Steaua Roşie, aprilie 1965 (Anul 17, nr. 77-102)

1965-04-01 / nr. 77

Anul XVII. Nr. 77. (2.192) Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! ORGAN AL COMITETULUI REGIONAL DE PARTID MURES-AUTONOMA MAGHIARA SI AL SFATULUI POPULAR REGIONAL Joi, 1 aprilie 1965 4 pagini, 25 bani Pentru o recoltă bogată de sfeclă de zahăr In regiunea noastră condiţiile pe­doclimatice sînt deosebit de favo­rabile culturii sfeclei de zahăr, ceea ce a determinat extinderea ei an de an. Această cultură reprezintă sursa principală de venituri băneşti pentru cooperativele agricole de producţie. In anul 1964, coopera­tivele agricole au realizat pe o su­prafaţă de 20.400 hectare o pro­ducţie medie de 19.000 kg sfeclă la hectar, obţinînd peste 130 mi­lioane lei venituri băneşti. Ţinînd cont de acestea şi de ponderea mare pe care o prezintă această cultură în structura planului de cultură al unităţilor, este nece­sar ca să i se acorde de pe acum cea mai mare importanţă, pentru ca şi în acest an să se obţină pro­ducţii sporite Buna reuşită a aces­tei culturi depinde de amplasarea judicioasă în teren, pregătirea co­respunzătoare a solului, înş­rfiînţa­­tul în epoca optimă şi aplicarea­ tu­turor lucrărilor de întreţinere la timp.­­ Terenul pe care însămînţăm sfe­cla de zahăr trebuie să fie arat adînc din vară sau din toamnă.. In primăvară, de îndată ce timpul permite, arătura trebuie grăpată bine cu grapa obişnuită sau cu cea cu colţi reglabili, oblic sau per­pendicular pe direcţia brazdelor,­, pentru a se realiza o nivelare şi­ mărunţire cît mai bună a solului la suprafaţă. Arăturile care s-au tasat puternic­­ din cauza ploilor multe trebuie să se lucreze cu discuitorul, la adîn­cimea de 10—12 cm, după care să urmeze tăvălugul neted în agre­gat cu grapă. Pentru primăvara acestui an, cooperativele agricole din regiunea noastră au primit numai pentru sfecla de zahăr 2.050 tone azotat de amoniu şi 4.100 tone super­­fosfat, revenind pentru fiecare hec­tar cultivat cîte 100 kg azotat şi 200 kg s­uperfosfat. Aceste îngrăşă­minte trebuie să fie de urgenţă încorporate în sol (dacă nu au fost încorporate din toamnă), o dată cu lucrările de pregătire a terenului pentru însămînţări. Folosirea raţională a îngrăşămin­telor ce ne stau la dispoziţie joacă un rol hotărîtor în obţinerea de producţii mari de sfeclă de zahăr. Ele trebuie aplicate în mod dife­renţiat, în funcţie de fertilitatea naturală a solului şi de nivelul de îngrăşare a plantei premergătoare. Pe solurile brun-roşcate de pădure din raioanele Reghin, Odorhei şi Tg.-Mureş, cît şi pe cernoziomurile din zona de cîmpie a raioanelor Luduş, Tîrnăveni, Reghin şi Tg.-Mu­reş, se pot da cîte 100—150 kg azotat de amoniu şi 200—300 kg superfosfat la ha. In zona mai ume­dă şi răcoroasă din raionul Ciuc, aceste doze pot fi mărite cu cîte 50—100 kg. Acolo unde în toamnă sau în timpul iernii s-a încorporat gunoi de grajd, precum şi pe su­prafeţele pe care în 1964 au fost cultivate plante leguminoase (tri­foi, mazăre, fasole), şi terenul este suficient de fertil, nu este necesar ca să se administreze şi îngrăşămin­te azotoase. Este suficient dacă fo­losim superfosfat. Foarte important este ca atît gunoiul de grajd cît şi îngrăşămintele chimice să se îm­prăştie