Steaua Roşie, mai 1967 (Anul 18, nr. 103-127)
1967-05-17 / nr. 115
La C.I.L. Reghin—rezerve de capacități productive insuficient valorificate (Urmare din pag. 1) UTILIZAREA ÎN TIMP _ NESATISFACATOARE Făcând o analiză a folosirii utilajelor în cursul trimestrului I 1967, se constată că coeficienții de folosire pe grupe de utilaje sunt mult sub nivelul maxim de care se poate uza. Cîteva date sunt in acest sens, convingătoare. La grupa de utilaje — maşini de găurit — care lucrează numai întrun singur schimb, coeficientul de folosire este de numai 30,46 la sută. O situaţie similară se găseşte şi la strungurile pentru lemn — 32,20 la sută, precum şi la maşinile de grosime — 45,56 la sută. Merită reţinut faptul că din cele trei schimburi în care s-ar putea lucra, majoritatea utilajelor lucrează intr-un singur schimb, cel mult în două. Ba mai mult, chiar acest timp de regim este diminuat cu aşa-zisele întreruperi neprevăzute, precum şi cu pierderile de timp pentru recondiţionarea rebuturilor. Numai în cursul primei părţi a anului curent pierderile de timp din diferite întreruperi se ridică la 7.172 de ore maşina. Analizînd pe cauze acest volum de întreruperi, se constată că ponderea importantă de 40 la sută este rezultatul apariţiei defectelor mecanice, iar 20 la sută lipsa de lucrători, adică tocmai acele cauze care depind de felul cum ştim să ne gospodărim. S-au pierdut pe această cale peste 2.800 ore/maşină de pe urma nerespectării normelor tehnice de exploatare şi întreţinere a utilajului. Din cele arătate, rezultă că mobilizîndu-se toate rezervele interne la C.I.L. Reghin s-ar putea asigura o creştere substanţială a volumului de producţie. Atenţia pe care o dă însă conducerea complexului folosirii depline a capacităţilor de producţie este nesatisfăcătoare. Prin felul cum se justifică folosirea incompletă a capacităţilor de producţie — consumul de materie primă este limitat — ajungem să ne punem întrebarea: pentru ce şi în ce măsură a fost justificată investirea unor importante fonduri băneşti pentru procurarea unor utilaje cu care nu are ce face? Deşi în prezent se desfăşoară acţiunea de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii, problema folosirii fondurilor fixe ocupă un loc secundar. S-a mers în general pe linia unor propuneri care să ducă la mecanizarea unor lucrări pentru manipulat buşteni, o mai bună aprovizionare a locurilor de muncă, creşterea productivităţii muncii etc. Dacă în aceste direcţii s-au găsit modalităţi de îmbunătăţire a activităţii economice a complexului, de ce în domeniul folosirii capacităţilor de producţie nu se găsesc? Pînă în prezent o singură propunere merită interes: în urma analizelor făcute la capacitatea de producţie a gaterelor s-a ajuns la concluzia că producţia planificată poate fi obţinută numai cu două linii complete de fabricaţie în două schimburi în loc de trei linii in prezent (două linii în două schimburi şi o linie intr-un schimb). Prin măsuri similare cu cea prezentată se poate asigura o folosire integrală a fondurilor productive. Pe această linie ar fi bine să se aibă în vedere faptul că ridicarea gradului de utilizare a capacităţilor de producţie înseamnă realizarea unui volum mai mare de produse fără a fi necesare cheltuieli suplimentare de noi investiţii. Aşteptăm legume pe piaţă. (Urmare din pag. 1) Că bună şi mai timpurie. Motivul acestei stări de lucru este cel puţin hazliu. Consiliul de conducere a „crezut" că are jocuri de răsadniţă suficiente dar s-a pomenit, cînd a fost vremea repicatului, că nu le are. Aici nu se ştie încă precis dacă răsadul produs va fi suficient ori nu pentru întreaga suprafaţă prevăzută. In