Steaua Roşie, septembrie 1968 (Anul 19, nr. 208-232)

1968-09-01 / nr. 208

Actualitatea internaţională Cuvîntarea lui Josef Smrkovsky PRAGA 30 (Agerpres). — Preşedintele Adunării Naţionale, Josef Smrkovsky, s-a adresat în ziua de 20 august prin radio poporului cehoslovac. In cuvîntarea sa el a spus: Dragi cetăţeni ai patriei noastre cehoslovace, Dragi prieteni, Ne-am adresat vouă în mai multe rînduri, poate chiar prea des, în cursul ultimelor zile. Uneori am exprimat ceea ce gîndiţi şi dv. Astăzi vreau să vă spun că încă niciodată nu mi-a fost atît de greu să vorbesc ca acum. Singurul lucru care mi-a dat forţe în aceste zile aţi fost dv., popoarele ceh şi slovac. In această grea încercare, poate cea mai grea, aţi avut o asemenea comportare încît nu am cuvinte pentru a vă exprima mulţumirile mele şi a vă aduce un omagiu tuturor. Mă înclin în faţa voastră, în faţa poporului nostru, mă înclin în faţa victimelor sale, în faţa curajului poporului şi a sîngelui său rece. Nu vreau să repet ceea ce au spus deja preşedintele Svoboda, primul secretar A. Dubcek şi primul ministru O. Cernik. Permiteţi-mi să vă împărtăşesc ceea ce simt eu însumi. Am aproape 60 de ani şi am trăit multe evenimente. îmi cunoaşteţi biografia şi ştiţi că nu a fost uşoară. N-aş fi crezut niciodată că mă aşteaptă în viaţă ceva mai greu, hotărîri mai grele. Vă repet că zilele pe care le-am trăit au fost cele mai grele din viaţa mea, dar ştiu de asemenea că zilele care vor veni nu vor fi uşoare. Cunosc preocupările voastre, pentru că sunt şi ale noastre, şi acest lucru nu se întâmplă de astăzi, ci de la sosirea noastră de la Moscova, şi anume se preocupă ce se va întâmpla cu noi, cu republica noastră. Nu este momentul să privim înapoi, să facem bilanţul evoluţiei de după ianuarie. Evenimentele din ultimele zile au dovedit însă că pînă în prezent nu am apreciat la justa lor valoare şi eforturile noastre factori care influenţează îr m mod esenţial evoluţia ţării noastre, în primul rînd factorul extern şi internaţional, care a dus în ultima instanţă la cea mai mare şi mai dificilă complicaţie pentru acţiunea noastră. Ştiţi că politica partidului nostru a devenit încetul cu încetul obiectul criticilor şi al presiunilor din partea ţărilor socialiste vecine, presiuni care, la 21 august, sau mai precis în noaptea de 20 spre 21 august, au luat proporţii ameninţătoare. Ţara noastră a fost ocupată dintr-o dată de o uriaşă putere militară, fiindu-i imposibil şi lipsit de speranţă să-i facem faţă prin aceleaşi mijloace. O asemenea situaţie nu este nici nouă şi nici fără precedent in trecutul nostru. Ea s-a petrecut de mai multe orî în istoria cehilor şi a slovacilor, de două ori deja în secolul nostru. Este întreaga tragedie a unei naţiuni mici a cărei ţară este situată într-o regiune deosebit de nevralgică a continentului nostru; este de asemenea tragedia unuii efort tinzînd către o reînnoire socială, tragedia acelora care caută să meargă înainte, tragedia încercării popoarelor care urmăresc scopuri măreţe şi nobile. Asemenea eforturi nu sînt niciodată uşoare şi ele sînt cu atît mai grele cînd este vorba de naţiuni mici, pentru că sînt legate de riscurile eşecului sau lipsei de înţelegere. Cred că noi am fost conştienţi de acest risc, că bănuiam că va trebui să plătim pentru toate aceastea dar — şi ţin să o subliniez — nu ne-am gîndit niciodată că va trebui să plătim preţul pe care l-am plătit în noaptea de 20 spre 21 august. Cu începere din acest moment, nu numai toate eforturile noastre de după ianuarie, dar şi tot ceea ce reprezintă o valoare în ochii noştri, adică statul şi suveranitatea sa, libertatea, evoluţia