Steaua Roşie, octombrie 1964 (Anul 13, nr. 232-258)
1964-10-01 / nr. 232
2 MEDICUL ÎNTREPRINDERII In anii puterii populare, asistenţa medicală a oamenilor muncii s-a îmbunătăţit nebănuit de mult. S-au construit spitale noi, moderne, policlinici înzestrate cu aparate şi instalaţii moderne, în care îşi desfăşoară activitatea un mare număr de cadre medico-sanitare bine pregătite. Asistenţa medicală a oamenilor muncii însă nu este asigurată numai la unităţile medicale mari (spitale, policlinici etc.), ci o mare atenţie se acordă asistenţei medicale şi la locul de muncă, acolo unde muncitorul din fabrică şi uzină îşi desfăşoară activitatea. Pe lîngă uzinele şi fabricile mai mari s-au creat cabinete medicale de îuprindere Aceste cabinete, prin înzestrarea lor cu instalaţii şi aparataj medical, pot să acorde o asistenţă medicală competentă oamenilor muncii din uzina respectivă. Medicul de întreprindere trebuie să cunoască specificul muncii în întreprindere, el avînd sarcina să vină cu propuneri privind măsurile menite să ducă la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale muncitorilor, prevenind îmbolnăvirile profesionale ca şi eventualele accidente de muncă. In Tg.-Mureş, bunăoară, pe lîngă marile întreprinderi îşi desfăşoară activitatea 76 medici şi aproape 30 de cadre medii sanitare. In ultimii ani, pe lîngă cele mai mari întreprinderi au fost create şi cabinete stomatologice (la Fabrica de mobilă „23 August", C.F.R., Şantierul combinatului chimic) care asigură tratament stomatologic competent, eliminîndu-se astfel deplasările pacienţilor la clinica de stomatologie. In cele ce urmează ne vom opri doar la activitatea unui singur cabinet medical de întreprindere, cel de la Fabrica de pielărie şi mănuşi din Tg.Mureş. O vizită la cabinetul medical, ca şi în secţiile productive îţi dă destul de repede o imagine a activităţii lucrătorilor medicosanitari de aici. Fabrica are în mare parte un profil chimic (două tăbăcării etc.) unde noxele profesionale sunt de obicei mai frecvente decît în alte părţi. Grija deosebită pentru fiecare loc de muncă, propunerile concrete făcute conducerii întreprinderii de către medicul întreprinderii Moldovan Marcu Eleonora, au dus la prevenirea îmbolnăvirilor profesionale. Munca în trecut din tăbăcărie se desfăşura în condiţii neomeneşti. Astăzi însă condiţiile de lucru ale acestor muncitori sînt cu totul altele. Asistenţa medicală curentă, măsurile de igienă şi protecţia muncii, concediile de odihnă sînt numai cîteva elemente noi intervenite în viaţa acestor oameni. Acest lucru reiese şi din evidenţa — am putea spune modul — pe care dr. Moldovan Marcu Eleonora o are în cabinetul său de lucru. Pe trei din cei patru pereţi ai cabinetului sunt aşezate grafice. Ele cuprind coordonate ale activităţii medicale din întreprindere începînd de la activitatea curativă profilactică (consultaţii, tratamente, conferinţe, lecţii sanitare) şi pînă la graficul evidenţei celor dispensarizaţi. Această bogată activitate medicală desfăşurată în uzină a dus la rezultate din cele mai bune. Măsurile de protecţia muncii şi îmbunătăţirile aduse la unele locuri de muncă privind igienizarea acestora, instalarea de ventilatoare la toate secţiile, îmbunătăţirea iluminatului, înlocuirea unor instalaţii vechi, rudimentare, au dus desigur la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă a muncitorilor şi la reducerea accidentelor de muncă. Grafice cu programul cabinetului medical sunt afişate la loc vizibil în toate secţiile. Oamenii muncii merg cu încredere la consultaţii, ascultă şi-şi însuşesc sfaturile medicului. Ziua de lucru a medicului se împarte în două: consultaţii şi vizita în fabrică. Pe lîngă aceste activităţi de „bază" — să zicem, dr. Moldovan poate fi auzită săptămînal la staţia de amplificare a fabricii unde prezintă