cu dînsa despre lipsurile copilului. Casi in care locuia Niculiţă era îngrijită, trotuarul măturat, totul în jur era aranjat gospodăreşte. Am datat la uşă, dar nu mi-a răspuns nimeni. Am intrat. Din camera de alături se auzea gălăgie. — Mamă, unde-mi sunt sandalele? întrebă Niculiță cu un glas nerăbdător. — Unde ți le-ai pus? In fiecare zi același lucru: „unde-mi sínt sandalele, unde e ghiozdanul, caietul, ciorapul?" îl dojeni mama. Prin ușa întredeschisă, am asistat la un spectacol amuzant. Bunica răsturna tot prin ca ca sa caute sanaiere nepotului. Mama le căuta sub pat, sub noptiere, sub masa de toaletă. Bunicul, dornic să-i ajute, le-a spus să caute şi după sobă. In sfîrşit sandalele s-au găsit. Maia şi bunica au răsuflat uşurate, iar bunicul a continuat sa citească ziarul, dînd din cap semnificativ. — Acum îmi trebuie şapca, a vociferat din nou Niculiţă, care sta în mijlocul camerei. Am bătut mai tare în uşă şi am intrat. Şapca lui Niculiţă a fost găsită in bucătărie, în dosul 'juui dulap. Am început să vorbim de una, de alta, apoi i-am spus prieteneşte, ca între mame, scopul vizitei mele. Niculiţă întîrzie regulat de la prima oră de curs şi învăţătoarea e tare necăjită fiindcă conturba lecţia. Niculiţă nu e atent şi nu- i poate asimila cunoştinţele, fiind obosit. Ca răspunsuri slabe şi are note rele. , Mama lui Niculiţă a încercat să motiveze în fel şi chip întîrzierea copilului. — Singurul motiv, i-am răspuns eu, e că Niculiţă e prea alintat, nu e deprins să fie ordonat. Deşi în casă se vede ordine şi curăţenie, el nu este învăţat şi obişnuit să facă la fel, nu i se cere acest lucru, dimpotrivă el primeşte totul de-a gata, ceea ce nu-i foloseşte deloc. Copiii noştri sunt şi ei mici muncitori. Ziua lor de muncă nu se poate desfăşura oricum, la întîmplare., Copiii trebuie să se scoale, să mănince, să înveţe, să se joace la ore fixe, să muncească după puterile lor. Ei trebuie obişnuiţi de mici să-şi îngrijească lucrurile, să le pună la ordine, pe fiecare la locul iii. Copiii trebuie obişnuiţi de mici cu ordinea şi munca, nu trebuie scutiţi de greutăţi. Numai astfel vor creşte oameni harnici, care vor şti să îngrijească atît de bunurile lor, cît și de cele colective. ELENA MOLDOVAN profesoară CA O MAMA Cînd a fost numită dirigintă la clasa a VI-a A, profesoara Ghizela Koncsâg cunoştea majoritatea elevilor. Printre fruntaşii clasei la învăţătură, se număra şi eleva Amalia Lőrincz. La orice lecţie, Amalia era gata să răspundă, mereu veselă şi cu multă dragoste de carte. Clasa a V-a a terminat-o cu note bune şi foarte bune. In următorul an şcolar (1961/62) eleva Amalia a început să dea înapoi la învăţătură. O părăsiseră parcă şi buna dispoziţie, şi optimismul caracteristic copiilor de vîrstă şcolară. Cauzele rezultatelor slabe la învăţătură, ale stării sale sufleteşti, diriginta le cunoştea. Ştia că părinţii ei sunt pe drumul de a divorţa, auzise de certurile lor, la care uneori era prezentă şi Amalia. Observase la Amalia că îşi iubeşte părinţii în aceeaşi măsură, dorea din inimă ca ei să se înţeleagă. Pătrunsă de simţul datoriei, de dragostea faţă de copii, profesoara Ghizela a căutat să-şi salveze eleva de la pericolace o ameninţa. De multe ori a stat de vorbă cu părinţii ei, explicîndule că faptele lor vor avea urmări negative în formarea trăsăturilor morale ale Amaliei. Cu toate intervenţiile profesoarei, sau ale altor cadre didactice, părinţii Amaliei au divorţat. După divorţ, Amalia a rămas cu mamă-sa şi cu bunicii ei. Cînd se întîlnea cu tatăl ei era bucuroasă, dar se despărţea de el plîngînd. Ii simţea mereu lipsa, mîngîierea şi dragostea de părinte. Profesorii şi colegii ei o compătimeau, căutau să-i insufle încredere în forţele ei, s-o ajute să devină aceeaşi elevă cum o cunoscuseră ei din primii ani de şcoală. In scurt timp după divorţul părinţilor, Amalia a început să obţină din nou note bune la toate obiectele. Zilnic simţea ajutorul dirigintei, fie la învăţătură, fie în viaţa de toate zilele. Dar, iată că într-o bună zi Amalia a venit cu ochii plînşi la şcoală. La fel şi în zilele următoare. La ore îşi fixa privirea spre un geam al clasei, stătea gînditoare, absentă de la lecţii. Diriginta a încercat să descopere motivul pentru care eleva ei se afla din nou într-o asemenea stare. Dar în zadar, Amalia invoca motive pe care dirigintei nu-i venea să le creadă. Se hotărî să-i mai facă o vizită, să