treburilor noastre interne, adică existenţa şi securitatea fiecărui cetăţean, au fost ameninţate de un pericol mortal. Convorbirile noastre de la Moscova s-au desfăşurat în condiţii neobişnuite. Ştiţi că nu am sosit împreună şi cunoaşteţi condiţiile în care şi unii şi ceilalţi dintre noi am ajuns acolo şi am negociat. Cred că nu este nevoie să intru în amănunte, care sunt încă prea penibile şi dureroase pentru mine, cit şi pentru tovarăşul Dubcek şi ceilalţi. A lua hotărîri în asemenea condiţii era, după■um oricine poate să-şi imagineze, extrem de problematic. Ocuparea ţării noastre de armatele Tratatului de la Varşovia este o realitate crudă. Legăturile noastre cu ţara au fost restrînse. La început nu aveam decit puţine informaţii, ca să nu spunem chiar deloc, şi trebuia să ne luptăm bizuindu-ne mai curînd pe încrederea noastră în atitudinea fermă a popoarelor noastre şi nu pe cunoaşterea reală a situaţiei. In schimb, am fost făcuţi să înţelegem limpede poziţia interlocutorilor noştri. Bănuiam şi unele greutăţi care s-au simţit din punct de vedere politic de pe urma actualei intervenţii militare. Ştiam că lumea simpatiza cu noi, dar marile puteri mai degrabă acceptă o rezolvare prin compromis decit orice altceva. In aceste condiţii, ne-am aflat într-o dilemă fără ieşire. Puteam refuza orice compromis şi să lăsăm evoluţia să continue pînă la instaurarea unui regim de ocupaţie pe o perioadă îndelungată cu toate consecinţele sale pentru suveranitatea statului, drepturile politice, economia, inclusiv eventuale pierderi de vieţi omeneşti, pe care o asemenea evoluţie le-ar fi implicat fără îndoială. Remarc că am luat în consideraţie toate acestea şi că în anumite momente nu rămînea altceva de făcut decit să respingem orice rezolvare de compromis. Uneori este în interesul demnităţii şi caracterului poporului ca mai bine să se pună în faţa baionetelor decit să trăiască în genunchi. Dar pînă la fîrşit am apreciat că nu se ajunsese la un asemenea stadiu critic şi că, în ciuda a tot ce se întîmplase, mai rămînea o altă posibilitate pe care în calitate de oameni e stat nu aveam voie să nu o folosim. Pentru acest motiv ne-am străduit după toate acestea să căutăm o ieşire într-un compromis acceptabil Şi în acest caz am fost conştienţi de consecinţele morale şi istorice pe care le-ar putea antrena o asemenea soluţie. Vă rog să credeţi că nu ne preocupă soarta noastră personală, cu toate că nici nouă, ca oameni, nu ne-a fost uşor. Totuşi, această soartă a fost în momentul respectiv fără însemnătate. Momentul hotărâtor pentru noi este de a se şti dacă este încă posibil să se încerce ieşirea statului cehoslovac şi a socialismului din criza în care s-au găsit aruncaţi fără a fi vinovaţi. O asemenea posibilitate a fost schiţată atunci cînd poziţia clară şi unanimă a popoarelor ceh şi slovac faţă de ocupaţie s-a manifestat din plin, influenţînd atitudinea interlocutorilor noştri şi situaţia noastră personală. In această situaţie, noi am hotărît să alegem a doua cale, aceea a compromisului, care ar putea permite să se spere că ar fi posibil să continuăm pe calea trasată de plenara din ianuarie. Aceasta a fost acceptată de cealaltă parte, ca bază a unei soluţii posibile. Hotărîrile noastre n-au fost mai uşor de luat ca urmare a acestui lucru, şi a trecut o zi şi o noapte înainte de a le lua. Am fost conştienţi că această hotărâre a noastră poate fi considerată de poporul cehoslovac şi de istorie ca o soluţie înţeleaptă sau ca o trădare. Am fost conştienţi şi de problemele ca şi de limita mandatului nostru.. Vă rog să ştiţi că noi nu am tăcut, că ne-am ciocnit dur, nu numai cu interlocutorii