Sfatul medicului. Temele sînt bine alese, ele se referă la specificul muncii din fabrică. Aceste scurte expuneri sînt ascultate cu viu interes de muncitorii din fabrică, ca şi conferinţele (60 în acest an) pe care le ţine în faţa muncitorilor. Este o activitate interesantă, care contribuie la munca profilactică generală care are ponderea cea mai mare în activitatea colectivului medicosanitar de aici. Se desfăşoară o activitate plină de răspundere pentru prevenirea îmbolnăvirilor, o muncă de perspectivă în asigurarea sănătăţii oamenilor muncii. Tînăra şi entuziasta doctoriţă Moldovan Marcu Eleonora munceşte cu pasiune şi perseverenţă şi rezultatele nu se lasă aşteptate. AUREL URZICĂ Noi secţii şi facultăţi în învăţămîntul superior In anul de învăţămînt 1964— 1965, iau fiinţă în cadrul unor universităţi şi institute, noi secţii şi facultăţi. In scopul formării a tot mai multe cadre cu pregătire superioară pentru nevoile industriei, la institutele politehnice din Cluj şi Braşov îşi vor începe activitatea facultăţile de electromecanică şi tehnologia construcţiilor de maşini. De asemenea, pe lîngă facultatea de construcţii a Institutului politehnic din Timişoara, a fost creată o nouă secţie de drumuri şi poduri. Totodată, secţia de pediatrie a Institutului de medicină şi farmacie din Bucureşti se transformă în facultate de pediatrie. La universităţile din Iaşi şi Timişoara iau fiinţă, secţii de limba şi literatura germană şi engleză, cu specialitate secundară limba şi literatura română. In acelaşi timp, în cadrul Facultăţii de fizică din universitatea timişoreană vor începe cursurile secţiei de ştiinţe fizicochimice. Pentru dezvoltarea continuă a învăţămîntului superior pedagogic se înfiinţează, în noul an de învăţămînt, secţii de geografie în cadrul institutelor pedagogice din centrele universitare Constanţa şi Suceava. De asemenea, vor mai funcţiona noi facultăţi de istorie-geografie şi de educaţie fizică la institutele pedagogice din oraşele Bacău şi Oradea. (Agerpres) INTERNAŢIONALA I ŞI ROLUL EI ISTORIC*) Asociaţia Internaţională a Muncitorilor, cunoscută sub denumirea de Internaţionala I, de la a cărei înfiinţare s-au împlinit 100 de ani, ocupă un loc de frunte în glorioasa istorie a mişcării muncitoreşti mondiale. Ea a adus o contribuţie de însemnătate istorică în opera măreaţă de răspîndire pe arena mondială a teoriei marxiste, a pus bazele unirii socialismului ştiinţific cu mişcarea muncitorească, a făurit şi consolidat legături largi între diferitele organizaţii naţionale ale proletariatului, a pregătit condiţiile pentru făurirea partidelor politice ale clasei muncitoare. Internaţionala a educat proletariatul din numeroase ţări în spiritul luptei revoluţionare de clasă pentru eliberarea socială şi naţională. ★ Crearea Internaţionalei I a răspuns unei necesităţi obiective, determinată de nivelul de dezvoltare a mişcării muncitoreşti internaţionale, de sarcinile istorice pe care clasa muncitoare avea să le îndeplinească. Dezvoltarea rapidă a capitalismului în anii de după revoluţiile din 1848—1849, criza economică mondială din 1857—1858 au dus la adîncirea contradicţiilor de clasă şi au determinat creşterea luptei maselor populare împotriva exploatării şi asupririi, au stimulat tendinţele clasei muncitoare spre organizare. întemeierea Asociaţiei Internaţionale a Muncitorilor a fost o încununare a muncii titanice depuse de Marx şi Engels pentru crearea unei mişcări muncitoreşti internaţionale, avînd acelaşi ţel final. De o importanţă epocala pentru întregul curs al mişcării muncitoreşti, pentru întreaga omenire progresistă a fost făurirea concepţiei marxiste despre lume, a ideologiei ştiinţifice a proletariatului. *) Text prescurtat al expunerii făcute la adunarea consacrată împlinirii a Î00 de ani de la înfiinţarea Internaţionalei I. Ion