Steaua Roşie, aprilie 1969 (Anul 20, nr. 76-101)

1969-04-08 / nr. 82

PAGINA 2 STEAUA ROȘIE PE APA SIMBETEI După ce documentaţia a fost întocmită, muncitori de la două şantiere surori, mai precis de la Şantierul 51 construcţii căi ferate Braşov şi Şantierul 53 Tg.-Mureş au trecut la treabă. Au construit bazinul şi au in­trodus conductele. Era vorba ca de la cantonul nr. 21 să se in­troducă apa potabilă la staţia C.F.R. Band. Dar vorbă a ră­mas. Lucrările începute în acest scop în luna august şi termina­te, după cum se spune, în toam­nă, nu au dat nici un rezultat. In schimb, cei 120.000 lei alo­caţi s-au epuizat. Dar apa întîr­­zie să curgă pe conductă. De cîteva luni se tot încearcă. Nu marea cu degetul, ci cauzele pentru care nu curge apa. Cînd se vor afla nu se ştie. Dar se ştie că banii au mers pe apa sîmbetei. Se simt oare în apele lor cei care au efectuat lucra­rea? CE CĂUTAŢI IN POD? întreprinderea agricolă de stat din Batoş are o magazie. Păstrează în ea piese de schimb şi materiale electrice. Fără să fi fost scurt-circuit, în una din nopţile trecute, electricianul Mihai Irimie s-a urcat în podul magaziei. A fost găsit aici de paznic şi dus la miliţie. Şi a fost luat la... scurt. „Am vrut să dorm aici — a declarat el. Căci m-am certat cu soţia“. Dîndu-şi cuvîntul de onoare, o­­mul a fost crezut. Şi acum doarme liniştit, acasă. ... NU S-A INTIMPLAT NIMIC „Să trăiţi, tovarăşe şef, în timpul serviciului meu nu s-a întîmplat nimic". Aşa a rapor­tat în noaptea de 29/30 martie paznicul Tövesi Gavril din ron­dul trei. Dar numai cu o jumă­tate de gură, căci jumătate era plină cu biscuiţi. Părăsind pos­tul, între orele 2,40—3,40, el a intrat la Fabrica de biscuiţi a Prodcomplex din Tg.Mureş, umplîndu-şi gura şi buzunarele. Şi, în timpul serviciului său nu s-a întîmplat nimic. Nici în al paznicului Teofil Nemeş de la Combinatul de îngrăşăminte a­­zotoase. Cel puţin el nu-şi a­­minteşte nici în vis. Căci, în noaptea de 27 martie, la ora 1,30, el dormea buştean, în autosalvarea garată aici. Pe semne, oamenii aşa s-au învă­ţat, învăţul însă are şi dezvăţ. Rubrică realizată de P. POPSOR 48 Juve în cursă Se făcu o tăcere de gheaţă. Lui Juve nu-i plăcea să se vorbească de Fantomas... — Mi-ai spus, nu-i aşa, Michel, că nu mai poţi să te prezinţi în mediul hoţilor sub chipul Infante­ristului ... — De fapt, domnule inspector, răspunse Michel — redevenind funcţionarul respectuos al ierarhiei, eu am fost pîrlit chiar în ajunul crimei din Cetă­­țuia, de către Loupart, și colegul meu Nonet de asemenea... — In legătură cu asta Nonet mi-a vorbit foarte vag de o afacere a cheiului care ar fi fost pusă la cale de Bărbos și de un individ cunoscut sub nu­mele de Dogaru. Ești la curent? — Din păcate nu, domnule inspector, eu nu știu mai multe decît dumneata pe tema asta, fiindcă a trebuit să ne întrerupem urmărirea în momentul cînd ancheta se contura ... — Și de atunci ce face Nonet? — A plecat la Chartre. Juve dădu din umeri enervat. II scoteau din fire aceste procedee birocratice care constau în a schim­ba mereu misiunile subinspectorilor, a-i expedia după nevoi absolut întîmplătoare, ceea ce împiedica terminarea unei anchete începute. Dar Juve nu