Steaua Roşie, iulie 1963 (Anul 12, nr. 153-178)

1963-07-02 / nr. 153

Siderată şi lucioasă, faianţa a­­dunată în loturi era pregătită pen­tru expediţie. Cite şantiere nu o aşteaptă, cile mîini meştere nu se gîndesc cum s-o aşeze mai bine, cum s-o dispună mai frumos în încăperile băilor şi a holurilor a­­partamentelor şi hotelurilor. Avi­zele de expediţie poartă aproape numele tuturor regiunilor patriei. De aici, de la secţia faianţă-gresie a Combinatului chimic „Karl Marx“ din Tîrnăveni, pleacă me­reu alte trenuri cu plăcuţe de fa­ianţă. Marca fabricii de pe Tîrna­­ve a cucerit aprecierea constructo­rilor. La mori, la pompe, presele cu filtru, uscătoare şi la biscuit i-am întîlnit pe cei care din caolin spă­lat, argilă, feldspat şi nisip, fa­brică plăci albe ca neaua. Pe ma­şini, ori pe trepiedele din faţa benzilor stau expuse ca la paradă o mulţime de steguleţe purpurii. Pe ele s-a înscris titlul de cinste „evidenţiat în întrecerea socialis­tă“. Steguleţele oglindesc hărnicia colectivului, care în acest an a realizat un indice de 71,1 la sută la plăci de faianţă de calitate­­ şi care întrece cu 4 la sută pe cel obţinut în 1962. Un asemenea suc­ces presupune perseverenţă, sîrgu­­inţă şi mare răspundere. Unele dintre plăci conţin pete roşii, ondulaţii şi crăpături, dar toate acestea cad în mîna­ sorta­­toarelor, care nu le mai lasă să plece mai departe la glazurat. Cu toate că faianţa face un ocol lung prin uscătorie, care de mul­te ori întrece 1 3 zile, muncitorii nu îngăduie nici cea mai mică „scă­pare“ calitativă. Cîtă mulţumire nu are echipa lui Ilie Antonie de la mori cînd aude că la prese, Va­sile Moldovan ori Gligor Furnea şi Teodor Moldovan au scos din praful măcinat plăci crude de bu­nă calitate!? Calitatea a devenit cuvîntul de ordine al familiei evi­denţiaţilor Pentru „marca fabricii“ luptă deopotrivă şi Ana Avram de la presele­ automate şi mnuncitoa­­rele de la compartimentul­­ „bis­cuit“. In ultimul timp vagoneţilor de transport li s-a sporit capacitatea, şi o dată cu aceasta a crescut şi productivitatea echipelor de la, bis­cuit. Miuţ Viorica, Maria Cherza, Elena Năstase şi Letiţia Cucu sînt nu numai sortatoare, ci adevărate „puncte de control“. Se mai în­­tîmplă ca unele plăci să se lipeas­că. Ele le desprind cu o adevărată măiestrie; le aleg pe toate cele cu mici defecte. Cuvîntul „rebut“ a dispărut de multă vreme din vo­cabularul lor. Opinia colectivului este atît de puternică încît dacă dimineaţa apare­ vreo „mostră“* la vitrina cu rebuturi, muncitoarei respective nici nu-i mai vine să dea ochii cu tovarăşele ei de mun­că. — La noi nu se pierde nici o bucăţică de faianţă •­*- îmi explica, maistrul de secţie, Iuliana Kovács. Cele cu pete sau cu crăpături fac cale întoarsă în producţie, unde se întrebuinţează ca degresanţi. Pen­tru calitate la noi se dă o adevă­rată bătălie. Ne luasem angaja­ment la începutul anului să reali­zăm 68 la sută faianţă de clasa I. Combinatul a primit între timp o sarcină de plan mai mare în ce priveşte calitatea. Prin participa­rea colectivă la întrecerea socia­listă am reuşit să ne doborîm pro­priile noastre recorduri, obţinînd 71,1 la sută faianţă de clasa I“.­­ Şi fără îndoială că la acest succes v-aţi adus şi dumneavoas­tră contribuţia — , am completat-o pe animatoarea familiei. — Da. Am însă de menţionat ceva. Aţi scăpat din vedere că mai avem şi alte evidenţiate­­ în familia noastră. Sunt cele de la glazurare.