Popescu-PUŢURI directorul Institutului de istorie a partidului de pe lîngă C.C. al P.M.R. Paralel cu activitatea teoretică şi publicistică, Marx şi Engels au desfăşurat totodată o intensă muncă organizatorică în vederea creării Internaţionalei. Dînd dovadă de o mare tenacitate şi în acelaşi timp de maleabilitate, ei au acţionat, după 1848, cu răbdare şi răspundere pentru gruparea tuturor forţelor care puteau concura la consolidarea mişcării muncitoreşti internaţionale. Un rol important în creşterea conştiinţei de clasă a muncitorilor, în strîngerea legăturilor dintre diferitele organizaţii muncitoreşti, l-a avut „Liga Comuniştilor", precursoarea Internaţionalei I. Caracterul combativ al Asociaţiei Internaţionale a Muncitorilor, poziţia justă adoptată în toate problemele importante de strategie şi tactică a mişcării muncitoreşti s-au datorat muncii desfăşurate de fondatorii ideologiei ştiinţifice a proletariatului şi în primul rînd de Karl Marx. „La St. Martin Hall (sala unde s-a desfăşurat mitingul de constituire a Asociaţiei — n.r.) — nota Friederich Engels — Marx a fost singurul om care ştia precis ce trebuie făcut şi ce trebuie întemeiat, omul care încă din 1048 lansase în lume chemarea «Proletari din toate ţările, uniţi-vă!»".. Fiind membru al Consiliului General, secretar corespondent pentru Germania, Olanda şi Rusia, Marx a fost îndrumătorul efectiv al Consiliului General, şi deci al Internaţionalei. Principalele documente ale Internaţionalei I, „Manifestul Constitutiv" şi „Statutul provizoriu", elaborate de Marx, sunt o dovadă a faptului că Asociaţia Internaţională a Muncitorilor a luat naştere ca o organizaţie de luptă a clasei muncitoare bazată pe principiile socialismului ştiinţific. Aceste documente au stat la baza întregii activităţi a Internaţionalei, orientînd-o în spiritul luptei de clasă, al internaţionalismului proletar. Internaţionala I a militat consecvent pentru afirmarea şi răspîndirea principiilor socialismului ştiinţific în mişcarea muncitorească din toate ţările. Este ştiut că în acea perioadă în Anglia, Franţa, Germania, Belgia, Spania, Rusia şi alte ţări, ideologia mic-burgheză sub forma trade-unionismului, lasalleanismului, proudhonismului, anarhismului avea influenţă asupra unui număr important de muncitori. Aceste teorii exercitau o influenţă nefastă asupra mişcării muncitoreşti, constituiau o piedică serioasă pentru dezvoltarea ei pe calea revoluţionară. Lupta împotriva curentelor de dreapta a stat multă vreme în atenţia lui Marx şi Engels, încă în „Manifestul Partidului Comunist" ei au consacrat un capitol special criticii unor teorii care se pretindeau socialiste, dar urmăreau în fapt atragerea proletariatului la remorca claselor dominante. Focul criticii lui Marx şi Engels, al Internaţionalei I a fost îndreptat împotriva proudhoniştilor, lassalienilor şi anarhiştilor. In lucrările elaborate în această perioadă, în rapoartele prezentate congreselor şi conferinţelor internaţionale în numele Consiliului General, în dări de seamă, articole, declaraţii etc., Marx şi Engels, demascînd cu consecvenţă concepţiile străine socialismului ştiinţific, au îndrumat Internaţionala pe calea luptei consecvent revoluţionare. Fixînd scopul şi sarcinile Internaţionalei I, Marx şi Engels au avut în permanenţă în vedere misiunea istorică a clasei muncitoare. Ei au arătat că, doborînd orînduirea capitalistă, proletariatul îşi pune în faţă ţelul nobil de a elibera întreaga societate de exploatare. Marx şi Engels vorbeau despre proletariat, ca despre clasa care „poate şi trebuie să fie chemată să reprezinte ansamblul intereselor poporului şi, prin urmare, să-l conducă politiceşte" Combătînd concepţiile socialiştilor utopici şi ale altor ideologi micburghezi, care considerau posibilă lichidarea exploatării prin bunăvoinţa claselor dominante, prin