Steaua Roşie, decembrie 1965 (Anul 17, nr. 284-310)
1965-12-01 / nr. 284
2 Moment din spectacolul „Flori de pe Mureş" prezentat de Ansamblul de stat de cîntece şi dansuri din Tg.-Mureş „Gaudeamus igitur“ Este bine cunoscut ci locul şi timpul nostru de muncă diferă de la caz la caz. Dacă majoritatea oamenilor îşi desfăşoară activitatea in primele ore ale zilei, nu sunt puţini aceia care lucrează după-amiază sau în orele de noapte. Aprecierea calitativă nu o facem după locul sau timpul de desfăşurare a muncii. Munca însăşi este aceea care se bucură de preţuire, iar cinstea revine celui ce o îndeplineşte. In directă legătură şi dependente de acestea sunt orele pe care fiecare dintre noi le rezervăm odihnei şi distracţiei. In statul nostru socialist dreptul la odihnă şi distracţie stă pe aceeaşi orizontală cu dreptul la muncă. Avem deplina libertate de a beneficia de aceste drepturi, în funcţie de necesitatea şi posibilităţile fiecăruia. Vorbind despre posibilităţi, ne referim nu atît la cele materiale cît mai ales la gusturile şi capacitatea fiecăruia de a-şi „crea" distracţia. Gusturile nu se discută. E o afirmaţie care a cîştigat caracter de lege încă de pe vremea strămoşilor noştri latini. Discutabil este însă felul în care fiecare înţelegem să beneficiem de drepturile ce le avem. Iar procentul de beneficiu este în raport direct cu importanţa pe care o acordăm normelor de comportare ce stabilesc relaţiile dintre oameni, cu atitudinea ce o avem faţă de societate, faţă de familie, de colegi, de cei în mijlocul cărora trăim. In societatea noastră socialistă, la baza acestor relaţii stau onoarea, demnitatea, respectul reciproc. In masele largi a căpătat o largă circulaţie dictonul „Respectă ca să fii respectat". Unii sînt înclinaţi să pună totul in seama unui al şaselea simţ, cu care nu te naşti ci îl dobîndeşti pe parcurs: „bunul simţ". Ce se întîmplă însă cu cei la care organul acestui al şaselea simţ s-a atrofiat sau, mai rău, nici n-a ajuns să se formeze? Deşi tot mai rare, semnele de atrofiere, de dispariţie totală sau parţială a acestui simţ la unii semeni de-ai noştri continuă să ne supere. Şi ne supără cu atît mai mult cu cît este mai evident că ele nu cadrează, nu-şi au locul în societatea noastră. Este vorba în cazul de faţă despre dreptul unora la distracţie şi al altora la odihnă. Este vorba despre cei ce populează noaptea străzile oraşului, întorcîndu-se de la lucru sau de la distracţie. Dacă marea majoritate se îndreaptă tăcuţi spre casă, se găsesc alţii care, după ce s-au despărţit, de la distanţă de 50— 100 de metri, ţin să-şi comunice ceva „foarte important" sau să spună încă o glumă care înainte nu le venise în minte. Unul, rătăcit printre blocuri strigă pe cineva de la etajul 4 (geamul este închis!). Ce vrea? Să-i arunce cheia, să poată intra ... Mai frecvente sînt cazurile celor care, s-au „simţit bine" pe unde au fost. Oamenii sînt „talentaţi". Dar talentul cînd nu ţi-l manifestezi e ca şi cum nu l-ai avea... Un exemplu. Sîmbătă, 27 noiembrie, în jurul orei 1,30 (mai era pină la ziuă). Scena: Centru — str. Panov — Piaţa Armatei şi celelalte, vreo 8—10, „culţi" — dispuşi în trăgător pe toată lăţimea străzii. După interpretarea unor „arii" celebre, a căror redare hîrtia de faţă nu o suportă (HI), intervine dirijorul: „Mă, tu eşti mai deştept (aici în înţelesul de înţelept), începe un „Gaudeamus igitur"! Era! Şi la început... Poate la locul lor de muncă sînt cunoscuţi ca oameni de treabă. Poate la ei acasă au intrat în vîrful picioarelor, să nu audă nevasta