Steaua Roşie, septembrie 1968 (Anul 19, nr. 208-232)

1968-09-01 / nr. 208

După cum am mai anunţat, in încheierea vizitei pe care to­varăşul Nicolae Ceauşescu îm­preună cu tovarăşii Gheorghe Apostol şi Manea Mănescu au făcut-o în judeţul Cluj, a avut loc, vineri seara, o întîlnire cu intelectualii din Cluj. Importantă şi veche cetate universitară, centru ştiinţific şi umanistic de prim rang al ţării, Clujul anilor de construc­ţie socialistă a adăugat la fru­moasa aureolă, în care au stră­lucit numele unor Babeş, Raco­­viţă, Sextil Puşcariu, Blaga, Haţieganu, noi şi noi valori care au întregit şi întregesc patrimo­niul spiritual al patriei, în con­tinuă înflorire. Ca şi în alte centre de veche tradiţie sau mai noi, cultura, ştiinţa, cercetarea în toate domeniile au fost şi sînt temeinic înzestrate, prin­­tr-o puternică bază materială, prin impulsul unui­mplu avînt creator, care a captat toate e­­nergiile, impuls şi efervescenţă specifice epocii noastre socia­liste. Cu prilejul vizitei tovarăşului Nicolae Ceauşescu, intelectuali­tatea clujeană s-a adunat să-şi exprime recunoştinţa faţă de partid şi guvern, să-şi afirme încă o dată unanimitatea de simţire şi gîndire faţă de po­litica înţeleaptă a partidului nostru comunist, să-şi întăreas­că hotărît legămîntul de a-şi înzeci eforturile în opera de e­­dificare socialistă a României. „ In sala mare a Casei Univer­sitarilor, oaspeţii sînt primiţi cu multă căldură de intelectua­lii clujeni din toate generaţiile, care aplaudă şi ovaţionează pu­ternic. Marea adunare a intelectuali­lor, la care sunt prezenţi şi acad. Ştefan Bălan, ministrul învăţă­­mîntului, şi acad. Miron Nicu­­lescu, preşedintele Academiei, este deschisă de Remus Bucşa, prim-secretar al Comitetului­­­unicipal al P.C.R., care, salu­­tîndu-l pe secretarul general al C.C. al partidului în numele oamenilor de cultură din Cluj, subliniază că asemenea întîlniri dintre conducătorii partidului şi statului nostru şi intelectualitate au devenit tradiţie în Ro­mânia. Au luat cuvîntul prof. dr. docent Ştefan Pascu, membru corespondent al Academiei, de­canul Facultăţii de istorie şi filozofie a Universităţii „Babeş- Bolyai“, Letay Lajos, redactor­­şef al revistei „Utunk“, prof. ing. Emil Negruţiu, rectorul Institutului agronomic „Dr. Petru Groza“, Balogh Edgar, re­­dactor-şef adjunct al revistei „Jiorunk“, şi Aurel Rău, redac­­tor-şef al revistei „Steaua". In aclamaţiile întregii adu­nări ia apoi cuvîntul tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Cuvîntarea este subliniată cu aplauze fi urale. Fiecare cuvînt al secretarului general al par­tidului, fiecare idee — parte integrantă a programului parti­dului nostru comunist —, fie­care accent reprezentînd coman­damentele acestui moment isto­ric este urmărit cu atenţie de întreaga adunare, de toţi parti­cipanţii la această intilnire bo­gată în semnificaţii, încă o dată, cu şi mai multă vigoare, cu şi mai înflăcărat a­­vînt, intelectualitatea clujeană din toate generaţiile, fără deo­sebire de naţionalitate, işi do­vedeşte ataşamentul deplin la politica internă şi externă a par­tidului şi statului nostru, expri­­mindu-şi hotărirea de a-şi adu­ce aportul la sporirea tezauru­lui de valori al patriei noastre socialiste, la prosperitatea, dem­nitatea şi fericirea României so­cialiste. Adunarea ia sfirşit in­tr-o atmosferă de puternic en­tuziasm. Se aplaudă şi se