acţiuni filantropice ale burgheziei sau cu ajutorul statului capitalist, Statutul Internaţionalei I a proclamat principiul potrivit căruia „eliberarea clasei muncitoare trebuie să fie opera clasei muncitoare înseşi". In legătură indisolubilă cu concepţia despre misiunea istorică a proletariatului, Marx şi Engels vedeau necesitatea organizării proletariatului ca clasă dominantă, instaurării dictaturii proletariatului. « „Statul, adică proletariatul organizat ca clasă dominantă" — această teorie a lui Marx — scria V. I. Lenin — este indisolubil legată de toată învăţătura lui despre rolul revoluţionar al proletariatului în istorie, încoronarea acestui rol este dictatura proletariatului, dominaţia politică a proletariatului». Marx şi Engels au elaborat învăţătura potrivit căreia pentru a putea învinge în lupta împotriva claselor exploatatoare, proletariatul trebuie să-şi creeze propriul său partid politic. „ ... împotriva forţei unite a claselor avute — preciza rezoluţia Conferinţei de la Londra din 1871 — clasa muncitoare nu poate acţiona ca clasă decît organizîndu-se într-un partid politic aparte, care se opune tuturor vechilor partide create de clasele avute...". In lumina acestor teze Marx şi Engels au subliniat în mod deosebit, drept una din concluziile de bază ale întregii mişcări muncitoreşti, necesitatea creării de partide proletare în fiecare ţară. Forţa proletariatului constă nu numai în organizarea sa, în unitatea rîndurilor sale pe plan naţional, ci şi în solidaritatea sa internaţională. Vorbind de rolul Internaţionalei I, Marx arăta că „unul din marile ţeluri ale Asociaţiei este acela ca muncitorii din diferite ţări să ajungă nu numai să se simtă fraţi şi tovarăşi, ci să şi acţioneze ca atare, luptînd în cadrul unei armate unice, pentru eliberarea lor". Principiul unităţii şi solidarităţii pe plan naţional şi internaţional a clasei muncitoare, pe baza marxismului, a fost un principiu conducător al Internaţionalei I. Proclamat în „Manifestul Partidului Comunist", acest principiu a fost amplu argumentat şi dezvoltat în documentele programatice ale Internaţionalei, în „Instrucţiuni pentru delegaţii Consiliului Central Provizoriu", în „Darea de seamă prezentată de Consiliul General la Congresul de la Bruxelles" şi în alte documente ale Internaţionalei. O problemă deosebită care i-a preocupat pe conducătorii Internaţionalei , a fost elaborarea unei strategii şi tactici juste a proletariatului. In abordarea şi rezolvarea acestei probleme, Marx şi Engels porneau invariabil de la condiţiile concrete, de la realitate şi învăţămintele ei. Elaborînd documentele programatice ale Internaţionalei, Marx a avut în vedere împrejurările diferite în care se desfăşura lupta politică a clasei muncitoare, gradul inegal de dezvoltare şi nivelul teoretic diferit al mişcării muncitoreşti din diferite ţări. In Scrisoarea: „Consiliul General al Asociaţiei Internaţionale a Muncitorilor către Biroul Central al Alianţei Democraţiei Socialiste" scrisă de Marx la 9 martie 1869 se arată: „In conformitate cu art. 1 al Statutului nostru, în Asociaţia Internaţională a Muncitorilor pot fi primite toate asociaţiile muncitoreşti care urmăresc acelaşi scop şi anume: apărarea, dezvoltarea şi deplina eliberare a clasei muncitoare. Intrucît diferitele detaşamente ale clasei muncitoare din fiecare ţară şi clasa muncitoare din diferite ţări se dezvoltă în condiţii extrem de diferite, este inevitabil ca şi concepţiile lor teoretice, care reflectă mişcarea reală, să se deosebească între ele. Cu toate acestea, comunitatea de acţiune realizată de Asociaţia Internaţională a Muncitorilor, schimbul de păreri înlesnit de organele de presă ale diferitelor secţii naţionale şi discuţiile nemijlocite în cadrul congreselor generale trebuie să ducă treptat la elaborarea unui program