Steaua Roşie, februarie 1968 (Anul 19, nr. 26-50)

1968-02-01 / nr. 26

.­­ De 12 ani ţine... dar este loc pentru şi mai bine Zilele trecute mecanizatorii de la S.M.T. Tg.-Mureş, întruniţi în adunare generală, au analizat ac­tivitatea desfăşurată în anul 1967, au stabilit măsurile tehnice şi or­ganizatorice pentru îndeplinirea în bune condiţiuni a sarcinilor de plan pe anul 1968. De 12 ani, aici fiecare bilanţ anual indică reali­zarea şi depăşirea planului de pro­ducţie şi importante rezultate in reducerea preţului de cost. In anul 1967 de exemplu, co­lectivul de muncă al acestei sta­ţiuni Şi-a realizat planul de pro­ducţie în proporţie de 112 la sută, iar preţul de cost al fiecărui can­tra de lucrare agricolă executată mecanizat a fost redus sub nive­lul planificat. Unele brigăzi de mecanizatori ca cele conduse de Ion Popşor, György Gábor, Dominic Ráduly, Ioan Hurdugaciu şi Dezideriu Pásztor şi-au realizat sarcinile pla­nului anual în proporţie de 141— 120 la sută. Dînd dovadă de mul­tă pricepere şi de o bună organi­zare a muncii, unele brigăzi au realizat — pe lingă depăşirea pla­nului de producţie — şi însemna­te reduceri ale cheltuielilor de producţie. La brigada de trac­toare condusă de Ioan Hurduga­ciu, de exemplu, care lucrează pe ogoarele cooperativei agricole „Viaţa Nouă” din Tg.-Mureş, prin buna gospodărire a carburanţi­lor, eliminarea deplasărilor în gol şi prin buna întreţinere a maşi­nilor, preţul de cost a fost redus Pe marginea adunărilor de dezbatere a cifrelor de plan în S.M.T. cu 13,17 lei pe fiecare hontra, ceea ce pe brigadă înseamnă o eco­nomie de 67.312 lei. Acest exem­plu nu este unicul. Brigada 27 care lucrează pe ogoarele coope­rativelor din Sîntana de Mureș a realizat anul trecut economii în­­sumînd 73.000 de lei. Au crescut realizările pe dife­rite maşini agricole , ceea ce practic înseamnă extinderea me­canizării muncilor agricole, diver­sificarea lor. Astfel, cu fiecare combină s-au recoltat în medie câte 60,5 hectare de păioase faţă de 50 de ha în 1966 şi 41 de ha în 1965. Suprafaţa prăşită cu cul­­tivatoarele s-a dublat in ultimii doi ani Darea de seamă şi mai mulţi vorbitori printre care Alexandru Patakfalvi, Vasile Suciu, Ion Pop­şor, Andrei Horgoş, Ioan Radu, Victor Iszlai şi alţii au arătat că atît în activitatea din anul trecut cit şi în cea din acest an au fost şi este încă mult loc pentru mai bine. Realizările multor brigăzi şi mecanizatori (111 mecanizatori şi-au depăşit sarcinile de plan în fiecare campanie din anul trecut) au fost umbrite de activitatea ne­satisfăcătoare înregistrată de alte cîteva brigăzi de mecanizatori. Brigăzile conduse de Albert Ma­­gyari, Carol Fekete, Samson Ta­gán şi-au realizat sarcinile de plan în producţie de numai 92—96 la sută. La brigada din Ernei, con­dusă de Nicolae Kosa, ca urma­re a proastei gospodăriri şi ma­nipulări a carburanţilor şi a lip­sei de preocupare pentru buna în­treţinere şi funcţionare a parcu­lui de maşini şi tractoare, preţul de cost a fost depăşit cu peste 32.000 de lei. Cheltuielile prevă­zute au fost depăşite şi de meca­nizatorii care lucrează la C.A.P. Crăciuneşti. Prea multe maşini agricole stau de ani de zile nefolosite, fie la se­­diul brigăzii, fie în remizele sta­ţiunii de maşini şi tractoare. Ast­fel, anul trecut n-au lucrat deloc sau aproape deloc cositoarele mecanice, greblele, dislocatoarele de sfeclă, maşinile de recoltat car­tofi şi altele. Aşa cum au arătat mai mulţi vorbitori, planul nu trebuie realizat doar pe seama