noştri ci, de asemenea, între noi, şi că am recurs la toate argumentele. De aici a reieşit aşa numita rezolvare pe care o cunoaşteţi în linii mari, mai ales din gura preşedintelui Svoboda, a primului secretar al C.C. şi a prim-ministrului, care, spre deosebire de comunicatul oficial, au folosit un limbaj apropiat nouă tuturor, o limbă înţeleasă de toţi. După cum majoritatea dintre dv. o ştiu, punctele principale ale acordului de la Moscova, sînt următoarele: — viaţa noastră internă, transformarea socialismului cehoslovac în spiritul exprimat de plenarele partidului începînd din ianuarie vor continua. — viaţa noastră politică nu va fi dirijată de către un guvern impus ci de către toate instanţele alese în mod legitim, şi Adunarea Naţională, al cărui preşedinte sunt, va îndeplini toate funcţiile care îi sunt conferite de Constituţie şi de alte legi. — politica externă cehoslovacă îşi va continua cursul său anterior. — trupele Tratatului de la Varşovia care au procedat, după cum afirmă comunicatul, la o ocupare temporară, ca şi alte organe, nu se vor amesteca în treburile interne ale ţării noastre, iar după normalizarea situaţiei vor pleca. Partidul nostru comunist va continua, de asemenea, să-şi îndeplinească rolul politic în spiritul programului de acţiune. Fiecare cetăţean cu putere de judecată recunoaşte că partidul comunist şi-a dovedit tocmai în cursul evenimentelor din ultimele zile capacitatea şi faptul că constituie singura forţă reală capabilă de a conduce popoarele noastre ceh şi slovac. Sîntem cu toţii convinşi că el îşi va demonstra şi în continuare această capacitate şi că, uniţi în jurul conducerii lui Dubcek, pentru a rezolva cu sînge rece şi înţelepciune toate problemele interne, în conformitate cu calea trasată de către plenara din ianuarie. Se va pune, desigur, întrebarea care sunt garanţiile privind acest acord. Vă spun deschis că, în ciuda întregului ajutor al prietenilor noştri, care sunt numeroşi şi cărora le mulţumesc sincer, din toată inima, ţara noastră nu trebuie să se bizuie, în situaţia mondială actuală, pe nici o altă garanţie reală decit propria sa înţelepciune şi mai ales unitatea sa. Să ne unim cu toţii în capacitatea noastră, care ne-a ajutat de atîtea ori în istorie, să ne punem solid pe picioare, să unim voinţa noastră, să stringem dinţii şi să mergem mai departe pe drumul nostru către idealurile pe care le-am înscris pe drapelul nostru după ianuarie. Vă rog ca după prima reacţie de durere şi supărare să reflectaţi cu calm şi singe rece la rezultatele convorbirilor. Trupele Tratatului de la Varşovia vor mai rămîne aici un oarecare timp şi guvernul cehoslovac începe să poarte discuţii cu privire la plecarea lor. Vom fi obligaţi să adoptăm măsuri excepţionale în domeniul presei, radiodifuziunii şi televiziunii, pentru ca să nu se aducă atingere imperativelor politicii externe şi intereselor republicii. In domeniul libertăţii de asociere, măsurile cerute vor duce la dizolvarea cluburilor politice şi vor limita apariţia altor partide politice. Guvernului va trebui să i se acorde temporar anumite împuterniciri speciale. Toate aceste măsuri vor fi luate pe baza legilor pe care le va discuta Adunarea Naţională în cursul următoarelor zile. Sîntem conştienţi că este vorba de măsuri care frînează şi fac mai dificil procesul de evoluţie spre socialismul democrat. Sîntem convinşi că înţelegeţi de ce trebuie să fie astfel şi că nu veţi atribui intenţii rele conducerii partidului şi statului. Sîntem siguri că veţi vedea în toate acestea un mijloc esenţial pentru a se ajunge la o revenire a situaţiei normale, la plecarea trupelor străine şi la o reînnoire