Steaua Roşie, martie 1967 (Anul 19, nr. 50-76)
1967-03-01 / nr. 50
PAGINA 2 STEAUA ROȘIE B 5 bovine la o găină B O iniţiativă bună care n-a ieşit din faşă B .,Fabrică11 de pui abandonată Creşterea păsărilor este o îndeletnicire cu vechi tradiţii. Ţinmdu-se seama de nevoile de aprovizionare a oraşelor şi centrelor muncitoreşti, de veniturile importante ce le pot obţine cooperativele agricole prin valorificarea unor cantităţi sporite de ouă şi care de pasăre, cu 3—4 ani în urmă s-au luat măsuri pentru dezvoltarea sectorului avicol. In anul 1964 cooperativele agricole din regiune deţineau aproape 130 mii păsări matcă. Tot în acel an, C.A.P. au livrat cîteva sute de mii de pui pentru carne. Din anul 1965 însă, a început regresul aviculturii în structura producţiei. Vitregindu-se nejustificat acest sector numărul păsărilor a scăzut considerabil. La sfîrşitul anului trecut C.A.P. deţineau în total 40.000 de păsări. Numărul găinilor ouătoare este mult mai mic, revenind doar o găină la 5 bovine. Orientarea regiunii noastre spre creșterea taurinelor nu poate justifica cu nimic scăderea accentuată a numărului de păsări deoarece nevoile consumului de ouă şi carne de pasăre sunt tot mai mari. Multe consilii de conducere din C.A.P. şi chiar şi unii specialişti din consiliile agricole şi uniunile cooperatiste motivează scăderea numărului de păsări pe seama nerentabilităţii acestora. Desigur, sectorul avicol nu poate fi rentabil prin metoda de a creşte 200—300 de găini în fiecare C.A.P. Practica a demonstrat că acest sector are o eficienţă economică ridicată numai în cazul cînd se cresc într-o fermă specializată cel puţin 3.000 de găini. In direcţia creşterii păsărilor în ferme mari a existat, în 1964, o iniţiativă bună. In toamna anului 1963 s-au stabilit la nivel regional 32 cooperative agricole care au condiţii să crească păsări în ferme mari. Printre acestea se numără C.A.P. Sînpaul, Grebeniş, Şăulia, Şona şi altele din jurul oraşului Tg.-Mureş. Cu aceste unităţi a fost organizat un schimb de experienţă la C.A.P. Sărăţeni unde s-au dat indicaţii, s-au luat angajamente pentru creşterea păsărilor în ferme mari de 3.000—5.000 găini matcă. Din păcate această iniţiativă bună n-a ieşit din faşă. In anii care au urmat organele agricole regionale şi raionale nu s-au mai ocupat de această problemă, iar conducerile unităţilor cu excepţia C.A.P. Sînpaul, nu şi-au respectat angajamentele luate cu ocazia schimbului de experienţă. Multe din cooperativele agricole în loc să-şi consolideze sectorul avicol au transformat puterniţele şi coteţele de păsări în grajduri pentru tineretul bovin şi alte obiective gospodăreşti. Rentabilitatea creşterii păsărilor în ferme mari ne-o dovedeşte C.A.P. Sînpaul. Pe lîngă păsările matcă, această unitate a valorificat anul trecut 5.000 pui pentru care realizînd un venit de 145.000 lei. Pentru acest an cooperativa şi-a propus să valorifice 10.000 de pui pentru carne. Deci nerentabilitatea sectorului avicol nu poate fi pusă la îndoială. Atunci de ce există atîta reţinere din partea unităţilor faţă de această problemă? In 1964 de pildă C.A.P.