scopul obţinerii unor recolte mai timpurii de roşii şi ardei, în multe unităţi s-au făcut culturi protejate. Acest lucru este îmbucurător. Eficienţa lor, după cum se prezintă situaţia, nu va fi cea scontată şi aceasta datorită faptului că aşa cum am văzut la Cipău, Sînpaul, Vidrasău, Deal şi Bahnea, plantatul s-a făcut tîrziu şi cu răsad de slabă calitate. La cooperativa agricolă din Bahnea şi răsadul ce se plantează acum în cîmp este destul de slab, în special cel de ardei şi vinete. ...La fel şi cînd întîrzie plantatul Grădinarii ştiu că un plantat timpuriu asigură o recoltă timpurie şi astfel pot obţine un venit mai bun. Ca să cîştige, grădinarul trebuie să se îngrijească să aducă pe piaţă legume cît mai timpurii. Unii merg chiar la risc, plantînd unele suprafeţe foarte devreme. Deşi timpul este destul de înaintat, în unităţi plantatul legumelor se desfăşoară destul de greoi. In grădina cooperativei agricole din Deal, din 4 ha cu roşii a fost plantat doar un hectar, din 4 ha cu ardei numai 0,25 ha, iar din 2 ha cu vinete doar cîteva rînduri. Grădinarul Paloşi Francisc ne spune că întîmpină greutăţi din cauza lipsei de apă la plantat. E drept că grădina urmează să fie irigată, dar acum la plantare apa lipseşte pentru că nu a fost făcută staţia de pompare, bazinul de decantare şi străpungerea unui drum pentru aducerea apei în canalul de unde se va iriga. Cooperatorii din Bahnea erau mai avansaţi cu plantatul, dar şi aici apa constituie o problemă. Anul trecut s-a întocmit un proiect pentru irigarea grădinii. Când să fie transpus în practică s-a găsit că nu prezintă soluţia cea mai bună. Lucrarea a fost amînată pentru acest an, dar pînă acum nu s-a făcut nimic. La Idrifaia, grădinarul Mihai Bancsics a organizat bine munca. Au fost plantate deja 3,5 ha cu roşii şi 2 ha cu ardei. Aici am întilnit şi culturi protejate pe 0,70 ha destul de reuşite. La Sînpaul există grădinari buni şi cu experienţă. Este inexplicabil cum, la această dată, din 12 ha cu ardei şi 4 ha cu roşii ei nu au plantat încă nimic. Şi aici lipsa apei ridică probleme. Instalaţiile de irigat nu sunt puse în funcţiune astfel că există pericolul să se planteze fără apă şi acest lucru nu este bine. Vecinii lor din Cipău au început plantatul dar cu forţe puţine. Grădinarul se străduia să facă o udare înainte de plantare, dar instalaţiile de irigat nu funcţionau din cauza unor defecţiuni la sorbul motopompei. Cu ritmul în care se desfăşoară lucrul acum, cînd crede consiliul de conducere că se vor termina de plantat 9 ha cu ardei şi 2 ha cu roşii? După cîte se vede mai sînt multe de făcut pentru a avea certitudinea că măcar la vară nu vom mai duce lipsă de legume. Consiliile de conducere sînt chemate să mobilizeze toate forţele de care dispun pentru a grăbi plantatul în cîmp, să aplice o agrotehnică superioară şi să înceapă neîntîrziat irigatul pentru că numai în acest fel se pot asigura producţii bune. După muncă, o partidă de şah, de biliard aduc o binefăcătoare destindere, relaxare. Clubul de la Vlăhiţa asigură muncitorilor de la uzinele din această localitate posibilitatea de a petrece în mod plăcut, timpul liber. Sütő András e un scriitor de prim rang, incandescent, care-şi dezvăluie de fiecare dată sufletul; in scrierile sale spectrul realităţii noastre deazi se înalţă aevea ţinui curcubeu. La fel ca şi ceilalţi scriitori autentici, şi Sütő îşi creează cîteva teme mari, efervescente, pe care apoi le conturează, le desăvirşeşte, ridicindu-se, ca insulele de corali, peste nivelul mării, al talazurilor şi infine deasupra furtunilor năprasnice. Ideea esenţială a noii sale comedii „Formidabilul Ghedeon", a fost