Steaua Roşie, octombrie 1964 (Anul 13, nr. 232-258)

1964-10-01 / nr. 232

2 MEDICUL ÎNTREPRINDERII In anii puterii populare, asis­tenţa medicală a oamenilor muncii s-a îmbunătăţit nebănuit de mult. S-au construit spitale noi, moderne, policlinici înzes­trate cu aparate şi instalaţii mo­derne, în care îşi desfăşoară ac­tivitatea un mare număr de ca­dre medico-sanitare bine pregă­tite. Asistenţa medicală a oameni­lor muncii însă nu este asigu­rată numai la unităţile medicale mari (spitale, policlinici etc.), ci o mare atenţie se acordă asis­tenţei medicale şi la locul de muncă, acolo unde muncitorul din fabrică şi uzină îşi desfă­şoară activitatea. Pe lîngă uzi­nele şi fabricile mai mari s-au creat cabinete medicale de îu­­prindere Aceste cabinete, prin înzestrarea lor cu instalaţii şi aparataj medical, pot să acorde o asistenţă medicală competen­tă oamenilor muncii din uzina respectivă. Medicul de între­prindere trebuie să cunoască specificul muncii în întreprinde­re, el avînd sarcina să vină cu propuneri privind măsurile me­nite să ducă la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale mun­citorilor, prevenind îmbolnăviri­le profesionale ca şi eventualele accidente de muncă. In Tg.-Mureş, bunăoară, pe lîngă marile întreprinderi îşi desfăşoară activitatea 76 medici şi aproape 30 de cadre medii sanitare. In ultimii ani, pe lîngă cele mai mari întreprinderi au fost create şi cabinete stomato­logice (la Fabrica de mobilă „23 August", C.F.R., Şantierul combinatului chimic) care asi­gură tratament stomatologic competent, eliminîndu-se astfel deplasările pacienţilor la clinica de stomatologie. In cele ce urmează ne vom opri doar la activitatea unui singur cabinet medical de în­treprindere, cel de la Fabrica de pielărie şi mănuşi din Tg.­­Mureş. O vizită la cabinetul medical, ca şi în secţiile productive îţi dă destul de repede o imagine a activităţii lucrătorilor medico­­sanitari de aici. Fabrica are în mare parte un profil chimic (două tăbăcării etc.) unde noxele profesionale sunt de obicei mai frecvente decît în alte părţi. Grija deosebită pentru fiecare loc de muncă, propunerile con­crete făcute conducerii între­prinderii de către medicul între­prinderii Moldovan Marcu Eleo­nora, au dus la prevenirea îm­bolnăvirilor profesionale. Munca în trecut din tăbăcărie se desfăşura în condiţii neome­neşti. Astăzi însă condiţiile de lucru ale acestor muncitori sînt cu totul altele. Asistenţa medi­cală curentă, măsurile de igienă şi protecţia muncii, concediile de odihnă sînt numai cîteva elemente noi intervenite în via­ţa acestor oameni. Acest lucru reiese şi din evi­denţa — am putea spune mo­dul — pe care dr. Moldovan Marcu Eleonora o are în cabi­netul său de lucru. Pe trei din cei patru pereţi ai cabinetului sunt aşezate grafice. Ele cuprind coordonate ale activităţii medi­cale din întreprindere începînd de la activitatea curativă profi­lactică (consultaţii, tratamente, conferinţe, lecţii sanitare) şi pînă la graficul evidenţei celor dis­­pensarizaţi. Această bogată acti­vitate medicală desfăşurată în uzină a dus la rezultate din cele mai bune. Măsurile de protecţia muncii şi îmbunătăţirile aduse la unele locuri de muncă pri­vind igienizarea acestora, insta­larea de ventilatoare la toate secţiile, îmbunătăţirea iluminatu­lui, înlocuirea unor instalaţii vechi, rudimentare, au dus de­sigur la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă a muncitorilor şi la reducerea accidentelor de mun­că. Grafice cu programul cabi­netului medical sunt afişate la loc vizibil în toate secţiile. Oa­menii muncii merg cu încredere la consultaţii, ascultă şi-şi însu­şesc sfaturile medicului. Ziua de lucru a medicului se împarte în două: consultaţii şi vizita în fabrică. Pe lîngă aces­te activităţi de „bază" — să zi­cem, dr. Moldovan poate fi au­zită săptămînal la staţia de am­plificare a fabricii unde prezin­tă