cînd s-au întors sau să nu se trezească „ăla micu". Dar pe stradă, prin casele pe Ungă care au trecut? Zeci de familii trezite din somn. Sute de oameni cărora li s-a contestat dreptul la odihnă pentru ca dumnealor să-şi consume dreptul la „distracţie", au ieşit la geam, i-au admirat. Nimeni n-a protestat. Poate s-au ferit să nu sporească vacarmul... Dar organele de ordine, de ce nu intervin în astfel de cazuri? „Gaudeamus igitur" ... Interpretarea acestui cîntec presupune măcar o spoială de cultură De data aceasta, însă calitatea interpretării, ora, dar mai ales locul și intensitatea interpretării puneau la îndoială orice spoială. „Gaudeamus Igitur" ... Deci, să ne bucurăm. Nimeni nu e contra, dar cum? Intorcîndu-ne la individualismul moralei burgheze? Și dacă se întîmplă uneori ca împrejurări „favorabile" să ducă pe unii la un lapsus în rostirea lui „quod licet.. . aut non", nu este cazul să uite înţelesul lor. Pentru că, credem noi, este vorba aici despre o educaţie cît de sumară care n-ar trebui să lipsească îndeosebi acelor care, în ciuda realităţii evidente, au pretenţii la o anumită spoială... CORNEL TRIFU Scriind comedia tragică „Domnişoara Nastasia", George Mihail Zamfirescu a realizat, folosind cuvintele lui Tudor Vianu, „preţuirea şi răscumpărarea mahalalei româneşti". Prin eroii săi deveniţi celebri, dramaturgul arăta (şi convingea) că în condiţiile celei mai grozave înjosiri a omului şi alături de viciu şi crimă, mahalaua este un mediu moral fecund, în care poate înflori mîndria şi onoarea, prietenia, iubirea pasionată şi fidelitatea. Piesa este solid construită, caracterele sînt puternice şi se dezvoltă cu o logică perfectă. Nastasia şi Vulpaşin trăiesc necontenit cu dorinţa atrigă de a-şi clădi o viaţă nouă, de a ieşi din promiscuitate, de a duce o existenţă făurită pe alte coordonate materiale şi spirituale. Pe Nastasia o animă idealul unei depăşiri a relaţiilor cîineşti pe care le-au impus mahalalei sărăcia, exploatarea, primitivismul moral şi intelectual. Pentru ea, strada Popa Nan nu este atît o formulă de evadare personală, cît o imagine a unei lumi ideale în aşteptarea, în căutarea, în invocarea căreia răsună o aspiraţie generală. Eroina leagă realizarea visului ei de Luca, singurul om care — crede ea — o înţelege şi o poate scoate din mahala, iar uciderea acestuia însemnează — tocmai din acest motiv — năruirea definitivă a aspiraţiilor ei spre altă lume. Ea nu-l înţelege pe Vulpaşin şi nu vede în el decît pe cel care s-a pus de-a curmezişul fericirii ei. La rîndul său, Vulpaşin leagă viitorul său de Nastasia, de dragostea neţărmurită pentru ea. Cei doi eroi vor, în fond, acelaşi lucru, în mod normal totul ar trebui să-i, apropie şi totuşi totul îi desparte. In aceasta constă drama personajelor, din aceasta se declanşează conflictul. Ecranizînd piesa (sub titlul „Dincolo de barieră"), Francisc Munteanu (care semnează scenariul şi regia) a adus lucrării modificări esenţiale. Considerînd, în mod cu totul greşit şi absolut nejustificat, că aspiraţia Nastasiei spre simbolica stradă Popa Nan reprezintă o dorinţă de parvenire burgheză, el a pus în centrul filmului pe Vulpaşin, reducînd prezenţa Nastasiei aproape la rolul de replicantă a acestuia. Greşeala mi se pare elementară, pentru că — fără a nega cîtuşi de puţin superioritatea lui Vulpaşin faţă de alţi reprezentanţi ai mediului respectiv — Nastasia este cea care reprezintă — în concepţia lui Zamfirescu — idealul moral superior; ea — şi numai ea — a fost înzestrată de autor cu toate calităţile