prelucrată de fapt în numeroase scrieri anterioare. Să ne referim, de pildă, la nuvela „Cuvintul tău să fie al nostru , scris în deceniul trecut, sau la unele episoade ale comediei „Nuntă la castel“. Pe scriitor îl preocupă raportul dintre individ şi colectivitate, dar cind investigaţiile sale sunt proiectate asupra oamenilor mărunţi, in faptele personajelor sale nu urmăreşte micile păcate, micile virtuţi, ci struneşte o trompetă cu glas mai viguros, propagind acea poruncă a societăţii noastre socialiste, că cel care sacrifică interesele colectivităţii pe altarul propriilor interese, e un om pierdut, fără drept de apel, fiind azvîrlit din virtojul vieţii de o forţă centrifugă invizibilă, se pierde, se rătăceşte. Aceasta e şi ideea de bază a comediei „Formidabilul Ghedeon“. Ghedeon e un om antisocial. S-a înstrăinat de lume şi de semenii săi; e un maniac al puterii, un suveran rural, care uită că nu colectivitatea, nu oamenii sunt pentru el, pentru funcţia şi puterea lui, ci el ar trebui să fie in slujba acestora. Această idee o formulează Sute in „Formidabilul Ghedeon“, in genul său, în legile de construcţie ce-i sunt proprii. E o lume îmbibată de lumină, veselie, ironie, umor acrişor şi gusturi groteşti — această lume a lui Sütö — jocul săltăreţ al luminii şi umbrei străfulgeră pe scenă şi în această piesă. Sütö e un scriitor jucăuş. Şi aici, să ne oprim pentru o clipă La început era jocul. Ulterior, cu mult mai tirziu, au apărut regulile de joc. Dar nu regulile sint veşnice, ci jocul. Acest joc şi-a înfipt rădăcina in natura omului. Regulile pot fi însuşite, dar pentru joc sint necesare aptitudini, mai ales instincte. Şi cu cit mai puternice sint la cineva aceste instincte, cu atit mai dirz se împotriveşte acesta regulilor stabilite. Căci in „Formidabilul Ghedeon“ găsim cam puţine regili. In această privinţă, am putea face aluzii la Giraudoux, Pirandello, Tamási Aron. Dar căutarea analogiilor e un mod cam abuziv şi rareori fericit al argumentării; nici nu avem de gind sărecurgem la ele, nici nu prea s-ar putea, condiţiile fiind cu totul diferite doar fundalul e înrudit. Noua piesă a lui Süte îi nelinişteşte, neîndoielnic, pe spectatori. Aceştia nu prea îşi dau seama unde să o aşeze. Căci această creaţie, deşi pe alocuri se pot recunoaşte punctele ei cristalizate, e un joc, de la început şi pînă la capăt; un joc, uneori feeric, uneori stins — e o comedie care ne solicită întreaga vigilenţă a intelectului, cu strălucirea artificiilor, cînd amintindu-ne de zbenguirea peştişorilor de aur. Tomd ei e cînd ironic, cînd serios, căci autorul simte tragicul subiectiv al ,,Formidabilului Ghedeon“ şi transformarea lui intr-un caraghios obiectiv. Ca şi cum l-ar şi compătimi un pic pe eroul său, cu toate că respinge categoric atitudinea, manifestările acestuia. Acţiunea are, neîndoielnic, zguduiri, hopuri, coborîşuri, dar acestea alterează numai parţial cursul jocului elementar. Nu aceasta e cauza pentru care mesajul lui Sütő nu se cristalizează îndeajuns catdidi de clar in piesă. Ideea comediei îşi găseşte oarecum expresie, dar nu destul de clar, raţional; avem doar o singură viaţă — această protoplasma umană este desigur divizibilă, dar efectele diviziunii sunt inevitabile. Sütő îşi reafirmă in această piesă cele mai bune veleităţi. Frazele compuse de Süte par totuşi fireşti pe scenă, figurile create de el îşi găsesc şi ele mediul prielnic. Dialogurile sale răsună cu elasticitatea limbilor de foc sau ritmul alert al zborului păsărilor. Iar mesajul său are ceva din șuieratul năvalnic al vînturilor ce năpădesc piscurile semeţe. Dar istorisirea pare totuși greoaie — succesiunea scenelor s-ar