avea de ce să discute lucrul acesta cu ajutorul lui. După ce ii puse în vedere lui Michel să-și caute un nou deghizament care să-i permită să intre cit mai repede în lumea interlopă, unde poliţia avea serioase interese cu papa Korn. Juve coborî la subsol să dirijeze muncitorii care se întorseseră în timp ce Michel se ocupa la primul etaj cu inven­tarierea hîrtiilor. ★ Părăsind casa din cetățuia Frochot, către ora șap­te seara, Juve, ca să poată medita mai bine asupra tuturor evenimentelor, care de cîteva zile se preci­pitau cu o viteză fantastică, așa incit nu avea timp să se oprească asupra fiecăruia din ele, coborî cu pași mici strada Martirilor. Ajunse pe bulevard, cînd urletele vînzătorilor de ziare îi atraseră atenția. „Încă un accident de cale ferată. Simplon-Expre­­sul tamponează rapidul de Marsilia. Numeroase victime“. Fandor trebuia să fie în acest rapid de Marsilia pe care Simplon-Expresul îl ciocnise. Dar Juve își recistifiă speranța. In realitate nu rapidul de Mar­silia suferise accidentul, ci numai cele două va­goane din coada trenului, ale căror legături s-au rupt. — Poţi ști, cu ziarele astea? se gîndi el. Chemînd un taxi Juve își dădu adresa şoferului, își zise: — Am timpul să-mi fac toaleta și o șterg la pre­fectură, unde sînt probabil informații precise. Voi ști ce s-a întîmplat cu Fandor. — O telegramă pentru dv., domnule Juve, zise portarul. — Pentru mine? — Da, e chiar numele dv. imprimat pe tele­gramă. — Juve luă telegrama cu neîncredere și neliniş­te, cu siguranţă ziua asta îi rezerva noi surprize, iată că primea o telegramă acasă. Aceasta putea într-o oarecare măsură să-l mire. De fapt, poliţistul luase obiceiul să nu-şi dea adresa nimănui, pentru că dacă, din întimplare, mai ajungea şi acasă, voia să aibă puţină linişte şi agenţii de la prefectură aveau instrucţiuni precise ca să nu-1 deranjeze niciodată. Dacă aveau să-i comunice ceva urgent, trebuiau s-o facă prin tele­fon. Juve, încruntînd din sprîncene, deschise tele­grama, o parcurse repede şi nu putu să se împie­dice să răsufle uşurat. Bravul băiat! murmură el, urcînd scările cite patru, mă simţeam foarte prost fără veşti de la el. E deja opt! zise el. Nu voi mai avea timp să trec pe la prefectură ca să-mi iau şi agenţi. Bah, cu cit mai puţini în afacere, cu atît mai bine! După o toaletă sumară şi o cină frugală, poliţis­tul plecă, sări în tramvaiul de pe bulevardul Saint Germain ca să coboare la Jardin des Plantes. Apoi, ca și cînd s-ar fi plimbat, se îndreptă spre Bercy pe maluri, în lungul cărora se aliniau bu­toaie. Trecuseră deja două ore de cînd Juve intrase în labirintul docurilor de vin. începea să-şi piardă răbdarea. Ora întîlnirii trecuse cu cincizeci de minute şi poliţistul, în acest loc sinistru, pe care îl ştia frec­ventat de ţipi dubioşi, începea să se neliniştească. De ce întîrzia Fandor, nu i s-a întîmplat ceva? Şi apoi, ce idee bizară a mai avut ziaristul să-i dea o asemenea întîlnire? De ce cheiul de la Bercy, de ce cheiurile ... Deodată, Juve tresări. Banda cifrelor, afacerea cheiurilor ... Sfinte Si­­soe. — Poate, își zicea Juve, am fost pur și simplu atras într-o cursă? (VA URMA) ______ Citeam deunăzi că asociaţia lo­catarilor dintr-un cartier tîrgu­­mureşean s-a hotărît — expri­­mind desigur opinia celor pe ca­­re-i reprezintă — să cheme la în­trecere toate asociaţiile, în fond pe toţi locatarii municipiului, în­tregul oraş, fixîndu-se obiective de atins aparent modeste, fără nimic răsunător. Salutînd iniţia­tiva ca pe-o înaripare atît de ne­cesară evadării din inerţie, mă gîndeam între altele la blocul de pe Aleea Carpaţi aflat vizavi de ştrand, socotit pînă recent mai mare decît toate în Tg.