Sfatul medicului. Temele sînt bine alese, ele se referă la spe­cificul muncii din fabrică. Aces­te scurte expuneri sînt ascultate cu viu interes de muncitorii d­in fabrică, ca şi conferinţele (60 în acest an) pe care le ţine în faţa muncitorilor. Este o activitate interesantă, care contribuie la munca profilactică generală care are ponderea cea mai mare în activitatea colectivului medico­­sanitar de aici. Se desfăşoară o activitate plină de răspundere pentru prevenirea îmbolnăvirilor, o muncă de perspectivă în asi­gurarea sănătăţii oamenilor mun­­c­ii. Tînăra şi entuziasta doctoriţă Moldovan Marcu Eleonora mun­ceşte cu pasiune şi perseverenţă şi rezultatele nu se lasă aştep­tate. AUREL URZICĂ Noi secţii şi facultăţi în învăţămîntul superior In anul de învăţămînt 1964— 1965, iau fiinţă în cadrul unor uni­versităţi şi institute, noi secţii şi fa­cultăţi. In scopul formării a tot mai multe cadre cu pregătire superioară pentru nevoile industriei, la institutele po­litehnice din Cluj şi Braşov îşi vor începe activitatea facultăţile de elec­tromecanică şi tehnologia construc­ţiilor de maşini. De asemenea, pe lîngă facultatea de construcţii a Institutului politehnic din Timişoa­ra, a fost creată o nouă secţie de drumuri şi poduri. Totodată, secţia de pediatrie a Institutului de medi­cină şi farmacie din Bucureşti se transformă în facultate de pedia­trie. La universităţile din Iaşi şi Timi­şoara iau fiinţă, secţii de limba şi literatura germană şi engleză, cu specialitate secundară limba şi lite­ratura rom­ână. In acelaşi timp, în cadrul Facultăţii de fizică din uni­versitatea timişoreană vor începe cursurile secţiei de ştiinţe fizico­­chimice. Pentru dezvoltarea continuă a în­­văţămîntului superior pedagogic se înfiinţează, în noul an de învăţă­mînt, secţii de geografie în cadrul institutelor pedagogice din centrele universitare Constanţa şi Suceava. De asemenea, vor mai funcţiona noi facultăţi de istorie-geografie şi de educaţie fizică la institutele pe­dagogice din oraşele Bacău şi Ora­dea. (Agerpres) INTERNAŢIONALA I ŞI ROLUL EI ISTORIC*) Asociaţia Internaţională a Munci­torilor, cunoscută sub denumirea de Internaţionala I, de la a cărei în­fiinţare s-au împlinit 100 de ani, ocupă un loc de frunte în glorioa­sa istorie a mişcării muncitoreşti mondiale. Ea a adus o contribuţie de însemnătate istorică în opera măreaţă de răspîndire pe arena mondială a teoriei marxiste, a pus bazele unirii socialismului ştiinţific cu mişcarea muncitorească, a făurit şi consolidat legături largi între di­feritele organizaţii naţionale ale proletariatului, a pregătit condiţiile pentru făurirea partidelor politice ale clasei muncitoare. Internaţionala a educat proletariatul din numeroa­se ţări în spiritul luptei revoluţio­nare de clasă pentru eliberarea so­cială şi naţională. ★ Crearea Internaţionalei I a răs­puns unei necesităţi obiective, de­terminată de nivelul de dezvoltare a mişcării muncitoreşti internaţio­nale, de sarcinile istorice pe care clasa muncitoare avea să le îndepli­nească. Dezvoltarea rapidă a capita­lismului în anii de după revoluţiile din 1848—1849, criza economică mondială din 1857—1858 au dus la adîncirea contradicţiilor de clasă şi au determinat creşterea luptei ma­selor populare împotriva exploatării şi asupririi, au stimulat tendinţele clasei muncitoare spre organizare. întemeierea Asociaţiei Internaţio­nale a Muncitorilor a fost o încunu­nare a muncii titanice depuse de Marx şi Engels pentru crearea unei mişcări muncitoreşti internaţionale, avînd acelaşi ţel final. De o importanţă epocala pentru întregul curs al mişcării muncito­reşti, pentru întreaga omenire pro­gresistă a fost făurirea concepţiei marxiste despre lume, a ideologiei ştiinţifice a proletariatului. *) Text prescurtat al expunerii făcute la adunarea consacrată împlinirii a Î00 de ani de la înfiinţarea Internaţionalei I. Ion