ova­ţionează îndelung pentru partid, pentru conducerea sa, pentru România socialistă. Proletari din toate tarile, uniti-vă! TEAUA ROŞIE judeţean Mureş al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean provizoriu Anul XX, Nr. 208 (3.251) Duminică, 1 septembrie 1968 4 pagini 30 bani INTILNIREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU CU INTELECTUALII DIN CLUJ Cuvîntarea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU Dragi tovarăşi, vă rog să mă scuzaţi dacă nu voi reuşi să dau grai tuturor sentimentelor pe ca­re le încerc în întîlnirea cu dv. Sînt după o zi de adunări, de mul­tiple impresii, şi îmi e greu să redau în cuvinte emoţia pe care mi-o provoacă întîlnirea cu oa­menii de ştiinţă şi cultură din Cluj. (Aplauze entuziaste). Dv., ca întreaga intelectualitate a României socialiste, reprezentaţi un detaşament însemnat al po­porului nostru, cu un rol de o deosebită importanţă în întreaga activitate de edificare a orînduirii socialiste. Socialismul, concepţia ştiinţifică despre lume şi viaţă a proletariatului, a sintetizat şi sin­tetizează tot ceea ce a creat ome­nirea mai bun de-a lungul mile­niilor şi a ridicat aceste cuceriri la rangul de ştiinţă socială menită să asigure făurirea unei societăţi în care omul să fie cu adevărat stăpîn pe destinele sale, făurito­rul propriei sale istorii. (Aplauze puternice). Fără îndoială, hotărîtoare în în­treaga activitate umană este crea­ţia de bunuri materiale, pentru că aceasta determină în mare măsu­ră schimbările care au loc în so­cietate. Dar nu este mai puţin a­­devărat că gîndirea umană, ştiin­ţa, mai cu seamă în societatea de astăzi, au devenit o forţă mate­rială cu un rol hotărîtor în întrea­ga viaţă socială, inclusiv în dez­voltarea materială a societăţii. (Aplauze). De aceea, partidul nostru, gu­vernul ţării noastre, preocupîn­­du-se de dezvoltarea bazei mate­riale, de dezvoltarea economiei naţionale, a industriei şi agricul­turii, acordă o atenţie deosebită ştiinţei şi culturii; sîntem con­ştienţi că fără aceasta nu putem asigura mersul înainte al patriei noastre. (Aplauze). Avem rezultate bune în dezvol­tarea ştiinţei şi culturii în ţara noastră. In raport cu situaţia de acum douăzeci şi ceva de ani, ni­velul general de cultură al po­porului nostru s-a ridicat la un stadiu incomparabil, numărul in­telectualilor a crescut de mai multe ori, şi nu există sector al activităţii materiale şi sociale un­de omul de ştiinţă şi cultură, ală­turi de muncitori şi ţărani, sub conducerea partidului nostru, să nu participe cu întreaga sa forţă de gîndire şi de creaţie la făuri­rea societăţii noi socialiste. (Vii şi îndelungi aplauze). Noi, conducerea partidului şi statului, preţuim mult activitatea intelectualilor şi, în mod deose­bit, daţi-mi voie să spun, pre­ţuim aportul pe care îl aduc oa­menii de ştiinţă şi cultură din Cluj — detaşament de valoare al intelectualităţii din România so­cialistă. (Aplauze puternice). Preţuim, de asemenea, faptul că aici, ca şi în alte centre universi­tare din ţară, muncesc laolaltă intelectuali români, maghiari, ger­mani, îşi unesc eforturile, capaci­tatea, pentru a contribui la ridica­rea ştiinţei şi culturii patriei noastre pe culmi tot mai înalte, îşi însuşesc tot ce este mai bun pe plan internaţional în domeniul cunoaşterii, aducîndu-şi propria contribuţie la îmbogăţirea tezau­rului universal al civilizaţiei. Vă felicităm