Steaua Roşie, decembrie 1965 (Anul 17, nr. 284-310)

1965-12-01 / nr. 284

2 Moment din spectacolul „Flori de pe Mureş" prezentat de Ansam­blul de stat de cîntece şi dansuri din Tg.-Mureş „Gaudeamus igitur“ Este bine cunoscut ci locul şi timpul nostru de muncă di­feră de la caz la caz. Dacă ma­joritatea oamenilor îşi desfăşoa­ră activitatea in primele ore ale zilei, nu sunt puţini aceia care lucrează după-amiază sau în ore­le de noapte. Aprecierea calita­tivă nu o facem după locul sau timpul de desfăşurare a muncii. Munca însăşi este aceea care se bucură de preţuire, iar cinstea revine celui ce o îndeplineşte. In directă legătură şi depen­dente de acestea sunt orele pe care fiecare dintre noi le rezer­văm odihnei şi distracţiei. In statul nostru socialist dreptul la odihnă şi distracţie stă pe a­­ceeaşi orizontală cu dreptul la muncă. Avem deplina libertate de a beneficia de aceste drep­turi, în funcţie de necesitatea şi posibilităţile fiecăruia. Vorbind despre posibilităţi, ne referim nu atît la cele materiale cît mai ales la gusturile şi capa­citatea fiecăruia de a-şi „crea" distracţia. Gusturile nu se discută. E o afirmaţie care a cîştigat caracter de lege încă de pe vremea stră­moşilor noştri latini. Discutabil este însă felul în care fiecare înţelegem să beneficiem de drepturile ce le avem. Iar pro­centul de beneficiu este în ra­port direct cu importanţa pe care o acordăm normelor de comportare ce stabilesc relaţiile dintre oameni, cu atitudinea ce o avem faţă de societate, faţă de familie, de colegi, de cei în mijlocul cărora trăim. In socie­tatea noastră socialistă, la baza acestor relaţii stau onoarea, demnitatea, respectul reciproc. In masele largi a căpătat o largă circulaţie dictonul „Res­pectă ca să fii respectat". Unii sînt înclinaţi să pună totul in seama unui al şaselea simţ, cu care nu te naşti ci îl dobîn­­deşti pe parcurs: „bunul simţ". Ce se întîmplă însă cu cei la care organul acestui al şaselea simţ s-a atrofiat sau, mai rău, nici n-a ajuns să se formeze? Deşi tot mai rare, semnele de atrofiere, de dispariţie totală sau parţială a acestui simţ la unii semeni de-ai­ noştri continuă să ne supere. Şi ne supără cu atît mai mult cu cît este mai evi­dent că ele nu cadrează, nu-şi au locul în societatea noastră. Este vorba în cazul de faţă des­pre dreptul unora la distracţie şi al altora la odihnă. Este vorba despre cei ce populează noap­tea străzile oraşului, întorcîn­­du-se de la lucru sau de la dis­tracţie. Dacă marea majoritate se îndreaptă tăcuţi spre casă, se găsesc alţii care, după ce s-au despărţit, de la distanţă de 50— 100 de metri, ţin să-şi comuni­ce ceva „foarte important" sau să spună încă o glumă care înainte nu le venise în minte. Unul, rătăcit printre blocuri strigă pe cineva de la etajul 4 (geamul este închis!). Ce vrea? Să-i arunce cheia, să poată in­tra ... Mai frecvente sînt cazurile ce­lor care­, s-au „simţit bine" pe unde au fost. Oamenii sînt „ta­lentaţi". Dar talentul cînd nu ţi-l manifestezi e ca şi cum nu l-ai avea... Un exemplu. Sîmbătă, 27 noiembrie, în ju­rul orei 1,30 (mai era pină la ziuă). Scena: Centru — str. Pa­nov — Piaţa Armatei şi celelal­te, vreo 8—10, „culţi" — dis­puşi în trăgător pe toată lăţi­mea străzii. După interpretarea unor „arii" celebre, a căror re­dare hîrtia de faţă nu o supor­tă (HI), intervine dirijorul: „Mă, tu eşti mai deştept (aici în în­ţelesul de înţelept), începe un „Gaudeamus igitur"! Era! Şi l­a început... Poate la locul lor de muncă sînt cunoscuţi ca oameni de treabă. Poate la ei acasă au in­trat în vîrful picioarelor, să nu audă nevasta