necesare pentru a simboliza aspiraţia sinceră, cinstită, spre o lume mai bună, mai dreaptă, mai frumoasă, întrebarea se pune firesc: dacă regizorul filmului a fost nemulţumit de concepţia lui Zamfirescu, de ce nu a scris un scenariu original, cu atît mai mult cu cît este şi scriitor? Nu a făcut aceasta, în schimb, de dragul ideii sale năstruşnice — care dă peste cap piesa — a renunţat la momente esenţiale ale acesteia şi — mai ales — a renunţat la conflictul, atît de semnificativ, dintre Nastasia (cea plină de idealuri, speranţe şi elan) şi tatăl ei, Ion Sorcovă (resemnat, obosit şi îmbătrînit înainte de vreme). Dar dacă aceste modificări ţin de o anumită concepţie regizorală (pe care chiar dacă nu o acceptăm, o înţelegem), există altele lipsite de orice importanţă din punct de vedere al acestei concepţii, dar care aduc grave prejudicii dezvoltării logice a caracterelor şi acţiunii. De pildă, în piesă, uciderea lui Luca este pregătită minuţios din punct de vedere psihologic şi are ca mobil imediat faptul că Vulpaşin o vede pe Nastasia cu Luca şi o aude spunîndu-i acestuia că el, Vulpaşin, e un bine. In film, faptele care conduc la crimă sînt minore şi despărţite între ele prin ore şi chiar zile, neexistînd — ca în presă — o aglomerare de fapte care să ducă la explozia firească a lui Vulpaşin. Apoi, în piesă Nastasia înţelege că Luca a fost ucis de Vulpaşin, deoarece găseşte lîngă cadavru cuţitul acestuia din urmă. In film ea se convinge de vinovăţia lui Vulpaşin din faptul că cizmele acestuia ... sînt pline de noroi! In piesă răzbunarea personală a eroinei are o logică perfectă: nimeni nu poate înţelege durerea ei, nimeni nu-l poate pedepsi pe Vulpaşin aşa cum merită. Numai eal In film nu există nici cea mai mică explicaţie pentru faptul că Nastasia nu-l dă pe ucigaş pe mîna justiţiei, şi-şi face singură dreptate. In finalul piesei Nastasia se spînzură şi — nu întîmplător — face acest lucru îmbrăcată în rochia de mireasă. In film se dezbracă, se bagă în pat şi acolo, sub plapumă, se înjunghie cu cuţitul lui Vulpaşin. Momentul e lipsit şi de poezie, şi de fior tragic. Jocul actorilor e supărător de superficial. Interpreta Nastasie, o amatoare debutantă, e lipsită de orice talent şi sună ca un bidon gol. Să distribui o asemenea fată într-unul din cele mai frumoase şi mai complexe roluri tragice din dramaturgia românească, cînd avem — slavă domnului! — numeroase actriţe care ar fi putut face creaţii memorabile în acest rol, rămîne o enigmă de neînţeles! Dichiseanu, în rolul lui Vulpaşin, e uşurel şi forţat. Această ultimă realizare a lui Francisc Munteanu dovedeşte din păcate, un singur lucru: cum se poate face un film slab dintr-o piesă excelentă. ZENO FODOR Jla. eutwicLto„cAista „Dincolo de barieră“ . MIERCURI, 1 DECEMBRIE TG.-MUREŞ — Arta: filmul Dincolo de barieră. Progresul: filmul Cei mai frumoşi ani. Steagul roşu: filmul Furtună deasupra Asiei. Tineretului: filmele Ceapaev şi Vals pentru un milion. Muncitoresc: filmul Erupţia. Flacăra: filmul Soţie pentru un australian. Casa de cultură a sindicatelor: filmul Pînă la oraş nu e departe. Gheorghieni — Mioriţa: filmul Drum periculos. Luduş — Flacăra: filmul Zidul înalt. Miercurea Ciuc — Harghita: filmul Flecheiştii. Odorhei — Muncitoresc: filmul Samba. Reghin — Patria: filmul Samba. Victoria: filmul Alerg după o stea. Tîrnăveni — Melodia: filmul Fata în doliu. Topliţa — Muncitoresc: filmul Inspectorul şi noaptea. In sala Universităţii populare, azî, la orele 18, în cadrul cursului „Teatrul şi filmul contemporan", va fi ţinută