Steaua Roşie, ianuarie 1967 (Anul 19, nr. 1-25)

1967-01-06 / nr. 4

LA C.I.L. GALAUIAS |­p L A­C­A­J cu consum minimal de timp Mai multe complexe de indus­trializare a lemnului din ţară fa­brică aproape în aceleaşi condiţii placaj. Numărul de ore prestate pentru realizarea fiecărui metru cub de placaj diferă de la un complex la altul. Volumul de ore consumat este determinat în ge­neral de tehnica din dotare şi de nivelul de organizare al produc­ţiei. La C.I.L. Gălăuţaş din luna noiembrie 1966 pentru prima da­tă în ţară s-a ajuns să se reali­zeze fiecare metru cub de placaj cu un consum mai mic de 50 de ore de muncă (cifră exactă 49,67). Aceeaşi cantitate de placaj — un metru cub — în trimestrul III din 1966 s-a fabricat cu un con­sum de 54,9 ore la C.I.L. Deta, 54,8 ore la C.I.L. Piteşti, 54,9 o­­re la Tg.-Jiu etc. In urmă cu cîţiv­a ani şi­ la C.I.L. Gălăuţaş volumul de ore prestat pentru fiecare mede pla­caj era mult mai mare, în medie în 1959 el a fost de peste 85 de ore, în 1961 de 62 de ore, în 1965 de 53,2 ore, iar în primele 11 luni ale anului 1966 de 51,4 ore. Evoluţia acestei cifre a fost de­terminată de creşterea simţitoa­re a randamentului muncii şi a mijloacelor de producţie. Ce s-a întreprins în acest scop? Mai întîi s-a intervenit în ri­dicarea pregătirii profesionale a muncitorilor de bază, a maiştri­lor, tehnicienilor şi a inginerilor prin cursuri de calificare, de spe­cializare, conferinţe, schimburi de experienţă etc. S-a militat şi în mare măsură s-a reuşit perma­nentizarea muncitorilor pe locuri de lucru. Astfel, s-a ajuns ca per­sonalul care deserveşte utilaje­le din secţia placaj să cîştige o ex­perienţă bună în manipularea lor reducînd tot mai mult timpii morţi. In organizarea locurilor de muncă s-a urmărit: manipu­larea raţională a pieselor, îmbu­nătăţirea aprovizionării tehnico­materiale, reducerea efortului fi­zic în condiţiile obţinerii unei pro­ductivităţi sporite. In acelaşi timp s-a manifestat o grijă deo­sebită pentru completarea parcu­lui de maşini, îmbunătăţirea în­treţinerii lui, prin intervenţii ra­pide în cazurile de opriri acci­dentale, reparaţii preventive etc. S-au introdus în procesul de pro­ducţie mai multe inovaţii şi ra­ţionalizări. Rezervele interne însă nu s-au epuizat. Calitatea materiei prime şi a materialelor auxiliare poa­te influenţa în continuare creş­terea productivităţii muncii la fa­bricarea placajului. De pildă, da­că s-ar face o mai bună apro­vizionare cu buşteni de derulaj şi mai puţini de gater II, s-ar pu­tea reduce cu mult numărul de ore la reparatură care­­încă se menţine la peste 17 ore la m­c de placaj. Se mai întîmplă, ce-i drept tot mai rar, ca muncitorii în concedii legale, învoiţi sau bol­navi să fie înlocuiţi cu cadre ne­familiarizate, neacomodate cu fa­cile de lucru şi al căror randa­ment este mult mai mic decît al muncitorilor de bază. Mai apar încă situaţii cînd din anumite mo­tive, de ordin intern, se înregis­trează perturbaţii în aproviziona­rea unor faze de lucru cum ar fi înfundarea de durată mai lun­gă a unui uscător. Rezultatul obţinut de colectivul Complexului de industrializare a lemnului din Gălăuţaş este evi­dent. Productivitatea muncii creş­te în continuu la fabricarea pla­cajului. Calitatea lui capătă şi ea valenţe noi şi acest lucru este ex­primat de faptul că placajul de la Gălăuţaş ia drumul exportului în tot mai multe ţări, şi se bu­cură de o bună apreciere. ing. ŞTEFAN LEFTER DAN SÄRACU USCATOARELE DE FURNIR DIN SECŢIA PLA­CAJ DE LA C.I.L. GALAUŢAŞ Atelierele cooperativelor agri­cole de producţie reprezintă punc­te importante de lucru care asi­gură în bună măsură baza de transport a acestor unităţi. De fe­lul cum lucrează, cum sunt