cînd s-au întors sau să nu se trezească „ăla mi­­cu". Dar pe stradă, prin casele pe Ungă care au trecut? Zeci de familii trezite din somn. Sute de oameni cărora li s-a contes­tat dreptul la odihnă pentru ca dumnealor să-şi consume drep­tul la „distracţie", au ieşit la geam, i-au admirat. Nimeni n-a protestat. Poate s-au ferit să nu sporească vacarmul... Dar organele de ordine, de ce nu intervin în astfel de cazuri? „Gaudeamus igitur" ... Inter­pretarea acestui cîntec presupu­ne măcar o spoială de cultură De data aceasta, însă calitatea interpretării, ora, dar mai ales locul și intensitatea interpretării puneau la îndoială orice spo­ială. „Gaudeamus Igitur" ... Deci, să ne bucurăm. Nimeni nu e contra, dar cum? Intorcîndu-ne la individualismul moralei bur­gheze? Și dacă se întîmplă uneori ca împrejurări „favorabile" să du­că pe unii la un lapsus în ros­tirea lui „quod licet.. . aut non", nu este cazul să uite în­ţelesul lor. Pentru că, credem noi, este vorba aici despre o educaţie cît de sumară care n-ar trebui să lipsească îndeosebi a­­celor care, în ciuda realităţii evidente, au pretenţii la o anu­mită spoială... CORNEL TRIFU Scriind comedia tragică „Domnişoara Nastasia", George Mihail Zamfirescu a realizat, fo­losind cuvintele lui Tudor Via­­nu, „preţuirea şi răscumpărarea mahalalei româneşti". Prin eroii săi deveniţi celebri, dramaturgul arăta (şi convingea) că în con­diţiile celei mai grozave înjosiri a omului şi alături de viciu şi crimă, mahalaua este un mediu moral fecund, în care poate în­flori mîndria şi onoarea, prie­tenia, iubirea pasionată şi fide­litatea. Piesa este solid con­struită, caracterele sînt puterni­ce şi se dezvoltă cu o logică perfectă. Nastasia şi Vulpaşin trăiesc necontenit cu dorinţa atrigă de a-şi clădi o viaţă nouă, de a ieşi din promiscui­tate, de a duce o existenţă fău­rită pe alte coordonate materia­le şi spirituale. Pe Nastasia o animă idealul unei depăşiri a re­laţiilor cîineşti pe care le-au im­pus mahalalei sărăcia, exploa­tarea, primitivismul moral şi in­telectual. Pentru ea, strada Popa Nan nu este atît o formulă de evadare personală, cît o imagi­ne a unei lumi ideale în aştep­tarea, în căutarea, în invocarea căreia răsună o aspiraţie gene­rală. Eroina leagă realizarea vi­sului ei de Luca, singurul om care — crede ea — o înţelege şi o poate scoate din mahala, iar uciderea acestuia însemnea­ză — tocmai din acest motiv — năruirea definitivă a aspira­ţiilor ei spre altă lume. Ea nu-l înţelege pe Vulpaşin şi nu vede în el decît pe cel care s-a pus de-a curmezişul fericirii ei. La rîndul său, Vulpaşin leagă viito­rul său de Nastasia, de dragos­tea neţărmurită pentru ea. Cei doi eroi vor, în fond, acelaşi lucru, în mod normal totul ar trebui să-i, apropie şi totuşi to­tul îi desparte. In aceasta con­stă drama personajelor, din a­­ceasta se declanşează conflic­tul. Ecranizînd piesa (sub titlul „Dincolo de barieră"), Francisc Munteanu (care semnează sce­nariul şi regia) a adus lucrării modificări esenţiale. Conside­­rînd, în mod cu totul greşit şi absolut nejustificat, că aspiraţia Nastasiei spre simbolica stradă Popa Nan reprezintă o dorinţă de parvenire burgheză, el a pus în centrul filmului pe Vulpaşin, reducînd prezenţa Nastasiei a­­proape la rolul de replicantă a acestuia. Greşeala mi se pare elementară, pentru că — fără a nega cîtuşi de puţin superio­ritatea lui Vulpaşin faţă de alţi reprezentanţi ai mediului res­pectiv — Nastasia este cea care reprezintă — în concepţia lui Zamfirescu — idealul moral su­perior; ea — şi numai ea — a fost înzestrată de autor cu toa­te calităţile