din toată inima pentru aportul deosebit de valoros pe ca­re îl aduceţi la înflorirea ştiinţei şi culturii, a întregii creaţii spiri­tuale a României socialiste. (A­­plauze puternice). Desigur, tovarăşi, una din pro­blemele importante în dezvoltarea societăţii omeneşti, acolo unde lo­cuiesc împreună oameni de diferi­te naţionalităţi, este rezolvarea justă a raporturilor sociale dintre aceştia, asigurarea egalităţii depli­ne a tuturor, în toate domeniile de activitate. Numai aşa omul poate să se simtă liber, poate să-şi pună cunoştinţele, întreaga sa ca­pacitate, în serviciul bunăstării şi fericirii poporului. Putem spune, tovarăşi, că în patria noastră, în România, am realizat pe deplin a­­ceastă egalitate între oameni, in­diferent de naţionalitate, în toate domeniile de activitate. (Aplauze entuziaste, prelungite). Dumneavoastră, ca oameni de ştiinţă şi cultură, ştiţi foarte bine că, indiferent în ce limbă sunt ex­primate rezultatele cercetării ştiinţifice — ale fizicii, matemati­cii, chiar şi ale istoriei şi arheolo­giei — sínt aceleaşi atunci cînd cercetarea se face cu adevărat corect. (Vii aplauze). Nici poezia, proza, teatrul, mu­zica nu cunosc graniţe de limbă. Indiferent în ce limbă sunt create, marile opere de artă — mă refer la literatură, căci muzica are lim­ba ei proprie, internaţională — aici, s-ar putea spune, s-a realizat internaţionalismul (animaţie în sală) — exprimă aceleaşi idei şi simţăminte. Depinde desigur de ceea ce doreşte scriitorul, poetul sau artistul respectiv să redea, de modul în care înţelege el sensul vremii, preocupările şi aspiraţiile societăţii şi de măsura în care doreşte să se încadreze în aceste preocupări. Depinde de voinţa şi de puterea sa de a face din opera de artă pe care o făureşte o ex­presie a năzuinţelor de libertate şi dreptate socială ale omenirii. Pentru că numai atunci arta ser­veşte cu adevărat cauza progre­sului, cauza socialismului. (Aplau­ze puternice, prelungite). Aş putea spune că în ştiinţă, în artă, în cultură se merge cu un pas înainte în realizarea unităţii în creaţie, peste deosebirile de naţionalitate şi limbă, pentru că ştiinţa şi cultura înaintată este u­­na singură şi ea nu cunoaşte di­ferenţe de naţionalitate, nu cu­noaşte decît o singură lege: pro­gresul omenirii, realizarea unei vieţi mai bune pentru toţi oame­nii. (Aplauze însufleţite). De a­­ceea, consider că este necesar ca intelectualii noştri, indiferent în ce domeniu de activitate lucrea­ză, indiferent de naţionalitate, să-şi unească forţa, capacitatea, priceperea pentru ridicarea con­tinuă a nivelului general al ştiin­ţei şi culturii patriei noastre. A­­ceasta e calea pe care îşi pot adu­ce contribuţia activă la întreaga muncă desfăşurată de poporul nostru pentru construirea socialis­mului, pentru făurirea condiţiilor de trecere treptată spre comu­nism. (Aplauze îndelungate). Stimaţi tovarăşi, Situaţia raporturilor de astăzi dintre ţările socialiste, dintre par­tidele comuniste şi muncitoreşti ne îngrijorează pe toţi, îi îngrijo­rează pe toţi comuniştii. Cînd noi am păşit pe drumul luptei de eli­berare a omului de asuprire, pen­tru eliberarea socială şi naţională a maselor, pentru înfăptuirea ce­lei mai drepte societăţi din lume — în care omul să se simtă cu adevărat om, în care tot ce se făureşte în societate să fie închi­nat omului — nu ne-am gîndit niciodată că se poate ajunge ca între