Steaua Roşie, ianuarie 1968 (Anul 19, nr. 1-25)

1968-01-03 / nr. 1

Mesajul de Anul Nou al tovarăşului Nicolae Ceauşescu Dragi tovarăşi şi prieteni, Cetăţeni ai Republicii Socialiste Româ­nia, încheiem încă un an de muncă rodnică, de creaţie avântată pentru ridicarea edifi­ciului luminos al socialismului pe pămîntul României. Anul 1967 a fost pentru poporul român un an de mari victorii în toate do­meniile vieţii sociale, îndeplinindu-se cu succes prevederile planului de stat, forţele de producţie ale ţării au continuat să spo­rească, economia naţională s-a dezvoltat în ritm susţinut, au fost obţinute noi realizări remarcabile în ştiinţă, cultură şi artă, în înflorirea multilaterală a societăţii noastre socialiste. Toate acestea au creat condiţii pentru adoptarea în cursul anului care a trecut a unor noi şi importante măsuri pentru ridicarea nivelului de trai al oame­nilor muncii de la oraşe şi sate. Sărbătorind două decenii de la instaura­rea republicii — împlinirea uneia din cele mai arzătoare aspiraţii ale forţelor progre­siste din istoria modernă a României — poporul a făcut bilanţul epocii glorioase a socialismului. Mîndru de ceea ce a înfăptuit cu mintea şi cu braţele sale, el priveşte înainte cu optimism, scrutează cu încrede­re şi entuziasm ziua de mîine, şi mai mă­reaţă, a patriei noastre socialiste. Conferinţa Naţională a Partidului Comu­nist Român a pus în faţa tuturor cetăţe­nilor sarcini de cea mai mare însemnătate pentru progresul orinduirii socialiste, a deschis noi orizonturi operei de construcţie socială ce se înfăptuieşte în ţara noastră. Concretizînd unele din măsurile preconi­zate de Conferinţă, Marea Adunare Naţio­nală — forul suprem al ţării — a adoptat o serie de legi a căror aplicare va exercita o influenţă deosebit de pozitivă asupra mersului înainte al economiei şi culturii ţării, va contribui la dezvoltarea şi perfec­ţionarea continuă a democraţiei noastre socialiste. Suntem­ convinşi că în anul care vine clasa muncitoare, ţărănimea, intelec­tualitatea, toţi oamenii muncii, fără deose­bire de naţionalitate, îşi vor consacra ener­gia şi forţa creatoare realizării sarcinilor măreţe trasate de Conferinţa Naţională, cauzei socialismului în patria noastră, îm­bunătăţirii continue a vieţii materiale şi spirituale a întregului popor, asigurării prosperităţii ţării, viitorului fericit al na­ţiunii noastre socialiste. Anul care a trecut a marcat, de aseme­nea, noi victorii în lupta forţelor înaintate ale omenirii contemporane pentru socia­lism, pentru progres social şi pace. In ace­laşi timp, viaţa internaţională a cunoscut noi acte agresive ale imperialismului: con­tinuarea şi intensificarea războiului din Vetnam, conflictul militar din Orientul A­­propiat, alte focare de încordare şi primej­die pentru pacea popoarelor. Pătrunsă de spirit de răspundere faţă de interesele ma­jore ale omenirii, România a desfăşurat în cursul anului 1967 o intensă activitate po­litică internaţională; ea şi-a adus din plin contribuţia la lupta împotriva politicii a­­gresive a cercurilor imperialiste, pentru apărarea păcii, pentru promovarea princi­piilor de încredere şi colaborare între po­poare, pentru egalitate în drepturi şi res­pect faţă de independenţa şi suveranitatea fiecărei ţări, faţă de dreptul fiecărei naţiuni de a urma nestînjenită calea de dezvol­tare pe care o doreşte. Partidul şi guvernul, întregul popor ro­mân vor milita şi în viitor, din toate pute­rile, pentru înfăptuirea obiectivelor funda­mentale ale politicii noastre externe: întă­rirea prieteniei şi colaborării frăţeşti cu toate ţările socialiste, dezvoltarea colabo­rării şi cooperării internaţionale cu toate statele, indiferent de orânduirea socială, consolidarea