necesare pentru a simboliza aspiraţia sinceră, cin­stită, spre o lume mai bună, mai dreaptă, mai frumoasă, în­trebarea se pune firesc: dacă regizorul filmului a fost nemul­ţumit de concepţia lui Zamfi­rescu, de ce nu a scris un sce­nariu original, cu atît mai mult cu cît este şi scriitor? Nu a fă­cut aceasta, în schimb, de dra­gul ideii sale năstruşnice — ca­re dă peste cap piesa — a re­nunţat la momente esenţiale a­­le acesteia şi — mai ales — a renunţat la conflictul, atît de semnificativ, dintre Nastasia (cea plină de idealuri, speranţe şi elan) şi tatăl ei, Ion Sorcovă (resemnat, obosit şi îmbătrînit înainte de vreme). Dar dacă aceste modificări ţin de o anumită concepţie regi­zorală (pe care chiar dacă nu o acceptăm, o înţelegem), există altele lipsite de orice impor­tanţă din punct de vedere al acestei concepţii, dar care aduc grave prejudicii dezvoltării lo­gice a caracterelor şi acţiunii. De pildă, în piesă, uciderea lui Luca este pregătită minuţios din punct de vedere psihologic şi are ca mobil imediat faptul că Vulpaşin o vede pe Nastasia cu Luca şi o aude spunîndu-i a­­cestuia că el, Vulpaşin, e un bi­ne. In film, faptele care conduc la crimă sînt minore şi despăr­ţite între ele prin ore şi chiar zile, neexistînd — ca în presă — o aglomerare de fapte care să ducă la explozia firească a lui Vulpaşin. Apoi, în piesă Nas­tasia înţelege că Luca a fost ucis de Vulpaşin, deoarece gă­seşte lîngă cadavru cuţitul a­­cestuia din urmă. In film ea se convinge de vinovăţia lui Vul­paşin din faptul că cizmele a­­cestuia ... sînt pline de noroi! In piesă răzbunarea personală a eroinei are o logică perfectă: nimeni nu poate înţelege dure­rea ei, nimeni nu-l poate pe­depsi pe Vulpaşin aşa cum me­rită. Numai eal In film nu exis­tă nici cea mai mică explicaţie pentru faptul că Nastasia nu-l dă pe ucigaş pe mîna justiţiei, şi-şi face singură dreptate. In finalul piesei Nastasia se spîn­­zură şi — nu întîmplător — fa­ce acest lucru îmbrăcată în ro­chia de mireasă. In film se dez­bracă, se bagă în pat şi acolo, sub plapumă, se înjunghie cu cuţitul lui Vulpaşin. Momentul e lipsit şi de poezie, şi de fior tragic. Jocul actorilor e supărător de superficial. Interpreta Nastasie­, o amatoare debutantă, e lipsită de orice talent şi sună ca un bidon gol. Să distribui o ase­menea fată într-unul din cele mai frumoase şi mai complexe roluri tragice din dramaturgia românească, cînd avem — slavă domnului! — numeroase actriţe care ar fi putut face creaţii me­morabile în acest rol, rămîne o enigmă de neînţeles! Dichi­­seanu, în rolul lui Vulpaşin, e uşurel şi forţat. Această ultimă realizare a lui Francisc Munteanu dovedeşte din păcate, un singur lucru: cum se poate face un film slab dintr-o piesă excelentă. ZENO FODOR Jla. e­utwicLto„cAista „Dincolo de barieră“ . MIERCURI, 1 DECEMBRIE TG.-MUREŞ — Arta: filmul Dincolo de barieră. Progresul: filmul Cei mai frumoşi ani. Steagul roşu: filmul Furtună deasupra Asiei. Tineretului: filmele Ceapaev şi Vals pentru un milion. Muncitoresc: filmul Erup­ţia. Flacăra: filmul Soţie pentru un austra­lian. Casa de cultură a sindicatelor: filmul Pînă la oraş nu e departe. Gheorghieni —­ Mioriţa: filmul Drum periculos. Luduş — Flacăra: filmul Zidul înalt. Miercurea Ciuc — Harghita: filmul Flecheiştii. Odorhei — Muncitoresc: filmul Samba. Reghin — Pa­tria: filmul Samba. Victoria: filmul Alerg după o stea. Tîrnăveni — Melodia: filmul Fata în doliu. Topliţa — Muncitoresc: fil­mul Inspectorul şi noaptea. In sala Universităţii populare, azî, la ore­le 18, în cadrul cursului „Teatrul şi filmul contemporan", va