mai stea de vorbă cu mamă-sa, cu bunicii ei. Intr-o seară bătu la ușa casei unde locuia Amalia. La început nu-i răspunse nimeni. După cîteva minute de așteptare, de ciocănit la ușă și în geam, auzi înăuntru pe cineva plîngînd cu sughițuri. Era Amalia, o recunoscuse. — Dă-mi voie, Amalia! Eu sînt, diriginta ta, strigă profesoara. La auzul acestor cuvinte, Amalia deschise ușa speriată, cu fața udă de lacrimi. Cînd își văzu diriginta o năpădi și mai tare plînsul. Profesoara își îmbrățişă eleva, o năpădiră și pe ea lacrimile și printre suspine o întrebă: — Ce-i cu tine Amalia? — Sînt singură, mi-e frică tovarășă dirigintă. — Dar unde sînt plecați mamăta și bunicii? — M-au părăsit cu toţii. — Cum te-au părăsit? De cînd? — De mult. Au plecat din comună. — Şi ce ţi-au spus la plecare? — Mi-au impus să nu spun la nimeni că au plecat: nici dvs., nici la vecini, nici la rude şi nici lui tata. Profesoara Ghizela a rămas profund surprinsă; parcă nu-i venea să creadă că s-ar fi putut întîmpla un asemenea lucru în viaţa unui copil. Dar prezenţa Amaliei, cu durerea ei sufletească, felul cum arăta interiorul casei dovedeau că, într-adevăr, eleva ei a rămas singură, părăsită. In gînd profesoara şi-a zis: „Amalia a respectat cuvîntul mamei. N-a spus la nimeni. Frumos din partea ei! Această faptă dovedeşte respectul faţă de părinţi. Dar mama Amaliei nu merita acest lucru, nu merită să i se spună mamă“. Intr-adevăr aşa este! In acele momente Amalia a găsit mai multă căldură părintească în persoana dirigintei sale. Că astăzi Amalia e sub ocrotirea tatălui ei, că e în clasa a VI-a şi că are note bune şi foarte bune se datoreşte numai profesoarei Ghizela care şi-a urmărit şi sprijinit eleva ca o mamă. Faptul descris mai sus este o mărturie a activităţii dirgintei Ghizela Koncsâg de la Şcoala de 8 ani din comuna Joseni, raionul Gheorsgneni. Cunoaşterea temeinică a fiecărui elev, legătura cu părinţii a ajutat-o pe dirigintă să-şi îmbunătăţească necontenit stilul de muncă, să-şi îndeplinească sarcinile ce-i revin în creşterea şi educarea tinerei generaţii. Orele de dirigenţie pentru ea sunt un, adevărat instrument în a-i învăţa pe elevi să trăiască şi să muncească mai bine, în chip socialist, să devină oameni capabili pentru munca în folosul patriei. Cei 30 de elevi (acum în clasa VII-a A) au avut-o ca dirigintă din clasa a V-a.. Strădania muncii dirigintei poate fi oglindită şi prin următorul fapt: toţi elevii au promovat clasa la fiecare sfîrşit de an şcolar; clasa ei e printre cele fruntaşe pe şcoală. C. CROITORII DE LA CORESPONDENŢII NOŞTRI VOLUNTARI Multe din scrisorile sosite la redacţie, ne vorbesc prin calde cuvinte despre munca lucrătorilor pe ţărimul învăţămîntului şi culturii, despre legătura şcolii cu familia, despre activitatea elevilor în afara de clasă. Corespondenţii voluntari Alexe I. Radu şi I. Tănăsescu, ne vorbesc bunăoară despre lectoratul cu părinţii de la Şcoala de 8 ani nr. 2 din Tg. Mureş (str. Gh. Doja). Bine organizată, dezbătînd interesante probleme ale muncii educative, adunarea părinţilor a fost deosebit de interesantă. Printre referatele audiate cu interes au fost cele susţinute de medicul Imre Barna despre „Măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea şi înlăturarea bolilor contagioase la copii“ precum şi cel al învăţătoarei Eugenia Nelega care a arătat părinţilor cum familia poate şi trebuie să contribuie la formarea deprinderilor de comportare disciplinată, cum părinţii pot dezvolta la elevi dragostea de învăţătură etc. Autorii scrisorii ne arată că părinţii au apreciat felul cum a fost organizată adunarea şi au cerut ca astfel de consfătuiri între părinţi şi educatori să fie cît mai des organizate. Mereu ,harnicul nostru corespondent Alexandru Baciu, ne scrie de astădată despre laboratorul şcolii de 3 ani din Petelea. Deşi există aici multe maşini şi materiale necesare la orele de laborator sau la alte lecţii, totuşi cadrele didactice de la această şcoală se preocupă în pernanenţă de colectarea altor materiale necesare. Astfel, prin grija învăţătorilor şi profesorilor s-au colectat 10 soiuri de grîu, diferite soiuri de porumb, plante aromatice, ierburi perenele etc. Cu aceste seminţe se fac diferite experienţe atît în laborator cît şi pe lotul şcolii. Tovarăşul Baciu specifică, că în pepiniera şcolii elevii îngrijesc peste 200 de puieţi de pomi ,fructiferi, care tot ei i-au aliani.