putea asemui cu acumularea blocurilor de gheaţă pe un riu la sfirşitul iernii, blocuri care apoi, cu un hop îşi continuă drumul zgomotos. Süte îşi iubeşte simbolurile; se joacă îndelung cu ele, despărţirea părîndu-i-se prea. In consecinţă simbolurile devin greoaie. Finalele actelor nu constituie semne de exclamare la capătul antecedentelor. In încheierea piesei, ca de altfel şi în unele scene, întîlnim sforţările dar şi surpriza guignolurilor. Deocamdată Sütő şi-a putut transpune numai astfel ideile pe scenă, dar neîndoielnic, va prezenta cîndva mai poetic, mai verosimil, in perspectivă tragicomicul omului care abuzează de puterea sa in societatea noastră socialistă. Desigur, criticul şi-ar putea înşira contraargumentele. S-ar putea invoca instabilitatea structurilor comediei, hibrizarea ţesutului dramaturgic, adausurile lipsite de funcţie sau excesele in proporţionarea unor scene. In cadrul unei cronici restrânse putem face însă abstracţie de dezvoltarea acestor considerente. Publicul şi critica pot întîmpină această angajare a lui Süte numai bine intenţionat. Chiar dacă nu l-ar înţelege pe deplin pe acest „Formidabil Ghedeon", să-l conceapă ca pe o interesantă operă muzicală, a cărei înţelegere poate fi numai rezultatul unei trăiri aprofundate, repetate. E adevărat că sentenţionarea constituie treaba şi dreptul criticii, dar nici criticii nu trebuie să uite că şi unii dintre ei au bătut la uşa dramaturgiei fără a fi putut ajunge la liman, cu toate că regulile infailibile ale unităţii de loc, timp şi acţiune, care sint in vigoare de trei milenii au fost respectate de aceştia mai mult decit de Sate. Iar acum, cîteva reflecţii asupra premierei prezentate de secţia maghiară a Teatrului de stat din Tg.-Mureş. Cei ce au citit în prealabil piesa, cei ce au prins gustul frazelor lui Sütő, aşternute pe hârtie, trebuie să mărturisească; spectacolul a pierdut mult din sclipirea pe care o are scrierea lui Sütő. Orice scriere serioasă emană o vrajă palpitantă. Reprezentaţia din Tg.Mureş cu „Formidabilul Ghedeon" nu ne-a oferit aşa ceva. Acolo unde se înteţesc făcliile tragicomediei şi ale acţiunii jucăuşe, acolo jocul actorilor bate în retragere, acolo unde maniacul porneşte în ofensivă împotriva imposibilului, de la bun început slăbește tăria ofensivei. Regia lui Harag György constituie o transpunere scenică nu îndeajuns de fină, nu îndeajuns de pură, a unui vis scenic curajos. Harag e un regizor inzestrat, dar după părerea noastră, nu peste tot a interpretat corect, destul de familiarizat, textul lui Sütő, n-a reuşit să modeleze tonul de bază, deşi aceasta, e cel puţin parţial, datoria directorului de scenă. Cerinţele materiei nu le-a putut adapta cu destulă siguranţă, cu destul simţ, la oameni, la interpreţi; n-a putut rezolva satisfăcător orchestraţia numărului mare de interpreţi. Ca o lipsă a regiei putem invoca, de pildă, încetineala exagerată, cursul tărăgănat al primului act. Sau, să amintim, de pildă, scenele supradimensionate ale scenelor din „lumea de dincolo“, recunoscînd totodată dificultăţile nemaipomenite pe care le prezintă aceste scene. Iar acum, cite ceva despre interpreţi. Rolul titular, deosebit de complicat, nespus de greu, a fost interpretat după părerea mea, pe jumătate, de actorul Márton János, invitat de la Teatrul maghiar de stat din Cluj. Proporţiile artei sale actoriceşti, marile situaţii psihologice oferite de rolul său, parcă nu s-au reliefat în măsura cuvenită. A dat o interpretare reuşită obsedatului, dar cind era vorba de înfăţişarea tragicomicului în personificarea lui Ghedeon, nu mai dispunea de mijloace necesare. Interpretarea cea mai bună, cea mai