a curentului democratizării noastre socialiste. Vă vorbesc despre rezultatele convorbirilor de la Moscova, fiind pătruns de spiritul de grea responsabilitate care apasă asupra organului suprem al republicii noastre, Adunarea Naţională, în fruntea căreia mă găsesc prin voinţa voastră. Adunarea Naţională a îndeplinit cu cinste sarcina care i-a revenit în aceste zile tragice. Majoritatea zdrobitoare a deputaţilor noştri s-au manifestat ca reprezentanţi curajoşi, suverani şi liberi ai poporului care, şi în prezenţa trupelor străine intrate pe teritoriul nostru, au apărat legalitatea şi funcţionarea suverană a instituţiilor noastre constituţionale. Conştient de responsabilităţile mele, îmi voi relua funcţia în conducerea acestei Adunări, în împrejurările noi care există de la reîntoarcerea noastră de la Moscova. Adunarea Naţională a făcut deja o declaraţie în legătură cu această situaţie şi a cerut guvernului republicii să-i supună cit mai curînd posibil un raport în legătură cu negocierile de la Moscova și punctul său de vedere cu privire la rezultatele acestor negocieri. Este firesc ca parlamentul să examineze acest raport, conștient de drepturile sale, în calitate de organ căruia i se dezvăluie toate aranjamentele care ating suveranitatea şi integritatea teritorială a ţării şi viaţa politică internă. Eu am indicat deja în ce direcţie au mers preocupările noastre în timpul negocierilor de la Moscova. La aceasta s-a adăugat faptul că noi trebuie să ne prezentăm în faţa poporului şi în faţa instanţelor constituţionale ale republicii. Intr-o zi noi vom constitui, de asemenea, obiectul aprecierii necruţătoare a istoriei, căci în aceste zile noi sîntem la o răscruce a istoriei, cînd trebuie să ne gîndim la valorile de principiu pe care trebuie să le apărăm, cu orice preţ, pentru ca popoarele noastre ceh şi slovac să poată să-şi recapete respiraţia şi să meargă înainte pe drumul care le este propriu, care răspunde sensului istoriei şi sensului existenţei lor. Modul în care aţi demonstrat în aceste zile memorabile fidelitatea dv. faţă de sensul istoriei, a provocat admiraţie în întreaga lume. Aceasta a constituit pentru noi cea mai mare încurajare în sarcina extrem de grea pe care am avut-o în afara frontierelor ţării noastre. Vă mulţumesc din toată inima, tovarăşi, muncitori şi membri ai miliţiei populare, dv., care aţi transformat uzinele noastre în bastioane şi fortăreţe ale hotărîrii, dv. care aţi dovedit încă o dată care este rolul istoric şi care este răspunderea socială care vă revine în această ţară. Vă mulţumesc, de asemenea, ţărani, dv. care a trebuit să recoltaţi roadele unei munci de un an întreg şi să ne asiguraţi pîinea zilnică în umbra tancurilor şi avioanelor. Mulţumesc, de asemenea reprezentanţilor ştiinţei şi vieţii culturale, şi îndeosebi lucrătorilor din presă, radiodifuziune şi televiziune şi tuturor intelectualilor noştri pentru munca lor grea, care face cinste ştiinţei şi tehnicii cehoslovace Adresez, de asemenea, expresia recunoştinţei mele scumpului nostru tineret, viitorul acestei ţări. Vă mulţumesc scumpi prieteni tineri pentru elanul, curajul şi chibzuinţă voastră. Vă mulţumesc vouă, tovarăşi din armată şi din securitate, care aţi rămas de partea poporului nostru. Vă aduc un omagiu vouă, femei şi mame, care aţi trăit momente de încordare, de suferinţă şi de durere. In această zi a aniversării învierii slovace, adresez mulţumirile mele naţiunii slovace pentru atitudinea sa luată în apărarea Republicii Cehoslovace şi vă asigur că voi face totul pentru realzarea federalizării statului şi pentru ca ea să poată intra în vigoare la data prevăzută, şi anume la 