Steaua Roşie, iunie 1966 (Anul 18, nr. 127-152)

1966-06-01 / nr. 127

Cu privire la accidentul de cale ferata pe linia Bucureşti—Galati In ziua de 31 mai a. c., la orele 16,15 a avut loc un grav accident de cale ferată. Trenul accelerat 703, plecînd din Bucureşti spre Galaţi, s-a ciocnit între km 8—9 cu trenul cursă locală 8.040 care circula dinspre Otopeni spre Bu­cureşti Triaj. In accident şi-au pier­dut viaţa 38 persoane, iar alţi 65 călători au fost răniţi. S­-au luat toate măsurile nece­sare pentru acordarea ajutorului de primă urgenţă şi îngrijirea ră­niţilor. La locul accidentului s-a depla­sat imediat tovarăşul Nicolae Ceauşescu, însoţit de tovarăşii : Florian Dănălache, Mihai Dalea, Ion Cosma, Voinea Marinescu, Cornel Onescu. Comitetul Central al Partidului Comunist Român şi Consiliul de Miniştri al Republicii Socialiste Ro­mânia au instituit o comisie pen­tru cercetarea cauzelor accidentu­lui, condusă de tov. Alexandru Drăchici,­­ membru al Comitetu­lui Executiv, al Prezidiului Perma­nent, secretar al Comitetului Cen­tral al Partidului Comunist Român. Pentru repetate cazuri de indis­ciplină care au avut loc în trans­portul feroviar, ministrul căilor fe­­rate, Dumitru Simulescu, a fost destituit din funcţie. In funcţia de ministru al căilor ferate a fost numit tovarăşul Flo­rian Dănălache — membru su­pleant al Comitetului Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Din partea Comitetului Central al Partidului Comunist Român şi a Consiliului de Miniştrii al Republicii Socialiste România Comitetul Central al Partidului Comunist Român şi Consiliul de Miniştri al Republicii Socialiste România exprimă condoleanţe familiilor celor ce şi-au pier­dut viaţa în tragicul accident de cale ferată care a avut loc în ziua de 31 mai a. c. pe linia Bucureşti —Galaţi. C­R­O­N­I­C­Ă Prin Decrete ale Consiliului de Stat al Republicii Socialiste Româ­nia, ministrul căilor ferate, Dumi­tru Simulescu, a fost destituit din funcţie. In funcţia de ministru al căilor ferate a fost numit Florian Dănă­lache. Pe şantierul Centralei electrice Luduş-lernut Pe şantierul de extindere a Cen­tralei termoelectrice Luduş—lernut lucrările de construcţie şi montaj — în vederea dării în exploatare a încă două grupuri de mare forţă, care vor ridica actuala putere insta­lată a centralei de la 500 la 800 de megawaţi, se desfăşoară , din plin.­ Astfel Andrei şi DtwijţţfifWeaspa trecut cu multe zile mai devreme la asamblarea ecranelor şi la suda­rea conductelor de înaltă presiune de la cazanul turbogeneratorul de 100 de megawaţi. Tot la acest o­­biectiv constructorii execută lucrări de betonare a turbinei. Intr-un ritm intens înaintează și lucrările de exe­cuție a celui de-al doilea grup de 200 de megawați din cadrul cen­­|fjy|eLij|ijg|£jmpia MjjresuJjii. ^Aici. se# p|t§g^pgntaiul j^ndijjgeltx de far, turbină, iar la cazan se fac pregătiri în vederea intrării lui în prima pro­bă hidraulică. O nouă hală de producţie dată în folosinţă De curînd a fost dată la întreprin­derea „Republica" din Reghin în folosinţă o nouă hală de producţie. Avînd o suprafaţă de 850 de metri pătraţi această hală este destinată secţiei de turnătorie, utilajele mo­derne din dotare permiţînd aplica­rea unei noi tehnologii de fabrica­ţie — turnarea fontei cu grafit no­dular. In prezent întreprinderea res­pectivă realizează o producţie du­blă de piese de precizie pentru fa­bricarea tractoarelor, autocamioane­lor, vagoanelor de călători si de marfă. A intrat de acum in obişnuinţa cooperativelor agricole ca recoltar­ea furajelor verzi să fie făcută cu mijloace mecanice. In fotografie , tractoristul Andrei Soos lucrind pe tarlalele C.A.P. din comuna Ch. Doja. (Urmare din pag. V unor cauze din afara întreprinde­rii, însă merită să fie scoase în evidenţă deoarece trebuie să stea în permanenţă în atenţia organe­lor în drept pentru justa lor re­zolvare. Aşa, de exemplu, Fabrica „Me­­talotehnica" din Tg.