unitară ne-a fost oferită de Lohinszky Lorănd, in rolul baronului. Acest actor a creat o caricatură remarcabilă. Fiecare cuvînt, fiecare gest al său a constituit un joc coerent, de ansamblu, al coardelor sale vocale și al mușchilor săi. O realizare frumoasă ne-a oferit şi Ferenczi István, interpretul robdui Durumo (satana). Apariţia sa pe scenă, zimbetul lui sarcastic şi întregul joc au produs efectul unei adevărate incandescenţe dramatice. Excelent a fost în rolul său episodic şi Varga József, pazinicul cu suflet şi caracter de cameleon. Trebuie amintită şi interpretarea reuşită a lui Tamás Ferenc, care a reprezentat pe Sfântul Petru cu multă vervă, culoare şi umor. De data aceasta Tarr László n-a mai fost atit de convingător ca la recentul său rol din „Urechile“, iar Gyarmathy István a fost acelaşi ca în rolurile sale antecedente. Kőszegi Margit părea puţin cam obosită, jocul ei fiind pe alocuri monoton, stereotip. In rolul „Cilike“, Kakuts Agnes părea mai plictisită, mai incoloră decit în intenţiile autorului. In schimb, în roluri episodice au fost buni Bács Ferenc (Zorobabel), Bányai Klaria (femeia I) şi Székely Ana (doamna cu cearşaful ud). In încheiere, să vorbim şi despre scenografie. Decorurile realizate de Florica Mălureanu sunt controversate. Pesemne că avea intenţia de a reprezenta haosul din sufletul şi conştiinţa lui Ghedeon, formidabilul. Numai că în lumea teatrului există o străveche lege fundamentală. Pe scenă, şi, in general în artă, haosul nu poate fi exprimat prin haos. Numai cu logica strictă, cu legile raţiunii pot fi înfăţişate artistic pînă şi elementele aparent iraţionale. Scenografia supraaglomerată, cu greu descifrabilă, ne-a îndepărtat mai mult decit ne-a apropiat de joc şi de text, trăindu-şi viaţa aproape ca scop în sine. Or, aceasta e o greşeală fundamentală. In orice caz, e îmbucurător faptul că Formidabilid Ghedeon a prins în sfîrşit viaţă. Şi e şi mai îmbucurător faptul că s-au înfiripat şi dispute în jurul lui. POLGAR ISTVIV CRONICĂ DRAMATICĂ In preajma examenului de bacalaureat (Urmare din pag. 1) în dauna încheierii trimestrului al III-lea. Iată de ce. Trimestrul al III-lea a fost foarte scurt ca durată de timp; de aceea s-a produs o parcurgere rapidă a materiei fără să mai existe o posibilitate de recapitulare a acesteia și mai mult chiar, s-a impus o suprasolicitare a elevilor prin cite 3—4 extemporale zilnic pentru încheierea mediilor. In aceste condiţii avem şi greutăţi: unii profesori sunt supraîncărcaţi. De exemplu, la limba română, unde programul în timpul anului era de 3 ore săptămînal, acum este de 6 ore. CARE ESTE PROFILUL ETIC ŞI CAPACITATEA INTELECTUALA A ACTUALEI PROMOŢII? Prof. Pop Petru. Faţă de promoţiile anterioare, actuala promoţie este mai bine pregătită. Voi motiva. Este cea mai mare serie de absolvenţi din ultimii ani; a fost posibilitate mare de selecţie pe parcursul anului, a existat o permanentă preocupare pentru perfecţionarea cadrelor. Pe parcursul anilor s-au încadrat profesori cu vechime şi o bună pregătire la clasa a XI-a. In liceele săteşti suntem deficitari la obiectele fizică, matematică, chimie unde nu am avut întotdeauna cadre de specialitate. Promoţia de anul acesta prezintă garanţia unei maturităţi în pregătirea profesională, în înţelegerea şi interpretarea materiei. Preocuparea pentru îndrumarea orientării profesionale e veche. Marea majoritate a absolvenţilor de anul acesta se îndreaptă spre facultăţile cu profil tehnic şi mai puţini către învăţămîntul pedagogic, deşi practic vorbind în regiune avem nevoie de cadre didactice. Majoritatea absolvenţilor reprezintă garanţia unei înalte conduite morale şi sunt