28 octombrie a. c. Sunt convins că vom reuşi să împăcăm în întregime interesele reciproce în cadrul partidului şi al statului şi puteţi fi convinşi că există bunăvoinţă de o parte şi de cealaltă. Vă cer ca în acest sens să nu vă lăsaţi antrenaţi de nici un fel de motive neesenţiale şi să vă consacraţi cu calm şi încredere rezolvării unor problemee fundamentale. In sfîrşit, aş dori, de asemenea, ca şi primul ministru, să mulţumesc în numele meu şi în acela al Adunării, preşedintelui republicii, generalul Ludvik Svoboda, pentru acţiunea sa în aceste momente, care au fost cele mai penibile pentru ţară şi pentru noi personal. Vă rog, dragi prieteni, aveţi şi pentru noi înţelegere. Povara tratativelor şi a hotărîrilor de luat a apăsat greu pe umerii noştri. Şi noi a trebuit să discutăm în umbra tancurilor şi avioanelor care ocupau teritoriul nostru. Vă asigur că am dus tratative şi am adoptat hotărîri ca patrioţi şi soldaţi, ca oameni care nu se gîndeau la ei şi la viaţa lor, ci la bunăstarea şi viitorul poporului lor. In numele acestei bunăstări şi al acestui viitor, mă adresez vouă, cehi şi slovaci, în termenii apelului care ne-a încurajat atît de mult în cursul acestor ultime zile : „Sîntem cu voi, fiţi alături de noi“. Să nu îngăduim disensiuni în rîndurile noastre, deoarece aceasta ar constitui adevăratul dezastru, adevărata înfrîngere a cauzei noastre, înfrîngerea socialismului în Republica noastră cehoslovacă liberă, şi acest lucru nu trebuie să se întîmple niciodată. 2 Septembrie - aniversarea proclamării independenţei R.D. Vietnam Dezvoltare vertiginoasă Recolte excelente înainte de „escaladare“, de distrugerile provocate de americani în republică, atelierul de unelte agricole din provincia montană X nu avea decât şapte muncitori, un motor învechit şi o grămadă de fier vechi adunat de pretutindeni. Provincia a răspuns aşa cum se cuvine la apelul partidului. Va trebui construită o industrie regională pentru a alimenta producţia, pentru a asigura lupta şi viaţa poporului, pentru a rezolva la faţa locului problemele. Oamenii şi maşinile au venit în număr mare şi într-un ritm rapid. Au fost pregătiţi muncitori noi, au fost fabricate maşini noi. O modestă fierărie din 1959 s-a transformat în Uzina de construcţii mecanice a provinciei X cu un efectiv de 300 de muncitori şi ucenici. Ea produce aproximativ 30 de articole, maşini şi unelte agricole. Pentru a derula piloţii inamici, uzina s-a mutat pînă acum de trei ori. Mii de tone de maşini şi materiale au fost transportate pe spinarea oamenilor în junglă. De fiecare dată au trebuit făcute săpături în munte, construite noi barăci, montate maşini pentru a se putea începe producţia. Cînd am vizitat uzina, directorul acesteia, Khong Van Nguyen, un bărbat în vîrstă, m-a condus peste patru rîuri ca să-mi arate secţiile uzinei, răspîndite pe o lungime de 3 km. Mi s-a întîmplat adeseori să confund zgomotul maşinilor cu cel al cursurilor de apă. Mi-am amintit de observaţia ziaristului Felix Greene: „Vietnamezii sunt puternici pentru că sunt săraci“. Aş spune mai degrabă: „Pentru că sufletul lor revoluţionar este bogat“. PHAN CANH Constructorii uzinei subterane Tineri din toate distinctele se grăbesc spre numele pe care este instalat şantierul de construcţie al Fabricii egionale de ciment. Pe şantier munca este in toi. Nu se văd nici macarale, nici buldozere. Totul se face cu palmele bătătorite, cu braţele întărite. Gropile săpate de bombe sunt acoperite rapid. Zeci de tone de maşini sunt cărate în spinare spre peşteri. Concasoarele de la Haifong şi generatoarele de la Hanoi sunt montate cu grijă de tineri. Ţara are nevoie urgentă