teoretic comun... In conformitate cu principiile ei, Asociaţia noastră lasă tuturor secţiilor libertatea de a-şi formula programul teoretic, cu excepţia cazurilor cînd se încalcă tendinţa generală a Asociaţiei". In acest spirit, structura organizatorică a Internaţionalei I era elastică, lipsită de rigiditate, permiţînd apropierea şi unirea pe o platformă cît mai largă a celor mai diferite organizaţii din mişcarea muncitorească internaţională. Deşi strînse într-o uniune de colaborare frăţească — se specifica în Statutul provizoriu — asociaţiile muncitoreşti care urmau să adere la Asociaţia Internaţională a Muncitorilor îşi păstrau neatinsă organizaţia lor existentă. Referindu-se la relaţiile dintre organizaţiile muncitoreşti şi la sarcinile generale şi particularităţile naţionale ale luptei proletariatului, K. Marx spunea următoarele într-un interviu de o profundă semnificaţie, acordat ziarului „The World" la 3 iulie 1871: „Scopurile noastre trebuie să fie atît de cuprinzătoare îneît să includă in ele toate formele de activitate ale clasei muncitoare. Dacă le-am fi dat un caracter special, ar fi însemnat să le adaptăm la nevoile unui singur grup de muncitori, la nevoile muncitorilor unei singure naţiuni. Dar cum i-am putea determina pe toţi oamenii să se unească în interesul cîtorva? Dacă Asociaţia noastră ar fi procedat în felul acesta, n-ar mai fi avut dreptul să se numească Internaţională... Ea cuprinde o reţea de asociaţii afiliate, care se întinde peste întreaga lume a muncii. In fiecare parte a lumii, misiunea noastră prezintă aspecte speciale, iar muncitorii de acolo ţin seama de acest lucru şi păşesc pe propria lor cale la înfăptuirea ei... Alegerea unei căi sau alteia este treaba clasei muncitoare din această ţară". Strategia şi tactica, izvorîtă din cunoaşterea temeinică a specificului mişcării muncitoreşti din acea perioadă, a făcut ca Internaţionala să se consolideze, prestigiul şi influenţa ei să crească. Ea a cuprins cu repeziciune cele mai importante centre din ţările dezvoltate ale Europei, din alte ţări, precum şi din Statele Unite ale Americii. Astfel, în Franţa, în 1871, Internaţionala număra patru mari federaţii afiliate, precum şi 8 secţii; în Belgia existau 6 federaţii şi o serie de secţii; erau afiliate organizaţii muncitoreşti din Anglia, Elveţia, Italia, Olanda, Spania, Austro-Ungaria, Rusia, Statele Unite, Suedia; aderenţi la Internaţională existau în ţările din Estul Europei, printre care România. In Argentina, China, India, Noua Zeelandă şi Australia s-au exprimat dorinţe de afiliere la Internaţională. In numai cîţiva ani, Asociaţia Internaţională a Muncitorilor a luat o dezvoltare impetuoasă. Ea era prezentată ca un pericol de prim rang pentru „ordinea" de stat burgheză. In legătură cu aceasta, Marx şi Engels scriau în 1873: „Lăsînd cea mai deplină libertate mişcării şi aspiraţiilor clasei muncitoare din diferitele ţări, Internaţionala a ştiut totuşi să unească întreaga clasă muncitoare într-un singur mănunchi, făcînd ca clasele guvernante şi guvernele lor să simtă, pentru prima oară, forţa internaţională a proletariatului". Internaţionala I, fondatorii şi îndrumătorii ei K. Marx şi F. Engels manifestau o mare şi permanentă grijă ca forţele interne ale clasei muncitoare din fiecare ţară să găsească ele însele căile şi metodele cele mai corespunzătoare de acţiune. Marx şi Engels subliniau stăruitor necesitatea aplicării în mod creator a principiilor generale ale luptei revoluţionare a proletariatului la condiţiile concrete ale fiecărei ţări. Ei se pronunţau pentru o folosire creatoare a experienţei şi învăţămintelor altor mişcări, combătînd copierea mecanică a formelor și metodelor din afară. Sînt instructive din acest punct de vedere cele arătate de F. Engels în ciorna unei scrisori adresate la 16 aprilie 1872 lui