­­ Intr-adevăr, în faţa benzii în­cărcate de plăcuţe, Silvia Breza, o muncitoare cu experienţă, Patriche Teodora şi­ Crişan Vicsavia îşi cu­legeau cu exactitate­­ numărul­ de plăcuţe ce le ..reveneau şi le aşe­zau în­ cap­sulele: d.e. şamot. Dar şi de această dată nu scăpau din ve­dere să mai facă o, revizie calitati­vă. Cutiile de .şamot înţesate de plăci luau drumul cuptoarelor pen­tru topirea glazurii unde ele ca­pătă luciu­. Mi s-a părut­ că lucrul s-a încheiat. Dar masele examen la gura cuptorului abea începea. După ce face sortarea finită, Paraschiva Nistor cu echipa ei a­­plică pe produse pecetea „marca fabricii“, cu care ele vor călători pe șantiere, GH. BARBULESCU PROL­ETĂRI DIN TOATE ŢĂRIL­E, UNITI- VA ORGAN AL COMITETULUI REGIONAL DE PARTID MURES-AUTONOMA MAGHIARA ŞI AL SFATULUI POPULAR REGIONAL Anul XII. Nr. 153 (1.649)­­ Marţi, 2 iulie 1963 4 pagini 20 bani Să pregătim din timp magaziile pentru cereale. Prin încheierea colectivizării a­­griculturii s-au creat condiţiile ne­cesare însămînţării cerealelor pă­­ioase conform cerinţelor agroteh­nicii superioare, folosindu-se se­minţe din soiuri de mare produc­tivitate pe suprafeţe mari, datori­tă cărui fapt aceste culturi vor asigura în acest an producţii mult mai mari decît în anii trecuţi. Marea majoritate a gospodăriilor vor obţine cantităţi mari de cerea­le. Gospodăria colectivă din Sîn­­tana de Mureş, de exemplu, va avea în acest an o producţie de cel puţin 1.000 tone de grîu. Cantităţilor mari de grîu şi alte cereale păioase trebuie să li­ se a­­sigure o înmagazinare corespun­zătoare. Altfel, munca unui an în­treg se poate pierde în magazii, dacă acestea nu asigură o bună păstrare. O păstrare defectuoasă a cerealelor duce la pierderea pu­terii de germinaţie a seminţelor şi la deprecierea calitativă a ce­realelor destinate pentru consum. Pentru a asigura o bună păstra­re a acestor cereale, conducerile gospodăriilor colective vor lua măsuri c­a toate magaziile planifi­cate a se construi în acest an să fie terminate şi date în folosinţă la timp. Magaziile destinate p­entru păs­trarea cerealelor trebuie, să fie su­ficient de încăpătoare,­­uscate, să menţină pe cît posibilii o tempe­ratură constantă şi o r hidrolizare perfectă, să fie bine luminate, să se poată aerisi şi dezinfecta cu uşurinţă. Pentru a se asigura a­­ceste condiţii, înainte­ de primirea cerealelor, magaziile trebuie pre­gătite cu grijă. In primul rînd, se verifică şi se repară acoperişurile magaziilor, pentru ca apa ploilor să nu curgă în magazie. Pereţii şi podelele se repară, astupîndu-se toate găurile, astfel ca şoarecii şi şobolanii să nu pătrundă în magazii şi să nu se scurgă cerealele prin crăpătu­rile podelei. Toate găurile făcute de şoareci sau şobolani în pereţi sau podea, se astupă bine cu mor­tar de var sau ciment. Pe geamuri şi uşi se va instala plasă de sîrmă, pentru a opri in­trarea păsărilor în magazii, deoa­rece acestea fac pagube foarte mari. După aceasta se va face o curăţenie generală amănunţită a întregii magazii. Praful şi păien­jenişul de pe pereţi, grinzi, stîlpi şi tavan, se mătură bine, iar guno­iul rezultat din curăţenia generală a magaziei şi boabele ce s-au mai adunat se scot afară, deoarece a­­cestea formează focare de infec­tare. Curăţenia generală va cu­prinde obligatoriu şi exteriorul magaziei. Pe sub magazie, dacă aceasta este pe stîlpi, şi