comunişti, între ţările so­cialiste să se folosească forţa pen­tru impunerea unui anumit punct de vedere. Nu se poate concepe că asemenea lucruri sunt compa­tibile cu ideologia noastră, cu concepţia noastră ştiinţifică des­pre viaţă şi despre lume. Aceasta poate avea ceva comun cu epoca lui Ludovic al XIV-lea — să mă îndrepte istoricii dacă greşesc — care spunea „l’etat c’est moi“. Sunt unii teoreticieni care îşi aro­gă dreptul de a da judecăţi defi­nitive, după principiul : „le mar­xism c’est moi“. Nu, nimeni nu poate să afirme : „marxismul sínt eu“. (Aplauze furtunoase, urale). Marxism-leninismul nu este pro­prietatea nimănui; el este o con­cepţie ştiinţifică, şi numai în mă­sura în care toţi oamenii politici, toţi oamenii de ştiinţă, toţi oa­menii care gîndesc analizează dezvoltarea socială bazîndu-se pe această concepţie, pe ideiie materialismului dialectic şi isto­ric, pot trage concluzii juste des­pre dezvoltarea societăţii, pot gă­si soluţii adecvate problemelor pe care le ridică viaţa. (Aplauze, u­­rale). Mai mult ca oricînd, omenirea are nevoie de gîndire creatoare, de oameni care să judece, să re­flecteze, să-şi exprime părerea despre noile procese sociale. Fără îndoială, nu toţi vor fi la înălţi­me, nu toţi vor formula cele mai juste puncte de vedere. Dar nu­mai din confruntarea ideilor se poate cristaliza adevărul, se poa­te asigura mersul înainte al ştiin­ţei sociale, al marxism-leninismu­­lui. (Aplauze vii, prelungite). Iată de ce partidul nostru con­sideră că în abordarea şi inter­pretarea problemelor dezvoltării sociale contemporane, atît din ţă­rile socialiste, cît şi din lumea capitalistă, trebuie să se pună ca­păt practicii etichetărilor, injurii­lor, anatemizării, care împiedică gîndirea, o trag înapoi. Să se dea curs liber cunoaşterii ştiinţifice, gîndirii omului, pentru că numai aşa socialismul, progresul vor triumfa. Noi acceptăm mai mult sau mai puţin, schimburi de păreri în fizică, în biologie, în matematică — spun „mai mult sau mai pu­ţin“ pentru că au fost vremuri cînd şi în ştiinţă, anumite ramuri, cibernetica de pildă, sau o anu­mită concepţie biologică au fost considerate reacţionare. Ce ne-a adus lucrul acesta tovarăşi ? Stagnare, dare înapoi. Cu atît mai mult în ştiinţele sociale nu se poate admite să se pună frîu gîndirii omului, cercetării ştiinţi­fice — dacă vrem să facem cu a­­devărat ştiinţă, dacă vrem să asi­gurăm dezvoltarea rapidă a ome­nirii pe calea socialismului şi co­munismului. (Aplauze însufleţite). Noi vă rugăm, tovarăşi, pe dv., cei din Cluj, — aşa cum rugăm pe toţi intelectualii noştri, pe toţi oamenii muncii din patria noas­tră — să vă ridicaţi necontenit nivelul de cunoştinţe în domeniul în care lucraţi, să cercetaţi, să confruntaţi ideile, părerile. Nu este nici un păcat dacă unele pă­reri se vor dovedi neadevărate, pentru că nu există în lume, de cînd a început gîndirea omeneas­că, om care să fi exprimat tot­deauna numai şi numai idei jus­te. Căutarea, cercetarea, adevărul au răzbit cu greu, şi mulţi, cei mai mari savanţi au avut şi in­succese şi succese. Numai o cer­cetare liberă, numai o gîndire li­beră, pot asigura progresul în toate domeniile de activitate. (A­­plauze entuziaste). Un singur lucru cerem, tova­răşi, ca în toate dezbaterile ştiin­ţifice să se pornească de la do­rinţa cinstită, sinceră, de a servi mersul înainte al societăţii noas­tre socialiste, idealurile