Steaua Roşie, septembrie 1966 (Anul 18, nr. 205-230)

1966-09-21 / nr. 222

2 CĂUTAM O ŞCOALĂ... » ... Căutam o şcoală, dar nu una anume, pentru că sărbătoa­rea era pentru toate. Mergeam la întîmplare pe străzi cu Casele şi curţile inun­date de flori şi miasmele toam­nei. Anotimpul împlinirilor... Mă credeam şcolăriţă pentru că străzile au fost luate cu asalt de şcolari de toate vîrstele; co­vor de flori, de cravate şi funde roşii. Inima-mi bătea cu putere de emoţie că dintr-o clipă într­­alta îmi va apărea în cale şcoala. Care şcoală? Şcoala mea de­­atunci?!... Nu m-am putut lăsa pradă amintirilor de acum 30 de ani... — Merg la şcoală, mi-a strigat dintr-o fereastră o fetiţă blondă, cu privirea albastră, inteligentă şi veselă. Privirea vioaie şi spusele cu preocupare prematură le-au sur­prins şi mi-au impus confrunta­rea unor preocupări similare. Prin mine o generaţie trecută îşi amintea de un început de şcoală trist şi sărac, prin fetița blondă din fereastră vorbea cea mai tî­­nără generație care pornea pe un drum splendid. Pe lîngă mine trecu o pionie­ră. Pe trotuarul dimpotrivă, un grup. Vecina mea se adresă grupului.­­ — A plecat Otilia? — Da. îți doresc succes în muncă. — La învățătură! strigă o altă voce corectoare din grup. — E acelaşi lucru, se încheie dialogul. Aşadar, învăţătură egal muncă. ... Viitorii metalurgişti sau sculptori, învăţători sau forestieri, oţelari sau pictori, mineri sau cîntăreţi, agronomi sau medici, toţi şcolarii din clasa I a şcolii nr. 6 din Cernuţeni îşi vor aminti că la baza meseriei lor stă învă­ţătura — prima muncă din viaţa lor, această nesecată comoară de valori, la care astăzi sînt che­maţi toţi copiii de vîrstă şcolară să soarbă cu nesaţ. Cele mai frumoase daruri — Ar fi nedrept, ar fi de ne­iertat ca înainte de toate copiii noştri să nu înveţe bine, ne-au mărturisit Livia Istrati şi Livia Nedelea, mame, prima a doi băieţi şcolari, a doua a două fete eleve. — Au totul. Nimic nu le lip­seşte. O şcoală de o mare ele­ganţă şi foarte bine înzestrată. Totul e atît de frumos, cărţile le-au primit gra­tuit spre uşurarea bugetului familial, cadrele didactice muncesc cu răs­pundere, încît ţi-e greu să crezi că se mai iau şi note mici. De aceea vrem să spunem tuturor copiilor ca şi alor noştri că darul acesta de nepreţuit pe care îl primesc copiii în fiecare an, nu poate fi răsplătit de­cit cu o învăţă­tură exemplară, numai cu note de zece şi cu nici o singură oră ab­sentată de la şcoală. Sîntem alături de toţi părinţii cînd spunem a­­ceste lucruri. NOTE Li­gnur DIN HLIfl... Geamurile îi sunt împodobite cu solniţe întregi şi pe jumăta­te, cu şi fără sare, cu scrumiere cu şi fără ţigări, cu farfurii întregi şi jumătate. Cîţiva pă­ianjeni şi-au întins pînzele transparente pe faţa sticlei mate. Cu greu ochiul omului reuşeşte să distingă prin geam ce există în interiorul localu­lui aşezat în mijlocul unei ho­re de brazi, care ziua îl ţin în umbră, iar noapte îl „protejea­ză" de răcoarea toamnei. La pri­ma vedere ai impresia că priveşti într-o magazie în care au fost aruncate din fugă mese şi fete pentru ele, oale şi farfurii, lin­guriţe, linguri şi linguroaie, şor­turi şi bonete. Intr-un colţ, pe un podium, mai multe scaune se împung reciproc cu picioarele. In spatele acestui local din mijlocul naturii, cîteva cioturi de lemn chinuite cîndva de ascuţişul unui topor au început