o expunere cu titlul „Dramaturgia română între cele două războaie mondiale". Conferenţiar: Ioan Chereji, conf. universitar. La Casa de educaţie sanitară, azi, la orele 18, în cadrul cursului „Părinţii şi educaţia copilului", va fi ţinută o expunere cu titlul „Este posibilă cunoaşterea copilului?" Conferenţiar: Alexandru Lázár, lector universitar. MIERCURI, 1 DECEMBRIE 14:00 — Fotbal: Dinamo Bucureşti — Internazionale Milano; 19,00 — Jurnalul te- STEAUA ROȘIE Măsuri bune, care nu sunt insă respectate peste tot (Urmare din pag. 1) trol sistematic, în raionul nostru s-a stabilit că predarea lecţiilor să se facă în aceeaşi zi la toate cooperativele agricole, adică marţi. Acolo unde organele locale, lectorii au luat în serios pregătirea şi ţinerea tuturor lecţiilor, conform planificării, şi rezultatele sînt bune, predatul lecţiilor fiind la zi (s-a ajuns la lecţia a IV-a). Lectorii Ştefan Szabó din Gorneşti, Alexandru Rusu din Batoş, Ioan Magyari din Lunca Mureşului, Alexandru Matei din Chiheru de Jos şi alţii sînt la zi cu predarea lecţiilor. Nu se pot spune însă cuvinte de laudă despre lectorii: ing. Maria Maier, care pînă la 26 noiembrie a. c. n-a ţinut lecţia a II-a la anul I, cercul pentru cultura plantelor de cîmp de la Filpişul Mare, ing. Mircea Deoancă din Ercea, prof. Aurel Ochean, din Ghemeş-Milaş, prof. Dumitru Damaschin din Lefaia etc. Nu sîntem de loc mulţumiţi de modul cum îşi face datoria de lector la cercul pentru creşterea animalelor din Teleac, nici de medicul veterinar Adalbert Niculici, unde de asemenea se constată, încă de la început, o rămînere în urmă cu predatul lecţiilor. — Vă rog să vă referiţi pe scurt la felul cum se efectuează controlul învăţămîntului agrozootehnic? — Aşa după cum se precizează şi în instrucţiunile Consiliului Superior al Agriculturii privind organizarea şi desfăşurarea învăţămîntului agrozootehnic cu o durată de 3 ani, controlul şi îndrumarea cercurilor şi a lectorilor se va asigura de către consiliile agricole. In acest scop cooperativele agricole de pe cuprinsul raionului nostru au fost împărţite în 3 sectoare, tovarăşul ing. Nicolae Lobonţiu, preşedintele consiliului, răspunzînd de cercurile din cooperativele situate pe valea Mureşului, tov. dr. Ioan Deák, vicepreşedinte, de cele de pe valea Luţului, iar mie mi-au revenit cele de pe cîmpie. Comitetul executiv al sfatului popular raional, de curînd, a analizat modul cum se desfăşoară învăţămîntul agrozootehnic, dîndu-ne cu acest prilej preţioase îndrumări. Pentru ca învăţămîntul agrozootehnic să fie într-adevăr o şcoală a producţiilor mari, a generalizării experienţei înaintate, ne vom strădui să ne desfăşurăm astfel activitatea încît lipsurile semnalate să fie operativ lichidate, iar metodele bune ale lectorilor să le popularizăm prin toate mijloacele de care dispunem, pentru ca însușirea materialului predat să se facă cît mai bine. Violonistul Ştefan Ruha la Filarmonica din Tg.-Mureş O acţiune remarcabilă de propagare a muzicii culte în masele largi de ascultători se pot considera cele cinci concerte ţinute de Filarmonica de stat din Tg.-Mureş în trei oraşe din regiune: M. Ciuc, Gheorghieni şi Tg.-Mureş. Un program bine selecţionat, cuprinzînd: Variaţiuni pe un cîntec popular de compozitorul Kozma Géza, Concertul pentru vioară şi orchestră de Ceaikovski şi Simfonia a V-a de Beethoven, şi mai ales participarea violonistului Ştefan Ruha, Artist Emerit, au asigurat o înaltă ţinută artistică acestor manifestări muzicale şi ca o consecinţă săli arhipline. Menţionăm că în oraşele M. Ciuc şi Gheorghieni, unde s-au dat cîte două reprezentaţii, conducerea Filarmonicii ţinînd cont de rolul educativ al muzicii culte, a organizat unul din spectacole, pentru şcolari şi tineret. La Tg.