executării arăturilor şi însămîn­­ţărilor, a cîtorva lucrări de bază. Tractoriştii trebuie să se preocu­pe mai mult de mecanizarea în­treţinerii culturilor, combaterea dăunătorilor, stropiri în vie, re­coltatul furajelor, mecanizarea u­­nor lucrări în zootehnie, cu alte cuvinte de diversificarea mecani­zării muncilor agricole. Pe bună dreptate tractoristul Andrei Hor­goş a subliniat că din volumul total al muncilor agricole execu­tate de el anul trecut, lucrările clasice — arătura, grăpatul, în­­sămînţatul, recoltatul — repre­zintă cu ceva mai mult de 10 la sută. In rest el a executat cele mai felurite lucrări care pot fi e­­xecutate cu mijloacele mecanice de care dispune brigada. Mai mulţi vorbitori au susţinut iniţiativa conducerii staţiunii ca fiecare brigadă să aibă stabilit — pe lingă sarcinile de producţie — şi fondurile băneşti, mijloacele materiale cu care să realizeze lu­crările prevăzute. In acest fel , urmărindu-se lună de lună reali­zarea lucrărilor prevăzute la ni­velul cheltuielilor stabilite, pot fi luate din timp măsuri pentru a preveni depăşirea cheltuielilor de producţie. Sarcinile pentru anul 1968 pre­văd o creştere a volumului de munci agricole cu peste 10 la su­tă faţă de planul din anul trecut. In cele 24 de cooperative agricole deservite, mecanizatorii vor tre­bui să efectueze un volum de lu­crări echivalent cu 182.800 de hectare de arătură normală. Pro­punerile făcute privind revizuirea dotării fiecărei brigăzi şi a sta­bilirii de sarcini concrete pentru fiecare maşină, trebuie îmbinate cu măsuri hotărîte pentru folosi­rea mai bună a utilajelor din do­tare şi reducerea cheltuielilor de producţie. Numai prin creşterea şi diversificarea volumului de munci agricole mecanizate, prin utilizarea cu eficienţă maximă a timpului de lucru al mecanizato­rilor şi al celorlalţi lucrători din staţiune, se pot crea condiţiile pentru trecerea la aplicarea prin­cipiului gestiunii economice pro­prii. Planul de măsuri adoptat cu prilejul dezbaterii cifrelor de plan cuprinde o serie de obiective con­sacrate acestui scop final. Au și fost luate o serie de măsuri pre­gătitoare pentru ca muncile agri­cole din viitoarele campanii ale acestui an să se desfășoare în ce­le mai bune condiţiuni. V. OLTEANU Un deceniu de cercetare S-au împlinit 10 ani de la in­trarea în funcţiune a ciclotronu­lui Institutului de fizică atomică d­in Bucureşti, instalaţie cu aju­torul căreia se cercetează struc­tura nucleului, procesul de fi­siune şi se fac alte studii care prezintă in etapa actuală un in derstiintâ°rieiblέ pentru oamenii de ştinga din întreaga lume. O vizita la cîcîotron mi-a pri­lejuit remednirea cu vechi Cu­noştinţe, alături de care, in ia­nuarie 1953, am asistat cu e­­mo ie la pornirea instalaţiei. îm­preuna cu ei se aflau mulţi din­­tinerii cercetători formaţi în ultimii ani. Experienţa acumulată în de­ceniul ce s-a scurs, conjugată cu dorinţa permanentă de a contribui la ridicarea prestigiu­lui ştiinţei româneşti în dome­niul cercetării nucleare, au dus la obţinerea unor realizări de seamă, recunoscute şi apreciate peste hotare. Contribuţia, însem­nată la elucidarea unor taine ale nucleului i-a făcut cunoscuţi pe „ciclotronişti“, cum li se spune în institut, în numeroase centre de cercetări nucleare de peste hotare. Azi, pe adresa lor sosesc scrisori, invitaţii de la colegi de branşă de pe diferite meridiane ale globului. In unele din ele se solicită informaţii în legătură cu punerea în evidenţă a aşa-numi­­tului „efect de