în jurul ei, se curăţă bine toate buruienile şi gunoaiele. După ce au fost bine reparate şi curăţite, magaziile trebuie dez­infectate şi apoi văruite. Cel mai la îndemînă material pentru dez­infectarea magaziilor este varul. Se pregăteşte laptele de var, pu­­nît­du-se 4 kg var stins în 10 litri de apă. Pentru a se mări eficaci­tatea dezinfectantului, în laptele de­ var se toarnă încet petrol — un litru de petrol la 4 litri lapte de var, agitîndu-se încontinuu cu o mătură de nuiele. La un metru pătrat de perete, tavan sau podea Ing. IOAN HOSSU şeful secţiei cereale, şi plante tehnice din Consiliul agricol regional (Continuare în pag. a 3-a) La Sovata în aceste zile Odihna oamenilor muncii a devenit în anii noştri o proble­mă importantă de stat. Se investesc an de an sume tot mai în­semnate pentru ca cei ce muncesc să găsească staţiunile balneo­climaterice din ce în ce mai frumoase, asigurîndu-se condiţii din cele mai bune. Se organizează schimburi de experienţă între lu­crătorii din aceste instituţii, consfătuiri, vizite. Peste tot se dez­bat probleme de căpetenie. Să facem totul ca oamenii muncii să-şi­ petreacă concediul cît mai plăcut. Pe litoralul nostru, la Slănic Moldova, la Herculane ori la Tuşnad, la Borsec şi­ Sova­ta, în toate locurile ce găzduiesc în tot cursul anului mii şi sute de mii de oameni ai muncii, s-au creat pentru omul muncii tot mai bune condiţii de odihnă,de petrecere a timpului liber plă­cut, instructiv. Case de cultură, cluburi, biblioteci, săli de tea­tre şi cinematografe şi alte valori spirituale stau la dispoziţia o­­mului muncii în aceste staţiuni balneoclimaterice.­­ Numai la Sovata îşi petrec concediul de odihnă într-un an zeci de mii de oameni ai muncii. Zilele trecute pe lîngă cei pes­te 2.500 ce-şi petreceau concediul de odihnă, alţi 2.000 de turişti au petrecut o zi de neuitat în mijlocul naturii ce se dăruie din toată splendoarea ei oricărui căutător de frumos. Un nou magazin universal Pe lîngă zecile de case noi pe care Ie ridică an de an colectiviştii din comuna Şopteriu, raionul Lu­duş, în comună aproape în fiecare an se mai construiesc edificii de interes obştesc. S-au construit, de pildă, două cămine culturale la Şopteriu şi în satul aparţinător De­­leni, o sală de clasă, şi tp local de­­ cooperativă. Anul acesta se construieşte în satul Şopteriu un magazin universal care va fi dotat cu bufet, beciuri şi ma­gazii corespunzătoare. O mare parte din materialul necesar acestei con­strucţii a fost deja procuns,­ urmînd ca zilele acestea să înceapă lucrările de construcție. A. ARIEŞAN corespondent voluntar 0 V­eştii «Icri» Luduş După cum se­ ştie, de curînid, da­torită realizărilor obţinute de către muncitorii,­ inginerii­ şi tehnicenii Fabricii de zahăr din­ Luduş, i s-a decernat „Drapelul­­ de fruntaşă pe ramură­". Drept recompensă, printre altele, peste 180 de muncitori, ingi­neri şi tehnicieni, evidenţiaţi în în­trecere, au fost trimişi în excursie pe ruta Luduş—Tg.