-Mureş concertul s-a transformat într-o caldă manifestare de simpatie făcută de public compozitorului Kozma Géza — prezent în sală, — violonistului Ştefan Ruha pentru măiestria interpretării concertului de Ceaikovski din care remarcăm în mod deosebit cantabilitatea şi expresivitatea poltică a canzonetei, şi orchestrei în frunte cu dirijorul Remus Georgescu care din arhicunoscuta Simfonie a V-a de Beethoven au realizat o execuţie plină de prospeţime, scoţînd în evidenţă noi frumuseţi emoţionale şi ferind-o de rutina unei interpretări mecanice. C. BARCEANU leviziunii; 19,15 — Emisiune pentru pionieri şi şcolari; 20,00— Teatru: „Jocul de-a vacanţa" de Mihail Sebastian; 23,00 — Jurnalul televiziunii, buletin meteorologic. JOI, 2 DECEMBRIE BUCUREŞTI (Spicuiri) Programul I: 6,15 — Transmiteri pentru sate; 8,08 — Selecţiuni din operete; 8,30 — La microfon melodia preferată; 12,13 — Muzică populară; 12,50 — Concert de prînz; 15,00 — Duete din opere româneşti; 17,35 — Melodii populare; 18,25 — Varietăţi muzicale; 19,00 — Seară pentru tineret; 20,00 — Radiogazeta de seară; 20,55 — Muzică uşoară; 21,25 — Cîntece şi jocuri populare; 22,35 — Piese de estradă. Programul II: 8,00 — Muzică populară din Muntenia; 9,30 — Matineu muzical; 11,10 — Muzică populară; 11,30 — Din ţările socialiste; 13,30 — Orchestre de estradă; 15,30 — Selecţiuni din opereta „Valsurile Vienei"; 16,00 — Piese de estradă de Theodor Sibiceanu; 19,05 — Doine şi jocuri populare; 19,30 — Muzică uşoară franceză; 19,50 — Opera „Don Juan" de Mozart. ★ TG.-MUREŞ. 5—5,30 în limba română. Cîntă taraful condus de Farcaş Ştefi din Reghin —■ Şeptelul, izvor de mari venituri. 5,30— 6 în limba maghiară: Cîntece şi jocuri populare — Specialiştii au cuvîntul. 14,30— 15 în limba maghiară: Programul corespondenţilor voluntari — Muzică dedicată ascultătorilor. 17—17,30 în limba română: Ştiri — Pe magistralele întrecerii socialiste. 17.30— 18.30 în limba maghiară: Știri — Muzică instrumentală — Jurnalul tineretului. PUBLICITATE COMERTULUI DE STAT $/ CELE ALE COOPERATIVELOR DE COM SUM VA STAU LA DISPOZITIE CLI Ucttvo&czt cte. ARTICOLE KNTW CADOURI =a=aa==sag" 'b FABRICA DE RADIATOARE ŞI CABLURI BRAŞOV Str. Cristianului nr. 1—3, telefon 4722. Produce şi livrează pe bază de repartiţie: — cabluri de tracţiune din oţel; — conductori electrici din aluminiu pentru reţele de înaltă tensiune; — radiatoare pentru auto, vehicule, tractoare, locomotive Diesel și motoare stabile. Urmaţi exemplul unităţilor din Luduş — raionul Luduş; Unirea— raionul Aiud; Căşei — raionul Dej; Bonţida — raionul Gherla şi Frata — raionul Turda (regiunea Cluj); Teiuş — raionul Alba din regiunea Hunedoara, care au obţinut mari venituri băneşti şi importante avantaje în natură, din cultura sfeclei de zahăr. Contractaţi cu încredere cultivarea sfeclei de zahăr pe suprafeţe cît mai mari, pregătite din timp şi fertilizate corespunzător. încheiaţi contracte de lungă durată. FABRICA DE ZAHĂR LUDUŞ tarte HE TÎRNâVEN/ produce şi livrează fără repartiţii următoarele produse: — dale Nevada (periodic şi colorate galben, verde şi albastru) — pavele Rotalith — ţigle din sticlă — oglinzi saline — oglinzi toaletă — geam glisant pentru mobilă Pe bază de repartiţii livrăm geamuri armate, incolore şi colorate în dimensiuni 70—100X100—300. Ornament incolor și colorat 50— 120X100—300.