să se înnegrească din cauza in­temperiilor. Alături de ele, două grătare mari, împodobite cu flori din rugină, aşteaptă, umplute pe jumătate cu cărbuni, să pri­mească cîteva felii de carne proaspătă, din care să savureze niţică unsoare. Alături de grătare o grămadă de sticle. Cele ce stau cu gura spre cer au înghiţit din apa ploilor pînă cînd şi-au umplut pîntecul pînă la refuz; alte surori ale lor au fost lovite fără milă, şi acum, fireşte, vor ieşi din circulaţie. Localul descris mai sus, şi nu în întregime, are scris pe faţada lui: Restaurantul „Bradul", cu alte cuvinte numele staţiunii din apropierea oraşului Topliţa. In staţiune mai întîlneşti vizitatori care în zile cu soare fac baie în bazinul cu apă termală, noaptea se odihnesc în vile cochete şi curate. Ce contrast între aspec­tul plăcut al staţiunii şi restau­rantul care îi poartă numele! De cîteva săptămîni el a ră­mas „orfan". Şi în ce condiţii? Stăpînu­­lui l-au dat uitării. Tu­riştii şi vizitatorii care poposesc şi se recrează ore în şir în fru­moasa staţiune, nu ştiu dacă restaurantul va rămîne atît de „îngrijit" pînă în vara viitoare cînd urmează să-şi deschidă din nou uşile. ... Şi la cel din Tîrgu-Mureş — Rămînem? — Nu, prietenă dragă! Nu vezi ce rînd? — Păi aşa a fost şi ieri şi alaltăieri... — Să fie. Plecăm la altă can­tină sau restaurant. Fiindcă aici pînă ajungi să mănînci îţi trece pofta... Aceste dialoguri le auzi aproa­pe zilnic şi la diverse ore la in­trarea în restaurantul-cantină „Bradul" din Tîrgu-Mureş, re­staurant cu autoservire. Intr-ade­văr te „autoserveşti" cu felul de mîncare care îţi convine. Şi sînt multe. Insă, pînă ajungi la casă şi la masă se întîmplă uneori să ţi se răcească mîncarea şi, mai ales, dacă o iei nu prea călduţă din vitrina bufetului. Drumul cu tava de bucate e anevoios pînă la casieriţă, care, cu maşina, îţi marchează costul porţiei de mîn­care. Apoi mai aştepţi pînă cînd un salariat al restaurantului „reuşeşte" să vină să-ţi golească masa de farfuriile şi tacîmurie în care şi cu care au mîncat alţi clienţi. Iniţial, la acest local cu „auto­servire" s-au fixat două casierii, cu două maşini de calculat şi marcat preţurile, dar se foloseşte numai una. Probabil că una din­tre maşini „înregistrează" lungi­mea rîndului de oameni care aş­teaptă minute în şir, timpul pe care îl pierd cît se „autoser­vesc", mişcările lente şi lipsa de solicitudine a personalului (care uneori poartă halate „apretate" cu bulion şi gulaş vînătoresc) Stop! De aici încolo „au cu­­vîntul" responsabilii celor două restaurante ce poartă aceeaşi firmă: "„Bradul". C. CROITORU Să fim la Înălţimea înfăptuirilor socialismului Zilele însorite şi pline de bu­curia şi farmecul vacanţei au tre­cut în traista amintirilor şi iată­­ne ajunşi în faţa foii calendaru­lui cu data „15 septembrie" — o sărbătoare a şcolii româneşti, ne spune tovarăşa prof. emeriţă Dorina Zamfir, directoarea Li­ceului nr. 1 din Reghin. Nerăbdători au aşteptat copiii patriei noastre dragi clipa reve­derii şcolii, a părinţilor lor spiri­tuali — profesorii, iată-i pe şco­lari aşezaţi în bănci privind cu nesaţ darul lor de început de an­­— cărţile ce le vor deschide noi orizonturi, îi vor înarma cu noi cunoştinţe. Anul şcolar 1956—1967 este al doilea an de cînd elevii de curs mediu primesc cărţi gratuit; es­te primul an al cincinalului de­ după Congresul al IX-lea al