fi ţinută o expunere cu titlul „Dramaturgia română între cele două războaie mondiale". Conferenţiar: Ioan Che­­reji, conf. universitar. La Casa de educaţie sanitară, azi, la orele 18, în cadrul cursului „Părinţii şi educaţia copilului", va fi ţinută o expunere cu titlul „Este posibilă cunoaşterea copilului?" Con­ferenţiar: Alexandru Lázár, lector universitar. MIERCURI, 1 DECEMBRIE 14:00 — Fotbal: Dinamo Bucureşti — In­­ternazionale Milano; 19,00 — Jurnalul te- STEAUA ROȘIE Măsuri bune, care nu sunt insă respectate peste tot (Urmare din pag. 1)­ trol sistematic, în raionul nos­tru s-a stabilit că predarea lec­ţiilor să se facă în aceeaşi zi la toate cooperativele agricole, adi­că marţi. Acolo unde organele locale, lectorii au luat în serios pregătirea şi ţinerea tuturor lec­ţiilor, conform planificării, şi re­zultatele sînt bune, predatul lecţiilor fiind la zi (s-a ajuns la lecţia a IV-a). Lectorii Ştefan Szabó din Gorneşti, Alexandru Rusu din Batoş, Ioan Magyari din Lunca­ Mureşului, Alexandru Matei din Chiheru de Jos şi alţii sînt la zi cu predarea lecţiilor. Nu se pot spune însă cuvinte de laudă despre lectorii: ing. Maria Maier, care pînă la 26 noiembrie a. c. n-a ţinut lecţia a II-a la anul I, cercul pentru cultura plantelor de cîmp de la Filpişul Mare, ing. Mircea De­­oancă din Ercea, prof. Aurel O­­chean, din Ghemeş-Milaş, prof. Dumitru Damaschin din Lefaia etc. Nu sîntem de loc mulţumiţi de modul cum îşi face datoria de lector la cercul pentru creş­terea animalelor din Teleac, nici de medicul veterinar Adalbert Niculici, unde de asemenea se constată, încă de la început, o rămînere în urmă cu predatul lecţiilor. — Vă rog să vă referiţi pe scurt la felul cum se efec­tuează controlul învăţămîntu­­lui agrozootehnic? — Aşa după cum se precizea­ză şi în instrucţiunile Consiliului Superior al Agriculturii privind organizarea şi desfăşurarea învă­­ţămîntului agrozootehnic cu o durată de 3 ani, controlul şi în­drumarea cercurilor şi a lectori­lor se va asigura de către con­siliile agricole. In acest scop cooperativele agricole de pe cu­prinsul raionului nostru au fost împărţite în 3 sectoare, tovarăşul ing. Nicolae Lobonţiu, preşedinte­le consiliului, răspunzînd de cer­curile din cooperativele situate pe valea Mureşului, tov. dr. Ioan Deák, vicepreşedinte, de cele de pe valea Luţului, iar mie mi-au revenit cele de pe cîmpie. Comitetul executiv al sfatului popular raional, de curînd, a analizat modul cum se desfă­şoară învăţămîntul agrozooteh­nic, dîndu-ne cu acest prilej pre­ţioase îndrumări. Pentru ca învăţămîntul agro­zootehnic să fie într-adevăr o şcoală a producţiilor mari, a generalizării experienţei înain­tate, ne vom strădui să ne des­făşurăm astfel activitatea încît lipsurile semnalate să fie opera­tiv lichidate, iar metodele bune ale lectorilor să le popularizăm prin toate mijloacele de care dispunem, pentru ca însușirea materialului predat să se facă cît mai bine. Violonistul Ştefan Ruha la Filarmonica din Tg.-Mureş O acţiune remarcabilă de pro­pagare a muzicii culte în masele largi de ascultători se pot consi­dera cele cinci concerte ţinute de Filarmonica de stat din Tg.-Mureş în trei oraşe din regiune: M. Ciuc, Gheorghieni şi Tg.-Mureş. Un pro­gram bine selecţionat, cuprinzînd: Variaţiuni pe un cîntec popular de compozitorul Kozma Géza, Concertul pentru vioară şi orches­tră de Ceaikovski şi Simfonia a V-a de Beethoven, şi mai ales partici­parea violonistului Ştefan Ruha, Artist Emerit, au asigurat o înaltă ţinută artistică acestor manifestări muzicale şi ca o consecinţă săli arhipline. Menţionăm că în ora­şele M. Ciuc şi Gheorghieni, unde s-au dat cîte două reprezentaţii, conducerea Filarmonicii ţinînd cont de rolul educativ al muzicii culte, a organizat unul din spectacole, pentru şcolari şi tineret. La Tg.