-urilor li s-au repartizat peste 700 mii pui de o zi. Pentru acest an a fost stabilit de la bun început un plan mult mai mic, de numai 275 mii. Deşi mic (cu mult sub necesităţile de consum locale), realizarea planului se pune la îndoială. Un număr de 26 C.A.P. au refuzat să crească pui, incubatoarele nu funcţionează la întreaga lor capacitate. Ba mai mult incubatoarele fostului centru avicol (ce aparţine în prezent de Staţiunea experimentală Tg.-Mureş), nu funcţionează de loc! Construit la periferia oraşului Tg.-Mureş, centrul avicol a avut un scop bine definit: de a contribui la dezvoltarea sectorului avicol în regiune, de a livra pui din rase superioare. In primii ani de la înfiinţare centrul avicol, care a costat cîteva milioane de lei, a avut o activitate bună, livrînd unităţilor agricole şi gospodăriilor individuale ţărăneşti sute de mii de pui anual. In ultimii doi ani însă, activitatea lui s-a restrîns, iar în acest an a fost abandonat complet. Există aici incubatoare noi, care nici n-au fost puse în funcţie, în schimb Staţiunea experimentală Tg.-Mureş plăteşte un amortisment anual de peste 45.000 lei. Iată deci capacităţi de producţie nefolosite pentru care s-au cheltuit milioane de lei, se plăteşte amortisment, tocmai cînd la nivelul ţării se iau măsuri pentru creşterea unui număr cit mai mare de pui. Este vorba de recentele recomandări date de către Uniunea Naţională a C.A.P., pentru a se trece la creşterea de pui şi în gospodăriile personale ale membrilor cooperatori. In această direcţie nici uniunile cooperatiste n-au făcut totul. Există raioane unde încă nu s-a luat nici un fel de măsuri pentru a se traduce în viaţă recomandările Uniunii Naţionale. Pînă la sfîrşitul lunii februarie cooperativelor agricole li s-au livrat doar circa 20.000 pui de o zi, deşi se recomandă ca incubatoarele să fie folosite din pan în primele luni ale anului. Nefolosirea incubatoarelor se datoreşte în primul rînd lipsei de ouă. Conform planului Staţiunea experimentală Tg.-Mureş trebuie să livreze peste 100.000 pui de o zi. Neprimind însă ouăle planificate de la unităţile Institutului Central de Cercetări Avicole (I.C.C.A.), incubatoarele au rămas nefolosite. Ce părere are I.C.C.A. faţă de această problemă? Va putea să râmînă şi pe viitor nefolosită o capacitate de incubare de circa 60.000 pui la o serie? După cîte am fost informaţi s-a prevăzut prin plan ca la Staţiunea experimentală Tg.-Mureş să ia fiinţă un nucleu de selecţie de circa 15.000 de păsări. Locul de amplasare a fermei a fost deja stabilit, însă ulterior n-au fost asigurate fondurile necesare pentru construirea acestui obiectiv. După cum se vede sectorul avicol al regiunii noastre a înregistrat în ultimii ani un considerabil regres. Cerinţele de ouă şi carne de pasăre sunt tot mai mari. Se impune deci luarea urgentă a unor măsuri eficiente pentru redresarea acestei situaţii. TRAIAN GABOR Silii buni puii şi ouăle, iar miile sunt păsările? 1907 - PAGINA GLORIOASA DIN LUPTA POPORULUI ROMÂN (Urmare din pag. 1) trere dintre cele două state, astfel incit unităţile române de grăniceri „mai bine preparate pentru operaţiuni de poliţie“ să poată fi folosite în acţiunea de reprimare a răscoalei. Guvernul austro-ungar a satisfăcut această cerere şi noi forţe au fost trimise împotriva ţăranilor răzvrătiţi. Un cumplit masacru s-a abătut asupra satelor răsculate de pe întreg cuprinsul ţării. In focul răscoalei, cînd ţărănimea deznădăjduită se ridică la luptă împotriva claselor stăpînitoare, încep să apară zorii alianţei dintre clasa muncitoare şi ţărănime. Clasa muncitoare, care a simţit durerea şi năzuinţele ţărănimii răsculate, s-a ataşat sincer cauzei acesteia, sprijinind-o în lupta împotriva nedreptăţilor sociale. Numeroase acţiuni de solidarizare au loc la Botoşani, Buhuşi, Alexandria, Rîmnicu Vîlcea, Zimnicea etc.