poporu­lui nostru, ca în tot ceea ce fa­cem să avem un singur crez, o singură năzuinţă, făurirea socia­lismului şi comunismului în Ro­mânia. (Aplauze vii, îndelungate). Acţionînd în acest fel, noi ne îndeplinim, fără îndoială, o în­datorire faţă de poporul căruia îi aparţinem, faţă de societatea în mijlocul căreia ne desfăşurăm ac­tivitatea. Dar care este oare pri­ma îndatorire a unui partid de guvernămînt, aşa cum o întreve­dea Lenin ? Este tocmai aceea de a şti să edifice socialismul, de a da exemplu în făurirea noii o­­rînduiri sociale. Numai îndeplinindu-ne această obligaţie faţă de poporul nostru ne îndeplinim şi una din înaltele îndatoriri internaţionaliste. Clasa muncitoare, intelectualii, popoare­le din alte ţări vor învăţa din e­­xemplul ţărilor care construiesc socialismul, îşi vor intensifica lupta pentru răsturnarea jugului burgheziei şi moşierimii, pentru înfăptuirea societăţii eliberate de exploatare. Numai realizînd între ţările socialiste raporturi de de­plină egalitate în drepturi, de respectare a independenţei naţio­nale, de întrajutorare tovărăşeas­că, de neamestec în treburile in­terne, putem oferi popoarelor un model superior de relații între state. Fără îndoială că aceste re­ (Continuare în pag. a 3-a) ÎN ZIARUL DE AZI, publicăm: ■ Cuvîntarea rostită de tovarăşul ION GHEORGHE MAURER la adunarea cu activul de partid din Tîrnăveni, cu prilejul vizitei de lucru in judeţul Mureş In ziua de 30 august 1963. ■ Cuvintările rostite la adunarea activului judeţean de partid Cuvîntarea tovarăşului ION GHEORGHE MAURER la adunarea cu activul de partid din Tîrnăveni Tovarăşi. Este o mare bucurie pentru un om de partid, pentru un soldat al partidului, faptul că vede ideile partidului atît de larg răspîndite, atît de bine cunoscute, cu atîta căldură îmbrăţişate şi însuşite , aşa cum a reieşit şi din această şe­dinţă de lucru. (Aplauze). De alt­minteri, acordul deplin al dumnea­voastră, parte din acordul general al întregului popor cu politica par­tidului, este poate fenomenul cel mai caracteristic al României con­temporane. Nicicînd nu a existat o mobilizare atît de largă, o partici­pare atît de conştientă a maselor largi la elaborarea,la înfăptuirea politicii partidului. Pentru acest lu­cru, vă transmit mulţumirea pro­fundă a conducătorilor de partid şi de stat ai ţării noastre, aducîn­­du-vă salutul Comitetului Central, al Consiliului de Stat, al guvernu­lui şi personal al tovarăşului Nicolae Ceauşescu. (Aplauze, ova­ţii. Se scandează: „Ceauşescu şi poporul!“). Expunerile care au fost făcute, şi ceea ce cunosc despre mersul muncii în oraşul dumneavoastră, sînt pentru noi tot atîtea motive de satisfacţie. Producţia agricolă este pare-se la dumneavoastră mai bună decît oricînd. Acest lucru este, desigur, şi meritul dumnea­voastră dar se datoreşte şi faptu­lui că au căzut ploi la timp. In orice caz recolta este mai bună decît în alte părţi unde, d­upă cum ştiţi, am avut de înfruntat urmările secetei, urmări pe care le-am putut limita în ceea ce au avut ele nefavorabil, tocmai dato­rită muncii conştiente, perseve­rente, unite, datorită faptului că am cumpănit la timp cum trebu­ie, ce trebuie să facem. Am vizitat combinatul chimic din oraşul dumneavoastră şi am constatat aici că pe lîngă rezulta­tele îmbucurătoare ale unei acti­vităţi care a dus la depăşiri de plan la toţi indicatorii, există şi preocuparea