Popescu-PUŢURI directorul Institutului de istorie a partidului de pe lîngă C.C. al P.M.R. Par­alel cu activitatea teoretică şi publicistică, Marx şi Engels au desfăşurat totodată o intensă mun­că organizatorică în vederea creării Internaţionalei­­. Dînd dovadă de o mare tenacitate şi în acelaşi timp de maleabilitate, ei au acţionat, du­pă 1848, cu răbdare şi răspundere pentru gruparea tuturor forţelor care puteau concura la consolidarea mişcării muncitoreşti internaţionale. Un rol important în creşterea con­ştiinţei de clasă a muncitorilor, în strîngerea legăturilor dintre diferi­tele organizaţii muncitoreşti, l-a avut „Liga Comuniştilor", pre­cursoarea Internaţionalei I. Caracterul combativ al Asociaţiei Internaţionale a Muncitorilor, po­ziţia justă adoptată în toate pro­blemele importante de strategie şi tactică a mişcării muncitoreşti s-au datorat muncii desfăşurate de fon­datorii ideologiei ştiinţifice a pro­letariatului şi în primul rînd de Karl Marx. „La St. Martin Hall (sala unde s-a desfăşurat mitingul de constituire a Asociaţiei — n.r.) — nota Friederich Engels — Marx a fost singurul om care ştia precis ce trebuie făcut şi ce trebuie înte­meiat, omul care încă din 1048 lan­sase în lume chemarea «Proletari din toate ţările, uniţi-vă!»".. Fiind membru al Consiliului General, se­cretar corespondent pentru Germa­nia, Olanda şi Rusia, Marx a fost îndrumătorul efectiv al Consiliului General, şi deci al Internaţionalei. Principalele documente ale Inter­naţionalei I, „Manifestul Constitu­tiv" şi „Statutul provizoriu", elabo­rate de Marx, sunt o dovadă a fap­tului că Asociaţia Internaţională a Muncitorilor a luat naştere ca o organizaţie de luptă a clasei mun­citoare bazată pe principiile socia­lismului ştiinţific. Aceste documente au stat la baza întregii activităţi a Internaţionalei, orientînd-o în spiri­tul luptei de clasă, al internaţiona­lismului proletar. Internaţionala I a militat consec­vent pentru afirmarea şi răspîndirea principiilor socialismului ştiinţific în mişcarea muncitorească din toate ţările. Este ştiut că în acea perioadă în Anglia, Franţa, Germania, Belgia, Spania, Rusia şi alte ţări, ideologia mic-burgheză sub forma trade-unio­­nismului, lasalleanismului, proudho­­nismului, anarhismului avea influ­enţă asupra unui număr important de muncitori. Aceste teorii exerci­tau o influenţă nefastă asupra miş­cării muncitoreşti, constituiau o pie­dică serioasă pentru dezvoltarea ei pe calea revoluţionară. Lupta împotriva curentelor de dreapta a stat multă vreme în aten­ţia lui Marx şi Engels, încă în „Ma­nifestul Partidului Comunist" ei au consacrat un capitol special criticii unor teorii care se pretindeau socia­liste, dar urmăreau în fapt atragerea proletariatului la remorca claselor dominante. Focul criticii lui Marx şi Engels, al Internaţionalei I a fost îndreptat împotriva proudhoniştilor, lassal­ie­­nilor şi anarhiştilor. In lucrările ela­borate în această perioadă, în ra­poartele prezentate congreselor şi conferinţelor internaţionale în nu­mele Consiliului General, în dări de seamă, articole, declaraţii etc., Marx şi Engels, demascînd cu consecven­ţă concepţiile străine socialismului ştiinţific, au îndrumat Internaţio­nala pe calea luptei consecvent re­voluţionare. Fixînd scopul şi sarcinile Interna­ţionalei I, Marx şi Engels au avut în permanenţă în vedere misiunea istorică a clasei muncitoare. Ei au ară­tat că, doborînd orînduirea capi­talistă, proletariatul îşi pune în faţă ţelul nobil de a elibera întreaga so­cietate de exploatare. Marx şi En­gels vorbeau despre proletariat, ca despre clasa care „poate şi trebuie să fie chemată să reprezinte ansam­blul intereselor poporului şi, prin urmare, să-l conducă politiceşte" Combătînd concepţiile socialiştilor utopici şi ale altor ideologi mic­­burghezi, care considerau posibilă lichidarea exploatării prin bunăvoin­ţa claselo­r