de ciment. Trebuie să-l capete. Muncitorii muncesc cu entuziasm, renunţă chiar la concediu... După masa de seară se adună în jurul unui tranzistor pentru a asculta ultimele ştiri. Comentează ştirile, şi adunarea se transformă într-o adevărată şedinţă politică. Eroismul luptătorilor din Armata de Eliberare îi însufleţeşte, îi ajută să învingă toate dificultăţile. „Trebuie să muncim ca luptătorii din Armata de Eliberare“, se gîndesc ei. Aşa au început „nopţile albe“ consacrate muncii. Echipa de montori electrici se străduieşte să camufleze fumul. Echipa de şoferi îşi înteţeşte cursele nocturne, pentru a transporta cu mai multe cărămizi refractare în cartierele încă fumegînde. Nguyen Thanh Long trece apa îngheţată a unui torent pentru a informa la timp direcţia şantierului în legătură cu o problemă urgentă. Bărbaţii şi femeile de pe şantier, care pînă de curînd lucrau la plug, s-au familiarizat repede cu maşinile. In cîteva luni ei au devenit fochişti, electricieni, concasori. „Să construim şi să reconstruim de 2— 3 ori mai multe obiective decit a distrus inamicul“ — aceasta este lozinca lor. Clipa mult aşteptată a sosit. Primul sac cu ciment umple de bucurie pe muncitori. Produs cu sudoarea frunţii lor, cimentul ia drumul şantierelor de construcţie al şantierelor hidraulice din întreaga regiune. In 1967 recolta medie anuală de orez în suburbie Hanoiului a fost de 5.169 kg la ha, cu 285 kg mai mult decit în anul precedent. Aproximativ 20 de cooperative au recoltat cel puţin 6 tone la ha. Cooperativele „Dai Tu“, „Yen Duyen“, „Hanoi-Hue- Saigon“ au obţinut chiar peste 7 tone la ha. Provincia Thanh Tri, care se află de cinci ani în fruntea suburbiilor care recoltează 5 tone la hectar, a obţinut acum 5.715 kg la hectar. Sarcina principală a locuitorilor din suburbiile Hanoiului — mărirea producţiei de produse alimentare — a fost îndeplinită cu succes: producţia de legume pe 1967 a fost cu 14,5 la sută mai mare decit in anul precedent, iar efectivul de porcine a atins în medie 2,3 capete la hectar. După victoriile militare (locuitorii Hanoiului au doborît peste 200 de avioane americane), recoltele excelente obţinute în 1967 le-au produs pe bună dreptate o mare bucurie, sentimentul de învingători. — Şi aici este front — ne spune tovarăşul Luong Van Nghia, preşedintele unei cooperative, arătindu-ne timpurile „de 7 tone“ şi fiecare ţăran este un combatant. Fiecare ţăran este intr-adevăr un luptător curajos şi ingenios, întreaga populaţie a suburbiei Hanoiului, în special femeile, a fost puternic stimulată de mişcările „Pentru 5 tone“ şi „Pentru 3 norme“. După succesele obţinute în 1967, populaţia din suburbia Hanoiului îşi dă toată osteneala să depăşească normele, să obţină cite 6 t de orez sau 20 t de legume la ha. In jurul Hanoiului orezul, culturile de zarzavaturi şi legume acoperă gropile făcute de bombe. Intr-o uzină subterană, »••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••MM TELEGRAME ■ TELEGRAME ■ TELEGRAME O PRAGA. — Postul de radio Praga a anunțat că sîmbătă a început în sala spaniolă a Hradului din Praga plenara Comitetului Central al Partidului Comunist din Cehoslovacia. Lucrările plearei au fost deschise de O. Cernik, membru al Prezidiului C.C. al P.C.C. Referatul principal cu privire la situaţia politică actuală a fost prezentat de Alexander Dubcek, prim-secretar al C.C. al P.C.C. In continuare au luat cuvîntul preşedintele Republicii L. Svoboda, şi preşedintele Adunării Naţionale, J. Smrkovsky. Lucrările plenarei continuă. O HANOI. — Agenţia V.N.A. transmite că la 30 august forţele armate din provincia Nghe An au doborît un avion american de tip „A-4“, care