P.C.R. — cînd întregul popor, în entuziasm unanim, realizea­ză sub conducerea partidului dezvoltarea bazei tehnico-ma­­teriale a socialismului. In acest ansamblu de măsuri dezvolta­rea şi perfecţionarea învăţămîn­­tului de cultură generală este o sarcină de prim ordin. Gratuitatea manualelor şcola­re care înseamnă pentru părinţi un avantaj material deosebit de valoros este o manifestare de necontestat a grijii permanente a partidului faţă de cultura oa­menilor, grijă ce caracterizează întreaga activitate a partidului. Un mare număr de elevi ai şcolii noastre au vizitat, prin excursiile organizate de şcoală, colţuri pitoreşti ale patriei, mo­numente ale naturii, vestigii ale trecutului nostru istoric, obiec­tive industriale, case memoria­le, s-au instruit şi au văzut cu ochii lor ţara în plin avînt al desăvîrşirii construcţiei socia­liste. Şi-acum s-au întors într-o şcoală nouă, luminoasă şi caldă de sufletele părinteşti ale pro­fesorilor. Au fost făcute unele înzestrări şi îmbunătăţiri cu scopul de a crea condiţiile ce­le mai necesare unui înalt ni­vel ştiinţific de predare. Labora­toarele au fost adecvate şi îm­bogăţite. Dispunem de aparate şi obiecte menite să determine o înţelegere cît mai profundă a ştiinţelor. Cadrele didactice satisfac ne­cesarul şcolii şi se vor achita cu simţ de răspundere de sarci­na nobilă ce o au de a instrui şi educa tineretul. Astăzi oraşul Reghin a deve­nit un important centru şcolar al regiunii. înainte de 1944 nu a existat nici un liceu aici. As­tăzi în oraşul nostru funcţio­nează două licee în care învaţă aproape 1.200 de elevi, 8 şcoli generale, 1 şcoală profesională S.M.T. Pe lîngă Liceul nr. 1 funcţionează şi o secţie serală în care învaţă aproape 400 elevi — oameni direct din cîmpul muncii, care se străduiesc şi reuşesc să studieze materia pre­dată pentru a-şi forma o temei­nică cultură gnerală necesară­­ fiecărui om care munceşte în această ţară. Generaţiei acesteia, către ca­re ne îndreptăm cu mari spe­ranţe toată grija noastră de pă­rinţi şi dascăli, îi dorim la acest nou început de an şcolar să ne îndreptăţească aşteptările şi să răsplătească condiţiile ce-i sunt create prin învăţătură temeini­că, sîrguincioasă. OLGA APOSTOL Kt' /STEAUA R­O $ I fr Luna sfesnicie este la fel de lună­­ pentru cura marină.., ... ca oricare dintre lunile de vară" — ne-a declarat, recent, dr. Elena Berlescu, director ad­junct ştiinţific al Institutului de balneologie şi fizioterapie. — Dar soarele, am replicat noi, încălzeşte totuşi mai slab! — In această lună, intensita­tea radiaţiei calorice inf­raroşii înregistrează, într-adevăr, o scă­dere, durata de strălucire a soa­relui fiind de circa 8 ore şi ju­mătate pe zi. Dar, pentru oa­menii obosiţi, pentru cei care prezintă un oarecare grad de nevroză, pentru bătrîni şi pen­tru copii, această insolaţie mai slabă prezintă un real avantaj. Uşor suportabilă, plaja poate fi prelungită pe parcursul mai multor ore decît în lunile de vară. In luna septembrie, cura marină solicită, de altfel, un mai mic efort din partea siste­mului vascular. — Se înţelege că ne vom bronza mai puţin ? — Dimpotrivă ! Datorită scurtării lungimii de unde, ul­travioletele — cele cărora le datorăm bronzul frumos al pie­lii — devin mai penetrante şi, în acelaşi timp, mai active din punct de vedere terapeutic. Tot în această lună se con­semnează, ca urmare a frecven­ţei şi