unităţii mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale — de care de­pinde forţa şi coeziunea întregului front antiimperialist. In eforturile pe care Ie de­punem suntem­ animaţi de convingerea că forţele socialismului, democraţiei şi pro­gresului social vor obţine noi succese in lupta împotriva imperialismului, a reacţiu­­nii, pentru încetarea războiului din Viet­nam, pentru restabilirea păcii în Orientul Apropiat, pentru apărarea păcii în lume. îngădui­ţi-mi, dragi tovarăşi, cu prilejul Anului Nou, să vă felicit călduros în nu­mele Comitetului Central al Partidului Co­munist Român, al Consiliului de Stat și al guvernului și să vă urez din toată inima, dumneavoastră, muncitorilor, țăranilor, In­telectualilor, tuturor cetățenilor Republicii Socialiste România, noi succese în activita­tea socială şi în viaţa personală, sănătate, satisfacţii şi bucurii depline, înfăptuirea tu­turor năzuinţelor de mai bine. Să ridicăm paharul pentru prosperitatea patriei, pentru bunăstarea şi fericirea po­porului român, pentru Partidul Comunist — conducătorul încercat al naţiunii noastre socialiste — pentru socialism, pentru pace şi prietenie între popoare ! La mulţi ani ! precum şi alte relatări despre întîmpinat Anul Premiere în uzina încrezători în noi succese la învăţătură „Trageţi brazda măi cu plugul Să mărim mai mult belşugul Şedeam într-o clasă cum sînt mii şi mii în marea şcoală a României socialiste. Numai ochi şi urechi eram, ca şi ascultătorii profesoarei — elevi de-a VIII-a. Desfăşurată larg, harta patriei magnetizase privirile. Un punct familiar pentru toţi din clasă — acela din coasta Hăşmaşului Ma­re purtînd consemnul bogăţiilor cuprifere — ne era loc de întîl­­nire prelungită şi de scrutare... Asociindu-mă acestor priviri ca unui buchet de lumini pure şi neastîmpărate, mă vedeam furat de reverie. Desluşeam uşor cum de pe hartă aripile glndurilor lu­necau dincolo de perimetrul clasei, pe urmele celor care bat zi şi noapte la porţile munţilor de aramă — unde izvorăşte seva de viaţă la Bălan. Microuniver­­sul şcolar căpăta pe nesimţite mişcarea şi proporţiile unui mă­reţ amfiteatru natural avînd ca­tedră parcă Însuşi Hăşmaşul Mare. Legendă sau adevăr? Adevăr! — ne răspund rezonanţele vieţii alungite cu oraşul spre izvorul Oltului, din care venisem şi-n care păşisem ispitit de cele vă­zute şi auzite printre mineri. Şi astăzi mi se pare că mai asist încă la veritabila lecţie de geo­grafie ... în epicentrul frontului subteran De la cota zero la minus 235 (cadrul secţiei nr. 1 de produc­ţie), unde acţionează mineri de pe linia întîi a întreprinderii din Bălan, vîrsta mileniilor sedi­mentate în rocile metalice o străbat labirinturi impresionan­te — expresie a mineritului ştiinţific din anii noştri. Sînt fortificaţii aerisite constant, ilu­minate şi mecanizate, prin care înaintează concentric, atacînd frontal, deschizătorii de noi aba­taje urmaţi de ceilalţi comba­tanţi ai adîncurilor. Călăuza, şe­ful de secţie Ioan Lendeschi, ne spune din mersul trenului ce ne duce parcă spre inima Pămîntu­­lui: — Lucrez la mină de 15 ani. De unde-am pornit (pe cînd se descopereau cu adevărat aceste locuri) şi unde am ajuns, s-ar putea compara cu distanţa de la copilărie la maturitate. E ceva fantastic, pe cuvînt, ce-a ieşit din strădaniile oamenilor de aici avîndu-i în frunte pe comunişti ! Oamenii au crescut mina de nenumărate ori, şi mina a cres­cut generaţii cu care ne mîn­­drim. La abatajul 39 l-am cunoscut pe mecanicul Cănărău Ioan. Manevra o maşină nouă-nouţă care-şi încarcă şi transportă me­canic minereul, rezultînd o pro­­ductivitate de două ori mai ma­re decît era înainte de mecani­zare. — Am şcoala de mineri la ba­ză — ne lămureşte el — dar în­tre timp am învăţat şi alte me­serii. Cînd nu am de încărcat sau transportat cu maşina, trec la perforat, armez, depinde ce se cere mai urgent în abataj.