-Mureş la 30 aprilie a. c. nu şi-a realizat pro­ducţia marfă vîndută şi încasată cu 834.000 lei, datorită în prin­cipal faptului că beneficiarii pro­duselor respective (întreprinderea „Someşul" Cluj, Fabrica „8 Mar­tie" Piatra Neamţ etc.), împreună cu organele lor tutelare nu au asigurat fondurile de investiţii ne­cesare achiziţionării utilajelor res­pective şi datorită lipsei de finan­ţare, întreprinderea nu şi-a putut încasa contravaloarea produselor sale. Considerăm necesar ca în viitor întreprinderea, împreună cu forul tutelar, să asigure corelaţia necesară între producţia Fabricii „Metalotehnica" şi poziţiile planu­lui de investiţii al întreprinderilor beneficiare pentru ca livrările să se poată face în mod ritmic, asi­­gurîndu-se posibilitatea încasării contravalorii mărfurilor. Şi C.F.R. crează greutăţi Livrarea produselor este îngreu­nată uneori şi din cauza primirii neritmice a vagoanelor C.F.R., res­pectiv datorită primirii unui mare număr de vagoane în ultima parte a lunii de plan, ceea ce nu mai permite încasarea în aceeaşi lună a contravalorii mărfurilor. C-L­. Gălăuţaş, de pildă, la 26 februarie avea restanţă de primit 14 vagoa­ne, echivalent a 167 tone produse finite (uşi celulare). Aceasta, plus lipsa unor fru­te, a condus com­plexul la solicitarea unor credite bancare de peste un milion lei, marfa neputînd fi livrată. I.F. So­­vata în cursul lunii mai avea 21 de vagoane în restanţă, în care urma să livreze 340 m­l cherestea, ceea ce produce întîrzieri în li­vrarea şi încasarea cît mai repede a produselor. In domeniu! decontărilor, de a­­semenea, se ridică unele probleme care trebuie să stea în atenţia în­treprinderilor, pentru ca pe cît se poate plata mărfii să se facă în­tr-un termen cît mai aproape de livrare, respectiv primirea ei sau dacă se poate să coincidă cît mai perfect. In acest fel întreprinderea furnizoare îşi primeşte la timp pre­ţul mărfii în care ea a investit cheltuieli materiale şi băneşti pen­tru a-şi reîntregi mijloacele circu­lante, iar pe de altă parte bene­ficiarul din moment ce este în posesia mărfii s-o achite cît mai curînd posibil. Majoritatea întreprinderilor se încadrează în disciplina decontări­lor şi respectă dispoziţiile legale. Totuşi problema prezintă unele as­pecte care merită să fie subliniate în scopul luării unor noi măsuri care să accelereze decontările. (Urmare din pag. 1) a amoniacului, îngrăşămintelor cu azot şi fosfor, produselor sodice, maselor plastice şi altor produse de mare însemnătate pentru eco­nomia naţională. Este important şi în acest sector — ca şi în altele — să se acorde atenţia cuvenită respectării termenelor contractua­le şi calităţii utilajelor pentru a se evita întîrzieri în punerea în func­ţiune a unor obiective sau uzarea prematură a utilajelor executate, înzestrarea într-o măsură tot mai mare a sectorului minier cu numeroase tipuri de maşini şi uti­laje a permis mecanizarea unor importante lucrări