Steaua Roşie, decembrie 1962 (Anul 11, nr. 285-311)

1962-12-01 / nr. 285

a In timpul liber al elevilor Colectivul pedagogic al Şcolii me­dii din Deda se preocupă intens de activitatea elevilor în afara orelor de clasă, dînd o nouă orientare organi­zării întrunirilor tovărăşeşti pentru îmbogăţirea cunoştinţelor elevilor şi pe această cale, întrunirea organi­zată recent de către elevii clasei a IX-a a cărei diriginte este tov. Gheorghe Cociş a cuprins un concurs „Drumeţii veseli“ pe teme din lupta pentru libertate dusă de veacuri de poporul nostru. După o­­­uvîntată întrecere care a dovedit că­­ elevii posedă bogate cunoştinţe, cîş-­­ tigătoarea concursului a fost declara-­­­tă Maria Buta. Astfel de manifestări stîrnesc un deosebit interes în rîndul elevilor, îi ajută să-şi petreacă timpul liber în mod plăcut şi contribuie la lăr­girea orizontului lor de cunoştinţe. EUGENIA MUREŞANU Spre sfîrşit de trimestru In căsuţele din josul şirurilor de note obţinute la răspunsurile ora­le, au început să se adăpostească primele note înscrise cu cerneală roşie, semn că primul trimestru al anului şcolar se apropie de sfîrşit. Răsfoind cataloagele claselor ne putem convinge în majoritatea cazurilor că anul şcolar a început bine, că pe tărâmul instruirii şi educării tinerei generaţii se obţin rezultate din ce în ce mai bune, îndrumate de organizaţiile de partid, cadrele didactice au înce­put lupta pentru ridicarea calităţii lecţiilor — factor de seamă în prevenirea rămînerii în urmă a elevilor — încă din primele zile ale anului şcolar şi o continuă cu tot mai mult avînt acum, spre sfirşitul primului trimestru. Vizi­tele pe care deunăzi le-am­ făcut în unele şcoli din oraşul Reghin, ne-au comb­mat acest lucru. — In lupta pentru prevenirea rămînerii în urmă la învăţătură, am alcătuit un­ front comun, ne spune tovarăşa Dorina Zamfir, directoarea Şcolii medii nr. 1 „Petru Maior“.. Acelaşi lucru l-am auzit şi de la profesorul Emil Nuţiu, secretarul comitetului U.T.M. pe şcoală şi de la profe­soara Maria Sămărghiţan, dirigin­ta clasei a IX-a şi de la alţi pro­fesori şi învăţători. Conducerea şcolii şi cadrele di­dactice indiferent de specialitate, s-au orientat bine atunci cînd accentul principal l-au pus pe în­suşirea scrierii şi­ exprimării­ co­recte a elevilor, fără a neglija însă volumul cunoştinţelor ştiin­ţifice şi de cultură generală ce trebuie însuşite de către fiecare şcolar. De fapt, problema îmbogă­ţirii cunoştinţelor de limbă şi li­teratură română a stat şi în cen­trul discuţiilor din consiliul pe­dagogic al şcolii, ţinut în luna trecută. La şedinţa comisiei metodice a diriginţilor s-a analizat, de ase­menea, situaţia elevilor la învă­ţătură. S-a insistat îndeosebi asu­pra necesităţii orelor de consulta­ţii cu elevii care au note slabe sau mediocre, asupra legăturii în­tre dirigintele clasei şi ceilalţi profesori, asupra vizitării elevilor la domiciliu. La rîndul lor, profesorii au or­ganizat ore de consultaţii. Astfel, de două ori pe săptămină, după terminarea cursurilor, elevii profe­sorului Anatoliu Gorj, rămîn la ore de consultaţii, cu care ocazie sunt lămurite unele probleme neîn­ţelese suficient de elevi şi se fac exerciţii de aprofundare a cunoş­tinţelor. Legătura cu părinţii contribuie mult la îmbunătăţirea situaţiei la învăţătură. In Şcoala medie nr. 1, zilnic, se­ scrie în carnetul ele­vilor felul cum au răspuns la lec­ţii. Intr-o zi părinţii elevului Do­rci Aliga, găsesc un carnet urmă­toarea însemnare a profesoarei : „Vă rugăm cercetaţi care e cauza că fiul dv. a venit azi nepregătit pentru lecţii, încît a obţinut două note de 4!