dominante, prin ac­ţiuni filantropice ale burgheziei sau cu ajutorul statului capitalist, Sta­tutul Internaţionalei I a proclamat principiul potrivit căruia „eliberarea clasei muncitoare trebuie să fie ope­ra clasei muncitoare înseşi". In legătură indisolubilă cu con­cepţia despre misiunea istorică a proletariatului, Marx şi Engels ve­deau necesitatea organizării proleta­riatului ca clasă dominantă, instau­rării dictaturii proletariatului. « „Sta­tul, adică proletariatul organizat ca clasă dominantă" — această teorie a lui Marx — scria V. I. Lenin — este indisolubil legată de toată învă­ţătura lui despre rolul revoluţionar al proletariatului în istorie, încoro­narea acestui rol este dictatura pro­letariatului, dominaţia politică a pro­letariatului». Marx şi Engels au elaborat învăţă­tura potrivit căreia pentru a putea învinge în lupta împotriva claselor exploatatoare, proletariatul trebuie să-şi creeze propriul său partid po­litic. „ ... împotriva forţei unite a claselor avute — preciza rezoluţia Conferinţei de la Londra din 1871 — clasa muncitoare nu poate acţio­na ca clasă decît organizîndu-se în­tr-un partid politic aparte, care se opune tuturor vechilor partide crea­te de clasele avute...". In lumina acestor teze Marx şi Engels au subli­niat în mod deosebit, drept una din concluziile de bază ale întregii miş­cări muncitoreşti, necesitatea creării de partide proletare în fiecare ţară. Forţa proletariatului constă nu numai în organizarea sa, în unitatea rîndurilor sale pe plan naţional, ci şi în solidaritatea sa internaţională. Vorbind de rolul Internaţionalei I, Marx arăta că „unul din marile ţe­luri ale Asociaţiei este acela ca muncitorii din diferite ţări să ajungă nu numai să se simtă fraţi şi tova­răşi, ci să şi acţioneze ca atare, lup­­tînd în cadrul unei armate unice, pentru eliberarea lor". Principiul unităţii şi solidarităţii pe plan naţional şi internaţional a clasei muncitoare, pe baza marxis­mului, a fost un principiu conducă­tor al Internaţionalei I. Proclamat în „Manifestul Partidului Comunist", acest principiu a fost amplu argu­mentat şi dezvoltat în documentele programatice ale Internaţionalei, în „Instrucţiuni pentru delegaţii Con­siliului Central Provizoriu", în „Da­rea de seamă prezentată de Consi­liul General la Congresul de la Bru­xelles" şi în alte documente ale Internaţionalei. O problemă deosebită care i-a preocupat pe conducătorii Interna­ţionalei , a fost elaborarea unei stra­tegii şi tactici juste a proletariatului. In abordarea şi rezolvarea acestei probleme, Marx şi Engels porneau invariabil de la condiţiile concrete, de la realitate şi învăţămintele ei. Elaborînd documentele programa­tice ale Internaţionalei, Marx a avut în vedere împrejurările diferite în care se desfăşura lupta politică a clasei muncitoare, gradul inegal de dezvoltare şi nivelul teoretic diferit al mişcării muncitoreşti din diferite ţări. In Scrisoarea: „Consiliul Gene­ral al Asociaţiei Internaţionale a Muncitorilor către Biroul Central al Alianţei Democraţiei Socialiste" scri­să de Marx la 9 martie 1869 se arată: „In conformitate cu art. 1 al Sta­tutului nostru, în Asociaţia Interna­ţională a Muncitorilor pot fi pri­mite toate asociaţiile muncitoreşti care urmăresc acelaşi scop şi anu­me: apărarea, dezvoltarea şi depli­na eliberare a clasei muncitoare. Intrucît diferitele detaşamente ale clasei muncitoare din fiecare ţară şi clasa muncitoare din diferite ţări se dezvoltă în condiţii extrem de diferite, este inevitabil ca şi con­cepţiile lor teoretice, care reflectă mişcarea reală, să se deosebească între ele. Cu toate acestea, comunitatea de acţiune realizată de Asociaţia In­ternaţională a Muncitorilor, schim­bul de păreri înlesnit de organele de presă ale diferitelor secţii na­ţionale şi discuţiile nemijlocite în cadrul congreselor generale trebuie să ducă treptat la elaborarea unui program