-Mureş—Bicaz şi retur. * Anul şcolar s-a încheiat, iar va­canţa binemeritată a venit­ şi pentru elevii şcolilor, din­ Luduş. Pentru ca această vacanţă să fie petrecută în­ mod plăcut,­un­ număr de 60 de pionieri vor pleca în tabere la mun­te sau la mare. O parte din elevi vor pleca într-o excursie organizată pe un traseu cu punctul terminus: Bucureşti. Pentru cei care vor ră­­mîne în oraş, organizaţia U.T.M. şi cadrele didactice se îngrijesc să or­ganizeze o tabără locală, cu un pro­gram bogat şi distractiv. Din pro­gram nu lipsesc competiţiile spor­tive, drumeţiile, focurile de tabară şi manifestările artistice. In oraşul Luduş a avut loc de curînd inaugurarea noului local al Băncii de stat. In localul vechi al băncii s-a instalat o cofetărie. LEGUMICULTORII 0 Era încă în primele ore ale A dimineţii. De cum s-a ivit deasu-X pra dealurile , soarele şi-a îm-V prăştiat cu dărnicie căldura do-0 goritoare peste cîmpul îngreunat A de rodul bogat al sîrguinţei mii-0 V lor de lucrători ai ogoarelor uni­te. Cămăşile colectiviştilor din g Cuci, raionul Luduş, avîntaţi în A bătălia pentru buna întreţinere a X culturilor, recoltatul furajelor etc., A erau leoarcă de apă. Deşi e la A început, vara îşi arată din plin X puterea. V De cum ,am părăsit ultimele ca­­­­se din sat, aşezate pe o parte şi A alta a şoselei asfaltate ce duce la Luduş, ne-a întîmpinat un aer proaspăt, ca după ploaie. Pe, zeci V de.hectare, situate pe malul sting­h ', a* Mureşului, se înălţă sus, ca A' nişte focuri de artificii, şuvoaie X mari de apă, în formă de vapori. V In bătaia razelor soarelui, ele y par adevărate curcubee, încăie-A cate două cîte două. X Aici își desfășoară activitatea V brigada legumicolă din cadrul y gospodăriei agricole de stat din A Cuci. Cele 45 de hectare cultiva-A te cu legume constituie o mîndrie X pe deplin justificată nu numai 0 a legumicultorilor, ci a tuturor Q lucrătorilor gospodăriei. De alt­­­­ei, Ioan Chiru este recunoscut ca unul din cei mai pricepuţi le­gumicultori, nu numai din Cuci, dar poate chiar şi din raion. Prin strădaniile depuse de el, pre­cum şi de întregul colectiv de muncitori care lucrează în acest sector, anul trecut, de pildă, du­pă fiecare hectar cultivat cu le­gume s-a realizat un beneficiu net în valoare de peste 5.200 Iei. In această dimineaţă de înce­put de iulie aspersoarele lucrea­ză din plin, „adăpînd" pămîntul însetat. Aici vine ploaia la co­mandă, cînd şi de cîte ori se simte nevoia, întreaga suprafaţă cultivată cu legume este irigată, întrecerea pentru mai mult, mai bun şi mai ieftin este în toi. încă la începutul anului, harnicii legumicultori de aici s-au anga­jat să dea cu 40 la sută mai multe legume decît au planificat, să re­ducă preţul de cost cu 1,5 la sută şi totodată să livreze pro­duse de bună calitate. Sunt angajamente îndrăzneţe. — Dar sunt modeste — ne declară Ioan Chiru, brigadierul legumicol. Am încercat să aflăm numele celor care s-au evidenţiat în în­sufleţită întrecere pentru legume mai multe, mai ieftine şi de cali­tate tot mai bună. Pentru a înşira numele lor ar fi n necesar un spa­ţiu mare. Legumicultorii de aici, sau mai bine-zis legumicultoare­le, deoarece majoritatea sînt fe­mei, muncesc cu spor în vederea realizării şi depăşirii planului de producţie, pentru o cît mai bună aprovizionare a oraşelor şi cen­trelor muncitoreşti cu legume proaspete, pentru realizarea de beneficii cît mai mari gospod­ă­riei. In grădina de legume se lu­crează de zor la întreţinere şi la recoltări. La unele culturi s-au executat deja patru prăşiţe, la altele trei sau două, după cum s-a simţit nevoia. O echipă de lucrătoare se ocupă cu legatul şi cîrnitul roşiilor, cultură care ocu­pă anul acesta 6 hectare. In cu­­rînd îşi vor luă de aici drumul spre magaziile de desfacere pri­mele cantităţi. La unele supra­feţe roşiile au dat