compensare în funcţia de excitaţie", realizare care a constituit punct de ple­care pentru unele cercetări noi în Italia. In altele se cer relaţii şi date ştiinţifice privind izome­rul izotopului staniolul descope­rit de cercetătorii români. Acest izomer, pus în evidenţă la Insti­tutul de fizică atomică Bucu­reşti, figurează acum în toate ta­belele internaţionale de izomeri şi spectre nucleare. De mai mulţi ani, la ciclotro­­nul nostru se efectuează lucrări asupra fisiunii spontane a nu­cleelor cu o greutate mai mare decât a uraniului. Cercetările fă­cute au permis punerea în evi­denţă a primelor informaţii can­titative cu privire la înţelegerea acestui nou fenomen. Recunoaşterea competenţei fi­zicienilor români este confirmată şi de numeroasele solicitări de colaborare ce li se fac de insti­tute cu tradiţie în cercetarea nu­cleară din diferite ţări, printre care centre renumite din S.U.A., Elveţia, Uniunea Sovietică. O serie de cercetători de la ciclo­­tron au lucrat şi continuă să lu­creze la „tandemul" (accelerator electrostatic de tip deosebit) In­stitutului danez „Niels Bohr“. Primele date care se interpre­tează acum în ambele institute constituie un punct de plecare pentru o colaborare fructuoasă şi de durată între cercetătorii români şi danezi. Principalele rezultate obţinute în deceniul de cercetări la ciclo­­tron au fost concretizate în a­­proximativ 200 de lucrări ştiin­ţifice publicate în reviste de spe­cialitate din ţară şi de peste ho­tare. O bună parte din succesele do­­bîndite în aceşti ani se datoreşte îmbunătăţirii performanţelor ci­­clotronului, căruia specialiştii noştri i-au lărgit gama posibi­lităţilor de investigaţie şi cerce­tare. Astfel, energia protonilor a fost mărită de la 6,5 la 14 MEV (mega electroni volţi), iar varia­ţia energiei de la 3 la 14 MEV. Colectivul ciclotronului a păşit în cel de-al doilea deceniu de existenţă hotărit ca pe baza con­diţiilor asigurate de partid şi de stat, a experienţei dobindite să lărgească gama investigaţiilor în vederea sporirii contribuţiei lor la cunoaşterea forţelor nucleare, spre folosul ştiinţei, al omenirii. PETRU UILACAN, redactor la Agerpres Deplina egalitate în drepturi (Urmare din pag. 1) socvent în această privinţă. Studenţii noştri, veniţi din toate colţurile ţării, desfă­şoară aici o rodnică activitate comună, în toate facultăţile sta­­tornicindu-se un climat de mun­că entuziastă şi de conlucrare frăţească. Ei învaţă cu pasiune pentru a deveni specialişti cu înaltă calificare, intelectuali cu larg orizont ştiinţific şi cultu­ral, cadre de nădejde ale Româ­niei socialiste. Măsurile preconizate de partid şi guvern pentru îmbunătăţirea organizării administrativ-terito­­riale a României vor avea largi consecinţe în viaţa tuturor loca­lităţilor, contribuind la dinami­zarea factorilor care determină dezvoltarea economică, social­­politică şi culturală a patriei, creşterea continuă a nivelului de trai al întregului popor. Din proiectele editurilor O privire, chiar şi fugară, peste proiectele acestui an con­firmă permanenta preocupare a editurilor noastre pentru valori­­ficarea, în continuare, intr-un mod critic, de exigentă selecţie valorică, a moştenirii literare. Urmărind dispunerea alfabetică a autorilor, întâlnim între alţii numele lui Nicolae Costin cu „Letopiseţul Ţării Moldovei — 1709—1711” operă de căpătîi ce va fi retipărită integral, înce­pe seria de 5 volume de „Opere alese“ ale lui Ovid Densuşianu, primul dintre ele incluzînd va­loroasa contribuţie