teoretic comun... In conformitate cu principiile ei, Asociaţia noastră lasă tuturor sec­ţiilor libertatea de a-şi formula programul teoretic, cu excepţia cazurilor cînd se încalcă tendinţa generală a Asociaţiei". In acest spirit, structura organiza­torică a Internaţionalei I era elas­tică, lipsită de rigiditate, permiţînd apropierea şi unirea pe o platformă cît mai largă a celor mai diferite organizaţii din mişcarea muncito­rească internaţională. Deşi strînse într-o uniune de colaborare frăţească — se specifi­ca în Statutul provizoriu — aso­ciaţiile muncitoreşti care urmau să adere la Asociaţia Internaţională a Muncitorilor îşi păstrau neatinsă organizaţia lor existentă. Referindu-se la relaţiile dintre or­ganizaţiile muncitoreşti şi la sarcinile generale şi particularită­ţile naţionale ale luptei proletaria­tului, K. Marx spunea următoarele într-un interviu de o profundă semnificaţie, acordat ziarului „The World" la 3 iulie 1871: „Scopurile noastre trebuie să fie atît de cu­prinzătoare îneît să includă in ele toate formele de activitate ale cla­sei muncitoare. Dacă le-am fi dat un caracter special, ar fi însemnat să le adaptăm la nevoile unui sin­gur grup de muncitori, la nevoile muncitorilor unei singure naţiuni. Dar cum i-am putea determina pe toţi oamenii să se unească în in­teresul cîtorva? Dacă Asociaţia noastră ar fi procedat în felul aces­ta, n-ar mai fi avut dreptul să se numească Internaţională... Ea cu­prinde o reţea de asociaţii afiliate, care se întinde peste întreaga lume a muncii. In fiecare parte a lumii, misiunea noastră prezintă aspecte speciale, iar muncitorii de acolo ţin seama de acest lucru şi păşesc pe propria lor cale la înfăptuirea ei... Alegerea unei căi sau alteia este treaba clasei muncitoare din aceas­tă ţară". Strategia şi tactica, izvorîtă din cunoaşterea temeinică a specificu­lui mişcării muncitoreşti din acea perioadă, a făcut ca Internaţionala să se consolideze, prestigiul şi in­fluenţa ei să crească. Ea a cuprins cu repeziciune cele mai importante centre din ţările dezvoltate ale Eu­ropei, din alte ţări, precum şi din Statele Unite ale Americii. Astfel, în Franţa, în 1871, Internaţionala număra patru mari federaţii afiliate, precum şi 8 secţii; în Belgia existau 6 federaţii şi o serie de secţii; erau afiliate organizaţii muncitoreşti din Anglia, Elveţia, Italia, Olanda, Spa­nia, Austro-Ungaria, Rusia, Statele Unite, Suedia; aderenţi la Interna­ţională existau în ţările din Estul Europei, printre care România. In Argentina, China, India, Noua Zee­­landă şi Australia s-au exprimat dorinţe de afiliere la Internaţională. In numai cîţiva ani, Asociaţia In­ternaţională a Muncitorilor a luat o dezvoltare impetuoasă. Ea era prezentată ca un pericol de prim rang pentru „ordinea" de stat bur­gheză. In legătură cu aceasta, Marx şi Engels scriau în 1873: „Lăsînd cea mai deplină libertate mişcării şi aspiraţiilor clasei mun­citoare din diferitele ţări, Interna­ţionala a ştiut totuşi să unească întreaga clasă muncitoare într-un singur mănunchi, făcînd ca clasele guvernante şi guvernele lor să simtă, pentru prima oară, forţa in­ternaţională a proletariatului". Internaţionala I, fondatorii şi îndrumătorii ei K. Marx şi F. Engels manifestau o mare şi permanentă grijă ca forţele interne ale clasei muncitoare din fiecare ţară să gă­sească ele însele căile şi metodele cele mai corespunzătoare de acţiu­ne. Marx şi Engels subliniau stărui­tor necesitatea aplicării în mod crea­tor a principiilor generale ale luptei revoluţionare a proletariatului la condiţiile concrete ale fiecărei ţări. Ei se pronunţau pentru o folosire creatoare a experienţei şi învăţămin­telor altor mişcări, combătînd co­pierea mecanică a formelor și me­todelor din afară. Sînt instructive din acest punct de vedere cele arătate de F. Engels în ciorna unei scrisori adresate la 16 aprilie 1872 lui Gennaro