cît mai uniform, deoarece numai astfel eficienţa lor este cea dorită. In acest scop, este necesar să se folosească la maximum maşi­nile de împrăştiat îngrăşăminte chi­mice din S.M.T. După cum am arătat mai sus, pentru sfecla de zahăr terenul tre­buie să fie cît mai bine nivelat şi mărunţit, asigurîndu-i-se un pat germinativ cît mai corespunzător. Condiţiile optime de umiditate din sol permit acest lucru. Datorită timpului călduros din ultimele zile terenul s-a zvîntat în bună măsură, ceea ce permite exe­cutarea cu intensitate a lucrărilor agricole. In multe cooperative agri­cole din regiunea noastră se exe­cută lucrări în cîmp, ca de pildă la Cucerdea, Găneşti, Cerghid din raionul Tîrnăveni, Sîntana de Mu­reş, Mu­reşti, Ungheni din raionul Tg.-Mureş, Iclănzel, Sărmaş, Cecă­­laca, Sînger din raionul Luduş, De­­drad, Batoş, Gorneşti din raionul Reghin, Cristur, Mugeni din raionul Odorhei şi altele. In aceste unităţi se execută arături pe terenurile ne­arate din toamnă, se discuiesc ară­turile de vară şi toamnă. Coopera­tivele agricole din Sînger, Sînpaul şi altele din raionul Luduş au tre­cut deja la însămînţatul sfeclei de zahăr pe suprafeţe întinse de cîte 50—60 ha. Este necesar ca inginerii, preşe­dinţii şi brigadierii din cooperati­vele agricole să controleze zilnic starea de umiditate din sol pe fie­care parcelă în parte şi acolo unde terenul este zvîntat în aşa măsură că gjiu se leagă de părţile active ale maşinilor, să se treacă cu toate forţele la pregătirea terenului şi m­ămîntări. Pe terenurile nemeca­­ntizabile să se folosească din plin •atelajele', cu tracţitmne animală^atît la pregătirea^terenulfui cît și la în­­­sămînţări. t fcU Pentru extiriderm executării me­canizate a praşilelor pe terenurile mecanizabile, semănătorile SU-29 vor fi astfel reglate ca să însămîn­­ţeze sfecla în benzi, după schema: 45—70—45—45—45—70—45 cm. Pe restul suprafeţelor, semănatul se va face la distanţa de 45—50 cm între rînduri. In toate cazurile şi, în special, atunci cînd se prăşeşte me­canic, trebuie să se însămînţeze în rînduri cit mai drepte, folosindu-se peste tot jaloanele. Pe terenurile mai uşoare de pe luncile Oltului, Mureşului, Tîrnave­­lor şi Nirajului, sămînţa se va intro­duce la adîncimea de 4—5 cm, iar pe terenurile mai grele, mai com­pacte şi mai reci, la 2—3 cm, ur­­mărindu-se ca boabele să fie puse în contact direct cu umiditatea din sol. Rezultate foarte bune s-au ob­ţinut atunci cînd terenul s-a tăvă­lugit bine înainte şi după însămîn­­ţare. Grijă deosebită trebuie acordată reglării minuţioase a maşinilor de semănat, pentru a distribui canti­tatea optimă de sămînţă la unitatea de suprafaţă. Producţii ridicate se pot obţine atunci cînd realizăm o densitate de 80.000—100.000 de plante recoltabile la hectar. In a­­cest scop se vor folosi 25—30 kg sămînţă cu germinaţie normală la hectar. In scopul prevenirii bolilor, sămînţa de sfeclă de zahăr trebuie tratată înainte de însămînţare cu GRANODIN, în doză de 100 grame praf la 100 kg sămînţă. Pentru a se putea executa o pra­­şilă oarbă înainte de răsărirea sfe­clei, lucru foarte important în creş­terea producţiei, este bine ca să­mînţa de sfeclă să se amestece cu seminţe de plante (indicatoare), ca­re răsar mai devreme. Imediat du­pă răsărirea sfeclei se execută prima praşilă adevărată printre rînduri, la adîncimea de 5—7 cm, evitîndu-se vătămarea plantelor. ing. IOAN HOSSU şeful secţiei de cereale şi plante tehnice de la consiliul agricol roaînn^l La turnarea unei game variate de piese de schimb: roţi din­ţate, role conice, tamburi, pla­tine şi altele, în cadrul între­prinderii de utilaje pentru in­dustria uşoară din Tg.