a autorului la problemele lingvisticii şi filo­logiei române. O altă serie de , „Opere alese” (3 vol.) este de- i r­­dicată scriitorului Anton Hol­­ji­ban. Din vasta şi valoroasa o­­peră a lui Nicolae Iorga, vom găsi în librării, între altele „Is­toria lui Mihai Viteazu” şi al „Privelişti româneşti“, întreaga­­­ operă a unui alt mare cărturar I şi om de stat, Mihail Kogălni- I ceanu, va fi tipărită in 6 volu- j me care vor începe cu scrierile literare urmate de cele sociale şi politice, istorice, coresponden­ţa şi opera oratorică. In 10 vo­lume vor fi cuprinse operele lui Ti­tu Maiorescu. Va fi repus în circulaţie unul dintre cele mai valoroase romane a lui Gib Mihăescu — „Dona Albă”, precum şi romanele „Fata moartă” de Ion Missir şi „Tru­­bendal“ de Virgil Monda. Din creaţia lui Cezar Petrescu va vedea lumina tiparului „Roma­nul lui Eminescu“, o reeditare a cunoscutei trilogii dedicate marelui poet: „Luceafărul“, „Carmen seculare” şi „Nirva­na”, începând tot din anul acesta, vor fi tipărite 10 volume din opera lui Ionel Teodoreanu, 6 din cea a lui Duliu Zamfires­­cu, cărora li se va adăuga crea­ţia altor reprezentanţi de seamă ai literaturii noastre. Editurile pregătesc, de asemenea, un a­­probiabil număr de antologii din literatura noastră cum sunt: pagini din literatura veche, poe­zia clasică, ideologia paşoptistă, nuvela fantastică, poezia sim­bolistă, literatura de avangardă şi nu mai puţin de 17 culegeri de folclor între care numeroase şi valoroase reeditări. (Agerpres) .| Drumul apei potabile şi industriale pentru oraşul Tg.-Mureş trece şi prin aceste pompe de mari proporţii. COMPETENŢE ŞI RĂSPUNDERI SPORITE LA CONTROLUL CALITĂŢII PRODUSELOR Dezvoltarea multila­terală a economiei na­ţionale, creşterea com­plexităţii ei, diversifi­carea producţiei, ridi­carea nivelului calita­tiv al produselor au creat posibilităţi noi pentru lărgirea şi in­tensificarea schimburi­lor noastre economice. In ultimii doi ani, partidul şi statul nos­tru au luat măsuri me­nite să ducă la dezvol­tarea comerţului exte­rior al ţării, la sporirea competitivităţii măr­furilor româneşti pe pieţele externe, la ex­tinderea relaţiilor de cooperare economică cu un număr tot mai ma­re de state. Intre aces­tea se remarcă şi crea­rea „Inspectoratului general de stat pentru controlul calitativ al produselor de export” (I.G.S.C.C.P.E.). El are rolul de a asigura, ală­turi de furnizori, creş­terea continuă a pres­tigiului mărfurilor ro­mâneşti pe pieţele ex­terne. In regiunea noastră îşi desfăşoară activita­tea filiala Inspectora­tului general de stat pentru controlul cali­tăţii produselor, cu se­diul în Tg.-Mureş. Ea are un complex de a­­tribuţii care urmăresc închiderea tuturor ca­nalelor prin care ar putea să se strecoare la export mărfuri de calitate necorespunză­toare. Spre deosebire de fostul Oficiu de control al mărfurilor (O.C.M.), inspectorii fi­lialei execută un con­trol exigent al calită­ţii, începînd cu docu­mentaţiile de proiec­­ t­ATRIBUŢIILE FILIALEI REGIONALE A IN­SPECTORATULUI GENERAL DE STAT PEN­TRU CONTROLUL CALITĂŢII PRODUSELOR DE EXPORT @ URMĂRIREA CALITĂŢII DIN FAZA DE LABORATOR PÎNA LA EXPEDIŢIA PRODUSULUI FINIT @ CONFRUNTARE CU MOSTRELE ETALON SAU CU PRODUSELE SI­MILARE DIN ALTE TARI, tare şi terminînd cu expediţia produsului finit. Deci, urmărin­­du-se calitatea produ­sului în diferite stadii de execuţie, avem po­sibilitatea să obser­văm viciile ascunse, să le sesizăm furnizoru­lui la timp. Spre deosebire de C.C.M. care nu