de a organiza activi­tatea viitoare a acestei întreprin­deri în conformitate cu ceea ce constituie gîndirea modernă a dezvoltării industriale, lucru cu a­­tît mai necesar la noi cu cît — ştiţi bine — avem între altele şi sarcina de a reduce decalajul în dezvoltarea economică dintre ţara noastră şi ţările înaintate din punct de vedere industrial. (A­­plauze puternice). Sînt bucuros să constat că vă gîndiţi la dezvolta­rea în perspectivă a economiei o­­raşului dumneavoastră. Sunt unul dintre puţinii din a­­ceastă sală care cunosc aceste me­leaguri cu ceva mai mult de pa­tru decenii în urmă. Ştiu cum a­­rătau Tîrnăvenii şi împrejurimile sale acum 40 şi mai bine de ani. Ştiu cum arăta chiar această fa­brică care exista şi pe vremea a­­ceea, dar care era departe de a fi ceea ce este astăzi. Ştiu cum ară­tau raporturile dintre cetăţeni, lo­cuitori ai acestor meleaguri — ro­mâni, maghiari, germani, rapor­turi înăsprite de cei care îi în­vrăjbeau pe unii împotriva altora. Și-mi dau seama în ce măsură toate aceste lucruri s-au schimbat în scurtul interval de timp de cînd destinele acestui popor sunt conduse de partidul din care fa­cem parte. (Aplauze furtunoase. Se scandează: „P.C.R.“). Pentru cei tineri trebuie să spun că în trecut a fost foarte multă sărăcie şi foarte multă dezbinare, care nu au avut la bază condiţii obiective de existenţă, care au fost create artificial de cei care au avut inte­resul ca dezbinînd să stăpînească. Tot ceea ce s-a creat, realizările — ai căror martori sîntem — pro­gresele la care ne referim se pu­teau şi se pot înfăptui. In ţara noastră — după cum ştiţi — problema naţională a fost rezolvată, aşa cum trebuia să fie rezolvată, conform cu interesele tuturor naţionalităţilor conlocui­toare şi în conformitate cu princi­piile marxism-leninismului. Esen­ţa acestei rezolvări constă în creş­terea bogăţiei pentru noi toţi. Fie­care colţ al ţării este astăzi o­­biectul unui studiu profund, te­meinic, pentru ca să fie exploatat în folosul omului, pentru ca pes­te tot să fie amplasate întreprin­deri, fabrici, instituţii de cultură, care să ridice din punct de vede­re economic, intelectual, cultural şi moral, nivelul fiecărui locuitor, indiferent de naţionalitate. Aceas­ta este esenţa egalităţii între po­porul român şi naţionalităţile con­locuitoare. Desigur, fiecare are şi trebuie să aibă dreptul să-şi vor­bească limba, să-şi citească scrii­torii şi poeţii , fie ei români, maghiari sau germani; ei îmbogă­ţesc literatura ţării pentru că sunt născuţi şi crescuţi pe acest pămînt, îşi aduc contribuţia la rea­lizările culturale ale poporului nostru. Aş putea să spun că din acest punct de vedere nu avem decît temeiuri legitime pentru a fi mulţumiţi, deoarece în viaţa ca­re se desfăşoară în ţara noastră, în lupta pe care o duce poporul cu consecvenţă şi energie pentru construirea socialismului, nu ne desparte nimic, totul ne uneşte. Insist asupra acestui lucru, tova­răşi, pentru că unitatea poporului nostru în jurul partidului, unita­te pe care atît de bine o ilustrează munca dumneavoastră şi primirea pe care ne-o faceţi acum, pe care o ilustrează deopotrivă munca în­tregului popor, este condiţia fără de care victoria în această luptă nu se poate obţine. Iată pentru ce, datorită acestei unităţi, poporul nostru a mers constant înainte, a progresat con­tinuu, nu a avut perioade de os­cilaţie, ci, dimpotrivă, într-una