Gennaro Bovio, activist al mişcării muncitoreşti italiene: „Nu încape nici o îndoială — scria Engels — că dacă asociaţiile muncitoreşti italiene şi-ar fi însuşit în 1864 ideea dv. şi ar fi pus prin aceasta începuturile unei mişcări muncitoreşti italiene, corespunzătoare condiţiilor sociale din ţara lor, în Italia ar fi astăzi mai puţine asociaţiile muncitoreşti care apără doctrinele sectariste şi care în afară de aceasta, nu sînt deloc italiene, ci franceze şi ruseşti. După părerea mea, în mişcarea muncitorească ideile cu adevărat naţionale adică ideile care corespund factorilor economici, atît în industrie cît şi în agricultură, factori care domină în țara respectivă. !*! A apărut nr. 9/1964 al revistei „PROBLEME ECONOMICE“ Numărul pe luna septembrie 1964 al revistei „Probleme economice" se deschide cu articolul „Unele aspecte ale acţiunii legii valorii pe plan internaţional" de I. Rachmuth, membru corespondent al Academiei R.P.R. In continuare sunt publicate articolele: „Natura circulaţiei mijloacelor de producţie" de M. Stănescu şi D. Fundătură, „Sporirea eficienţei investiţiilor" de M. Năstase şi I. Oprescu, „Reducerea consumurilor specifice de metal" de Vasile Popescu, „Micşorarea prin proiectare a ponderii lucrărilor de construcţii-montaj în valoarea totală a investiţiilor" de M. lonescu, „Brigada permanentă de producţie — formă de bază a organizării muncii în gospodăriile agricole colective" de Gh. Anghel şi D. Cîţu, „Eficienţa economică a culturilor în G.A.C." de S. Hârtia, „Piaţa capitalist-monopolistă de stat în teorie şi practică" de S. Sava. Rubrica „Din planul Institutului de cercetări economice" cuprinde articolul „Mecanizarea lucrărilor în exploatările forestiere — factor important în valorificarea masei lemnoase" de Gr. Corlan, C. Borcan și M. Ion. La rubrica „Folosirea matematicii în economie" este publicat articolul „Cu privire la alegerea criteriului de optimalitate în problemele de transport" de M. Rădulescu. Rubrica „însemnări" cuprinde articolul „Dezvoltarea economică a Republicii Populare Bulgaria" de A. Verniceanu şi I. Predoi. Revista mai cuprinde articole de critică şi bibliografie: „Dezvoltarea conştiinţei socialiste a clasei muncitoare" (Profilul spiritual al clasei muncitoare în socialism) de I. V. Mesaroşiu (Cluj), „Manuale de finanţe pentru şcolile tehnice de contabilitate agricolă" (Tiberiu Flitan: Finanţe şi credit, vol. I. M. Adochiţei şi T. Flitan: Finanţele I.A.S.) de A. Babe, „In sprijinul pregătirii cadrelor medii" de E. Jianu, „Din istoria gîndirii economice antice" (Mircea Oprişan: Gîndirea economică din Grecia antică) de S. Sută Selejan. La rubrica „Informaţii ştiinţifice" este înserat materialul: Sesiunea Academiei R.P.R. „Activitatea ştiinţifică în slujba construirii socialismului" de M. Ene. Rubrica „Scrisori către redacţie" cuprinde scrisori din partea: Fabricii de confecţii şi tricotaje Bucureşti, Uzinelor textile „30 Decembrie" — Arad, Ţesătoriei de in „Intex" — Păuleşti, întreprinderii Filatura romînească de bumbac — Bucureşti, Sfatului popular al Capitalei — Direcţia comercială. STEAUA ROȘIE Se pregătesc mustăriile La I.A.P.L. Tg.-Mureş se fac intense pregătiri în vederea deschiderii mustăriilor în oraşul Tg.-Mureş. In toamna aceasta vor funcţiona mustării la restaurantele „Eforie", „Litoral", la ospătăria din piaţă, la bufetele „Someş", „Tulipan" (pe Bulevard), precum și în curtea cinematografului „Arta". La aceste mustării se va servi pastramă, mici, grătar ș.a. Unele măiestria se imftinânu iscusinţa Pentru a primi binecunoscuta formă de masă, dulap sau fotoliu, trunchiul multisecular, retezat de undeva din inima muntelui, străbate un drum lung. Impresionant prin proporţii, lemnul, în stare brută, pare de neînvins. Şi, totuşi, falnicul uriaş se supune cu blîndeţe braţelor omeneşti.... Ne aflăm