verifi­ca modul de depozita­re al materiilor prime, al produselor, al amba­lării şi încărcării, in­spectorii filialei fac un control amănunţit asu­pra felului cum sunt conservate produsele de export, calitatea ambalajelor şi marca­jelor precum şi asu­pra condiţiilor de ex­pediţie şi transport pâ­­nă la destinaţie. Demn de subliniat este fap­tul că în baza unor do­rinţe speciale, expri­mate de clienţii ex­terni, filiala controlea­ză calitatea mărfurilor potrivit documentaţii­lor şi criteriilor cu­prinse în contracte. Găsesc că este deo­sebit de important să amintesc că în situaţia în care organele filia­lei noastre constată a­­bateri grave de la ni­velul tehnic calitativ cerut de piaţa externă, pot propune Consiliu­lui de Miniştri sista­rea fabricaţiei pînă la remedierea deficienţe­lor. In vederea sporirii exigenţei controlului tehnic de calitate în toate fazele procesului de producţie, persona­lul filialei, pe baza do­cumentaţiei comercia­le, utilizează mai mul­te metode de control. Intre acestea, de o deosebită apreciere se bucură controlul bu­cată cu bucată, prin metode statistice, pe baza mostrelor de re­ferinţă, a modelelor e­­talon etc. Aşa de pil­dă, s-au făcut în anul trecut comparaţii în­tre produsele Fabricii de mănuşi din Tg.-Mu­reş şi cele fabricate in Franţa, între plăcile a­­glomerate din lemn produse la noi şi în ţările cu industrie dez­voltată. Ca produsele să a­­tingă un nivel calita­tiv ridicat socotesc că este bine să subliniez necesitatea pregătirii minuţioase a fabrica­ţiei. Fiecare produs nou, care se livrează pentru prima dată în exterior, să fie contro­lat cu maximă exigen­ţă în primul rînd de personalul C.T.C. al întreprinderilor. In a­­cest fel se exclud de la început defectele de calitate. De altfel, fie­care întreprindere şi chiar fiecare persoană care participă la pro­ducerea sau controlul calităţii produselor pentru export, are da­toria să-şi sporească răspunderea şi exigen­ţa. Orice scăpare, ori­ce indulgenţă compro­mite marca fabricii şi aduce prejudicii mate­riale întreprinderii şi persoanelor respective. Se ştie că organele fi­lialei noastre, în ase­menea cazuri, stabilesc răspunderi materiale şi propun sancţionarea vinovaţilor. In anul trecut, in­spectorii filialei I.G.S. au sesizat mai multe defecte de calitate la întreprinderile care fa­brică produse pentru export. Cele mai mul­te deficienţe au apărut la Fabrica de conserve Mureşeni, unde loturi însemnate de produse au fost oprite de la export. Au fost de a­­semenea, restituite pentru remediere gar­nituri de mobilă şi pie­se separate fabricate de unităţile M.E.F., ale Sfatului popular re­gional şi ale U.R.C.M. Spre a închide ca­nalele produselor de slabă calitate consider că este bine ca încă de pe acum, de la înce­putul anului să con­centrăm atenţia tutu­ror factorilor de răs­pundere spre respecta­rea disciplinei tehno­logice şi a criteriilor de calitate cuprinse in standardele sau în con­tractele clienților ex­terni. ing. MIHAI CIB­ inspector-sef al filialei din Tîrgu-Mureș a I.G.S.C.C.P.E. O STEAUA ROȘIE PAGINA 3 însemnări de reporter IN CASA MEŞTEŞUGARULUI Omul de lingă mine îşi m­- a bătut de cîteva ori in­desă mai bine căciula pe u­­rechi şi-mi spuse: — Mergem! Pornirăm. Zăpada cădea in­­tr-una de citeva ceasuri şi vin­­tul alerga cu furie peste întin­derile semeţe ale dealurilor şi văilor. Ieşisem din sat şi înain­tam alături, tăcuţi, cu obrajii ascunşi in gulerul paltonului, cu privirile aţintite în pămînt. Era frig şi tovarăşul meu