“ Alarmată, mama a venit la şcoală, unde a stat în­delung de­­ vorbă cu profesoara. S-a observat că Dorel nu-şi folo­sea cu pricepere timpul pentru pregătirea lecţiilor. Azi acest elev are note de peste 7. Nu e singurul exemplu. Elevi ca Johan Kondert, Valeria Fărcaş, Viorel Constantin, Cornelia Moldovan, Eduard Schnei­der şi mulţi alţii, care în luna oc­tombrie aveau în catalog doar note de 5 şi 4, mai recent au obţinut note de 8 şi­­9. Elfride Po­len din clasa a V-a, secţia ger­mană, la primul răspuns a primit 4, la­­al doilea 8, iar la al treilea nota 10. In afară de ajutorul care-1 pri­mesc­­ de la profesori, elevii se a­­jută şi între ei. Astfel, la Şcoala de 8 ani nr. 2 elevul Andrei Şi­­mon îl ajută cu bune rezultate pe colegul său Ştefan Balint. La Şcoala medie nr. 1 s-a format la fiecare clasă, pe lîngă grupele de învăţătură, un colectiv din 6 elevi dintre cei mai pregătiţi, care vizi­tează pe elevii mai slabi la domi­ciliu şi văd cum se pregătesc pentru lecţii. La postul utemist de control eleve ca Amalia Landes din clasa a IX-a, Liliana Stroia şi Elisabeta Kincses, sínt date ca exemplu pentru temeinicia cu care se pregătesc pentru lecţii, folosind cu pricepere timpul liber. Nu sínt iertaţi nici elevii care mai obţin note slabe. Sunt multe mijloacele prin care la şcolile amintite s-a reuşit ca bilanţul la sfirşitul primului tri­mestru să fie cit mai rodnic. Cu toate acestea, se putea face şi mai mult pentru ca rezultatele să fie mai frumoase. Oare cum se poate explica faptul că la Şcoala de 8 ani nr. 2 acelaşi elev obţine la majoritatea materiilor note bune şi foarte bune, iar la lucrarea scrisă la geografie de abia pri­meşte o notă de 3 sau 4? Oare elevilor din clasa a V-a de la a­­ceastă şcoală le este imposibilă înţelegerea cunoştinţelor de bo­tanică? Profesoara de limba rom­înă de la Şcoala medie nr. 1 se plînge că elevii nu citesc lectura obliga­torie. N-au ajuns elevii să îndră­gească minunatele opere ale scrii­torilor noştri, sau există într-ade­­văr o supraîncărcare a elevilor? S-ar putea in acelaşi timp să lip­sească şi exigenţa necesară. Se manifestă lipsuri şi în pro­gramarea orelor de consultaţii. Trebuie să fie afişat un plan al orelor de consultaţii, iar directo­rii trebuie să urmărească îndepli­nirea lui. Acum, cînd se fac şi unele lecţii de sinteză şi recapitulare trebuie folosit cît mai mult material di­dactic. E bine că la Şcoala medie nr. 1 se folosesc la lecţii filme şi diafilme ca:­ „Delta Dunării“, „Carpaţii orientali“ etc., că labo­ratorul este tot mai mult solicitat. Dar acest lucru trebuie generali­zat la fiecare obiect de învăţă­­mînt, la fiecare oră. Felul cum cadrele didactice de la şcolile din, Reghin se preocupă de încheierea cu succes a primu­lui