în subteran. Ţi­­nînd seama de sarcinile sporite ce revin în cincinal acestei ramuri, se impune asimilarea în fabricaţie a unor noi tipuri de maşini şi uti­laje pentru extinderea mecanizării lucrărilor de susţinere în abataje, a operaţiilor de tăiere şi încărcare, mărirea capacităţii de transport în subteran, sporirea securităţii prin fabricarea de noi aparate antigri­­zutoase. A fost relevat faptul că în ulti­mii şase ani constructorii de ma­şini au trimis oamenilor muncii de pe ogoare peste 100 de tipuri de maşini agricole de risc, patru ti­puri de tractoare, peste 80.000 combine de cereale şi de recoltat porumb, semănători şi alte utilaje, dintre care multe la nivelul reali­zărilor tehnice pe plan mondial, îndeplinirea sarcinilor trasate de partid pentru dezvoltarea multi­laterală a agriculturii, lărgirea şi modernizarea continuă a bazei sa­le tehnico-materiale necesită di­versificarea producţiei de tractoa­re, sporirea producţiei şi a sorti­mentului de instalaţii şi utilaje, în­deosebi a celor pentru lucrările de hidroamelioraţii, o mai bună aprovizionare a unităţilor agricole cu piese de schimb. A fost subliniată, de asemenea, contribuţia întreprinderilor produ­cătoare de material rulant, de autovehicule şi nave la dotarea ramurii transportului. S-a arătat totodată, necesitatea luării u­­nor măsuri pentru asimilarea şi omologarea într-un timp mai scurt a noilor produse şi îndeosebi a acelora ale căror licenţe au fost cumpărate din străinătate, pentru îmbunătăţirea în continuare a ca­lităţii vagoanelor de călători şi marfă, producerea de noi tipuri de instalaţii de automatizare şi te­lecomunicaţii şi ridicarea perfor­manţelor celor existente. Referindu-se la problemele ex­portului de maşini, utilaje şi insta­laţii, o seamă de vorbitori au re­liefat progresele obţinute în acest domeniu şi au dezbătut metodele pentru menţinerea şi creşterea prestigiului produselor româneşti pe piaţa mondială. VASILE ABRU­­DAN, director general al Uzinei de vagoane din Arad, DUMITRU BUTUC, maistru la Fabrica de rul­menţi din Bîrlad, şi alţii s-au de­clarat de acord cu sublinierea fă­cută în raport privitor la faptul că stabilitatea şi sporirea volumu­lui produselor noastre pe pieţele externe depinde de ridicarea per­manentă a performanţelor tehnico­­economice a produselor, de adap­tarea operativă a producţiei la par­ticularităţile pieţei şi cerinţele be­neficiarilor externi. In legătură cu aceasta, ei au arătat importanţa unei mai strînse colaborări între Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini şi Ministerul Comerţului Exterior pentru stabilirea şi lan­sarea din timp a comenzilor pen­tru export, pentru prospectarea pieţelor externe, ca şi necesitatea organizării unor servicii de docu­mentaţie şi asistenţă tehnică ale întreprinderilor furnizoare în ţările unde se exportă produsele aces­tora. Problemele cercetării ştiinţifice, ale proiectării şi asimilării de noi maşini şi utilaje, în lumina măsu­rilor luate de conducerea partidu­lui şi statului pentru creşterea contribuţiei ştiinţei şi tehnicii în opera de desăvîrşire a construc­ţiei socialiste, au fost abordate de acad. REMUS RĂDUL­EŢ, vicepre­şedinte al Academiei Republicii So­cialiste România, prof. ing. CON­STANTIN DINCULESCU, preşedinte­le Consiliului Naţional al Ingineri­lor şi Tehnicienilor, dr. ing. ION ROMAN, directorul Institutului de cercetări tehnologice pentru con­strucţia de maşini. ALEXANDRU