-Mu­reş, adăpostind singur o mie de suflete, dacă nu şi mai mult. Mă întîlnesc deseori cu preşe­dintele asociaţiei locatarilor de aici, un om muncitor care-şi îm­parte timpul între serviciu, fa­milie şi funcţia obştească de atîta răspundere şi complexitate, dar onorifică. De fiecare dată îşi pune mîinile-n cap, ca atunci cînd eşti prea nemulţumit de ceva. M-a dus să văd molozul de la subsolul blocului, lăsat în dezordine de constructori cu ani în urmă, la care s-au adăugat dăunătoare scurgeri de apă. Se­sizări s-au făcut, dar zadarnice - soartă hărăzită de altfel şi re­­clamaţiilor semnate de locatari, sute la număr.­­A se vedea pere­ţii faţadei, foarte de mult şi urît decojiţi de plăcuţele ce-i ornează, apa care continuă să facă ravagii la apartamentele etajului 9, cele patru lifturi mai mult stricate, iar locatarii le plătesc ca bune; dispariţia frecventă a apei calde fără un anunţ prealabil; perfor­manţele şobolanilor care, şi la etajele superioare, fac vizite prin băi graţie condiţiilor lăsate de instalatori; deteriorarea chiar du­pă cîteva săptămîni de la reali­zare­a pavajelor ce duc la bloc; părţi încă neîncheiate de con­structori după ani de la predarea lucrării şi altele — ca să nu lun­gim vorba). Dar să intrăm mai în intimita­tea acestui univers de fluctuaţii, în care poţi trăi ani de zile fără să-ţi poţi cunoaşte măcar veci­nii. Că uşile de la intrare sunt cu geamurile mai mult sparte, nu te miră. Cele mai multe guri spun c-ar fi de vină constructo­rul, făcînd uşile atît de grele şi masive, atît de mari şi fără pro­tecţie — încit ori se blochează de nu le mai poţi deschide, ori se lasă uşor antrenate şi bruscate de curenţi. De aici — spectacole zgomotoase, daune. Cine le su­portă? Locatarii. Ca un făcut, în zilele de du­minică am văzut reeditîndu-se pe spirala scărilor a 10 nivele „bi­blicul drum al Golgotei“, cum zicea făcînd haz de necaz cineva dintre zecile de taţi şi mame ca­re urcau sau coborau cărucioa­rele copiilor în spinare, lifturile fiind imobilizate, uneori între etaje, cu oameni reţinuţi în „cap­tivitatea lor“. Preşedintele asociaţiei locatari­lor mă invită să văd la balcoane, în loc de şantiere ale florilor care să apropie primăvara de in­timitatea căminelor, înflorind tot felul de rufe întinse... Un as­pect desigur urît, mai cu seamă la acest bloc situat într-o zonă de agrement, vizitată curent şi de turişti străini. N-am putut să văd însă spălătoriile şi uscăto­­riile blocului (sunt cite două la fiecare etaj), fiind zăvorite cu cele mai sigure încuietori de a­­buzivi şi sfidători mutaţi în oraş prin uşa din spate, iar aici, în miez de noapte, şi culmea! Ni­meni nu se atinge de ei, un pre­cedent încurajînd alt precedent. Dar dacă cele 1.000 de