-Mureş, se aplică metoda turnării în coji de bachelită. Acest procedeu de lucru prezintă însemnate a­­vantaje: un singur muncitor, de pildă, poate forma într-un schimb de lucru, în coji de ba­chelită, de două ori atîtea piese cu aceeaşi configuraţie, decît prin formarea obişnuită în nisip. IN FOTOGRAFIE: Martin Aszalós, prăjitor de coji de ba­chelită, controlînd calitatea unei forme. Se dezvoltă apicultura Concomitent cu celelalte ramuri, în regiunea noastră o continuă dezvoltare cunoaşte şi apicultura. La sfîrşitul anului 1964, în regiune existau 54.300 familii de albine, faţă de 33.200 în anul 1961. Pînă la sfîrşitul acestui an, numărul fami­liilor de albine va creşte la 73.000, din care 4.900 în cooperativele a­­gricole de­ producţie.­­ .Prin, grija, Asociaţiei crescătorilor de albine, an de an unităţilor agricole socia­liste, precum şi crescătorilor de al­bine cu gospodării personale li se pun la dispoziţie tot mai multe uti­laje şi materiale, ca de exemplu, stupi orizontali cu 23 de rame, fa­guri artificiali, biostimulatori api­coli etc. Anul trecut, de pildă, s-au distribuit utilaje şi materiale api­cole în valoare de 1.181.187 lei, iar valoarea acelora care se vor distribui anul acesta, se va ridica la 2.490.000 Iei. Numai în primul trimestru al acestui an apiculto­rii au primit prin Asociaţia crescătorilor de albine, 60 de tone de biostimulatori apicoli. Creşte an de an şi numărul apicultorilor şco­larizaţi. Dacă în anul 1964 s-au şco­larizat 493 de apicultori, anul a­­cesta se vor şcolariza 1.200, din care peste 600 au urmat cursurile în iarnă. Alimentări cu apă în fermele zootehnice In cooperativele agricole de pro­ducţie din regiunea noastră numă­rul de animale proprietate obşteas­că creşte an de an. Pentru o cît mai bună adăposti­re a animalelor, în numeroase cooperative agricole se lucrează intens la construcţia de noi grajduri, saivane, maternităţi şi îngrăşătorii etc. In vederea termi­nării la timp a obiectivelor planifi­cate, prin grija consiliului agricol regional, cooperativelor agricole de producţie li s-au repartizat 5.000 tone de ciment, 3.700 m­c de che­restea răşinoase, 4.000 m­c bile manele şi mari cantităţi de alt ma­terial lemnos. O preocupare de seamă a consi­liilor de conducere ale cooperati­velor agricole de producţie este asigurarea apei necesare animale­lor. In acest sens, an de an tot mai multe cooperative agricole exe­cută importante lucrări de alimen­tare cu apă în fermele de animale. In prezent astfel de lucrări se exe­cută la cooperativele agricole de producţie din Lueriu, raionul Re­ghin, Ulcani, raionul Odorhei, Sîn­paul şi Pogăceaua, raionul Luduş. Lucrările de alimentare cu apă se execută de către Districtul de gos­podărire a apelor. De la catedrăun maistru ... Omul de la catedra atît de frumos găti­tă, împodobită cu flori, zîmbea