­­ Fiecare miner învaţă, aspi­ră la policalificare — intervine în discuţie şi tehnicianul Wer­meser Carol, şef de sector. Ast­fel am reuşit să trimitem la su­prafaţă, peste planul „la zi" , a­­proape 9.000 de tone de mine­reu cuprifer. Şi minerul Popa Constantin, şi maistrul Călin Virgil şi încă mulţi, mulţi alţii din adîncurile Bălanului ne-au putut spune: avem cu ce ne mîndri ! Optimismul robust trece prin gîndurile şi faptele de miner. Incercînd să afli de la aceşti oameni laturile împlinirii ca per­sonalitate în conjunctura social­­profesională, oriunde şi de că­t­re fiecare se pomeneşte mina ca oglindă a propriei existenţe şi evoluţii. L-am ascultat şi pe in­ginerul şef Rácz Atilla: — Amploarea înnoirilor sub toate aspectele reiese şi din creşterea de peste şase ori a vo­lumului de producţie din între­prindere numai în ultimii zece ani. Şi vom merge înainte pe calea eficienţei mărite, precum se arată în Documentele Confe­rinţei Naţionale a partidului. Rămînem deci racordaţi la aceeaşi axă magnetică — opti­mismul de miner. Biruind adîn­curile în numele luminii ce-o poartă, a celei ce-o smulg din captivitatea rocilor cuprifere, oa­menii se leagă ei înşişi, afectiv­, familiar de aceste locuri; prind rădăcini adinei. E sentimentul făurarului care se desprinde „greu" de opera sa, iar viitorul tonifică acest sentiment. Dar care e viitorul? Directorul în­treprinderii, inginerul Marin Cristi pare a spune un poem fascinant, cu ecouri profunde, cînd ni-l înfăţişează. — Ritmurile mari ale dezvol­tării de pînă acum vor fi donă- ȘTEFAN NEAGU (Continuare In pag. a 2-a) și al Sfatului popular regional ________Anul XX- NIr- 1 (3­044) |_________Miercuri, 3 ianuarie 1968__________|___________ 4 pagini( 2) bani Plecarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu în R.S.F. Iugoslavia Marţi, 2 ianuarie, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar gene­ral al C.C. al P.C.R., preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, împreună cu tovarăşii Ion Gheorghe Maurer, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialis­te România, şi Paul Niculescu- Mizil, membru al Comitetului E­xecutiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., a ple­cat ln R.S.F. Iugoslavia, unde, la invitaţia tovarăşului Iosip Broz Tito, preşedintele R.S.F. Iugosla­via şi preşedinte al Uniunii Co­muniştilor din Iugoslavia, va face o scurtă vizită de prietenie. La gara Băneasa erau prezenţi tovarăşii Gheorghe Apostol, Ale­xandru Bîrlădeanu, Emil Bodna­raş, Chivu Stoica, Alexandru Dră­­ghici, Ilie Verdeţ, membri şi membri supleanţi ai Comitetului Executiv, secretari ai C.C. al P.C.R., vicepreşedinţi ai Consiliu­lui de Stat şi Consiliului de Mi­niştri, membri ai C.C. al P.C.R. şi ai guvernului, conducători ai instituţiilor centrale şi organizaţii­lor obşteşti. (Agerpres) J) -4 o^aî ■ am tiaemte A­m înaintat încă un an In viaţă şi am adăugat şiragului de izbînzi în­că o nestemată. Pe ‘68 l-am întîmpinat cu toată bu­curia şi încrederea ca pe un sol al succeselor viitoare. E drept că, la răscrucea dintre ani, nu puţini sint cei care simt o oarecare părere de rău pentru această prea grabnică trecere a anilor. Am vrea să fim mereu la vîrsta viselor de aur, la anii tinereţii, ai iubirii şi ai în­drăzneţelor avînturi. Alături de tinerii din între­prinderile şi şcolile tirgumure­­şene, la revelionul din sălile Palatului culturii, am fost in­vitaţi şi vîrstnici. Cuprinşi in tumultul de tinereţe, veselie şi entuziasm, în momentul celei de-a 12-a bătăi a ceasului am uitat regretul trecerii