în pîrgă. Pes­te cîteva zile va începe recoltatul şi valorificatul şi la ardeii graşi, precum şi la castraveţi. Deocam­dată se recoltează intens cartofii timpurii, varza timpurie şi ceapa verde. Realizările obţinute pînă în prezent constituie o garanţie si­gură că angajamentele luate de legumicultori la începutul anului A vor fi nu numai realizate, dar X chiar şi depăşite. Ceapă verde,­­ de pildă, s-a valorificat pînă în y prezent 15.000 de kg, faţă de y 8.000 kg cît era planificat. La A cartofii timpurii, de asemenea, a deşi recoltatul continuă, s-a rea- X lizat pînă în prezent o producţie y medie de 11.000 kg la hectar, cu Q 1.000 kg mai mult decît prevede A planul. Producţie bună se reali- ' V zează şi la varză. Numai că y U.R.C.C. Luduş nu se îngrijeşte de A preluarea la timp a cantităţilor de a legume recoltate. Prin aceasta, X pe de o parte se îngreunează y recoltatul, iar pe de altă parte , se depreciază produsele. a Pentru legumicultorii gospodă- X riei de stat din Cuci legumele v constituie „marca fabricii", iar 0 grădina, cartea de vizită. Desfă- A șurînd larg întrecerea, ei luptă X din toate puterile pentru ca mar- X ca „fabricii" lor să stea la loc y tot mai de cinste, consolidîndu-și A tot mai mult prestigiul cîştigat a în ultimii ani. In această luptă, X însă, ei au nevoie și de sprijinul y beneficiarilor, militînd împreună Q pentru ca, consumatorii să pri- A mească legume proaspete și de X o calitate cît mai bună. 10 P. POPȘOR­­A '►`%~›~%~%~%~%~%~} Gata pentru transportul cerealelor . Conducerea întreprinderii raiona­le de transporturi auto (I.R.T.A.) Tîr­năveni, sub îndrumarea organizaţiei de partid, a luat o serie de măsuri menite să asigure reparatul întregu­lui parc de maşini necesare trans­portaţii cerealelor.­ După ce autovehiculele au fost reparate, vopsite şi dezinfectate, co­misia de recepţionare şi revizie a aplicat pe fiecare maşină inscripţia: „Bun pentru cereale". SIMION BOCHIŞ corespondent voluntar Electrificarea se desfăşoară într-un ritm intens Cetăţenii din co­muna Bălăuşeri, ra­ionul Tîrnăveni, des­făşoară intr-un ritm intens lucrările de electrificare. Ei şi-au propus ca electrifica­rea comunei să o termine frică înainte de 23 August a. c. dată prevăzută în plan. IOAN FLORUŢ colectivist Institutul de la Fundulea Fundulea, comună din Cîmpia Bărăganului, era cunoscută, în urmă cu cîţiva ani, numai de lo­cuitorii satelor învecinate. Tăbli­a albastră, gravată cu alb, de pe frontispiciul gării, nu sugera ni­mic; ea amintea călătorilor care se înapoiau de la Constanţa că în mai puţin de o oră vor sosi în Capitală. Fundulea, această comună odi­nioară anonimă, a căpătat astăzi un justificat renume. Puţini sunt aceia care nu au auzit de Institu­tul de cercetări agricole de aici. Fundulea este citată frecvent în reviste şi lucrări de specialitate din ţară şi de peste hotare. Pen­tru lucrătorii din agricultură, nu­mele satului Fundulea reprezintă, prin iniţiala „F" asociată cu o cifră, un nou hibrid de porumb sau sorg, un nou soi de grîu, floa­­rea-soarelui, cartofi etc. De aici, din poarta Bărăganului, s-au răs­­pîndit pe tot cuprinsul ţării valo­roase soiuri şi hibrizi noi de plan­te agricole, metode agrotehnice de mare eficienţă, care contribuie din plin la înflorirea agriculturii noas­tre socialiste. Fundulea a deschis unul din ce­le mai importante capitole în isto­ria dezvoltării ştiinţei agricole din