trimestru al anului şcolar în curs, poate constitui un bun exem­plu. Dacă va continua cu şi mai mult avînt lupta pentru ridicarea calităţii procesului instructiv­­­ educativ, dacă vor folosi toate­­ mijloacele pentru prevenirea ră­­i mvierii în, urmă la învăţătură, re­­­­zultatele frumoase nu vor întîr-I zia să se arate. Ele ne vor umple inimile de bucurie­. M. FILIMON Din activitatea „Casei pionierilor din Tîrgu-Mureş La Casa pionieri­­­r îşi petrec tim­pul lor liber peste 1.600 de pionieri şi şcolari fruntaşi la învăţătură şi disci­plină, din oraş şi comunele aparţină­toare, fii de munci­tori, colectivişti, in­telectuali, etc. Aici activează 19 cercuri printre care nul, de­­ aero, şi na­­vo-modelism, cercul sportiv, cercul de artă plastică, de li­­teratură, cercul tu­­ristic-geografie, fo­­to-film, cercul de muzică şi dans şi altele. Să poposim o clipă la cercul de aero-navo-mode­­lism. Aici, sub con­ducerea maistrului sportului, comunis­tul Hints Otto, co­piii îşi însuşesc pri­mele cunoştinţe în domeniul proiectă­rii şi construirii a­­paratelor de zbor cu şi fără motor, îşi îmbogăţesc cunoş­tinţele de fizică. La acest cerc sunt în­scrişi 142 de pio­nieri şi şcolari din clasele III—VIII. Printre ei îl întîl­­niţi pe Pop Şte­fan, lang András elevi în clasa a V-a la Şcoala nr. 2, Kun Ştefan cl. IV-a A la Şcoala Bolyai Farkas. Tot aici ii găsim şi pe „vetera­nii" cercului, pionie­rii Jani Mihail şi Szöcs Ioan care au participat şi obţinut unele premii la con­cursurile de „aero­modelism" faza oră­şenească şi regiona­lă. La cercul de mîini îndeminatice, sub conducerea profe­soarei Popîrcă Teo­dora, cele 210 şco­lăriţe îşi dezvoltă deprinderile practi­ce, îşi însuşesc cu­noştinţe vaste în do­meniul broderiei şi croitoriei. Printre participan­te se numără şi pio­nierele: Sandeu Li­via, Crişan Sabina, de la Şcoala „Uni­rea", Pop Ana Ma­ria, Szabó Maria ş. a. ia Deosebit de sem­nificative sunt ta­blourile care împo­dobesc atelierul cer­cului, care reprezin­tă aspecte din viaţa satului, oraşului şi a şcolii. V. M. BORDA Pe lîngă Casa pionierilor din Tg. Mureş funcţionează şi un cerc fie legătorie de cărţi. Iată-i pe membrii cercului în plină activitate. STEAUA ROȘ­I­E O interesantă adunare pioniereasca La Şcoala de 8 ani din Ibăneşti, recent a avut loc o adunare pionie­rească cu tema: „Viaţa şi activita­tea marelui Lenin“. Şcoala în haine de sărbătoare, a primit nu numai pe elevii din localitate ci şi oaspeţi din rîndul pionierilor din satul ve­cin, Hodac. După momentele emoţionante din­ timpul ceremonialului pionieresc au urmat altele nu mai puţin pătrunse de farmec, cînd pionieri ca Vasile Dan, Aurelia Tudoran, Mihăilă Dan, Floarea Suceava şi Ioan Dan au re­citat poezii despre Lenin, au citit din lucrările care evocă pe marele das­căl al omenirii, Vladimír Ilici. Elevii au răsfoit albume cu foto­grafii reprezentînd pe Lenin în anii de școală, Lenin la Razliv, în Fin­landa, la Smolnîi sau la Moscova. După cîntecele sovietice cu care s-a încheiat adunarea cu temă, in­structorii de pionieri s-au întrunit pentru a dezbate unele aspecte ale conţinutului şi desfăşurării adunări­lor pioniereşti menite a contribui cît mai m­ult