F­EINRICH, director tehnic al Uzine­lor . Electroputere Craiova, ing. ION BARBU de la Institutul de cercetări şi proiectări electrotehnice şi de alţi vorbitori. Evocînd creaţiile unor iscusiţi meşteri, contribuţia unor personali­tăţi ilustre ale ştiinţei şi tehnicii ro­mâneşti, vorbitorii au arătat că aces­tea sînt mărturii ale posibilităţilor creatoare ale poporului nostru, că­rora li se deschid largi posibilităţi de valorificare în condiţiile indus­trializării ţării Cei peste 15.000 de lucrători din laboratoarele şi institu­tele de cercetări din ramura con­strucţiilor de maşini constituie un valoros fond de cadre, care şi-a do­vedit posibilităţile creatoare prin realizări de seamă reflectate atît în nivelul tehnic şi performanţele funcţionale ale produselor, cît şi în metodele de fabricaţie aplicate. In legătură cu cercetările din u­­nităţile secţiei de ştiinţe tehnice a Academiei s-a arătat că, printr-o co­laborare strînsă cu unităţile de cer­cetare departamentale, trebuie a­­cordată o atenţie sporită finalizării şi aplicării în producţie a rezultate­lor cercetărilor. Colaborarea dintre cercetători, proiectanţi şi conduc­tori va trebui să se materializeze în abordarea şi rezolvarea operativă a unor probleme majore de interes acut pentru economia naţională. Un aport de mare însemnătate în acest sens îl va constitui înfăptuirea pro­punerilor făcute în consfătuire, pri­vind înfiinţarea unor institute de cercetări şi proiectări specializate în cîteva grupe de produse complexe: autovehicule şi tractoare, utilaj chi­mic, cazane şi agregate de ardere etc., dotate cu ateliere de prototi­puri şi laboratoare de încercări. (Chiar şi în cazurile cînd, pentru a se cîştiga timp, se achiziţionează li­cenţe, este necesar să se dezvolte activitatea de cercetare proprie. A fost relevat exemplul pozitiv al co­lectivului Uzinei „Electroputere" ca­re a adus importante îmbunătăţiri locomotivei Diesel electrice de 2.100 C.P., ridicînd performanţele sale tehnico-funcţionale şi siguran­ţa în exploatare. Totodată a fost criticat faptul că asimilarea fabrica­ţiei unor produse pentru care s-au achiziţionat licenţe, ca de pildă frî­­nele „Knorr" (la Uzinele „23 Au­gust"), s-au manifestat întîrzieri ca­re produc cheltuieli nejustificate de devize. Pe baza experienţei de pînă acum, vorbitorii au făcut propuneri privind scurtarea ciclurilor de asi­milare, întocmirea pentru fiecare obiectiv în parte a unor grafice de­tailate de programare a pregătirii tehnice, precizarea atribuţiilor şi stimularea materială a uzinelor în stabilirea şi îndeplinirea sarcinilor de asimilare a produselor noi. Rele­­vîndu-se progresele în dezvoltarea activităţii de concepţie constructivă şi tehnologică din uzine, s-a arătat necesitatea orientării spre această muncă a celor mai bune cadre de specialişti, a îmbunătăţirii organiza­torice a întregii activităţii de pregă­tire tehnică în vederea asimilării produselor noi. Vorbitorii au accen­tuat, de asemenea, importanţa deo­sebită a îmbogăţirii documentării tehnice a cercetătorilor, proiectanţi­lor, inginerilor şi tehnicienilor din sectoarele de concepţie ale uzinelor cu tot ce apare nou în ştiinţa şi tehnica mondială, propunîndu-se înmulţirea acţiunilor iniţiate în a­­cest scop de către Consiliul Naţio­nal al Inginerilor şi Tehnicienilor. ŞTEFAN BĂLAN, ministrul învă­­ţămîntului, ing. ILIE ŞERBĂNUŢ, directorul grupului şcolar „Unirea" din Bucureşti, şi alţii au