„ cînd muncitorii, exprimîndu-şi protestul împotriva sîngeroasei represiuni, formulau revendicări menite să ducă la îmbunătăţirea stării ţărănimii. La Paşcani, cu toată rezistenţa soldaţilor, muncitorii ceferişti au oprit trenul în gară şi au eliberat pe ţăranii arestaţi. La 9 martie, Cercul „România Muncitoare" — deşi unii teoreticieni socialişti, ca C. Racovski, considerau pe ţărani ca o „masă inertă“ capabilă doar de acţiuni anarhice — sub conducerea celor mai înaintate elemente ale muncitorimii, împreună cu „Comisia generală a sindicatelor din România" lansează un apel către muncitori, convocîndu-i la o mare întrunire pentru a se solidariza cu ţărănimea răsculată care „a purces singură pe calea dreptăţii, călcînd în picioare toate întocmirile legale ale burgheziei stăpînitoare". întrunirea a avut loc la Bucureşti, în sala „Eforia“, în ziua de 11 martie 1907, unde peste 5.000 de muncitori, sub conducerea lui I. C. Frimu, M. Gh. Bujor, Alecu Constantinescu, „salutînd cu reculegere şi adîncă durere memoria fraţilor ţărani căzuţi pe cîmpiile ţării, protestează cu energie în contra reprimării cu forţa armată a răscoalelor". Asemenea întruniri au loc şi la Ploieşti, Galaţi, Cîmpina. In „Apelul către soldaţi", apărut la 11—18 martie 1907, ziarul „România Muncitoare" se situează ca un apărător neînfricat al ţărănimii răsculate şi înfrăţite pentru prima oară mai temeinic şi mai organizat cu lupta proletariatului român: „Niciodată gloanţele voastre în pieptul ţăranilor asupriţi". Apelul nu a rămas fără ecou, pentru că la Iaşi, la Alexandria şi în alte părţi, rezerviştii s-au răsculat şi au trecut de partea ţăranilor. Răscoala a determinat o profundă îngrijorare a tuturor oamenilor progresişti faţă de soarta poporului român. Intelectuali de mare prestigiu ca I. L. Caragiale, N. Iorga, M. Sadoveanu, D. Voinov, Gh. Coşbuc, O. Băncilă, Th. Aman şi mulţi alţii au luat partea ţărănimii răsculate, zugrăvind în operele lor crîmpeie din lupta ei pentru dreptate şi pămînt. Jertfele celor 11.000 de ţărani asasinaţi din ordinele claselor exploatatoare nu au putut infringe lupta ţărănimii asuprite. Marea răscoală a ţăranilor din 1907 a zguduit din temelii putredul edificiu al orînduirii burghezo-moşiereşti, a scos în evidenţă necesitatea acută a rezolvării problemei ţărăneşti, dezvăluind totodată marile energii revoluţionare ale ţărănimii. Clasa muncitoare s-a solidarizat în întregime cu ţărănimea răsculată, şi o dată cu protestul său împotriva represiunii sîngeroase, a formulat lozinca justă a exproprierii marii proprietăţi pentru cărei avea să militeze neîncetat pînă la înfăptuirea ei. Legea învoielilor agricole votată în grabă, ca de altfel, întreaga legislaţie agrară din 1908 şi anii următori s-a dovedit a fi sterilă, deoarece rezultatele ei practice au constituit o simplă manifestare de conjunctură în favoarea însăşi a legiuitorilor. Singura lege care s-a aplicat cu cea mai mare străşnicie după viitoarea ţărănească