la educarea tinerelor noastre vlăstare. ILEANA DAN Elevii clasei a Vil-a a Școlii medii „Bolyai“ la ora de limba franceză. Rezultate tot mai bune în legarea învăţămîntului de practică îmbinarea învăţămîntului cu munca productivă este o condiţie necesară educării omului în socie­tatea comunistă. V. I. Lenin ară­ta că tineretul nu trebuie să râ­­mînă închis între zidurile şcolii, iar întregul proces de instruire şi educare a tineretului trebuie îmbinat cu munca muncitorilor şi a ţăranilor. Numai în munca laolaltă cu muncitorii şi ţăranii, spun ca ma­rele dascăl al omenirii, poţi de­veni cu adevărat comunist.­­UGUQ­Transformările care au loc în şcoala noastră, ca urmare a hotă­­ririlor Congresului al IlI-lea al partidului nostru, cum sînt: înche­ierea generalizării învățămîntului de 7 ani, trecerea treptată la în­­văţămîntul de 8 ani — care adu­ce după sine prelungirea învăță­mîntului de cultura generală la 12 ani, introducerea experimentu­lui de a se preda pe obiecte la clasele I—IV şi instruirea practi­că în producţie o zi pe săptămînă a elevilor din unele şcoli medii, oferă şcolii noastre posibilitatea înfăptuirii practice a ideii leni­niste de a îmbina învăţămintul cu munca productivă. Experimentul introdus în patru şcoli medii din regiunea noastră, unde elevii lucrează 5 zile la şcoală şi una în producţie, ne îndreptăţeşte de pe acum să spe­răm nn rezultate deosebite în ceea ce priveşte legătura teoriei cu practica. De altfel, schimbul de experienţă organizat recent între aceste şcoli la Gheorghieni, de către Secţia de învăţămînt a Sfa­tului popular regional, a dat po­sibilitate directorilor de şcoli şi responsabililor comisiilor metodice de instruire practică să vadă re­zultatele obţinute în această di­recţie de către şcoala medie din localitate, analizîndu-se totodată şi rezultatele obţinute de şcolile medii din Tg. Mureş şi Odorhei. Un interes deosebit pentru par­ticipanţii la schimbul de experien­ţă l-au stîrnit asistenţele făcute la practica elevilor şcolii medii din Gheorghieni, în cadrul Fila­turii de in din localitate.­ :S-a­­pu­­tut constata cu aceasta­­ocazie fe­lul cum muncesc elevii­ şi­­ce re­zultate s­-au obţinut­­în­ cei-trei ani de instruire practică. Fiecare elev este repartizat pe lîngă un muncitor fruntaş, capa­bil de a da explicaţii în legătură cu funcţionarea şi deservirea ma­şinii. Pentru fiecare elev există loc la maşină. In timpul anului, du­pă anumite perioade de timp ju­dicios stabilite, elevii trec de la un tip de maşină la altul, în aşa fel, încît, la terminarea perioadei de instruire practică să cunoască şi să ştie mîini toate maşinile. Orele de tehnologie ţinute îna­inte de începerea practicii, în ca­binetul tehnic al întreprinderii de către inginerul Popovici N. pre­ced just pe cele de practică. Puţin timp după aceea, i-am în­tîlnit pe elevi în hala de maşini şi în laborator. In hala de ma­şini cu greu i-am putut deosebi de muncitori, atît după îmbrăcă­minte cît şi după­­ abilitatea cu care efectuau diferite operaţii la ringuri. Munca elevilor în uzină, disci­plina muncitorească le-a imp­ri­mat un ritm de viaţă care se îns­pringe asupra întregii activităţi d­in şcoală. * Disciplina