abordat pro­blema asigurării cadrelor necesare industriei construcţiilor de maşini. Ei au arătat că fondurile alocate în cin­cinal şcolilor aparţinînd M.I.C.M. vor fi de peste opt ori mai mari decît în anii sesenatului, că fiecare leu trebuie gospodărit cu cea mai mare chibzuinţă şi în acelaşi timp, trebu­ie valorificate în mai mare măsură posibilităţile locale de dotare a şco­lilor cu material didactic prin con­tribuţia întreprinderilor. Au fost fă­cute propuneri privind organizarea şi îndrumarea mai competentă a practicii în producţie a elevilor, îm­bunătăţirea programelor în strînsă corelaţie cu cerinţele actuale ale producţiei din diferite sectoare. Re­­luînd ideea formulată în raportul prezentat la consfătuire, vorbitorii au subliniat că în unele între­prinderi, inginerii trebuie fo­losiţi mai raţional, repartizaţi în locurile cheie, orientaţi spre proble­mele esenţiale ale organizării ştiin­ţifice a producţiei asigurînd stabili­tatea lor şi degrevîndu-i de diferite sarcini administrative. Realizarea la timp şi în condiţii de eficienţă sporită a programu­lui de investiţii a stat în atenţia multor vorbitori, printre care DU­MITRU FUIOREA, directorul Şan­tierelor navale Constanţa, ION FĂTĂCEANU, directorul Institu­tului de proiectări pentru con­strucţii de maşini, şi ing. CON­STANTIN NICU, directorul general al Uzinei „Progresul" — Brăila. Ei au analizat sarcinile ce le revin, ca beneficiari, pentru scurtarea timpului de execuţie şi pentru re­ducerea costului lucrărilor şi au arătat modul în care noile capa­cităţi de producţie, înaltul nivel tehnic la care sînt realizate vor influenţa calitatea şi performanţele tehnice al° produselor. Ip vor spo­­ri gradul de competitivitate pe pie­ţele externe. A fost subliniată ne­cesitatea unei colaborări strînse între beneficiari şi proiectanţi, în alegerea celor mai bune soluţii şi realizarea practică a acestora la un înalt nivel calitativ. S-a subliniat că buna ca­litate a proiectelor depinde, de multe ori, de operativita­tea cu care sînt informaţi proiec­tanţii despre materialele şi utila­jele care se produc în ţară. S-a relevat, de asemenea, că una din sursele principale de ridicare a eficacităţii investiţiilor este urmă­rirea atentă a realizării, în timpul cel mai scurt, a parametrilor pro­iectaţi pentru noile obiective in­trate în funcţiune. Pentru aceasta s-a propus ca la fiecare obiectiv important să fie stabilit un colec­tiv permanent, format din proiec­tant, constructor, beneficiar, care să răspundă pînă la atingerea pa­rametrilor proiectaţi. Ing. EMIL ONIGA, directorul ge­neral al Uzinelor „Tractorul" — Braşov, ION CONSTANTIN, mun­citor la Uzinele „Griviţa Ro­şie", ing. NIŢĂ CONSTANTIN, vi­cepreşedinte al Comitetului pen­tru Protecţia Muncii, şi alţi vor­bitori s-au referit la realizările obţinute şi preocupările de vii­tor în organizarea ştiinţifică a producţiei, în creşterea, pe această cale, a eficienţei economice a acti­vităţii întreprinderilor respective. Au fost relevate, printre altele, succesele unor colective, ca cele de la Uzinele mecanice şi Uzina „Electromotor" din Timişoara, în ridicarea indicilor de folosire a maşinilor şi utilajelor, experienţa Uzinei „înfrăţirea" — Oradea în organizarea de fluxuri tehnologice închise, simplificarea planificării şi urmărirea operativă a producţiei, metodele folosite într-o serie de unităţi pentru asigurarea asistenţei tehnice la locul de muncă, aprovi­zionarea