Bovio, activist al miş­cării muncitoreşti italiene: „Nu în­cape nici o îndoială — scria Engels — că dacă asociaţiile muncitoreşti italiene şi-ar fi însuşit în 1864 ideea dv. şi ar fi pus prin aceasta începu­turile unei mişcări muncitoreşti ita­liene, corespunzătoare condiţiilor sociale din ţara lor, în Italia ar fi astăzi mai puţine asociaţiile munci­toreşti care apără doctrinele secta­­riste şi care în afară de aceasta, nu sînt deloc italiene, ci franceze şi ruseşti. După părerea mea, în miş­carea muncitorească ideile cu ade­vărat naţionale adică ideile care co­respund factorilor economici, atît în industrie cît şi în agricultură, fac­tori care domină în țara respectivă. !*! A apărut nr. 9/1964 al revistei „PROBLEME ECONOMICE“ Numărul pe luna septembrie 1964 al revistei „Probleme economice" se deschide cu articolul „Unele as­pecte ale acţiunii legii valorii pe plan internaţional" de I. Rachmuth, membru corespondent al Academiei R.P.R. In continuare sunt publicate articolele: „Natura circulaţiei mij­loacelor de producţie" de M. Stă­­nescu şi D. Fundătură, „Sporirea eficienţei investiţiilor" de M. Năs­­tase şi I. Oprescu, „Reducerea con­sumurilor specifice de metal" de Vasile Popescu, „Micşorarea prin proiectare a ponderii lucrărilor de construcţii-montaj în valoarea totală a investiţiilor" de M. lonescu, „Bri­gada permanentă de producţie — formă de bază a organizării muncii în gospodăriile agricole colective" de Gh. Anghel şi D. Cîţu, „Eficienţa economică a culturilor în G.A.C." de S. Hârtia, „Piaţa capitalist-mono­­polistă de stat în teorie şi practică" de S. Sava. Rubrica „Din planul Institutului de cercetări economice" cuprinde articolul „Mecanizarea lucrărilor în exploatările forestiere — factor im­portant în valorificarea masei lem­noase" de Gr. Corlan, C. Borcan și M. Ion. La rubrica „Folosirea matematicii în economie" este publicat articolul „Cu privire la alegerea criteriului de optimalitate în problemele de transport" de M. Rădulescu. Rubrica „însemnări" cuprinde ar­ticolul „Dezvoltarea economică a Republicii Populare Bulgaria" de A. Verniceanu şi I. Predoi. Revista mai cuprinde articole de critică şi bibliografie: „Dezvoltarea conştiinţei socialiste a clasei mun­citoare" (Profilul spiritual al clasei muncitoare în socialism) de I. V. Mesaroşiu (Cluj), „Manuale de fi­nanţe pentru şcolile tehnice de con­tabilitate agricolă" (Tiberiu Flitan: Finanţe şi credit, vol. I. M. Adochi­­ţei şi T. Flitan: Finanţele I.A.S.) de A. Babe, „In sprijinul pregătirii ca­drelor medii" de E. Jianu, „Din is­toria gîndirii economice antice" (Mircea Oprişan: Gîndirea economi­că din Grecia antică) de S. Sută Se­­lejan. La rubrica „Informaţii ştiinţifice" este înserat materialul: Sesiunea Academiei R.P.R. „Activitatea ştiin­ţifică în slujba construirii socialis­mului" de M. Ene. Rubrica „Scrisori către redacţie" cuprinde scrisori din partea: Fabricii de confecţii şi tricotaje Bucureşti, Uzinelor textile „30 Decembrie" — Arad, Ţesătoriei de in „Intex" — Păuleşti, întreprinderii Filatura ro­­mînească de bumbac — Bucureşti, Sfatului popular al Capitalei — Di­recţia comercială. STEAUA ROȘIE Se pregătesc mustăriile La I.A.P.L. Tg.-Mureş se fac in­tense pregătiri în vederea deschi­derii mustăriilor în oraşul Tg.-Mu­reş. In toamna aceasta vor funcţio­na mustării la restaurantele „Efo­rie", „Litoral", la ospătăria din pia­ţă, la bufetele „Someş", „Tulipan" (pe Bulevard), precum și în curtea cinematografului „Arta". La aceste mustării se va servi pastramă, mici, grătar ș.a. Unele măiestria se imftinâ­nu iscusinţa Pentru a primi binecunoscuta formă de masă, dulap sau foto­liu, trunchiul multisecular, rete­zat de undeva din inima munte­lui, străbate un drum lung. Impresionant prin proporţii, lem­nul, în stare brută, pare de ne­învins. Şi, totuşi, falnicul uriaş se supune cu blîndeţe braţelor omeneşti.