în şcoală este bună, atitudinea elevilor faţă de muncă de asemenea. Clasa a XI-a. A, de exemplu, în anul şcolar trecut n-a avut nici un „rebut“ la în­văţătură. Toţi elevii au fost pro­movaţi, n-au avut nici măcar vre­un corigent. Asistenţele la orele de econo­mie politică, făcute de către par­ticipanţii la schimbul de experien­ţă, au confirmat acest lucru. U­nele noţiuni ca „plan de produc­ţie“, „preţul de cost“, „producti­vitatea muncii“, le sunt cunoscute din fabrică. Se descurcă destul de bine şi la orele de fizică, mat­tematică şi chimie, iar cunoştin­ţele însuşite la aceste ore le apli­că cu uşurinţă şi la orele de teh­nologie şi­­de practică. In cadrul schimbului de expe­rienţă s-au apreciat ca foarte bu­ne rezultatele obţinute în această direcţie de către Şcoala medie „Dr. Petru Groza“ din Odorhei. La această şcoală profesorii de matematică, fizică şi chimie au orientat pe elevi în alcătuirea unor probleme inspirate din mun­ca practică din întreprinderea „Gábor Aron“ , unde lucrează. Ca rezultat al muncii efectuate direct în producţie de către elevi, interesul lor pentru lectura cărţi­lor ştiinţifice a crescut. Astfel, dacă la anul şcolar 1960/1961 numărul elevilor care citeau cărţi ştinţifice era neînsemnat, în anul şcolar 1961/1962, fiecare elev a fost luat în evidenţa bibliotecii ca cititor de cărţi tehnice. Numărul participanţilor la olimpiada de matematică în anul şcolar 1961/1962 — la faza regională — a crescut la 20, faţă de 7—8 cîţi a avut şcoala înainte de introdu­cerea instruirii practice în pro­ducţie. La fel de bune sunt şi rezul­tatele obţinute de elevii din şco­­lile medii „Unirea“ şi „Al. Papiu Ilarian“ din Tg. Mureş. S-a apreciat ca bună iniţiativa Şcolii medii „Al- Papiu Ilarian“ de a repartiza elevii în uzină, pe lîngă muncitorii care frecventea­ză cursurile serale ale aceleiaşi şcoli. De asemenea, este bună ini­ţiativa de: - organizare a unui • schipib !d­e‘ experienţă şcoala" „George Bacovia“ din Bacău, în care ■ de-"asemenea--este­ introdus-­­experimentul de instruire practică în producţie. Activităţile culturale organi­zate de elevii Şcolii medii „Uni­rea“ la care au participat şi mun­citorii de la întreprinderile „Elec­­tro-Mureş“, „Lázár Ödön“ şi „Textila Mureş“, au contribuit la cimentarea prieteniei stabilite în­tre ei în fabrică. Cu ocazia schimbului de expe­rienţă s-au scos în evidenţa pre­ocupările cadrelor didactice din aceste şcoli în vederea legării cu­noştinţelor de cultură generală ale elevilor cu cele de cultură tehnică. S-a pus accent pe munca com­i­siilor metodice, alegerea profilu­lui întreprinderii de instruire practică etc. S-au scos în evidenţă şi unele lipsuri. Astfel, unele şcoli n-au reuşit să întocmească orarul prac­ticii în aşa fel ca profesorii de specialitate, de matematică, fizică, chimie, ştiinţe naturale şi de­sen, să poată lua parte la instrui­rea practică. Nu s-au organizat suficiente lecţii model pentru ini­ţierea inginerilor şi maiştrilor în problemele metodice de predare. Unele comisii metodice­ au neglijat soluţionarea problemelor cu con­­ţi­nut inspirat din producţie şi pe mie apoi sa le folosească la clasă. In viitor, conducerile şcolilor