la capătul unui drum lung pe care îl face lemnul. E locul unde, tăiat într-o mie şi una de modele, primeşte forme şi lustruiri definitive. Aici, la unitatea Illefor din Mureşeni se nasc garnituri de mobilă, mese rotunde, fotolii cu braţe curbate, dulapuri. Sîntem în mijlocul unor oameni care s-au dovedit meşteri neîntrecuţi în arta fabricării mobilei. Ei modelează cu grijă şi migală fiecare bucată de lemn, o prelucrează în forme şi feţe cît mai perfecte, le îmbină, apoi le demontează şi le acoperă cu lacuri. Cînd toate-s gata şi bune, urmează asamblarea definitivă. AU TRECUT LUNI DE ATUNCI In urmă cu patru ani, întreprinderea l-a propus pentru şcoala de maiştri, in anul trei a făcut practica tot aici. încă atunci îşi făcea planuri. Cum va arăta atelierul în care va fi numit ca maistru? Şi, nu s-a gîndit numai la unul. Se punea în diferite situaţii. Cunoştea bine fiecare loc de muncă. Indiferent în care urma să fie numit după terminarea şcolii, ştia cu lux de amănunte ce anume trebuia să facă. A terminat şcoala. Media? Cea mai mare dintre toţi colegii! A fost numit la atelierul de pregătire I. Era un loc minunat unde urma încă un examen greu. L-a trecut cu succes! Fiecare om a fost repartizat la locul corespunzător. Procesul de producţie a fost pus la punct. Evidenţa lucrărilor — la zi. In primul şi primul rînd, noul maistru s-a ocupat de oameni. De la bun început s-a bazat pe ei. Dacă îi cunoşti şi ai încredere deplină în ei, faci minuni. Dar asta nu e chiar totul. Important e ca acest lucru să-l simtă şi oamenii cu care munceşti. Numai aşa, împreună, umăr la umăr, poţi pune pe picioare trainice un atelier întreg. Au fost şi excepţii, fireşte. Unii tineri, ieşiţi proaspăt de pe băncile şcolii, obişnuiau să cam întîrzie, ba, chiar să şi lipsească din cînd în cînd. Exemplul fruntaşilor Valeriu Cantor, Andrei Máthé sau Romulus Toma care execută lucrări de cea mai bună calitate şi îşi depăşesc în fiecare lună sarcinile de plan cu 15—20 la sută, nu era urmat de toţi tinerii. Se impunea o şi mai mare preocupare faţă de acei tineri muncitori. Cine altcineva dacă nu maistrul urma să se ocupe îndeaproape? Cu răbdare şi grijă părintească, cu mult calm, se ocupa meşterul de Victor Sasvari şi de Béla Nagy. Cînd el a crezut că s-a ivit momentul potrivit, i-a pus pe amîndoi în discuţia colectivului. Au fost clipe cam grele pentru cei doi, însă lecţia a fost plină de învăţăminte. Şi acum, cînd maistrul aduce vorba, ei zîmbesc. De fiecare dată se grăbesc să amintească că cele întîmplate au fost cam de mult. Au dreptate! Au trecut luni şi luni de atunci. A fost cam de multişor vremea cînd în evidenţa atelierului de pregătire I, condus de comunistul losif Labancz, existau, pe ici pe colo, cîte o întîrziere sau lipsă nemotivată. Oamenii de aici au făcut salturi lăudabile nu numai în muncă... ACELAŞI AUTOR Despre comunistul Alexandru Boeriu se spun multe lucruri frumoase. Ii place să studieze mult, să născocească diferite dispozitive şi mecanisme care să uşureze şi să accelereze munca, să picteze şi chiar să pescuiască. Dovezi? Cîte şi cîte! Alexandru Boieriu este inovator. In luna mai i s-a aplicat inovaţia „Maşină cu două tambururi din discuri textile pentru lustruit". Prin şlefuirea pieselor, maşina înlocuieşte două faze de egalizare. Totodată reduce şi ciclul de fabricaţie cu 48 de ore şi îmbunătăţeşte considerabil calitatea muncii. In primele zile de aplicare s-a făcut şi un calcul aproximativ al economiilor. Se prevedeau cam 31.000 de lei. Acum, practic s-a dovedit că economiile sunt duble faţă de calcul. Intr-o zi, Boieriu se afla în biroul maistrului Ioan Pop. Privirea i s-a oprit mai mult ca de obicei într-un colţ al biroului, unde se afla o ladă. In ea — deşeuri de benzi textile de finisat cu poliesteri... Cei doi comunişti au discutat cît au discutat