apro­vizionate şi cum participă ele la crearea bazei materiale, depinde în bună măsură asigurarea con­diţiilor necesare unui transport mai operativ şi eficient al produ­selor de pe cîmp. Spre a vedea ce fac aceste ate­liere în timpul iernii, cum rezol­vă ele principalele probleme ale mijloacelor de transport proprie­tate obştească a C.A.P., am între­prins o anchetă în raioanele Lu­duş şi Tîrnăveni. Prezentăm în continuare cîteva aspecte mai im­portante din activitatea ateliere­lor. în scurtă vreme, fiecare brigadă de cîmp să dispună măcar de cî­­te 10 atelaje. Acest lucru este foarte necesar, deoarece mijloa­cele mecanizate proprii ca şi ce­le ale brigăzii de tractoare, team­ s­ In pag. a 3-a Informaţii din ac­tivitatea organi­zaţiilor U.T.C. Sfatul medicului Rujeola şi compli­caţiile ei In primele zile ale nou­lui an Prin magazine FOILETON Alo! Aici stafiile! Profesiunile satului contemporan Cînd erau întrebaţi cîndva ce profesie au ţăranii — fie că tru­deau pe mănoasa cîrn­­­pie a Bărăganului, fie în lunca Mureşului sau pe alte plaiuri — dădeau omului auto­rităţii acelaşi răspuns: plugar. Cuvîntul în­globa cele cîteva în­deletniciri nedefinite ale săteanului, înţele­sul lui confundîndu-se de aceea cu al cuvîn­­tului ţăran. Plugăria era deci unica profe­sie a ţăranilor, reali­tate caracteristică a „ satului pitoresc şi patriarhal de altăda­tă“. Dar să ne gîndim mai atent: era plugă­ria într-adevăr o pro­fesie? Oricine ştie că o profesie presupune calificare, ştiinţă de carte, mijloace de lu­cru care să ţină cît de cît pasul cu tehnica vremii. Ce avea din toate acestea plugarul nostru de acum 20—25 de ani? Intr-o monografie realizată în anul 1934 de o e­­chipă a Institutului de cercetări sociale a Ro­mâniei despre realită­ţile din satul Peci­­neaga—Tulcea, se spu­nea, printre altele: „... Se seamănă cu mina, se seceră cu se­cera şi coasa, se treie­ră cu tăvălugul de piatră, cu căruţa şi cu preura de cai de acum 10­0 de ani“. O astfel de ,,tehnică“ îl ţinea pe plugar într-o de­pendenţă aproape to­tală faţă de forţele na­turii. Ştiinţa lui de carte? Răsfoiţi arhivele tre­cutului nu prea înde­părtat. Ale cui sunt jalnicele amprente lăsate, cu zecile şi su­tele de mii, pe filele îngălbenite ale regis­trelor de învoieli, pe actele vechilor primă­rii? Ale ţăranilor ce păşeau încovoiaţi în urma plugului de lemn. Cine n-a remarcat că in anii noştri, cu­vîntul plugar este rostit tot mai rar? Expresia aceasta ne pare azi anacronică şi nici unul dintre ţă­ranii noştri nu regre­tă treptata şi irevoca­bila ei dispariţie. A­­saltul tehnicii la sa­te a măturat plugul de lemn, l-a transfor­mat în obiect de mu­zeu. Adevăratele pro­fesiuni ale satului s-au conturat abia în zilele noastre, graţie unirii ţărănimii in mari cooperative a­­gricole, înarmării ei cu ştiinţa şi tehnica epocii socialiste. Bra­ţul tovărăşesc al mun­citorului, priceperea specialiştilor trimişi la sate l-au ajutat pe ţăran să se descotoro­sească repede de mo­dul primitiv de lucra­re a pămîntului, să-şi însuşească cu interes noile profesiuni apă­rute în satele noas­tre. In discuţiile cu lucrătorii de pe ogoa­re auzi adesea expre­siile: „Din ‘48 lucrez pe tractor“, „De zece ani sunt îngrijitor­“. BARDASANU (Continuare în pag. a 3-a) Proletari din toate ţările, m­îţi-văl Organ al Comitetului regional de partid Mureş-Autonomă Maghiară şi al Sfatului popular regional Anul XIX. Nr. 4. (2.738) Vineri, 6 ianuarie 1967 4 pagini 25 bani Ca se lucrează si cum sunt aprovizionate atelierele? In atelierul de rotărie al coo­perativei agricole din Rîciu, tîm­­plarii şi rotarii erau în plină ac­tivitate. Unii dintre ei au termi­nat tocmai de confecţionat uşile pentru completări la unele con­strucţii