intensităţii spargerii va­lurilor, şi o creştere a cantităţii de aerosoli. Este un alt avantaj de care beneficiază cei ce-şi fac acum cura pe litoral, aerosolii avînd — după cum se ştie — nu numai o acţiune generală sedativă, dar şi o mare efica­citate în tratarea diferitelor boli printre care : rinitele, rinofarin­­gitele şi bronşitele. — Ce ne puteţi spune des­pre temperatura apei şi despre stabilitatea timpului ? — Mediile anuale, stabilite pe baza unor observaţii care au început în urmă cu circa 70 de ani, atestă că apa este mai cal­dă în luna septembrie decît în lunile iulie şi august, căldura a­­cumulată de mare în timpul verii, fiind radiată de aceasta, în atmosferă, în cursul toamnei. In luna septembrie a anului trecut, de pildă, temperatura a­­pei a oscilat între 20—24 de grade, în timp ce în iulie şi august ea coborîse şi pînă la 12 grade. Aceleaşi studii multianuale e­­videnţiază în avantajul lunii sep­tembrie şi o mai mare stabilita­te a timpului. In condiţiile unei temperaturi medii de 18—25 de grade, luna septembrie a a­­nului trecut a înregistrat doar două zile ploioase, în timp ce iulie oferise surpriza a două săptămîni cu precipitaţii abun­dente. După cum comunică progno­zele meteorologice, nici actua­lul septembrie nu va înşela aş­teptările celor ce şi-au ales a­­ceastă perioadă pentru cura ma­rină . ★ Pe lîngă dărnicia razelor sola­re şi a brizei din luna septem­brie, Agenţia O.N.T. „Carpaţi" Constanţa organizează pentru cei care îşi petrec concediul de odihnă pe litoral, interesante excursii în cele mai importante şi pitoreşti locuri ale Dobrogei. Cine poate rezista să nu va­dă Delta Dunării, unde timp de două zile turiştii admiră fru­museţile acestui colţ de natu­ră, descrise cu atîta măiestrie de Mihail Sadoveanu ? De neui­tat rămîn excursiile în vechile aşezări Histria, Adamclisi, Capi­­dava, Insula Ovidiu. Popasul la Ostrov se încheie cu o delicioa­să masă pescărească, iar cel de la Murfatlar cu degustarea ce­lor mai renumite vinuri din ţa­ră, care ne-au adus multe me­dalii de aur la concursurile in­ternaţionale. Incîntaţi de frumu­seţile locurilor rămîn şi cei ca­re fac turul litoralului ziua sau noaptea, o plimbare pe mare cu hidrobuzul, zboruri de agre­ment cu avionul, excursii la cherhanaua de la Jurilovca şi cetatea Heraclea, cu vaporaşul pe Siutghiol şi Techirghiol, la Varna etc. Cu amintiri plăcute şi învăţăminte preţioase se în­torc şi cei care fac turul ora­şului Constanţa şi vizitează Mu­zeul arheologic, care te poartă prin exponatele sale, în urmă cu mii de ani, făcîndu-te să în­ţelegi civilizaţia acelor timpuri. Am amintit doar cîteva locuri din Dobrogea, care completea­ză cu mult succes un concediu pe litoral. La cinematograful „Progresuli( „Jurnalul unei femei în alb" Ar fi să judecăm simplist dacă am considera că „jurnalul unei femei în alb" pune pur şi simplu problema avorturilor. E adevărat că povestea tinerei fe­mei care moare în urma unui avort provocat ocupă un spaţiu amplu în filmul lui Claude Autant-Lara, dar regizorul dez­bate de fapt probleme mult mai ample şi de o rezonanţă mult mai profundă. Şi nu e vor­­ ba numai de cea a ma­ ternităţii — ea însăşi mult mai complexă decît discu­tarea dreptului femeii de a nu aduce pe lume un copil ne­dorit — dar şi de problema realizării femeii pe planul vieţii sociale, de cea a drepturilor şi libertăţilor ei, de egalitatea