şi s-au grăbit să facă încercarea practică. Ideea părea cam năstruşnică. Insă, după două-trei probe, ea s-a concretizat. De atunci, la maşină nu se mai folosesc tampoane de pînză de molton şi vată pentru polerizat piese plane. Deşeurile din lada din biroul maistrului au devenit valoroase. Recuperabile. Cu alte cuvinte, încă o economie anuală de aproximativ 7.000 de lei. Acelaşi autor a născocit şi un bazin ingenios, cu diferite compartimente. Simplu şi deosebit de practic. Fiind şi gradat, el permite urmărirea şi controlul judicios al consumului de materiale necesare lustruirii. E un fel de distribuitor precis şi automat. Nu mai puţin interesantă este şi metoda prin care a rezolvat acelaşi inovator protejarea cepurilor rotunde la piesele componente ale mobilierelor în timpul procesului de fabricaţie. In acest an, Alexandru Boieriu s-a ocupat cam puţin de pictură. In ce priveşte pescuitul ,idem, a fost cam de trei ori în atîtea luni. Nu prea are timp. Se ocupă mai mult de studii. Văzîndu-l mereu cu cărţi şi caiete, într-o bună zi, Marcela, fetiţa lui, l-a întrebat aşa, într-o doară: „Mă, tăticule, noi o dată mergem la şcoală?". Atunci a aflat Marcela că tăticul ei va urma cursurile serale ale şcolii tehnice de maiştri. Acum nu-l mai întreabă. II lasă să-şi facă lecţiile... ÎNTRAJUTORARE In popasul pe care l-am făcut la unitatea Illefor din Mureşeni am mai aflat şi alte lucruri interesante. De pildă, în atelierul manual. Aici lucrează meşterii rindelelor. Aici nu se îmbină numai părţi de mobilă, ci şi măiestria cu iscusinţa. Tot în acest loc se face ultima finisare a mobilei pentru lustruire. Dacă finisarea nu e bună, lustruirea nu reuşeşte şi oglindeşte imediat lucrul de mîntuială. Caracteristic atelierului nu este numai lucrul de bună calitate. Alături de fiecare om mai vechi în meserie lucrează cîte un tînăr. Gheorghe Şimon lucrează cu Dionisie Bakos. Denes a terminat anul trecut şcoala profesională. E un utemist — exemplu. De trei luni îşi păstrează şi-şi întăreşte titlul de evidenţiat în întrecerea socialistă. Simon ştie de fiecare pas pe care-l face tînărul evidenţiat. Ştie şi cu ce note a încheiat Denes clasa a Vlll-a la seral. Mai ştie că el are de gînd să urmeze cursurile unei facultăţi. Şi e convins că va reuşi. In scurt timp Denes a făcut progrese vizibile. Recunoscute de întreg atelierul. E un băiat serios, punctual, un lucrător bun şi un elev fruntaş. Exemplul de întrajutorare Simon Bakos e numai unul dintre multe. Aceleaşi lucruri se pot nota şi despre Dionisie Szász şi Balla Ludovic, Skalicki Richard şi Dionisie Takacs... ★ La unitatea Illefor din Mureşeni sunt numeroşi evidenţiaţi şi fruntaşi în întrecerea socialistă. Ei sînt cei dintîi care mobilizează cu vrednicia şi iscusinţa lor, întreg colectivul pentru a obţine succese cît mai frumoase. De la începutul anului, din economiile pe care le-a făcut, colectivul de aici poate confecţiona 27 de dulapuri furniruite cu două uşi şi peste 700 de mese pentru maşinile de cusut. P. GIURGIU Venituri din legumicultura Echipa legumicolă din G.A.C. Voivodeni, raionul Reghin, a adus o contribuţie,de seamă la sporirea veniturilor gospodăriei. De pe cele 40 ha cultivate cu zarzavaturi s-au livrat pînă acum 32.000 kg roşii, 1.500 kg pepeni, 12.000 kg ardei, 40.000 kg varză şi altele. Toate acestea au adus gospodăriei un venit de peste 130.000 lei. La muncile din grădina de legume s-au evidenţiat: Andrei Ujlaki, Savina Vasile, Maria Butiulea şi alţi colectivişti care au executat lucrările la timp şi la un înalt nivel calitativ. - •-- —■ -ALEXANDRU TABARAN corespondent voluntar Săpături arheologice Muzeul regional din Tg.-Mureș, în colaborare cu muzeul raional din Gheorghieni, au trecut la continuarea săpăturilor începute anul trecut în comuna Lăzarea, raionul Gheorghieni, la fostul castel feudal.