ritmică tehnico-materială, folosirea din plin a timpului de lu­cru etc. Vorbitorii au arătat, tot­odată, unele lipsuri şi greutăţi ce mai persistă în activitatea de orga­nizare a producţiei, în aprovizio­narea tehnico-materială şi au fă­cut propuneri pentru înlăturarea a­­cestora. In legătură cu folosirea raţională a capacităţii maşinilor şi utilajelor, s-a arătat că trebuie re­dus timpul de imobilizare a aces­tora pentru reparaţii, programa­rea lor în trei schimburi de lucru. Ministerul ar trebui să studieze soluţii de redistribuire a utilajelor care stau nefolosite în unele în­treprinderi. Vorbitorii s-au decla­rat de acord cu analiza făcută în raport problemelor stabilirii unor norme mai stimulatoare, cu o te­meinică fundamentare ştiinţifică, asigurării la timp a documentaţiei tehnologice, îndrumării tehnice competente la fiecare loc de mun­că. A fost apreciată propunerea de a se preciza mai bine sarcinile serviciilor de organizare a produc­ţiei din întreprinderi, încît ele să aibă o, strînsă şi permanentă le­gătură cu toate compartimentele întreprinderii. A fost arătată, de asemenea, necesitatea ca organizaţiile de cer­cetări şi proiectări, serviciile de concepţie din uzine şi consiliile tehnico-ştiinţifice ale ministerului de resort, toţi cei care organizea­ză şi conduc procesele de muncă, să întreprindă, în continuare, mă­suri pentru respectarea normelor de protecţia muncii, să se mani­feste mai multă grijă pentru res­pectarea timpului legal de lucru. O serie de vorbitori s-au refe­rit la cooperarea dintre întreprin­deri. Printre aceştia, ing. ŞTEFAN CONSTANTINESCU, adjunct al mi­nistrului industriei metalurgice, a vorbit despre preocupările între­prinderilor siderurgice de a pune la dispoziţia constructorilor de ma­şini, la termenele stabilite şi con­form contractelor, un sortiment mai larg de produse, de a îmbu­nătăţi necontenit calitatea acesto­ra. A fost făcută propunerea ca ministerele să sincronizeze dez­voltarea capacităţilor de producţie a uzinelor coordonatoare şi furni­zoare. Mai mulţi vorbitori, printre ca­re ION PURCĂREA, contabil şef la Uzinele de tractoare din Bra­şov, s-au ocupat de problema descoperirii şi valorificării unor noi rezerve interne, în scopul sporirii productivităţii muncii, reducerii preţului de cost şi realizării de beneficii peste plan. Ei au sub­liniat că în această privinţă au o mare importanţă ridicarea califi­cării şi specializarea personalului, folosirea de norme de consum stimulatoare, aprovizionarea cu materiale într-o corelaţie mai strîn­să cu nevoile producţiei. Au fost amintite totodată, deficienţele ca­re există în activitatea economico­­financiară desfăşurată în întreprin­deri şi s-au făcut propuneri pen­tru îmbunătăţirea continuă a efi­cienţei economice a producţiei. S-a relevat, printre altele, necesi­tatea utilizării mai raţionale a fon­durilor alocate, a înlăturării unor cauze care duc la sporirea pre­ţului de cost, la nerealizarea pla­nului de beneficii: transporturi cu mijloace costisitoare, aprovizionări peste necesarul curent, modificări dese în planul de producţie etc. In legătură cu faptul că un ele­ment important al preţului de cost îl reprezintă metalul, s-a arătat că în uzinele constructoare de ma­şini s-ar putea economisi mari cantităţi de metal printr-o preocu­pare mai mare pentru livrarea laminatelor la toleranţe minime şi la lungimi fixe. Abordînd problema îmbunătăţi­rii stilului şi metodelor