­­... Ne aflăm la capătul unui drum lung pe care îl face lem­nul. E locul unde, tăiat într-o mie şi una de modele, primeşte forme şi lustruiri definitive. Aici, la unitatea I­llefor din Mure­şeni se nasc garnituri de mobilă, mese rotunde, fotolii cu braţe curbate, dulapuri. Sîntem în mijlocul unor oameni care s-au dovedit meşteri neîntrecuţi în arta fabricării mobilei. Ei mode­lează cu grijă şi migală fiecare bucată de lemn, o prelucrează în forme şi feţe cît mai perfec­te, le îmbină, apoi le demontea­ză şi le acoperă cu lacuri. Cînd toate-s gata şi bune, urmează asamblarea definitivă. AU TRECUT LUNI DE ATUNCI In urmă cu patru ani, între­prinderea l-a propus pentru şcoala de maiştri, in anul trei a făcut practica tot aici. încă a­­tunci îşi făcea planuri. Cum va arăta atelierul în care va fi nu­mit ca maistru? Şi, nu s-a gîndit numai la unul. Se punea în dife­rite situaţii. Cunoştea bine fie­care loc de muncă. Indiferent în care urma să fie numit după terminarea şcolii, ştia cu lux de amănunte ce anume trebuia să facă. A terminat şcoala. Media? Cea mai mare dintre toţi cole­gii! A fost numit la atelierul de pregătire I. Era un loc minunat unde urma încă un examen greu. L-a trecut cu succes! Fiecare om a fost repartizat la locul cores­punzător. Procesul de producţie a fost pus la punct. Evidenţa lu­crărilor — la zi. In primul şi primul rînd, noul maistru s-a ocupat de oameni. De la bun început s-a bazat pe ei. Dacă îi cunoşti şi ai încre­dere deplină în ei, faci minuni. Dar asta nu e chiar totul. Im­portant e ca acest lucru să-l simtă şi oamenii cu care mun­ceşti. Numai aşa, împreună, u­­măr la umăr, poţi pune pe pi­cioare trainice un atelier întreg. Au fost şi excepţii, fireşte. Unii tineri, ieşiţi proaspăt de pe băn­cile şcolii, obişnuiau să cam în­­tîrzie, ba, chiar să şi lipsească din cînd în cînd. Exemplul frun­taşilor Valeriu Cantor, Andrei Máthé sau Romulus Toma care execută lucrări de cea mai bună calitate şi îşi depăşesc în fiecare lună sarcinile de plan cu 15—20 la sută, nu era urmat de toţi ti­nerii. Se impunea o şi mai mare preocupare faţă de acei tineri muncitori. Cine altcineva dacă nu maistrul urma să se ocupe îndeaproape? Cu răbdare şi gri­jă părintească, cu mult calm, se ocupa meşterul de Victor Sasvari şi de Béla Nagy. Cînd el a cre­zut că s-a ivit momentul potri­vit, i-a pus pe amîndoi în discu­ţia colectivului. Au fost clipe cam grele pentru cei doi, însă lecţia a fost plină de învăţăminte. Şi acum, cînd maistrul aduce vorba, ei zîmbesc. De fiecare dată se grăbesc să amintească că cele întîmplate au fost cam de mult. Au dreptate! Au trecut luni şi luni de atunci. A fost cam de multişor vremea cînd în eviden­ţa atelierului de pregătire I, con­dus de comunistul losif Labancz, existau, pe ici pe colo, cîte o întîrziere sau lipsă nemotivată. Oamenii de aici au făcut salturi lăudabile nu numai în muncă... ACELAŞI AUTOR Despre comunistul Alexandru Boeriu se spun multe lucruri fru­moase. Ii place să studieze mult, să născocească diferite dispozi­tive şi mecanisme care să uşu­reze şi să accelereze munca, să picteze şi chiar să pescuiască. Dovezi? Cîte şi cîte! Alexan­dru Boieriu este inovator. In luna mai i s-a aplicat inovaţia „Maşi­nă cu două tambururi din dis­curi textile pentru lustruit". Prin şlefuirea pieselor, maşina înlo­cuieşte două faze de egalizare. Totodată reduce şi ciclul de fa­bricaţie cu 48 de ore şi îmbu­nătăţeşte considerabil calitatea muncii. In primele zile de apli­care s-a făcut şi un calcul apro­ximativ al economiilor. Se pre­vedeau cam 31.000 de lei. Acum, practic s-a dovedit că economii­le­ sunt duble faţă de calcul. Intr-o zi, Boieriu se afla în bi­roul maistrului Ioan Pop. Privi­rea i s-a oprit mai mult ca de obicei într-un colţ al biroului, unde se afla o ladă. In ea — deşeuri de benzi textile de fi­nisat cu poliesteri... Cei doi co­munişti au discutat cît au dis­cutat şi