din 1907 a fost legea pentru sporirea jandarmilor la ţară, fiindcă — aşa cum scria în această privinţă, un mare proprietar şi fost prefect al judeţului Dolj, C. R. Geblescu — „Nu se poate menţine ordinea în stat, fără energie şi nici nu se pot face reforme fără ordine". Răscoala şi teroarea guvernanţilor români împotriva ţăranilor ridicaţi la luptă pentru dreptate şi pămînt a avut un larg răsunet peste hotare. Sub influenţa ei, în Austro- Ungaria, Rusia, Bulgaria au loc numeroase mişcări ţărăneşti. In presa progresistă apar nenumărate articole de solidarizare 911 ţărănimea română. In august 1907, Congresul Internaţionalei a II-a întrunit la Stuttgart, la care a participat şi o delegaţie a muncitorilor din ţara noastră, a protestat în mod special printr-o rezoluţie împotriva asasinării ţăranilor şi a prigoanei sălbatice declanşată de guvernanţii români împotriva clasei muncitoare, exprimîndu-şi totodată şi solidaritatea cu mişcarea muncitorească din România. Referindu-se la acest măreţ episod de luptă din istoria poporului român, la adunarea festivă consacrată celei de-a 45-a aniversări a creării Partidului Comunist Român, din 7 mai 1966, tovarăşul Nicolae Ceauşescu arăta: „Prin amploarea şi intensitatea ei, prin revendicările exprimate de masele ţăranilor, răscoala din 1907 a reliefat necesitatea acută a înlăturării relaţiilor de producţie feudale, a rezolvării problemei agrare în favoarea maselor largi ale ţărănimii, a dezvăluit marile energii revoluţionare ale ţărănimii, reprezentînd una din paginile glorioase ale luptei sociale a poporului român“. „Poarta sărutului “ de BRÂNCUŞI „Poarta sărutului“, alături de „Coloana infinită“ şi „Masa tăcerii“, care împreună formează celebrul complex sculptural de la Tg.-Jiu, reprezintă fără îndoială una din cele mai valoroase opere ale lui Constantin Brâncuşi. Cel despre care avea să se spună că a produs o adevărată revoluţie în istoria sculpturii moderne, a fost preocupat încă din tinereţe de această temă a sărutului. In 1908 el creează „Sărutul“, o sculptură tăiată cu lovituri puternice de daltă, de formă paralelipipedică, în care se ghicesc două corpuri aproape identice, contopite într-o formă unitară desăvîrşită. Ele devin astfel două simple volume, cu unele mici detalii de la bărbat la femeie, de o mare delicateţe şi semnificaţie. Tema „Sărutului“ îl preocupă atît de mult pe celebrul sculptor român, încît unul din biografi va putea vorbi chiar de un ciclu al „Sărutului“. Cu aceste lucrări, Brâncuşi se scutură de unele influenţe ce se resimţeau în operele sale precedente, din Rodin, devenind ceea ce îl cunoaştem cu totul azi, un artist în adevăratul înţeles al cuvîntului, cu o imaginaţie uimitoare, care a lăsat amprente adinei în arta secolului al XX-lea. Această temă constituie motivul principal şi în celebra poartă triumfală de la Tg.