vremii şi am spus o dată cu cei 500 de participanţi, am adăugat în­ că un an tinereţii noastre ! Am trăit mai intens convingerea că nu anii sînt etalonul virstei noastre, ci izbinzile repurtate. La masă, un tînăr zidar ne-a vorbit despre cite etaje cu înălţat spre soare cei din echi­pa lor. O tînără de la I.I.S. ,,Mureşul“ ne-a amintit des­pre sutele de confecţii realizate în ‘67 peste plan. O elevă de la „Unirea“ mi-a destăinuit că in trimestrul I are doar o im­pura notă de şapte, iar in reit are numai note foarte bune, dar că e hotărită să-şi ridice fi această medie... .Tr ‘un simţi­­mint ce stăpineşte pe fiecare tînăr de faţă, pe fiecare om al muncii din ţara noastră, acela de a se autodepăşi, de a par­curge drumul vieţii intr-un singur sens: cel al ascendenţei. Dorinţei de a obţine­ noi succese, dragostei de viaţi şi muncă, tinerii i-au dat pios in această seară de la cumpăna ani­lor prin cîntec şi dans, prin tumult de voioşie. Am asistat la un frumos program artis­tic, unde alături de artiştii Teatrului de stat, am aplaudat şi pe nu mai puţin talentaţii interpreţi ai formaţiei de mu­zică uşoară ai Casei de cultură a sindicatelor, pe soliştii Eva Kiss, Ecaterina Barabás, Ana Kulcsár şi alţi artişti amatori din r­adul tinerilor. Mesele se umplu apoi de bucate, iar clinchetul pahare­lor ciocnite în cinstea izbin­­zilor şi tinereţii se contopesc cu urările de fericire. Sub bo­gată revărsare de lumină pe­rechile se avintă in iureşul dansului. începe ■ Carnavalul tineretului. . . In pirul orei 24, cei pre­zenţi ascultă cuvîntarea rostită la posturile de radio şi tele­viziune de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu, imbogăţin­­du-şi din cuvintele secretarului general al C.C. al partidului, preşedintele Consiliului de Stat, bucuriile pentru succesele re­purtate de ţara întreagă şi hotărîrea de a-şi aduce o şi mai rrtare contribuţie la obţi-Â -Vi. FILIMON (Continuare în pag. a 3-a) „PLUGUŞORUL PIONIERILOR" LA CARNAVALUL CARE A AVUT LOC ÎN SOMPTUOASA SALA DE OGLINZI A PALATULUI CULTURII. fă ... IN ACORDURILE SUBLIME ALE MUZICII ­ TELEGRAMĂ Tovarăşului FIDEL CASTRO RUZ Prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din Cuba Prim-ministru al Guvernului Revoluţionar al Republicii Cuba Tovarăşului DR. OSVALDO DORTICOS TORRADO Preşedintele Republicii Cuba —HAVANA In numele Comitetului Central al Partidului Comunist Ro­mân, al Consiliului de Stat, al Consiliului de Miniştri ale Repu­blicii Socialiste România, al poporului român şi al nostru per­sonal, vă adresăm dumneavoastră, Comitetului Central al Par­tidului Comunist din Cuba, Guvernului Revoluţionar al Republicii Cuba şi poporului frate cuban un călduros salut frăţesc şi cele mai cordiale felicitări cu prilejul celei de-a IX-a aniversări a Zilei eliberării, ziua naţională a Cubei. Poporul român manifestă solidaritate deplină faţă de lupta eroicului popor cuban împotriva imperialismului, pentru apă­rarea independenţei şi suveranităţii patriei. Oamenii muncii din ţara noastră se bucură din toată inima de realizările de seamă pe care harnicul popor cuban le-a obţi­nut în construcţia socialismului. Ne exprimăm convingerea că legăturile frăţeşti de prietenie şi colaborare tovărăşească statornicite între Republica Socia­listă România şi Republica Cuba, între Partidul Comunist Ro­mân şi Partidul Comunist din Cuba, se vor dezvolta în conti­nuare, în interesul ambelor noastre popoare, al unităţii sistemu­lui socialist mondial, al cauzei socialismului şi păcii în lume. NICOLAE CEAUŞESCU secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român Preşedintele Consiliului de Stat ION GHEORGHE MAURER Preşedintele Consiliului d­e Miniştri ai Republicii Socialiste România

Next