conştienţi de răspunderea care-i aşteaptă în perioada ce va urma — învăţămîntul superior sau tehnic. La aceasta a contribuit şcoala, organizaţia de tineret, familia. Prof. Simion Văsieş, directorul Liceului „Al. Papiu Ilarian“. Promoţia de anul acesta a liceului nostru este mai bună decit cea de anul trecut, dar nu satisface aşteptările. De exemplu, in clasa a XI-a B, nu există nici un corigent. Toţi absolvenţii vor intra în examenul de bacalaureat şi vor reuşi şi la admitere în învăţămîntul superior, pentru că au existat o atmosferă serioasă de studiu tot anul ca şi in aceasta ‘’perioara d’ pregătire. Media anuală a claselor a XI-a este de peste 7,50. Există însă şi o categorie de absolvenţi, şi din păcate destul de numeroasă, care nu manifestă suficientă seriozitate faţă de pregătirea şcolară. O cauză a acestei situaţii este şi faptul că familia adesea nu a stimulat interesul şi efortul în muncă, iar şcoala pe de altă parte i-a dădăcit. Ban Mariana, elevă în clasa a XI-a A a Liceului „Al Papiu Ilarian“. Răspunderea care ne revine atit în faţa examenului de bacalaureat cît şi a examenului de admitere în învăţămîntul superior este foarte mare şi suntem conştienţi de aceasta cu atit mai mult, cu cît privim îndatoririle în perspectivă. Eu vreau să merg la facultatea de tehnologia şi chimizarea ţiţeiului şi gazelor. Trebuie să cunosc în mod deosebit matematică, fizică şi chimie. M-am pregătit şi continui să mă pregătesc temeinic. M-am îndreptat spre această specialitate pentru că îmi place şi ştiu că ţara are nevoie de cadre în petrochimie. In promoţia mea sunt mulţi elevi cu reale calităţi care s-au pregătit zi de zi. Cei care au căutat să speculeze au înregistrat rezultate slabe. Aşadar sunt convinsă că în viaţă numai munca temeinică şi dusă cu perseverenţă se soldează cu mari satisfacţii şi rezultate. Grosu Mircea, clasa a XI-a B a Liceului „Al Papiu Ilarian“. După părerea mea, în ceea ce priveşte bacalaureatul sintem pregătiţi, dar nu la nivelul la care ar trebui, aceasta datorită faptului că timpul a fost foarte scurt şi nu ne-a dat posibilitatea unei pregătiri şi mai temeinice. Am absolvit secţia reală şi voi merge la medicină. Este idealul meu de a deveni un medic bun şi vreau să mă îndrept către cercetarea ştiinţifică. Precup Una, clasa a XI-a D a Liceului „Al. Papiu Ilarian“. Primul mare pas care ne aşteaptă este bacalaureatul. Cu toate că timpul repartizat pregătirii a fost destul de scurt, eu sper în succesul colegilor mei la această mare confruntare. Timpul este foarte scurt cu atit mai mult cu cît la o lună după bacalaureat trebuie să ne prezentăm la examenul de admitere în facultăţi. Eu voi merge la filozofie, secţia sociologie. Ce îmi rezervă viitorul nu ştiu, ştiu însă că filozofia îmi place, că secţia e nouă şi că societatea noastră are nevoie de sociologi. Iozsef Laszló, clasa a Xl-a E a Liceului „Al. Papiu Ilarian“. Eu voi merge la facultatea de electronică a Institutului politehnic din București. Am fost un pasionat al radiotehnicii din copilărie, iar acum dorința o suplinesc cu o permanentă pregătire. In ochii , p^i^e^oteh^ca ,^&^tăzi §ele . , mai mar^ perspective. Cum vade" înaintarea tehnicii şi ştiinţei, electronica are un cuvânt greu de spus în nyalte domenii de activitate. Ban Mariana. In perioada de consultaţii nu toţi elevii se prezintă la un nivel corespunzător de pregătire. E îngrijorător faptul că la discuţii in cadrul lecţiilor de sinteză participă elevii secţiei reale chiar la obiectele de specialitate ale secţiei umane (exemplu limba română, chimie). Atelierul mecanic de la I. I. S. Electro-Mureş din Tîrgu-Mureş a fost dotat de curînd cu strunguri moderne, de mare randament. In fotografie, Alexandru Biro, evidenţiat în întrecerea socialistă, execută piese la un nou strung revolver. El îîi depăşeşte lunar planul cu 20 la sută, acordând o atenţie deosebită calităţii lucrărilor pe care le face.