suflete, unite cu organele in drept, s-ar mobiliza în apărarea şi aplica­rea legii!... Pe coridoare se pun becuri şi dispar. Dispar pînă şi globurile, şi capsulele în care se instalea­ză, întrerupătoarele de lumină; n-a mai rămas apoi nici urmă din oglinzile lifturilor, acestea din urmă fiind descompletate văzînd cu ochii şi de cele mai mărunte şuruburi. S-a încercat oare o depistare a periculoşilor răufăcători care lovesc în bunuri prin excelenţă de interes comun? Nici vorbă. Căci dacă miile de ochi s-ar fi pornit pe veghe cu vigilenţa care nu le lipseşte cînd e vorba de apartamentul şi bu­nurile personale !... Coridoarele şi scările laterale din interiorul blocului, de ase­menea, părăsite de atenţia loca­tarilor, ca orice locuri întunecate, ale „nimănui“, au devenit — cum am putut vedea — cuiburi de în­tâlnire pentru „liliecii“ nopţii şi ascunzişuri ideale ale puştilor fugiţi de sub supravegherea fa­miliei pentru a fuma aici în voie şi a pune la cale aventuri „is­teţe“. Am fost dus să văd cum per­sonalul de curăţenie plătit este nevoit să „recolteze“ tone de hâr­­tii, reziduuri de bucătărie şi tot felul de gunoaie aruncate de lo­catari pe iarba firavă, în partea dinspre ştrand a blocului. Acu­zatoare „recoltă“, mai ales că fie­care etaj dispune de instalaţii speciale pentru evacuarea gu­noiului ! Dar m-am izbit şi de containerele de gunoi umplute şi lăsate o zi sau mai mult sub balcoanele locatarilor de la par­ter — adevărate focare de infec­ţii. Aceiaşi locatari de la parter s-au arătat nemulţumiţi între ei (e prea puţin), de gararea ilegală a tot felul de autovehicule, pe timp de zi şi noapte, chiar sub unele balcoane, deşi sînt amena­jate în imediata vecinătate lo­curi speciale, conturbînd liniştea, deranjînd de fapt toată această parte a blocului cu claxonări şi alte zgomote. In blocul atît de mare la care s-a oprit articolul, de fapt în ma­joritatea blocurilor, la alegerea asociaţiei locatarilor, iar mai re­cent a comitetului cetăţenilor, to­tul s-a hotărît şi rezolvat pe un coridor (de altfel nici nu era alt loc), în prezenţa unei minorităţi infime a locatarilor, deşi aici era cazul, în lipsa unei săli cuprinză­toare, să se facă mai întîi întru­niri pe etaje , pentru alegeri sau discutarea operativă a altor treburi. O asemenea practică nu poate duce, desigur, la stimula­rea, cointeresarea și antrenarea opiniei publice de a cărei acti­vizare este atîta nevoie. Cele consemnate, evident, nu epuizează aria „vidului“ tutelat de indiferenţa păgubitoare a u­­nor factori publici. Despre altele însă, intr-un articol viitor. ŢINTAŞU N. „VIDUL“ indiferentei privit de aproape PE ŞANTIERUL COMBINATULUI CHIMIC TÎRNĂVENI (Urmare din pag. 1) rul şi constructorul (I.C.M. Cluj şi I.M.B. Bucureşti), insistă de 3 luni. Doresc să primească soluţia tehnică de execuţie a amenajamen­­telor pentru transportul şi insta­larea agregatului. După multe in­sistenţe care au costat timp şi bani, proiectantul, în persoana in­ginerului Gheorghe Deleanu, s-a deplasat abia în 7 martie la Tîrnă­­veni, unde împreună cu beneficia­rul şi constructorul au stabilit so­luţia practică. De notat că proiectul anterior prevedea transportul unui trans­formator de 100 tone