dintre cele mai accelerate ritmuri din lume a urcat spre desăvârşi­rea construcţiei socialiste. Sarci­na noastră principală este să lup­tăm, tovarăşi, ca în realizările so­cialismului — aşa cum l-am con­ceput, aşa cum îl concepem, izvo­­rînd din aplicarea în condiţiile specifice ale ţării noastre a prin­cipiilor de bază ale marxism-leni­nismului — să avem garanţia fe­ricirii fiecăruia dintre noi, garan­ţia fericirii şi bunăstării poporu­lui întreg. Realizările pe care le obţinem în construcţia socialistă constituie în acelaşi timp — după cum de atîtea ori am spus-o noi cu toţii — contribuţia cea mai importantă pe care România o aduce la tri­umful cauzei socialismului. Con­strucţia noastră socialistă întăreş­te, prin realizările pe care le înre­gistrează, puterea socialismului, prestigiul socialismului, influenţa socialismului în lume. Iată pentru ce, atunci cînd cu ocazia acestor vizite de lucru pe care le facem constatăm rezultatele îmbucură­toare ale muncii, constatăm încre­derea cu care este înconjurat par­tidul, avem nu numai temeiuri le­gitime de mulțumire, dar şi o ma­re încredere în viitorul nostru. Vă mărturisesc întreaga mulțumi­re a partidului, a conducerii par­tidului, a guvernului, pentru în­crederea pe care o acordaţi politi­cii sale externe. (Ovaţii şi urale puternice, prelungite). Dumneavoastră cunoaşteţi prin­cipiile care stau la baza politicii noastre externe. Desigur, ele se fundamentează înainte de toate, pe o prietenie sinceră, trainică cu ţările socialiste. Pentru noi prie­tenia cu ţările socialismului este un obiectiv indispensabil, este o îndatorire a poporului nostru, a tuturor popoarelor ţărilor socia­liste. Din acest motiv, noi vom lupta cu perseverenţă, cu tenaci­tate, pentru întărirea şi dezvolta­rea acestei prietenii, vom lupta ca ea să se dezvolte pe bazele pe ca­re au aşezat-o creatorii marxis­mului — Marx, Engels, iar mai tîrziu Lenin. Noi dorim şi lup­tăm pentru o prietenie care să pornească dintr-un profund res­pect reciproc, de la o perfectă e­­galitate între partide şi între sta­te. Ne gîndim la o egalitate care să asigure fiecăruia dreptul de a-şi spune liber cuvîntul, de a-şi susţine interesele, de a hotărî ce trebuie făcut ca, în raport cu con­diţiile sale concrete, să constru­iască mai bine socialismul, să a­­sigure propăşirea propriului popor şi totodată propăşirea generală a ideilor socialismului. Iată cum concepem noi prietenia pentru ca­re ne angajăm să milităm cu stă­ruinţă, cu tenacitate, neobosit. In acelaşi timp noi dorim să în­treţinem relaţii bune şi cu cele­lalte ţări ale lumii pe baza a ceea ce cu toţii am convenit să adîn­­cim — coexistenţa paşnică. In legătură cu situaţia care a intervenit în relaţiile unor state socialiste n-am să vorbesc pe larg, fiind bine cunoscută. La tratative­le care au avut loc la Moscova în­tre conducătorii legitimi ai parti­dului, ai guvernului, ai statului cehoslovac şi conducătorii sovie­tici, s-a ajuns la anumite conclu­zii care pot constitui un cadru favorabil de rezolvare a acestei situaţii. Prin Declaraţia pe care o cunoaşteţi, Comitetul Executiv al partidului nostru, în consecinţă ţara, partidul şi guvernul, şi-au exprimat punctul de vedere, pozi­ţia faţă de aceste tratative. Nu­trim speranţa că prevederile lor (Continuare în pag. a 3-a) Vizita de lucru a tovarăşului Ion Gheorghe Maurer la Combinatul chimic Tîrnăveni.

Next