la fiecare întrebare. Intîi asculta atent, apoi nota ceva pe foaia de hîrtie. De fapt, consemnările erau numai aşa, de formă, să respecte o tradiţie. Fiecare glas, fiecare silabă, îi erau dragi. întrebările clare, iscoditoare şi sincere, erau pline de semnificaţii. Erau o dovadă că auditorii au înţeles bine cele expuse, că el, maistrul, a vorbit pe înţelesul tuturor, că ropotul de aplauze nu a izbucnit din­­tr-un simplu gest de politeţe. Omul de la catedră înregistra fiecare cu­­vînt. Erau întrebări interesante, izvorîte din curiozitatea sinceră şi deschisă a purtători­lor de cravate purpurii. „Cum se naşte o inovaţie?", „De ce anume v-aţi ales mese­ria de electrician?", „Cum aţi reuşit ca ziua să munciţi in atelier şi seara să frec­ventaţi liceu!?", „Vă rugăm să ne arătaţi cele două insigne de fruntaş în întrecerea socialistă şi să ne spuneţi cum le-aţi obţi­nut", „Acum studiaţi — şi ce anume?" .. . Cu Bardocz Vilmos, Mihály Maria, Egyed Imre, Sebök Mihály, Simo András, o sută de pionieri aşteptau răspunsurile. Fiecare explicaţie, însoţită de exemple concrete şi amănunţite, era ascultată în linişte, cu ma­xim de interes. O sută de priviri urmăreau fiecare gest al meşterului de la catedră. Despre acest om auziseră ei de mai multe ori. Ştiau că este cunoscut în toată Uzina de fier din Vlahi­ţa, un inovator vestit, că a fost un elev fruntaş la liceul seral, că avea numai note de 9 şi 10... După ce l-au văzut vorbind în clasă, de la catedra din faţa lor, l-au asaltat cu între­bări. Vocea calmă, cumpătată, atît de prie­tenoasă şi apropiată, le-a destăinuit multe din viaţa, preocupările şi năzuinţele celui care şi acum continuă să înveţe, să acumu­leze cît mai multe din marele univers al tehnicii. Pionierii au aflat că rolul electri­cienilor în uzină este important, că între­gul păienjeniş de sîrme al modernelor ma­şini pe care le-au văzut cînd au vizitat tur­nătoria, furnalele, strungăria şi toate halele este strunit şi supravegheat de ei. Le-a ex­plicat maistrul ce anume fac electricienii, cum contribuie ei la realizarea planului, le­găturile neîntrerupte dintre ei şi turnători, strungari, fierari, prietenia principială şi co­laborarea permanentă dintre ei. Şi, cîte n-au aflat pionierii de la maistrul electri­cian? Astfel de ocazii au mai avut pionierii din Vlăhiţa. In mijlocul lor au mai fost şi alţi muncitori fruntaşi de la uzină. O dată a fost un jurnalist, apoi un turnător... Di­recţiunea şcolii, împreună cu instructoare­a superioară de pionieri Maria Szikszai, cu diri­ginţii claselor şi alte cadre didactice, se îngrijesc ca în fiecare an să organizeze două-trei asemenea întîlniri îndrăgite, pre­ţioase şi pline de învăţăminte. Fiecare fruntaş vlăhiţean, fie el jurnalist, turnător, strungar sau electrician, care le vorbeşte de la catedră pionierilor, aduce în faţa receptibililor auditori crîmpeie din pulsul clocotitor al uzinei, din iureşul mun­cii, din animata întrecere socialistă ... Şi, de fiecare dată cei invitaţi îi îndeamnă pe pio­nieri să fie şi pe mai departe pildă pentru colegii lor, să înveţe cît mai mult. Pentru că numai aşa vor reuşi să-şi înfăptuiască în întregime minunatele lor vise şi să devină oameni de nădejde ai patriei socialiste. Fie­care oaspete