-Mureş concertul s-a trans­­format într-o caldă manifestare de simpatie făcută de public compo­zitorului Kozma Géza — prezent în sală, — violonistului Ştefan Ru­ha pentru măiestria interpretării concertului de Ceaikovski din ca­re remarcăm în mod deosebit can­tabilitatea şi expresivitatea poltică a canzonetei, şi orchestrei în frun­te cu dirijorul Remus Georgescu care din arhicunoscuta Simfonie a V-a de Beethoven au realizat o execuţie plină de prospeţime, sco­­ţînd în evidenţă noi frumuseţi emoţionale şi ferind-o de rutina unei interpretări mecanice. C. BARCEANU leviziunii; 19,15 — Emisiune pentru pio­nieri şi şcolari; 20,00— Teatru: „Jocul de-a vacanţa" de Mihail Sebastian; 23,00 — Jur­nalul televiziunii, buletin meteorologic. JOI, 2 DECEMBRIE BUCUREŞTI (Spicuiri) Programul I: 6,15 — Transmiteri pentru sate; 8,08 — Selecţiuni din operete; 8,30 — La microfon melodia preferată; 12,13 — Muzică populară; 12,50 — Concert de prînz; 15,00 — Duete din opere româneşti; 17,35 — Melodii popu­lare; 18,25 — Varietăţi muzicale; 19,00 — Seară pentru tineret; 20,00 — Radiogazeta de seară; 20,55 — Muzică uşoară; 21,25 — Cîntece şi jocuri populare; 22,35 — Piese de estradă. Programul II: 8,00 — Muzică populară din Muntenia; 9,30 — Matineu muzical; 11,10 — Muzică populară; 11,30 — Din ţă­rile socialiste; 13,30 — Orchestre de estra­dă; 15,30 — Selecţiuni din opereta „Valsu­rile Vienei"; 16,00 — Piese de estradă de Theodor Sibiceanu; 19,05 — Doine şi jocuri populare; 19,30 — Muzică uşoară france­ză; 19,50 — Opera „Don Juan" de Mozart. ★ TG.-MUREŞ. 5—5,30 în limba română. Cîntă taraful condus de Farcaş Ştefi din Re­ghin —■ Şeptelul, izvor de mari venituri. 5,30— 6 în limba maghiară: Cîntece şi jocuri populare — Specialiştii au cuvîntul. 14,30— 15 în limba maghiară: Programul corespon­denţilor voluntari — Muzică dedicată as­cultătorilor. 17—17,30 în limba română: Ştiri — Pe magistralele întrecerii socialiste. 17.30— 18.30 în limba maghiară: Știri — Mu­zică instrumentală — Jurnalul tineretului. PUBLICITATE COMERTULUI DE STAT $/ CELE AL­E COOPERATIVELOR DE COM SUM VA STAU LA DISPOZITIE CLI Uctt­vo&czt cte. ARTICOLE KNTW CADOURI =a=aa==sag" 'b FABRICA DE RADIATOARE ŞI CABLURI BRAŞOV Str. Cristianului nr. 1—3, telefon 47­22. Produce şi livrează pe bază de re­partiţie: — cabluri de tracţiune din oţel; — conductori electrici din aluminiu pentru reţele de înaltă tensiune; — radiatoare pentru auto, vehicule, tractoare, locomotive Diesel și motoare stabile. Urmaţi exemplul unităţilor din Luduş — raionul Luduş; Uni­rea— raionul Aiud; Căşei — raionul Dej; Bonţida — raionul Gherla şi Frata — raionul Turda (regiunea Cluj); Teiuş — raio­nul Alba din regiunea Hunedoara, care au obţinut mari venituri băneşti şi importante avantaje în natură, din cultura sfeclei de zahăr. Contractaţi cu încredere cultivarea sfeclei de zahăr pe su­prafeţe cît mai mari, pregătite din timp şi fertilizate corespun­zător. încheiaţi contracte de lungă durată. FABRICA DE ZAHĂR LUDUŞ tarte HE TÎRNâVEN/ produce şi livrează fără repar­tiţii următoarele produse: — dale Nevada (periodic şi colorate galben, verde şi albastru) — pavele Rotalith — ţigle din sticlă — oglinzi saline — oglinzi toaletă — geam glisant pentru mobilă Pe bază de repartiţii livrăm gea­muri armate, incolore şi colorate în dimensiuni 70—100X100—300. Ornament incolor și colorat 50— 120X100—300.

Next