§. In EDITURA DOUTICA a apărut: Ulm OiERE COMPLETE Vol. 44. STEAUA ROȘIE PAGINA 3 Garderoba celor mici (Urmare din pag. 1) pildă, din cele 2.000 de scutece din finet și 2.000 din pânză albită, prevăzute a fi livrate în trimestrul I din acest an, pînă în prezent n-a livrat nimic. Deci, articolele pentru copii nu sunt deficitare. Deficitară este activitatea celor însărcinaţi du producerea acestor articole şi aprovizionarea magazinelor de desfacere. Sîntem acum la alt magazin specializat în desfacerea articolelor pentru copii, la magazinul „Gulliver“ din Tg.-Mureş. Aici, atit dimineaţa, cît şi după-amiaza, la ora deschiderii sute de cumpărători așteaptă la rînd. — De luni de zile caut un costum pentru băiat și nu găsesc — ne relatează o femeie. — Eu nu pot să ajung nicicum în posesia unei rochițe de stofă __ adaugă alta. — De ce nu sînt oare ghete? întreabă un alt cumpărător. Pentru a afla răspuns la numeroasele întrebări ale cumpărătorilor,, ne-am adresat tovarăşa Francisc Kutasy, responsabilul magazinului „Gulliver". — Intr-adevăr, am avut şi veni mari goluri în aprovizionare. Acest lucru e demonstrat şi de faptul că planul pe trimestrul 1 l-am realizat numai în proporţie de 84,08 la sută. — Care e situaţia cu costumele pentru copii? — Nu avem. In special între numerele 28 şi 40. Nu avem nici pijamale din finet pentru copii între 2—5 ani. Lipsesc de asemenea, cămăşile pentru copii între 1—4 ani, bluzele cu mânecă scurtă tricotate pentru fetiţe, vestele din P.N.A. pentru băieţi, rochiţele din stofă, catifea şi difini şi alte articole mult solicitate de populaţie. După ce părăsim raioanele de confecţii, tricotaje etc., din faţa cărora pleacă zilnic zeci de cetăţeni nemulţumiţi, ne oprim la raionul de încălţăminte. — Din cauza slabei aprovizionări avem mari neplăceri cu cumpărătorii — ne declară Corol Barabás — șeful raionului încălțăminte. — Mai concret. — De exemplu, în luna aprilie, între 1—21 nu am primit deloc marfă, pe motiv că la I.C.R.T.I. a fost inventar. Acum primim, dar rafturile sunt goale, cererea fiind mare. Bunăoară, ghete pentru copii între 1 şi 8 ani nu avem deloc. Nu avem nici pantofi numere mai mari, de pildă, de la nr. 36 la 39. Aceeaşi situaţia am îotenit-o şi la magazinele din Reghin, Odorhei, Topliţa etc. — Nu avem pijamale pentru copii între 1 şi 4 ani de pagin patru luni — ne relateaze. - beta Szász, gestionara nr... nului nr. 83 din Topliţa. Lipi- > şi rochiţele din steă şi dinr tifea între numerele 20—40. — Se caută foarte mult gittele pentru copii, numerele 2£r~ 28, dar nu putem servi torii —■ ne spune Sabin Tesii*^, gestionarul magazinului nr. 86 din Topliţa. — In magazin nu sfe'hăSÎsS? la comandă nu se fac — completează un cumpărător, _ |?-1. __ De ce? Răspunsul l-am căutat tot la I.C.R.T.I. Tovarăşii de aici recunosc că intr-adevăr confecţiile pentru copii nu satisfac cerme, sunt insuficiente. Rochiţe din diftin, de pildă, deşi a existat o repartiţie de 8.000 bucăţi, s-au primit numai 600. La fel se prezintă situaţia şi cu costumele pentru băieţi, cu rochiţele din stofă etc. Pînă cînd va dura această situaţie nu ştim. In orice caz, Direcţia comercială regională trebuie să analizeze temeinic situaţia aprovizionării magazinelor de desfacere din regiune cu articole pentru copii, luînd grabnice măsuri pentru completarea golilor destul de mari care există atît în privinţa îmbrăcămintei, cit şi încălţămintei.