din­tre bărbat şi femeie etc. Şi toa­te, bineînţeles, în condiţiile spe­cifice ale societăţii capitaliste, condiţii triste, de multe ori tra­gice, pe care filmul nu se sfieşte să le sublinieze cu pute­re. Maternitatea — se afirmă în film — e lucrul cel mai minu­nat din lume, e menirea cea mai nobilă a femeii, dar cum îşi poate permite să nască o femeie care trăieşte în condiţiile jalnice ale exploatării capita­liste, şi nu-i poate oferi viitoru­lui copil nici cele mai elemen­tare condiţii de viaţă normală? Medicul ginecolog are datoria de onoare de a încuraja mater­nitatea, dar ce să facă acest medic cînd ştie că viitoarea mamă, care de fapt îşi doreşte din tot sufletul un copil, are motive întemeiate să nu vrea să-l aducă pe lume? Cînd acest medic e femeie, înţelege şi mai bine zbuciumul pacientei sale, dar cum s-o ajute cînd se lo­veşte ca de un zid de legi şi prejudecăţi nedrepte, cînd e singură şi neajutorată într-o luptă disperată cu un întreg sis­tem social şi cînd e ea însăşi privită de sus, cu condescendenţă şi zîmbete ironice, pentru sim­plul motiv că e ... femeie. Jurnalul doctoriţei Claude nu rămîne astfel un simplu înregis­trator al unor evenimente le­gate de viaţa profesională a eroinei, ci devine un instrument de analiză şi judecată a socie­tăţii, punctul de vedere al unei femei inteligente şi sensibile, cu un puternic sentiment de responsabilitate civică, faţă de multe aspecte esenţiale ale vie­ţii din jurul ei. Regizorul Autant-Lara îşi stă­­pîneşte la perfecţie meseria şi a realizat un film foarte bun, dar marea reuşită aparţine to­tuşi interpretei principale, Ma­rie José-Nat, care a intrat — cu acest rol — în rândul celor mai valoroase actriţe franceze ale tinerei generaţii. ZENO FODOR MIERCURI, 21 SEPTEMBRIE TG.-MUREŞ — Arta: filmul Urme în ocean. Completare: fil­mul „Vizita conducătorilor de partid şi de stat în R.M.-A.M.". Progresul: filmul jurnalul unei femei în alb. Steagul roşu: fil­mul Fanfan la Tulipe. Tineretu­lui: filmul Copiii mării. Munci­toresc: filmul judex. Flacăra: fil­mul America, America —■ se­riile I şi II. Unirea: filmul Cri­minalul în vacanţă. Gheorghieni — Mioriţa: filmul Adevărata faţă a fascismului. Luduş — Fla­căra: filmul O clasă neobişnui­tă. Miercurea-Ciuc — Harghita: filmul In genunchi mă întorc■ la tine. Odorhei — Muncito­resc: filmul Fanfan la Tulipe. Reghin — Patria: filmul Ange­lica, marchiza „îngerilor“. Vic­toria: filmul Ultima cavalcadă spre Santa-Cruz. Tîrnăveni — Melodia: filmul Prea tîrziu. To­­pliţa — Muncitoresc: filmul Coliba unchiului Tom. In sala mare a Palatului cul­tural, azi, la ora 20, va avea loc concertul simfonic al or­chestrei Filarmonicii de stat­­din Cluj. Dirijor: Erich Bergel. So­list: Gheorghe Halmoş, artist emerit. MIERCURI, 21 SEPTEMBRIE 18,00 — Emisiune pentru co­pii şi tineretul şcolar. 19,00 — Telejurnalul de seară. 19,15 — Cabinet medical TV. 19,30 — Vitrina discului. 19,50 — Desene animate. 20,00 — Seară de tea­tru. „Moartea unui artist" de Horia Lovinescu. 