vorbeşte cu căldură iar copiii păstrează în amintire cu drag momentele în­­tîlnirilor. Ei nu uită sfatul şi îndemnul pri­mit. Drept dovadă stau notele şi comporta­rea lor exemplară. ... Maistrul electrician, comunistul Ladis­­lau Nemethy, le-a explicat pionierilor ce în­seamnă a fi inovator, cum a reuşit el să obţină acest titlu. Auditorii au aflat­ astfel cum a conceput maistrul şase inovaţii şi că în prezent lucrează la a şaptea. După ce le-a expus cîteva momente sem­nificative din viaţa sa, maistrul a răspuns nu­meroaselor întrebări puse de purtătorii cra­vatelor roşii. De la catedră, maistrul comunist care poartă pe acelaşi rever două steluţe purpurii de fruntaş în întrecerea socialistă, vorbea rar, cu căldură, pe înţelesul tuturor. Fiecare cuvînt rostit de oaspetele drag era ascultat şi înregistrat cu atîta plăcere. De la catedră, fruntaşul vlăhiţean, comu­nistul Ladislau Nemethy, ţinea o lecţie ne­obişnuită — o lecţie vibrantă, cu zeci de exemple din uzină. Era o lecţie luată din înalta şcoală a muncii. P. GIURGIU Inainte de termen In cursul lunii martie, la Com­binatul chimic din Tîrnăveni s-au executat reparaţiile capitale la cup­toarele 1 şi 3 de carbid. Pentru buna reuşită a reparaţiilor s-au rea­lizat o serie de măsuri tehnico-or­­ganizatorice. Printre acestea amin­tim: schimbarea rutei la cuptorul 3; schimbarea panourilor din jurul gurilor de scurgere; sistematizarea circuitului de răcire; centralizarea comenzilor într-o singură cabină; lărgirea cuvei cuptorului și altele. Ca urmare a măsurilor luate pen­tru executarea lucrărilor în mod operativ și la înalt nivel calitativ, termenul de reparație la cuptorul 3 a fost scurtat cu 6 zile, iar la cup­torul 1 cu 4 zile, timp în care se pot produce peste plan 320, res­pectiv 200 tone de carbid. CASA IN CARE LOCUIEŞTI In anii din urmă ritmul construc­ţiilor de locuinţe a luat o amploare nemaicunoscută în ţara noastră. Noi­le construcţii, pe lîngă faptul că dau un aspect modern oraşelor, în­­tinerindu-le, asigură şi un înalt grad de confort pentru locatari. Şi în oraşul Tg.-Mureş s-au con­struit pentru oamenii muncii mii de apartamente, din care numai în ultimul timp s-au dat în folosinţă 400. Creşterea numărului de imo­bile impune şi o gospodărire cît mai judicioasă a acestora. De între­ţinerea clădirilor se ocupă întreprin­derea de gospodărire locativă, ca­re are în administrare întregul fond de locuinţe aparţinătoare statului. A­­nual, în acest scop, din fondurile sfaturilor populare, se alocă însem­nate sume băneşti. Pentru anul în curs, I.G.L. Tg.-Mureş dispune de 7.740.000 de lei, din care se execu­tă reparaţii curente la 221 imobile, iar la alte două imobile reparaţii capitale. Aceasta reflectă importan­ţa ce se acordă întreţinerii spaţiului locativ în cele mai bune condiţii. In păstrarea locuinţelor în condi­ţii bune un rol de seamă au loca­tarii. De ei depinde în mare măsu­ră prelungirea timpului de folosin­ţă şi a termenelor dintre două re­paraţii. Marea majoritate a locata­rilor respectă cu stricteţe instrucţiu­nile cu privire la îngrijirea şi con­servarea imobilelor. Exemplu în a­­ceastă privinţă sunt locatarii din blo­cul 5/H din strada Griviţa Roşie nr. 31, responsabilă Magdalena Benkő. Apartamentele din