de muncă, MIHAI DUMITRAŞCU, inginer-şef la Uzina „Unic" din Satu Mare, CONSTANTIN ANGHEL, secreta­rul comitetului de partid de la Uzina nr. 2 din Braşov, ing. RO­­VIN BUSTAN, director general al Uzinei „Vulcan" din Bucureşti, şi alţii au subliniat necesitatea adap­tării necontenite a metodelor de conducere a întreprinderilor la schimbările intervenite în tehni­că, în procesul de producţie. Pen­tru aceasta va trebui să se mani­feste o mai mare operativitate în popularizarea şi generalizarea ex­perienţei înaintate, folosind mai larg, una din metodele de mare eficienţă — organizarea periodică a schimburilor de experienţă. Competenţa cu care cadrele teh­nice din întreprinderi au ştiut să rezolve cu succes multe din pro­blemele complexe ale asimilării unor produse noi — au spus vor­bitorii — justifică propunerea fă­cută în cadrul dezbaterilor de a se analiza posibilitatea ca moderni­zarea produselor curente, lărgi­rea gamelor de produse curent fa­bricate, asimilarea unor produse de mai mică complexitate să fie coordonate la nivelul uzinelor. In acest fel activitatea organelor a­­paratului central, a direcţiilor gene­rale şi serviciilor din minister ar putea fi mai mult axată pe proble­mele mai de ansamblu şi de per­spectivă ale muncii de conducere şi îndrumare a uzinelor. S-a scos în evidenţă că practica analizelor făcute în minister urmate numai de întocmirea unor planuri de măsuri nu e suficientă şi că e ab­solut necesară urmărirea modului de realizare a acestora. Rezumînd activitatea de îndrumare doar la forma dispeceratului zilnic pentru rezolvarea unor sarcini curente în relaţiile dintre ministere şi uzine au apărut forme greoaie, care au dus la irosire de muncă, la un volum mare de corespondente şi un număr exagerat de deplasări de la uzine spre minister şi in­vers. In acelaşi timp, unele între­prinderi au fost vizitate rar de cadrele de conducere şi specialiştii din direcţiile generale. Ei au arătat că este necesar să crească răspun­derea ministerului pentru îndru­marea întreprinderilor, să fie folo­sită în mai mare măsură practica sprijinirii acestora prin deplasări ale specialiştilor cu sarcini con­crete. Referindu-se la sarcinile trasate de Congresul al IX-lea al parti­dului, privind creşterea continuă a rolului şi competenţei organelor şi organizaţiilor de partid în con­ducerea economiei, tovarăşii VIO­REL METEA, prim-secretar al Co­mitetului orăşenesc Braşov al P.C.R. ,şi ing. TRANDAFIR­ COCIRLA11 se­cretar al Comitetului regional Ba­­­nat al P.C.R., şi alţi vorbitori au înfăţişat consfătuirii experienţa u­­nor organe de partid în acest do­meniu. Organizarea de consfătuiri şi analize periodice pentru dezba­terea unor probleme economice, constituirea de colective de acti­vişti de partid şi specialişti, care au studiat diferite aspecte ale pro­ducţiei, sprijinind conducerile în­treprinderilor în aplicarea unor mă­suri tehnico-organizatorice în ve­derea realizării şi depăşirii sarci­nilor de plan, precum­­şi folosirea altor metode au contribuit la îm­bunătăţirea activităţii economice în numeroase întreprinderi, la mobili­zarea colectivelor pentru mai bu­na organizare a producţiei şi a muncii, la înlăturarea deficienţe­lor existente în unele sectoare. Vorbitorii au arătat că uneori ministerul a lăsat problema orga­nizării ştiinţifice a producţiei pe seama organelor şi organizaţiilor de partid. Amintind o serie de probleme a căror rezol­vare întră în