violase spaţiul aerian al R. D. Vietnam. Rapoarte suplimentare indică că un avion „F-1“ a fost doborît în provincia Quang Binh, iar altul în provincia Vinh Linh. Numărul total al avioanelor americane doborîte deasupra teritoriului R. D. Vietnam se ridică în prezent la 3.124. O SANAA. — Intr-un comunicat transmis sîmbătă de radio Sanaa se arată că recenta tentativă de lovitură militară de stat din Yemen a înregistrat un eşec, iar mai mulţi ofiţeri superiori participanţi la această acţiune au fost arestaţi. ROMA. — După un turneu oficial de mai multe zile în Finlanda, Suedia şi Danemarca, preşedintele Ciprului, arhiepiscopul Makarios, însoţit de ministrul său de externe, Spyros Kyprianu, a sosit sîmbătă la Roma. In capitala Italiei, preşedintele Makarios va avea o întrevedere cu regele Constantin al Greciei. El nu a precizat scopul convorbirilor de la Roma. o NEW DELHI. — In cadrul manifestărilor consacrate Zilei de 23 August, colectivul teatral Prekshapat din Calcutta, statul Bengalul de vest, a prezentat piesa „O scrisoare pierdută“ de I. L. Caragiale. Piesa tradusă în limba bengală de Amita Ay s-a bucurat de o caldă primire din partea publicului spectator. O DAR ES SALAAM. — La Dar Es Salaam s-a anunţat oficial că preşedintele Tanzaniei, Nyerere, a creat un nou minister şi a făcut unele schimbări în actualul guvern. Noul minister va purta denumirea de Minister al Administraţiei Locale şi al Dezvoltării Rurale şi se va afla sub conducerea directă a cancelariei preşedintelui ţării. O ATENA — Tribunalul militar din Atena a pronunţat vineri seara noi sentinţe împotriva unor cetăţeni greci acuzaţi de a fi membri ai organizaţiei „Frontul patriotic“. Tribunalul a condamnat pe Gheorghios Zgouras şi Theodoras Iliadis la 5 ani închisoare, iar pe Vassilios Starras la 3 ani închisoare. O CIUDAD DE MEXICO. — Vineri a explodat o bombă în faţa locuinţei ambasadorului american în Mexic, Fulton Freeman. Nu au fost semnalate pagube materiale. Ambasadorul, care se afla în locuinţă, nu a fost atins. Bomba nu a lăsat nici o urmă care să permită determinarea tipului explozibilului folosit, şi nu au fost găsite urme care să permită o identificare a autorului atentatului. O ABA. — Un avion aparţinând forţelor federale nigeriene a bombardat sîmbătă dimineaţa localitatea Aba, una din ultimele trei fortăreţe rămase în mîinile biafrezilor. 7 persoane au fost ucise şi alte 30 grav rănite, adaugă corespondentul agenţiei U.P.I., care transmite ştirea. Redacţia şi administraţia: Tg.-Mureş, Piaţa Eroilor Sovietici nr. 3. Telefoane: 26-88, 26-89. Abonamentele se fac la oficiile poştale, factorii poştali şi difuzorii voluntari din întreprinderi şi instituţii. Tiparul: întreprinderea Poligrafică Tg.-Mureş, Comanda nr 811. “ 40.372 Vietnamul de sud :Acţiuni ofensive ale patrioţilor împotriva bazelor americane SAIGON (Agerpres). — Forţele patriotice sud-vietnameze au continuat să acţioneze în regiunea platourilor înalte: 17 rachete au fost lansate în zorii zilei de sîmbătă asupra localităţii Piei Ku. De asemenea, în provincia de coastă, în apropiere de Binh Dinh, alte grupuri de patrioţi au atacat o poziţie deţinută de forţele guvernamentale. In ultimele 24 de ore, relatează agenţia U.P.I., acţiunile ofensive ale patrioţilor au fost îndreptate împotriva bazelor americane de la Da Nang, Bien Hoa şi baza de elicoptere din apropiere de Da Nang, denumită Muntele de marmură. Alte angajamente au mai fost semnalate în delta fluviului Mekong, unde au avut loc schimburi de focuri între unităţi patriotice şi elemente ale celei de-a 9-a divizii americane de infanterie, precum și la aproximativ 40 kilometri de Saigon.