ţara noastră. ★ Institutul de cercetări pentru cereale şi plante tehnice — aceas­ta este titulatura sa exactă — a fost creat în iarna anului 1957, ca o expresie a politicii partidului de dezvoltare a agriculturii pe baza celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii. Era la început o clădire modestă a unei gospodă­rii de stat. Tineri entuziaşti, ală­turi de­ cercetători, cu bogată ex­perienţă, au pornit la lucru într-o perioadă cînd agriculturii româ­­neşti îi reveneau sarcini tot mai importante. In ritmul propriu so­cialismului, Institutul a crescut, s-a dezvoltat continuu, şi-a sporit baza materială de cercetare. Să-l vedem astăzi. Clădirile noi, laboratoarele, ha­lele atelierelor mecanice, imensul complex de uscare şi selecţionare a seminţelor, blocurile moderne de locuinţe pentru cercetători şi lucrători, drumurile asfaltate din incinta Institutului îţi dau impre­sia că te afli în mijlocul unui oră­şel. Adevăratul laborator unde lucrează cei 130 de cercetători cu pregătire superioară, il constituie un teren în suprafaţă de 5.600 ha cîmpuri experimentale şi de producţie. Cîmpurile experimenta­le, care totalizează 1.000 ha, îm­părţite în zeci de mii de parcele, etichetate şi numerotate, sunt un catalog viu şi complex al tuturor plantelor cultivate în ţara noas­tră. In acelaşi timp, prin cele 15 staţiuni experimentale situate în toate regiunile ţării, cu centre şi loturi demonstrative organizate în unităţile agricole socialiste, acti­vitatea de cercetare este extinsă asupra tuturor zonelor pedoclima­tice ale ţării. Întreg ansamblul­ de rezultate obţinute pe cîmpurile experimen­tale ale institutului este verificat pe terenurile de producţie proprii şi ale staţiunilor. Această etapă constituie şi începutul generaliză­rii rezultatelor, cercetărilor în ma­rea producţie. Suprafeţele cele mai mari sunt rezervate porumbului, cultură care de la început a constituit dome­niul principal de cercetare. Din întreaga ţară şi de pretutindeni de pe glob, unde este răspîndită această preţioasă cultură cerealie­ră, au fost aduse sute şi mii de populaţii, de soiuri şi hibrizi, un vast material biologic, adevărat tezaur pentru specialişti. In pre­zent se studiază peste 10.000 linii consangvinizate, 2.200 hibrizi sim­pli, 1.590 hibrizi dubli. Recent s-a înfiinţat şi un labo­rator special de resurse vegetale pentru adunarea şi studierea ma­terialului biologic iniţial, care furnizează amelioratorilor noi şi noi plante de cercetare. De multe ori, cercetătorii pornesc la dru­mul lung de formare a soiurilor sau a hibrizilor de la cîteva boa­be. Ei urmăresc zi de zi compor­tarea plantelor, a celor mai bune însuşiri ale lor pe care caută să le fixeze şi să le dezvolte pentru a obţine o plantă viguroasă în stare să înfrunte seceta, gerul şi bolile, să dea producţii cît mai mari. De pe parcelele experimen­tale, seminţele adunate se înmul­ţesc pe loturi speciale şi apoi sînt date marii producţii. In puţinii ani care au trecut de la înfiinţarea Institutului de la Fundulea, au fos creaţi peste 180 de hibrizi de porumb. Chiar în primăvara aceasta au fost răspîn­­diţi în cultură, în unităţile agri­cole socialiste, 15 din cei mai pro­ductivi hibrizi dubli creaţi de oa­menii de ştiinţă. Aceştia depăşesc prin producţie atît soiurile locale cît şi cei mai buni hibrizi dubli importaţi. EMIL MARINESCU redactor al Agerpres (Continuare în pag. a 3-a)

Next