atribuţiile directe ale ministerului şi conducerilor de întreprinderi, vorbitorii au subli­niat că şi pe viitor organizaţiile de partid vor desfăşura o largă activitate de mobilizare a oameni­lor muncii pentru descoperirea şi valorificarea rezervelor interne ale întreprinderilor în vederea creş­terii eficienţei economice a în­tregii activităţi productive, ridi­­cîndu-şi continuu rolul şi compe­tenţa în conducerea economiei. STEAUA ROȘIE Indisciplină în depunerea documentelor In primul rînd se ridică proble­ma unei indiscipline a cărei justi­ficare este greu de înţeles, şi anu­me întîrzierea depunerii la bancă a documentelor pentru încasarea mărfurilor livrate. I.F. Topliţa, de exemplu, a de­pus la 4 aprilie a. c. 36 facturi în valoare de 386.611 lei pentru măr­furi livrate în luna martie, deci cu întîrzieri pe care le considerăm nejustificate. De asemenea, între­prinderea de morărit Tg.-Mureș, pentru livrările din zilele de 24— 26 ianuarie a. c. în valoare de 180.500 lei, a depus taloanele fac­turii la bancă cu 2—3 zile întîr­­ziere. I R.A. Tg.-Mureş a depus cu 18 zile întîrziere talonul-factură pentru livrarea din 4 aprilie a. c. Pentru accelerarea decontărilor, din iniţiativa şi la insistenţele or­ganelor bancare, s-a extins tot mai mult forma de plăţi planificate în­tre I.C.­ L. şi C.A.P., C.I.L. şi Gostat, O.C.L. Alimentara şi între­prinderea de panificaţie şi altele. Există însă situaţii care din punct de vedere al decontărilor, actualele forme sînt susceptibile de îmbunătăţiri, în care sens suge­răm şi unele propuneri. In prezent între unităţile industriei alimen­tare (I.R.I.C., Vinalcool etc.), care au subunităţi la raioane, marfa a­­cestora se livrează la I.C.R.A. raio­nală, care la rîndul lor o desfac prin comerţ la populaţie. Docu­mentele de livrare se depun la filiala raională a băncii, care le trimite la Tg.-Mureş spre a se face decontarea la nivel regional. Deci marfa este de mult consu­mată şi contravaloarea ei încasată de către comerţ de la populaţie, pînă cînd documentele îşi fac cir­cuitul poştal ca să se poată a­­chita. Problema s ar rezolva mult mai operativ dacă I.R.I.C. şi Vinalcool ar acorda autono­mie gestionării subunităţilor ra­ionale, iar subunităţile I.C.R.A. să fie autorizate să facă plăţi din subconturile speciale de împrumut, deoarece în acest fel circuitul mărfii şi al documente­lor s-ar suprapune şi furnizorul şi-ar încasa la timp contravaloarea livărilor făcute pe plan raional. De asemenea, dacă I.R.I.C. ar achita, folosind dispoziţie de pla­tă, livrările de animale făcute de către G.A.S. din alte localităţi în 24 de ore de la recepţionarea lor şi nu prin factura talon aşa cum se practică în prezent, decontările s-ar accelera cu cel puţin 2—3 zile, ceea ce ar permite gostaturi­lor să-şi încaseze mai devreme preţul animalelor vîndute la I.R.I.C. Prin cele de mai sus, s-a urmă­rit să se scoată în evidenţă cîteva din aspectele prin care se poate asigura o accelerare a procesului de producţie, desfacere şi deconta­re a produselor, pentru asigurarea realizării producţiei marfă vîndută şi încasată, indicator de mare im­portanţă pentru economia naţio­nală, pentru că prin el se oglin­deşte întreg procesul de rurărita­-­­ţie, relaţiile economice dintre în­treprinderi, realizarea valorii măr­fii, utilitatea ei socială, deci asigu­rarea valorii ei de întrebuinţare şi în final îndeplinirea ritmică a obliga­ţiilor faţă de buget. . 3

Next