zootehnice. Alţii pregă­teau spiţe şi obezi pentru roţile rupte sau pentru cele noi. Prin­tre meseriaşii de frunte care lu­crau în ateliere se aflau şi rota­rul Iacob Gorea, fierarul Mihai Mărginean şi alţii. De la ei aflăm că în ateliere se lucrează după un plan şi că reparaţiile la care şi căruţe­le fac numai după co­menzi. Dat fiind faptul că în coopera­tivele agricole se ridică proble­ma sporirii atelajelor, se impune de pe acum luarea de măsuri pentru ca această sarcină să fie realizată operativ. — Noi, spunea Vasile Vasu, președintele C.A.P. Bîciu, — am luat măsuri ca în tot timpul ier­nii, mai ales, în ateliere să se lucreze din plin la confecţiona­rea a 11 care şi căruţe. Vrem ca Ce fac şi ce ar trebui sa faca atelierele C.I.P.? Ca mai ales, cu greu pot face fa­ţă nevoilor de transport. De mijloace de transport pen­tru tracţiunea animală au nevoie şi cooperativele agricole din Po­­găceaua, Tăureni, Zau din raio­nul Luduş, Corneşti şi Crăieşti din raionul Tîrnăveni şi altele. Cu toate acestea, în perioada actuală cînd volumul transporturilor s-a redus, cînd s-ar putea trece la verificarea carelor şi căruţelor e­­xistente şi lucra cu spor la con­fecţionarea altora noi, în atelie­rele acestor cooperative agricole nici fierarii şi nici rotarii nu prea erau preocupaţi de asemenea pro­bleme. Deşi cooperativa agricolă din Tăureni are peste 40 de sănii cu trancţiune animală, care s-ar pu­tea folosi acum iarna la transpor­tarea gunoiului de grajd, nimeni din conducerea C.A.P. nu s-a gîn­­dit la refacerea acestora. Se ve­de că au uitat cît adevăr conţi­ne zicala „iarna să-ţi faci căru­ţă, iar vara sanie“. Nici la Corneşti nu se acordă atenţie confecţionării de mijloace de transport. Aici, în 5 ani, me­seriaşii C.A.P. au confecţionat 7 care noi! Pasivitate în ateliere am mai întîlnit şi în alte unităţi agricole. — Nu aveţi nevoie de care şi căruţe noi? — l-am întrebat pe tov. Simion Cordoş, preşedintele C.A.P. Pogăceaua. — Da de unde! Ba încă de multe. Anul acesta am fost ne­voiţi ca prin întreprinderea de aprovizionare nr. 16 să ne cumpă­răm 16 care noi şi nici aşa nu­mărul atelajelor nu este suficient. Spun aceasta deoarece în condiţii­le noastre de deal, cînd pe timp ploios maşinile nu au acces pe cîmp, ne-ar fi necesare măcar la fiecare 30 ha un atelaj. — Şi atunci de ce, în ateliere atît de spaţioase, oamenii nu au ce lucra? — Ce lucru ar fi numai că du­cem lipsă de materiale pentru confecţionarea de spiţe, obezi, loi­­tre şi alte componente ale caru­lui. Chiar dacă le-am găsi la u­­nele C.A.P. situate în zona mun­toasă a regiunii noastre, cum ar fi Filea, aceasta le vinde la un preţ prea ridicat, ceea ce nu es­te de loc convenabil pentru noi. In acest scop aș propune Uniunii regionale a C.A.P. să stabilească cîteva cooperative agricole care să se ocupe de procurarea mare- REMUS CAMPEAN (Continuare în pag. a 3-a) Ianuarie este luna primului „a­­salt“ al studenţilor. Sesiunea de examene ce va începe în jurul da­tei de 15 ale lunii şi va sfîrşi că­tre a doua decadă a lui februarie, preocupă astfel, în aceste zile, atît pe examinatori cît şi pe studenţi. Febra examenelor preocupă în cel mai înalt grad pe „bobocii“ din anul I, care fac astfel primul pas oficial din viaţa universitară. Pretutindeni, în cele trei institute de învăţămînt superior din Tg.