acest imobil sînt bine întreţinute, zugrăvite la timp, în casa scărilor se menţine o curăţe­nie exemplară. Chiar şi în timpul iernii, pe coridoare sunt ghivece cu flori. Toate problemele legate de buna gospodărire a imobilului se discută în şedinţe la care participă cîte un locatar din fiecare aparta­ment. Ilona Husu­ din strada Gh. Doja nr. 38 bloc F, Iuliana Rebeja din a­­ceeaşi stradă nr. 38/G.6, Iosif Ur­­sula şi Lazar Hosu din strada Grivi­ţa Roşie nr 23 B, dau dovadă de multă corectitudine în păstrarea lo­cuinţelor. In caz de ivire a unor de­ficienţe la instalaţiile sanitare, la uşi, geamuri etc., acestea sînt re­mediate pe loc, fără a aştepta să vină altcineva să le repare. Exem­plu pozitiv în ce priveşte îngrijirea şi curăţenia apartamentelor pot fi daţi şi locatarii din strada Eminescu nr. 5, Aleea Tîmplarilor nr. 2 şi 4, cartierul 7 Noiembrie nr. 68/8, Pia­ţa Trandafirilor nr. 25 şi mulţi alţii. Mai sînt însă şi excepţii. Turdean Francisc şi Alexandru Horváth sînt muncitori la Fabrica de cărămidă şi ţigle din Mureşeni. Ei locuiesc pe strada Gheorghe Doja, la nr. 189. Aceste două familii n-au înţe­les pînă în prezent că odată cu pri­mirea cheilor de la apartament, lo­catarului îi revin o serie de obliga­ţii care trebuie respectate cu stric­teţe. Ei au uitat de aceste îndatoriri şi în loc să caute să menţină locuin­ţa curată şi să n-o degradeze, pro­cedează tocmai invers. Pereţii sînt lo­viţi, instalaţiile sanitare şi parchetul distruse, geamurile sparte, iar din cauza murdăriei baia şi celelalte în­căperi nici nu mai seamănă cu încă­perile similare din alte blocuri. In aceeaşi situaţie se află şi casa scă­rilor. Intervenţiile conducerii I.G.L., ale comitetului de cetăţeni, grupei de partid, care au căutat să-i facă să înţeleagă pe aceşti cetăţeni că degradînd apartamentele pe lîngă faptul că aduc pagube statului îşi periclitează şi sănătatea familiilor lor, n-au dat nici un rezultat. Conducerea I.G.L. a făcut inter­venţii în scris la direcţiunea Fabri­cii de cărămizi şi ţigle Mureşeni, pentru ca aceasta să ia măsuri faţă de cei doi salariaţi. Mai mult, ati­tudinea lor trebuie să fie pusă în discuţia colectivului de aici, să fie traşi la răspundere şi să se comba­tă cu hotărîre atitudinea lor de ne­păsare faţă de bunul obştesc. Dar pînă în prezent nu s-a luat nici o măsură în această privinţă din par­tea conducerii fabricii, care are da­toria să se intereseze de compor­tarea salariaţilor nu numai la locul de muncă, ci şi în afară. Cazuri similare se întîmplă şi în blocul nr. 86/C din strada Lungă. Majoritatea locatarilor din acest imobil nu sînt preocupaţi de men­ţinerea curăţeniei şi evitarea degra­dării clădirii. Cătălina Opriş, asis­tentă la unul din cabinetele stoma­tologice speciale din cadrul poli­clinicii de specialitate, cînd îi vine rîndul să facă curăţenie în casa scă­rilor şi la baie, dă următorul răs­puns: „Lucrez la cabinetul medi­cal... şi n-am voie să mă murdă­resc pe mîini". Maria Truţa, din a­­celaşi bloc, în loc să facă curăţenie pe scări, găseşte de cuviinţă că e mai bine să scuture covoarele aici. Maria Sandu, de la apartamentul nr. 3, lucrează la Vinalcool. Obişnuită cu mirosul băuturii simte nevoia acesteia şi la domiciliu. De aceea, destul