-Jiu, realizată în 1937, care este asemănătoare în multe privinţe cu cunoscutele porţi ţărăneşti din ţinutul Gorjului de unde s-a ridicat artistul. Concursul al VUII-lea al artiştilor amatori (Urmare din pag. 1) , la orele fixate şi nu după începerea programului, sau „împingînd“ cu ore întregi ridicarea cortinei. Referindu-ne la nivelul artistic al formaţiilor participante, recomandăm comisiilor raionale o preocupare mai insistentă şi de calitate pentru pregătirea lor în raport cu cerinţele şi condiţiile de care dispun. Nu toate formaţiile prezentate la concurs au avut un nivel artistic mulţumitor. Aceasta s-a observat de multe ori la brigăzile artistice de agitaţie. De asemenea, se remarcă o foarte slabă preocupare faţă de soliştii vocali care se prezintă pe scenă fără repetiţii anterioare, în marea majoritate a cazurilor chiar fără acompaniament. O bună parte dintre dirijori, cu toate că au reluat activitatea după o oarecare pauză, nu au îndrăzneala să îmbrăţişeze un repertoriu nou, punînd în repetiţie cântecele ce se aud la radio de 4—5 ani. Unele formaţii, care în anul trecut, în cadrul trecerii în revistă organizată pe plan regional, au obţinut rezultate bune, în momentul actual se prezintă sub nivelul posibilităţilor (ne referim de exemplu la ansamblul folcloric din Sînmărtin şi la corul din Grebeniş, ambele din raionul Luduş). Unele comisii raionale „scapă“ din vedere întregul complex de măsuri organizatorice ce se impun a fi luate pentru deplina reuşită a fazei intercomunale a concursului. Aşa, de exemplu, comisiile raionale Luduş, Ciuc sau Tg.-Mureş nu acordă suficientă atenţie pavoazării şi curăţeniei sălilor de concurs (Zau, Tăureni, Lunca de Sus, Corunca), schimbă uneori în pripă, data, ora sau centrul anunţat (Ciuc) sau uneori, delegaţii raionului sosesc cu mare întîrziere la centrele de concurs. Sînt neajunsuri nejustificabile și de aceea remedierea lor se impune cît mai grabnic. Biroul executiv al Comitetului regional pentru cultură şi artă recomandă şi pe această cale birourilor executive ale comitetelor raionale pentru cultură şi artă să analizeze desfăşurarea concursului după fiecare zi de desfăşurare, pentru a stabili măsuri concrete şi operative pentru îmbunătăţirea conţinutului şi nivelului acestei mari competiţii artistice de masă. S-ar putea apoi discuta şi despre atenţia care s-a acordat înscrierii formaţiilor în concurs, deoarece în unele centre apar echipe sau solişti neînscrişi pînă la data concursului, ceea ce explică parţial şi numărul mai redus de formaţii participante pe regiune faţă de concursul anterior. Doar... neglijenţă Nu ştim exact: a vrut să anticipeze eventualul traseu al viitorului Motocros, sau să inaugureze o „perioadă albă“ în pictură? Cert este că zilele trecute, şoferul Bakos György şi-a transformat autobasculanta într-o uriaşă pensulă, „marcînd” străzile din Tg.Mureş pe unde a trecut (Cuza Vodă, Colentina, Griviţa roşie) cu o impresionantă dîră de var stins. Martorii oculari care au studiat problema la faţa locului, ne-au liniştit, e vorba de o simplă neglijenţă. Şoferul, spun ei, a observat încă la Podul turbinei că i s-a desfăcut un oblon şi că varul începe să picure, dar nu i-a dat importanţa cuvenită. Ce păcat! Ne-am bucurat prea devreme că vom avea parte de un nou Moto cros. ŞT. NECANIŢCHI MIERCURI, 1 MARTIE TG.