s-au grăbit să facă în­cercarea practică. Ideea părea cam năstruşnică. Insă, d­upă două-trei probe, ea s-a concreti­zat. De atunci, la maşină nu se mai folosesc tampoane de pînză de molton şi vată pentru poleri­­zat piese plane. Deşeurile din lada din biroul maistrului au devenit valoroase. Recuperabile. Cu alte cuvinte, încă o econo­mie anuală de aproximativ 7.000 de lei. Acelaşi autor a născocit şi un bazin ingenios, cu diferite com­partimente. Simplu şi deosebit de practic. Fiind şi gradat, el permite urmărirea şi controlul judicios al consumului de ma­teriale necesare lustruirii. E un fel de distribuitor precis şi au­tomat. Nu mai puţin interesantă este şi metoda prin care a rezol­vat acelaşi inovator protejarea cepurilor rotunde la piesele com­ponente ale mobilierelor în tim­pul procesului de fabricaţie. In acest an, Alexandru Boieriu s-a ocupat cam puţin de pictură. In ce priveşte pescuitul ,­idem, a fost cam de trei ori în atîtea luni. Nu prea are timp. Se ocupă mai mult de studii. Văzîndu-l mereu cu cărţi şi caiete, într-o bună zi, Marcela, fetiţa lui, l-a întrebat aşa, într-o doară: „Mă, tăticule, noi o dată mergem la şcoală?". Atunci a aflat Marcela că tăticul ei va urma cursurile serale ale şcolii tehnice de maiş­tri. Acum nu-l mai întreabă. II lasă să-şi facă lecţiile... ÎNTRAJUTORARE In popasul pe care l-am făcut la unitatea I­llefor din Mure­şeni am mai aflat şi alte lucruri interesante. De pildă, în atelie­rul manual. Aici lucrează meşte­rii rindelelor. Aici nu se îmbină numai părţi de mobilă, ci şi mă­iestria cu iscusinţa. Tot în acest loc se face ultima finisare a mo­bilei pentru lustruire. Dacă fini­sarea nu e bună, lustruirea nu reuşeşte şi oglindeşte imediat lucrul de mîntuială. Caracteris­tic atelierului nu este numai lu­crul de bună calitate. Alături de fiecare om mai vechi în meserie lucrează cîte un tînăr. Gheorghe Şimon lucrează cu Dionisie Ba­kos. Denes a terminat anul tre­cut şcoala profesională. E un utemist — exemplu. De trei luni îşi păstrează şi-şi întăreşte titlul de evidenţiat în întrecerea so­cialistă. Simon ştie de fiecare pas pe care-l face tînărul eviden­ţiat. Ştie şi cu ce note a înche­iat Denes clasa a Vlll-a la seral. Mai ştie că el are de gînd să ur­meze cursurile unei facultăţi. Şi e convins că va reuşi. In scurt timp Denes a făcut progrese vi­zibile. Recunoscute de întreg a­­telierul. E un băiat serios, punc­tual, un lucrător bun şi un elev fruntaş. Exemplul de întrajutorare Si­­mon­ Bakos e numai unul dintre multe. Aceleaşi lucruri se pot nota şi despre Dionisie Szász şi Balla Ludovic, Skalicki Richard şi Dionisie Takacs... ★ La unitatea I­llefor din Mure­şeni sunt numeroşi evidenţiaţi şi fruntaşi în întrecerea socialistă. Ei sînt cei dintîi care mobilizează cu vrednicia şi iscusinţa lor, în­treg colectivul pentru a obţine succese cît mai frumoase. De la începutul anului, din economiile pe care le-a făcut, colectivul de aici poate confecţiona 27 de dulapuri furniruite cu două uşi şi peste 700 de mese pentru ma­şinile de cusut. P. GIURGIU Venituri din legumicultura Echipa legumicolă din G.A.C. Voi­­vodeni, raionul Reghin, a adus o contribuţie,de seamă la sporirea ve­niturilor gospodăriei. De pe cele 40 ha cultivate cu zarzavaturi s-au livrat pînă acum 32.000 kg roşii, 1.500 kg pepeni, 12.000 kg ardei, 40.000 kg varză şi altele. Toate acestea au adus gos­podăriei un venit de peste 130.000 lei. La muncile din grădina de legu­me s-au evidenţiat: Andrei Ujla­ki, Savina Vasile, Maria Butiulea şi alţi colectivişti care au executat lu­crările la timp şi la un înalt nivel calitativ. - •-- —■ -ALEXANDRU TABARAN corespondent voluntar Săpături arheologice Muzeul regional din Tg.-Mureș, în colaborare cu muzeul raional din Gheorghieni, au trecut la continua­rea săpăturilor începute anul trecut în comuna Lăzarea, raionul Gheor­ghieni, la fostul castel feudal.

Next