de des, trage cîte un chef, care ţine pînă noaptea tîrziu, în­­cheindu-se cu scandaluri, neintere­­sînd-o că vecinii nu se pot odihni. Poate conducerea întreprinderii va găsi vreo modalitate să o facă să înţeleasă care trebuie să se poarte şi astfel locatarii din bloc vor dor­mi liniştiţi. Tot în acest imobil se obişnuieşte ca resturile de mîncare să se adune într-o oală instalată în casa scărilor unde bineînţeles au „acces" în voie muştele şi pisicile. Am vrea să cunoaştem ce părere are în această privinţă Sanepidul? Am observat că locatarii din acest bloc uită de curăţenie şi provoacă stricăciuni instalaţiilor sanitare şi pereţilor din casa scărilor. La aceas­tă situaţie contribuie şi faptul că în acest bloc nu există comitet şi nici responsabil de bloc, care să se in­tereseze de problemele gospodă­­reşti. Comitet de bloc nu există nici în imobilul nr. 2 din strada Tuşnad, unde nu se face curăţenie, lipsesc robinetele de la instalaţia de apă, geamurile sînt sparte, pereţii de­gradaţi etc. Intr-o astfel de situaţie se află şi apartamentele nr. 53 şi 66 din blocul nr. 52, strada Nicolae Bălcescu, la fel ca şi apartamentele locuite de familiile Andrei Gergely şi Onodi de pe strada Horea nr. 20, respectiv nr. 2, Ştefan Fekete şi Vio­rica Pinceş din Piaţa Trandafirilor nr. 20 şi respectiv nr. 25 ş. a. Am arătat doar cîteva aspecte în ce priveşte întreţinerea imobilelor şi curăţeniei din Tg.-Mureş. Faţă de cetăţenii care n-au înţeles încă, că apartamentul în care locuieşte este un bun obştesc şi ca atare el tre­buie păstrat în cea mai perfectă sta­re, grupele de partid pe străzi, co­mitetele de cetăţeni pe străzi şi blocuri, conducerile întreprinderi­lor, locatarii cărora le place ordinea şi curăţenia trebuie să ia atitudine hotărîtă pentru a-i face să înţelea­gă şi să respecte normele de con­vieţuire socialistă. De asemenea, co­mitetul executiv al sfatului popular orăşenesc trebuie să ia măsurile co­respunzătoare ca din comitetele de cetăţeni pe străzi şi blocuri, care urmează să fie alese, să facă parte cei mai activi şi conştienţi locatari, care să ia poziţie contra acelora care nu-şi îndeplinesc îndatoririle faţă de casa în care locuiesc. IOAN CĂŞVEANU PE TEI SETIJENP La cooperativa agricolă din Band se lucrează din plin la pregătirea terenului pentru se­mănat. In fotografie , tractoristul Ioan Luca de la S.M.T. Tg.-Mu­reș discuiește arăturile de toamnă. La secţia granulit a Fabricii de cărămizi „Mureşeni" din Tg.-Mu­reş prin organizarea în cele mai bune condiţii a întrecerii socialiste, rezultatele privind realizarea sarcinilor de plan pe primul trimestru al anului sunt cele scontate. Prin efortul unanim depus de harnicul colectiv al secţiei, pînă în prezent s-au obţinut economii ce însumează 76.000 lei. La realizarea sarcinilor de producţie contribuie în mare măsură înaltul grad de mecanizare a procesului de producţie. De la exploatarea materiei prime din carieră şi pînă la încărcarea granulitului în vagoane, totul se face prin intermediul modernelor utilaje din dotare. In fotografie: Un aspect obișnuit de la încărcarea mecanică a granulitului în vagoane. încărcarea unui vagon durează 45 de minute, muncă ce necesita în trecut efortul a 15 persoane timp de 3 ore.

Next