22,45 — Tele­jurnalul de noapte. JOI, 22 SEPTEMBRIE BUCUREŞTI (Spicuiri) Progra­mul I: 5,30 — Actualitatea a­­grară; 6,15 — Program muzi­cal de dimineaţă; 7,30 — Agen­da melodiilor; 8,30 — La microfon, melodia preferată; 10,15 — Cîntece populare; 10,55 — Pagini din opera „Nor­ma" de Bellini; 11,35 — Muzi­că uşoară; 13,14 — Fredonaţi cu noi aceste melodii; 13,30 — Program pentru iubitorii de fol­clor; 14,08 — Concert de es­tradă; 15,00 — Muzică popu­lară; 15,30 — Caleidoscop mu­zical; 16,20 — Transmisiune sportivă. Turul ciclist al Româ­niei; 16,50 — Pagini din ope­rele lui Mozart; 17,15 — Tribu­na radio; 18,15 — Ascultaţi şi veţi recunoaşte melodiile; 19,00 — Seară pentru tineret; 20,00 — Radiogazeta de seară; 20,30 — Melodii populare româneşti; 21,25 — Magazin muzical pen­tru tineret; 22,20 — Muzică uşoară. Programul II: 8,30 — Muzică populară; 10,40 — Din muzica popoarelor; 12,10 — Ziare, zia­riști, opinii; 12,46 — Melodii populare; 13,30 — Muzică u­­șoară; 14,30 — Concert de prînz; 16,00 — Arii din opere interpretate de Maria Sindilaru; 16,20 — Jocuri de pe la noi; 16,30 — Melodii, dragi melodii; 18,00 — Cîntecele anotimpuri­lor; 18,35 — Melodii populare; 19,30 — Concert simfonic; 21,05 — Intîlnire cu dragostea... pe portativ; 22,35 — Album liric. •­ TG.-MUREȘ. 5,00—5,30 în lim­ba română. Buletin meteorolo­gic. Emisiune pentru crescătorii de animale. Muzică populară. 5,30—6,00 în limba maghiară. Cum va fi vremea? Muzică u­­șoară. Specialiştii au cuvîntul. Jocuri populare. 14,30—15,00 în limba maghiară. Programul co­respondenţilor voluntari. Muzi­că uşoară. 17,00—17,30 în lim­ba română. Agenda actualităţii. Arii din operete. Pe teme eco­nomice: Perfecţionarea tehnolo­giei de fabricaţie. 17,30—18,30 în limba maghiară. Veşti, rela­tări. Muzică de balet. Jurnalul tineretului. ÎNTREPRINDEM FORESTIERA CONFECŢIONEAZĂ ŞI LIVREA­ZA LA COMANDA . Informaţii suplimentare se primesc la serviciul vin­zării al întreprinderii Cereţi în magazinele de specialitate produsele — CĂMĂȘI BĂRBĂTEȘTI — CĂMĂȘI P­ENTRU COPII Executate cu gust și de bună calitate. UZINA „TEHNOFRIG" CLUJ, STR. FABRICA DE CHIBRITURI NR. 5—11 TELEF. NR.: 1.61.80, VINDE URMĂTOARELE MATERIALE : — bandă laminată la rece, de diferite dimensiuni — profile grele, mijlocii şi uşoare — rulmenţi diferiţi, confo­rm listei — manometre industriale diferite — curele trapezoidale de cauciuc — plăci de faianță — ulei de vn nefiert — pastă de lipit pentru cositor — chimicale: acid sulfuric, glicerină, acid azotic tehnic, clo­­rură de zinc etc. — materiale din import: clorură de zinc, termostate, lămpi detectoare de freon, ventile diferite, presostate, tuburi elec­tronice etc. — materiale de protecție diferite — burghie, tarozi, alezoare, filiere, freze, pietre de polizor — motoare electrice diferite. Detalii la serviciul aprovizionării, telefon interior: 60. MIERCUREA -CIUC Str. Coşbuc nr 20 produce şi livrează pe anul 1966 greutăţi etalon din fontă tip SI de 10 şi 20 kg, pe bază de coman­dă fermă şi contract pentru ve­rificarea cîntarelor, podurilor bascule etc Preţul greutăţilor etalon de 10 kg este de 60,75 lei/bucata, iar al greutăţilor de 20 kg 113 lei/bucata, plus 5 lei/bucata taxa de verificare. Grupul şcolar energetic de pe lîngă întreprinderea centrală termoelectrică LUDUŞ - IERIVUT ANUNŢA CĂ PRIMEŞTE­­ÎNSCRIERI,LA EXAMENUL DE ADMITERE LA ŞCOALA TEHNICA .DE..PERSONAL TEHNIC CU DURATA DE 3 ANI PENTRU SPECIALITĂŢILE: — tehnician termoenergetic, — tehnician electroenergetic. înscrierile se fac pînă la data de 23 septembrie 1966 la se­diul școlii. Examenul de admitere constă din următoarele probe: — Matematică — scris și oral, — Fizică — oral. Materia este cea prevăzută în programa liceului pentru cla­sele VIII—XI.

Next