de drum nu-şi putea explica nici­cum de ce pornisem pe jos cind maşina avea să vină pes­te două sau trei ore. La înce­put ezitase, încercase chiar să mă convingă să aşteptăm cursa, nu pentru el, pentru mi­ne, neobişnuit cu drumurile, crezuse el, dar în cele din ur­mă cedase. II găsisem intîmplător aici în Hodac şi am hotărit să mer­gem împreună la Toaca. Era din comună şi cunoştea pe toţi sătenii. El mi-l recomandase pe Vălean Pop, neîntrecut meşter în făcutul fluierelor şi în cîn­­tatul doinelor şi cântecelor de prin partea locului. De aceea mă grăbeam. Se trezise în mi­ne o sete nepotolită să-l văd pe acest om, să-i admir price­perea şi iscusinţa în dăltuitul acestor simple şi milenare in­strumente muzicale şi, poate, să-l aud cântînd. Viscolul ne lovea din faţă, din spate, din toate părţile, se învîrtea împrejurul nostru, născând vîrtejuri mari de ză­padă. — Afurisită vreme, spune călăuza mea. N-ar fi trebuit să mergem pe jos. — Sînt mulţi oameni în Toa­ca, care ştiu să facă fluiere? — l-am întrebat. — Sunt destui. La noi, iara, fiecare face câte ceva. Drumul era ascuns sub ză­padă și noi mergeam după niș­te urme, care abia se vedeau. Nu mai aveam mult. Se vedea satul, tăcut, răsfirat de-a lun­gul drumului. Eram numai noi și vântul care urla. Când am intrat în comună vântul s-a mai potolit. Aşteptam cu ne­răbdare dar şi cu emoţie intîl­­nirea cu omul acesta şi ea se amâna. După vreun sfert de oră de mers prin sat, călăuza mea se opri şi-mi spuse:­­ — Atei­stă, poartă, şi o femeie a apărut în pragul uşii. — Acasă ţi-e bărbatul? — Nu-i acasă, dar haideţi înăuntru. Am intrat. Mi-am dat seama că înainte de a veni noi, fe­meia tocmai ţesea la război. — S-a dus de acasă de vreo săptămînă, ne informă dinsa în timp ce ne aşezam. — Și cînd o să vină? — am întrebat. — Apăi, cine știe. A plecat în Moldova, c-a fost chemat pentru fluiere. — Și dinsul tocmai de asta a venit, să vadă cum lucrează, îi spune omul care mă înso­țea. — Da, nu-i acasă, spuse fe­meia cu părere de rău. Dar regretul era de partea mea. Dorisem atît de mult să-l cunosc pe omul acesta și întâmplarea făcuse să vin in lipsa lui. Gazda ne arătă to­tuși cîteva dintre fluierele dăltuite de mina lui, în care am putut admira priceperea şi gustul lui de a le meşteşugi şi de a le împodobi cu cele mai măiestrite desene. De la roşul aprins al flăcării la verdele crud al codrilor, meşteşugarul a ales cele mai delicate şi fru­moase nuanţe ale culorilor pentru a le aşterne cu grijă şi îndemânare pe fluierele lui, să se mîndrească flăcăii duminica cu ele la horă şi să se bucure. Mă gândeam că poate meseria aceasta s-a perpetuat aici de sute de generaţii, din, tată un fiu, ca o preţuire înaltă a aces­tor oameni pentru cântec şi pentru frumos. Aici, ca şi alt­undeva în liniştea şi la răcoa­rea codrilor, poate că s-a ză­mislit, nepieritoarele versuri: „fluierau de foc, / mult zice cu foc, / fluieraş de fag, / mult zice cu drag /, versuri ieşite din înţelepciunea şi din dra­gostea poporului nostru pentru cîntece. La despărţire am re­gretat încă o dată neputinţa de a-l cunoaşte şi de a sta de vor­bă cu făurarul acestor frumu­seţi, dar mi-am zis că acolo, undeva departe de meleagurile lui, omul acesta a devenit, prin propriul său meşteşug, mesa­gerul sătenilor săi, dăruind şi altora ceva din bucuria şi su­fletul acestor oameni. ION CIURDARU PE ŞANTIERELE DE CONSTRUCŢI INDUSTRIALE (Urmare din pag. I) intervină hotărit cu măsuri efi­ciente, capabile să înlăture defi­cienţele şi să dinamizeze activita­tea. Referitor la „extinderea com­plexului avicol Ungheni” am dis­cutat cu tov. IOAN OLTEANU, inginer-şef al Trustului regional Gostar Tg.