-MUREŞ — Arta: filmul Dacii. Progresul: filmul Sanjuro. Steagul roşu: filmul Balada, din Hersursk. Tineretului: filmul Triumful lui Robin Hood. Muncitoresc: filmul Steaua fără nume. Flacăra: filmul Criminalul în vacanţă. Unirea: filmul Suzana şi băieţii. Gheorghieni — Mioriţa: filmul Mîine Mexicul! Luduş — Flacăra: filmul Albă ca Zăpada şi cei 7 saltimbanci. Miercurea Ciuc — Harghita: filmul Căsătorie de formă. Odorhei — Muncitoresc: filmul Faust XX. Reghin — Patria: filmul Omul din Rio. Victoria: filmul Week-end la Zugdcoote. Tîrnăveni — Melodia: filmul Warlock. Topliţa — Muncitoresc: filmul Repulsie, interpreţi; 11,07 — Muzică uşoară; 12,25 — Scene din opera „Ovidiu“ de Constantin C. Nottara; 12,47 — Cîntece populare de dragoste; 14,00 — Concert de prînz; 15,30 — Roza vînturilor; 16,30 — Un zîmbet pe portativ; 17,10 — Recital Ion Voicu; 18,35 — Cîntece de dor şi jocuri populare; 19,50 — Concert în ciclul „Tribuna tinerilor solişti“; 22,35 — Muzică uşoară. ★ TG.-MUREŞ. 5,00—5,30 în limba română. De pe cuprinsul regiunii — Muzică distractivă — Emisiunea pentru crescătorii de animale. 5,30—6,00 în limba maghiară: De pe cuprinsul regiunii — Cîntece şi ceardaşuri — Tribuna C.A.P. 14,30—15,00 în limba maghiară : Programul corespondenţilor voluntari — Muzică uşoară. 17,00—17,30 în limba română: Agenda actualităţii — Melodiile ecranului — Orizont industrial. 17,30—18,30 în limba maghiară: Știri — Jurnalul tineretului — Muzică. MIERCURI, 1 MARTIE 18,00 — Pentru cei mici; 18,35 — Pentru tineretul şcolar; 19,00 — Telejurnalul de seară; 19,23 — Şah; 19,40 — Aventurile lui Robin Hood; 20,10 — Cabinet medical TV: Gripa; 20,30 — Cîntă violonistul Ralph Holmes (Anglia); 20,50 — Faţă-n faţă: reprezentanţi ai comerţului — cumpărători; 21,20 — Campionatul mondial de patinaj artistic; 23,00 — Telejurnalul de noapte. JOI, 2 MARTIE BUCUREŞTI (Spicuiri) Programul I: 6,15 — Actualitatea agrară; 8,30 — La microfon melodia preferată; 13,00 — Suita a II-a din baletul „Călin“ de Alfred Mendelsohn; 13,30 — Melodii populare; 14,08 — Melodii de ieri, succese de azi; 17,30 — Cîntece pe versuri de George Topîrceanu; 19,00 — Seară pentru tineret; 20,00 — Radiogazeta de seară; continuă seara pentru tineret; 22,20 — Muzică uşoară. Programul II: 8,30 — Melodii populare de pe plaiuri bănăţene; 9,03 — Cantata „Comunistul“ de Constantin Palade; 9,35 — Melodii noi, tineri Viza abonamentelor de intrare la manifestaţiile sportive CONSILIUL REGIONAL AL U.C.F.S. MUREŞ-AUTONOMA MAGHIARA aduce la cunoştinţa posesorilor de abonamente pentru manifestaţiile sportive, că viza pentru anul 1967 se va face în perioada 1—10 martie a. c. Abonamentele se vor viza la sediul Consiliului regional U.C.F.S. Tg.Mureș, str. Cuza Vodă nr. 22, etajul III. Incepînd cu data de 10 martie a. c. expiră valabilitatea abonamentelor nevizate pe anul 1967. Staţia utilaje pentru construcţii şi transporturi 520 BRAŞOV, STR. POENELOR NR. 2 ANGAJEAZA IMEDIAT: 1 INGINER MECANIC AUTO pentru exploatarea mijloacelor de transport şi utilaje la coloana Tg.-Mureş. Ca vechime în cîmpul muncii este necesar să aibă minimum 3 ani şi se va prezenta la sediul întreprinderii din Brașov, str. Poenelor nr. 2. Ciocolată , produse zaharoase lichioruri și alte băuturi /vie galanterie, tricotaje ntarochinorie articole cosmetice bijuterii, discuri, cârti, etc. topliţa STRADA GĂRII nr. 24 — TELEFON nr. 30 ANGAJEAZA PRIN CONCURS: — 11 MAISTRI DE EXPLOATARE — 1 MAISTRU PENTRU HALA GATERE PENTRU FABRICAREA CHERESTELEI _ 1 MAISTRU MECANIC _ 2 MAISTRI PENTRU ATELIERUL C.F.F. Solicitanții trebuie să îndeplinească condiţiile de studii prevăzute de H.C.M. nr. 1.061/1959. Concursul va avea loc la data de 27 martie 1967 la biroul central, întreprinderea forestieră