­­Mureş, Institutul de medicină şi farmacie, Institutul pedagogic şi Institutul de teatru — am întîlnit o atmosferă entuziastă, tinerească de muncă, de împletire a activită­ţii de pregătire a sesiunii de exa­mene cu munca cultural-educati­­vă şi artistică. La rectoratele in­stitutelor s-au definitivat calenda­rele cu zilele de examene, astfel că din timp cei peste 2.000 de studenţi tîrgumureşeni, împreună cu dascălii lor, au posibilitatea să se pregătească pentru verifica­rea temeinică şi multilaterală a nivelului cunoştinţelor. Fiecare în parte — examinatori şi stu­denţi — sunt hotărîţi să facă totul pentru a răspunde înaltei misiuni patriotice încredinţate de partid pentru ca şcoala superioară să pregătească cadre de medici, far­macişti, profesori şi actori cu o înaltă calificare, gata să răspundă cerinţelor mereu sporite pe care le impune desăvîrşirea construc­ţiei socialismului. Discuţia noastră cu conducăto­rii acestor institute, cu cadrele didactice, cu studenţi despre mo­dul de desfăşurare şi buna reuşită a examenelor, a avut în vedere tocmai cele mai actuale probleme ce-i preocupă pe profesori şi stu­denţi în sesiune.­­ Cum s-a asigurat în Institu­tul dv. cadrul cel mai adecvat pentru verificarea obiectivă a cunoştinţelor studenţilor? PROF. DR. CSŐGOR LAJOS, rectorul I.M.F. Tg.-Mureş: In acest an şcolar am intensificat în­drumarea activităţii studenţilor. Am luat măsuri ca pregătirea la examene să se asigure printr-un studiu planificat, sistematic, con­tinuu de la începutul anului uni­versitar. Am eliminat astfel „lua­rea cu asalt“ a materiei din pro­grama examenelor. Sperăm că re­zultatele vor fi mulţumitoare atît pentru studenţi cît şi pentru ca­ ATANASIE POPA ION CIURDARU OLGA APOSTOL (Continuare în pag. a 2-a) RĂSPUNDERI MARI FAŢĂ DE SESIUNEA DE EXAMENE In loc de „noroc“ sau „ha­zard“: PREGĂTIREA „Zilele seminariilor recapitu­lative“ — o metodă eficace de studiu individual Student înseamnă a studia în primul rînd FRECVENTA - o condiţie... sine qua non Salt calitativ în pregătire, faţă de seriile anterioare „Zilele seminariilor recapitulative“ la I.M.F. Sub conducerea asistentului Ludovic Domokos se fac lucrări practice recapitulative la inframicrobio­­logie LINIȘTE ! SE STUDIAZĂ CU CEA MAI MARE ATENȚIE. • UNIFICAREA PATRIEI ESTE SARCINA CEA MAI URGENTA A POPORULUI COREEAN • CONFERINTA LIDERILOR PARTIDELOR SOCIAL­­DEMOCRATE VEST-EU­ROPENE • Comentariu, O NOUA FI­LA LA „DOSARUL DAL­LAS“ CAZANUL IN AER LIBER DE LA TERMOCENTRALA DIN FÎNTINELE Astăzi la Miercurea Ciuc: Turul Eli al Campionatului republican de hochei Astăzi, pe patinoarul din Miercurea Ciuc, vor începe între­cerile turului al III-lea al Cam­pionatului republican de hochei. Cele 6 echipe angajate în disputa pentru titlu se prezintă cu o bu­nă pregătire fizică în urma inten­selor antrenamente şi a jocurilor din turul I şi II desfăşurate pe patinoarul „23 August" din Bucu­reşti. După turul II, la jumătatea campionatului, pe primele locuri se găseşte Steaua cu 19 puncte, urmată de Dinamo cu 14 puncte, Avîntul Miercurea Ciuc 13 puncte, Agronomia Cluj 10 puncte, Poli­tehnica Bucureşti 2 puncte şi Tîr­­nava Odorhei 2 puncte. Cele două formaţii ale regiunii noastre — Avîntul Miercurea Ciuc şi Tîrnava Odorhei, au posibilităţi serioase să remonteze situaţia, prima spre şefia clasamentului, iar a doua să evite ultimul loc. Iată de altfel şi seriile celor 5 zile de întreceri de la Miercurea Ciuc: Vineri 6 I.: Steaua — Politeh­nica Bucureşti, Agronomia Cluj — Tîrnava Odorhei, Avîntul Miercurea Ciuc — Dinamo Bucu­reşti. Sîmbătă 7 I.: Steaua — Tîrnava Odorhei, Avîntul Miercurea Ciuc — Agronomia Cluj, Dinamo — Politehnica Bucureşti. Duminică 8 I.: Dinamo — Agro­nomia Cluj, Tîrnava Odorhei — Politehnica Bucureşti, Steaua — Avîntul Miercurea Ciuc (derbiul seriei). Luni 9 I.: Steaua — Agrono­mia Cluj, Dinamo — Tîrnava Odorhei, Politehnica Bucureşti — Avîntul Miercurea Ciuc. Marţi 10­­.: Avântul Miercurea Ciuc — Tîrnava Odorhei (derbiul regional), Steaua — Dinamo, A­­gronomia Cluj — Politehnica Bucureşti. Turul IV se va disputa la Bucu­reşti.

Next