-Mureş. Deşi obiecti­vul are un volum mare de lu­crări reprezentând 6 hale cu o ca­pacitate de 84.000 locuri-găini şi este prevăzut a se da în funcţiu­ne în trimestrul IV 1968, el nu are încă deschisă finanţarea, lip­seşte o parte din documentaţia tehnică. Aşadar, o lună a trecut din a­­cest an. Poate vor mai trece cîteva pînă ce se vor primi documenta­ţia completă şi avizele, apoi alte luni cu aprovizionarea şi ataca­rea lucrărilor. Atunci, efectiv, cit timp va rămîne pentru executa­rea lucrărilor? Aprovizionare cu... grămada Să vedem concret cum func­ţionează mecanismul de aprovi­zionare a şantierelor? Ne adre­săm din nou inginerului-şef Ni­colae Elstiso­­r. — Pentru obiectivele care au avut documentaţia tehnică (în ca­zul nostru unul singur), materia­lele au fost cerute conform planu­lui de producţie în structura nece­sară. La lucrările fără documen­taţie, materialele s-au cerut pe bază de aprecieri sau de loc. Vo­lumul de lucrări din trimestrul I nu este acoperit integral cu re­partiţii de materiale pentru lunile februarie şi martie. Nici pe tri­mestrul II nu am putut întocmi un plan de aprovizionare cores­punzător. Din cauza lipsei de do­cumentaţie, necesarul s-a întoc­mit după acelaşi principiu. De e­­xemplu, la Fabrica de geamuri din Tîrnăveni nu s-au planificat încă materialele, deci, n-am putut a­­precia nici măcar ce materiale se vor folosi. Desigur, aprovizionarea pe ba­ză de calcule empirice, înseamnă, de la bun început, o aproviziona­re defectuoasă. Neasigurarea ma­terialelor în cantitate și structu­ră, conform devizului, duce la co­mandarea unor materiale de pri­sos. Se va ajunge astfel ca mate­rialele atît de trebuincioase con­structorilor pe unele şantiere să lipsească, existând pe alte şan­tiere ca stocuri supranormative. Redistribuirea materialelor din cauza aprovizionării neraţionale implică o mare risipă de muncă, care duce la creşterea costului de execuţie a lucrărilor. Din ancheta efectuată rezultă că nu sunt asigurate toate condi­ţiile de atacare a lucrărilor plani­­ficate. Stadiul documentaţiilor teh­nice este nesatisfăcător, ceea ce împiedică aprovizionarea din timp a şantierelor cu materiale. Bene­ficiarii vor trebui să-şi intensifi­ce eforturile pentru predarea în timpul cel mai scurt a documen­tațiilor tehnice constructorului. ­ La uzina de aluminiu din Slatina PITEŞTI.­­ Jumătate din nu­mărul cuvelor instalate în cea de-a treia hală de electroliză a Uzinei de aluminiu Slatina au atins parametrii capacităţii pro­iectate. Potrivit proiectului, cea de-a treia hală are o capacitate anuală de 27.000 tone de alumi­niu. Atingerea parametrilor — considerată drept o realizare im­portantă — a fost posibilă ca ur­mare a ridicării calităţii produc­ţiei de anozi, a faptului că la rîndul sau, cuptorul de coacere a ajuns înainte de termen la capacitatea proiectata, cit şi a experienţei acumulate de lucră­torii secţiei în respectarea cu stricteţe a graficului eşalonat de alimentare a cuvelor. Aplicarea cu bune rezultate a metodei de lucru „drumul critic" — a con­stituit, de asemenea, un impor­tant factor în atingerea înainte de termen a capacităţii prevăzu­te. Concomitent, în cadrul celui de-al treilea tronson al halei sunt puse în producţie cuvele de elec­troliză, iar la cel de-al patrulea constructorii execută ultimele lucrări de finisaj. (Agerpres)

Next