respective au sarcina să lichideze aceste lipsuri şi să mobilizeze tot, factorii din şcoală la realiza­rea sarcinilor ce le revin şcolilor in etapa actuală. TIRNAVEANU ROMULUS inspector metodist la Secţia învăţămînt a Sfatului popular regional -acro. SFATUL EDUCATORULUI Să îî­văţăm copiii să fi© ordonaţi Niculiţă venea în fiecare zi la şcoală gîfîind de atîta alergă­tură. Era ca şi absent la prima oră. Eram chiar la şcoală, cînd învă­ţătoarea il certa pe Niculiţă că iarăşi a venit tîrziu la ore. L-a întrebat care este cauza, însă el a lăsat capul in jos şi a tăcut. Fiindcă pe mama lui Niculiţă o cunoşteam, m-am hotărît să­­ fac o vizită şi să discut cu dînsa despre lipsurile copilului. Casi in care locuia Niculiţă era îngrijită, trotuarul măturat, totul în jur era aranjat gospodăreşte. Am datat la uşă, dar nu mi-a răspuns nimeni. Am intrat. Din camera de alături se auzea gălăgie. — Mamă, unde-mi sunt sandalele? întrebă Niculiță cu un glas nerăbdător. — Unde ți le-ai pus? In fiecare zi același lucru: „unde-mi sínt sandalele, unde e ghiozdanul, caietul, ciorapul?" îl dojeni mama. Prin ușa întredeschisă, am asistat la un spectacol amuzant. Bunica răsturna tot prin ca­­ ca sa caute san­aiere nepotului. Mama le căuta sub pat, sub noptiere, sub masa de toaletă. Bunicul, dornic să-i ajute, le-a spus să caute şi după sobă. In sfîrşit sandalele s-au găsit. Mai­a şi bunica au răsuflat uşurate, iar bunicul a continuat sa citească ziarul, dînd din cap semnificativ. — Acum îmi trebuie şapca, a vociferat din nou Niculiţă, care sta în mijlocul camerei. Am bătut mai tare în uşă şi am intrat. Şapca lui Niculiţă a fost găsită in bucătărie, în dosul 'juui dulap. Am început să vorbim de una, de alta, apoi i-am spus prieteneşte, ca între mame, scopul vizitei mele. Niculiţă întîrzie regulat de la prima oră de curs şi învăţătoarea e tare necăjită fiindcă conturba lecţia. Niculiţă nu e atent şi nu- i poate asimila cunoştinţele, fiind obosit. Ca răspunsuri slabe şi are note rele. , Mama lui Niculiţă a încercat să motiveze în fel şi chip întîr­­zierea copilului. — Singurul motiv, i-am răspuns eu, e că Niculiţă e prea alintat, nu e deprins să fie ordonat. Deşi în casă se vede ordine şi curăţenie, el nu este învăţat şi obişnuit să facă la fel, nu i se cere acest lucru, dimpotrivă el primeşte totul de-a gata, ceea ce nu-i foloseşte deloc. Copiii noştri sunt şi ei mici muncitori. Ziua lor de muncă nu se poate desfăşura oricum, la întîmplare., Copiii trebuie să se scoale, să mănince, să înveţe, să se joace la ore fixe, să muncească după puterile lor. Ei trebuie obişnuiţi de mici să-şi îngrijească lucru­rile, să le pună la ordine, pe fiecare la locul iii. Copiii trebuie obişnuiţi de mici cu ordinea şi munca, nu trebuie scutiţi de greutăţi. Numai astfel vor creşte oameni harnici, care vor şti să îngrijească atît de bunurile lor, cît și de cele colective. ELENA MOLDOVAN profesoară CA O MAMA Cînd a fost numită dirigintă la clasa a VI-a A, profesoara Ghizela Koncsâg cunoştea majoritatea elevi­lor. Printre fruntaşii clasei la în­văţătură, se număra şi eleva Amalia Lőrincz. La orice lecţie, Amalia era gata să răspundă, mereu veselă şi cu multă dragoste de carte. Clasa a V-a a terminat-o cu note bune şi foarte bune. In următorul an şcolar (1961/62) eleva Amalia a început să dea înapoi la învăţătură. O părăsi­seră parcă şi buna dispoziţie, şi op­timismul caracteristic copiilor de vîrstă şcolară. Cauzele rezultatelor slabe la învă­ţătură, ale stării sale sufleteşti, diri­ginta le cunoştea. Ştia că părinţii ei sunt pe drumul de a divorţa, auzise de certurile lor, la care uneori era prezentă şi Amalia. Observase la Amalia că îşi iubeşte părinţii în a­­ceeaşi măsură, dorea din inimă ca ei să se înţeleagă. Pătrunsă de sim­ţul datoriei, de dragostea faţă de copii, profesoara Ghizela a căutat să-şi salveze eleva de la pericola­­ce o ameninţa. De multe ori a stat de vorbă cu părinţii ei, explicîndu­­le că faptele lor vor avea urmări negative în formarea trăsăturilor morale ale Amaliei. Cu toate inter­venţiile profesoarei, sau ale alto­r cad­re didactice, părinţii Amaliei au divorţat. După divorţ, Amalia a rămas cu mamă-sa şi cu bunicii ei. Cînd se întîlnea cu tatăl ei era bucuroasă, dar se despărţea de el plîngînd. Ii simţea mereu lipsa, mîngîierea şi dragostea de părinte. Profesorii şi colegii ei o compătimeau, căutau să-i insufle încredere în forţele ei, s-o ajute să devină aceeaşi elevă cum o cunoscuseră ei din primii ani de şcoală. In scurt timp după divorţul pă­rinţilor, Amalia a început să obţi­nă din nou note bune la toate obiectele. Zilnic simţea ajutorul di­rigintei, fie la învăţătură, fie în via­ţa de toate zilele. Dar, iată că în­­tr-o bună zi Amalia a venit cu ochii plînşi la şcoală. La fel şi în zilele următoare. La ore îşi fixa pri­virea spre un geam al clasei, stătea­­ gînditoare, absentă de la lecţii. Di­riginta a încercat să descopere mo­tivul pentru care eleva ei se afla din nou într-o asemenea stare. Dar în zadar, Amalia invoca motive pe care dirigintei nu-i venea să le crea­dă. Se hotărî să-i mai facă o vizită, să mai stea de vorbă cu mamă-sa, cu bunicii ei. Intr-o seară bătu la ușa casei unde locuia Amalia. La început nu-i răspunse nimeni. După cîteva minute de așteptare, de ciocănit la ușă și în geam, auzi înăuntru pe cineva plîngînd cu su­ghițuri. Era Amalia, o recunoscuse. — Dă-mi voie, Amalia! Eu sînt, diriginta ta, strigă profesoara. La auzul acestor cuvinte, Amalia deschise ușa speriată, cu fața udă de lacrimi. Cînd își văzu diriginta o năpădi și mai tare plînsul. Profesoara își îmbrățişă eleva, o năpădiră și pe ea lacrimile și prin­tre suspine o întrebă: — Ce-i cu tine Amalia? — Sînt singură, mi-e frică tova­rășă­ dirigintă. — Dar unde sînt plecați mamă­­ta și bunicii? — M-au părăsit cu toţii. — Cum te-au părăsit? De cînd? — De mult. Au plecat din co­mună. — Şi ce ţi-au spus la plecare? — Mi-au impus să nu spun la nimeni că au plecat: nici dvs., nici la vecini, nici la rude şi nici lui tata. Profesoara Ghizela a rămas pro­fund surprinsă; parcă nu-i venea să creadă că s-ar fi putut întîmpla un a­­semenea lucru în viaţa unui copil. Dar prezenţa Amaliei, cu durerea ei sufletească, felul cum arăta interio­rul casei dovedeau că, într-adevăr, eleva ei a rămas singură, părăsită. In gînd profesoara şi-a zis: „Ama­lia a respectat cuvîntul mamei. N-a spus la nimeni. Frumos din partea ei! Această faptă dovedeşte respec­tul faţă de părinţi. Dar mama Ama­liei nu merita acest lucru, nu me­rită să i se spună mamă“. Intr-adevăr aşa este! In acele mo­mente Amalia a găsit mai multă căldură părintească în persoana di­rigintei sale. Că astăzi Amalia e sub ocrotirea tatălui ei, că e în clasa a VI-a şi că are note bune şi foarte bune se datoreşte numai profesoarei Ghizela care şi-a urmărit şi spri­jinit eleva ca o mamă. Faptul descris mai sus este o mărturie a activităţii dirgintei Ghi­zela Koncsâg de la Şcoala de 8 ani din comuna Joseni, raionul Gheor­­sgn­eni. Cunoaşterea temeinică a fiecărui elev, legătura cu părinţii a ajutat-o pe dirigintă să-şi îmbunătă­ţească necontenit stilul de muncă, să-şi îndeplinească sarcinile ce-i re­vin în creşterea şi educarea tinerei generaţii. Orele de dirigenţie pentru ea sunt un, adevărat instrument în a-i învăţa pe elevi să trăiască şi să muncească mai bine, în chip socia­list, să devină oameni capabili pentru munca în folosul patriei. Cei 30 de elevi (acum în clasa VII-a A) au avut-o ca dirigintă din clasa a V-a.. Strădania muncii diri­gintei poate fi oglindită şi prin ur­mătorul fapt: toţi elevii au promo­vat clasa la fiecare sfîrşit de an şco­lar; clasa ei e printre cele fruntaşe pe şcoală. C. CROITORII DE LA CORESPONDENŢII NOŞTRI VOLUNTARI Multe din scrisorile sosite la re­dacţie, ne vorbesc prin calde cu­vinte despre munca lucrătorilor pe ţărim­ul învăţămîntului şi culturii, despre legătura şcolii cu familia, despre activitatea elevilor în afara de clasă. Corespondenţii voluntari Alexe I. Radu şi I. Tănăsescu, ne vorbesc bunăoară despre lectoratul cu pă­rinţii de la Şcoala de 8 ani nr. 2 din Tg. Mureş (str. Gh. Doja). Bine organizată, dezbătînd interesante probleme ale muncii educative, adu­narea părinţilor a fost deosebit de interesantă. Printre referatele audia­te cu interes au fost cele susţinute de medicul Imre Barna despre „Mă­surile ce trebuie luate pentru pre­venirea şi înlăturarea bolilor conta­gioase la copii“ precum şi cel al învă­ţătoarei Eugenia Nelega care a ară­tat părinţilor cum familia poate şi trebuie să contribuie la formarea de­prinderilor de comportare discipli­nată, cum părinţii pot dezvolta la elevi dragostea de învăţătură etc. Autorii scrisorii ne arată că pă­rinţii au apreciat felul cum a fost organizată adunarea şi au cerut ca astfel de consfătuiri între părinţi şi educatori să fie cît mai des organi­zate. Mereu ,harnicul nostru corespon­dent Alexandru Baciu, ne scrie de astădată despre laboratorul şcolii de 3 ani din Petelea. Deşi există aici multe maşini şi materiale necesare la orele de laborator sau la alte lec­ţii, totuşi cadrele didactice de la această şcoală se preocupă în per­­nanenţă de colectarea altor materia­le necesare. Astfel, prin grija învă­ţătorilor şi profesorilor s-au colectat 10 soiuri de grîu, diferite soiuri de porumb, plante aromatice, ierburi perenele etc. Cu aceste seminţe se fac diferite experienţe atît în labo­rator cît şi pe lotul şcolii. Tovară­şul Baciu specifică, că în pepinie­ra şcolii elevii îngrijesc peste 200 de puieţi de pomi ,fructiferi, care tot ei i-au aliani.

Next