pe un trai­ler de 20 tone, tractat de un trac­tor UTB pe o cale de acces, care în final va fi executată cu circa 70 cm peste gabaritul de intrare al transformatorului de la locul de montaj. Cu toate că proiectantul şi-a no­tat situaţia concretă din teren şi s-a angajat să trimită lucrarea re­făcută în termen de 7 zile (15 III 1969), a expediat şantierului o so­luţie, de asemenea, neexecutabilă în 27 martie a. c. Deci, nici în a­­ceastă variantă n-a rezolvat pro­blema transformatorului. Deşi con­ducerea combinatului a intervenit direct la conducerea I.M.N.R. şi prin telex, nici pînă astăzi soluţia lucrării nu a fost dată. I.M.N.R. are directori, are ingineri-şefi şi nenumăraţi specialişti, dar nimeni nu se încumetă să dea un ajutor operativ combinatului. Ba mai mult, I.M.N.R. a mai făcut şi alte încurcături. Proiectele pentru in­stalaţia electrică cuprind o notă observatoare pe fiecare plan în ca­re se menţionează expres: „Tra­seele de cabluri sunt informative. Ele se vor stabili la montaj de către constructor, după montajul utilajelor şi conductelor tehnolo­gice". Se ştie însă că orice proiect nu are caracter de informare sau de studiu, ci de execuţie ! Ce să ia oare în seamă constructorii şi montorii? Cu o întîrziere mare s-a predat şi proiectul de automatizare (A.M.C.) de la cuptorul V carbid, care s-a primit abia în 29 mar­tie a. c. Cu toate că stadiul fizic al con­strucţiei cuptorului V carbid este avansat, obiectivul puţind fi dat în exploatare chiar înainte de ter­men, livrarea utilajelor întîrzie, de asemenea, foarte mult. Uzina „Progresul" Brăila a decalat ter­menul de execuţie a cuvei cupto­rului, existînd şi acum un mare semn de întrebare dacă îşi va res­pecta angajamentul. Dacă întreprinderile colabora­toare vor merge şi în continuare pe linia aceasta, a celei mai sla­be rezistenţe şi vor amina la infi­nit livrarea utilajelor, cu tot e­­fortul constructorilor, montorilor şi al beneficiarului, obiectivele vor întîrzia să intre în producție la termenele planificate. MARŢI, 8 APRILIE TG.-MUREŞ — Arta: Răută­ciosul adolescent. Progresul: A­­cest pămînt este al meu. Select:­­ Oameni împietriţi. Tineretului: ’ Expresul colonelului Von Ryan. muncitoresc: Premiere strict se­crete. Flacăra: Verificat, nu exis­tă mine! Unirea: Duelul lung. SIGHIŞOARA —■ Lumina: Apoi s-a născut legenda. Tîrnava: Nuntă la Malinovka. LUDUȘ — Flacăra: Balada din Hevsursk. SARMAŞ — Popular: Pantoful cenuşăresei. REGHIN — Patria: Inimă de mamă. Victoria: Şapte oameni de aur. TÎRNĂVENI — Melodia: Jocuri întrerupte. SO­­VATA — Doina: Alegere de asa­sini. SINGEORGIU DE PĂDURE — Popular: Statornicia raţiunii. FÎNTÎNELE — Patria: Ultima noapte a copilăriei. MIERCUREA NIRAJULUI — Nirajul. Winne­­tou, pr.rtea a TIT.a TEAT­RU TEATRUL DE STAT din Tg.­­Mureş, secţia maghiară, prezin­tă azi, la ora 20, „Tóték“ („Fami­lia Tóth“), tragicomedie de Ör­kény István. TELEVIZIUNE 17,35 — Pentru elevi; 18,05 — limba engleză; 18,30 — Emisiu­ne pentru copii; 19,00 — Telejur­nalul de seară; 19,30 — Bucu­­reştiul se întâlneşte cu primăva­ra; 19,50 — Film muzical; 20,00 — Teatru: „Platonov“ de A. P. Cehov. Interpretează un colectiv al Teatrului Naţional din Craio­va. 23:00 — Telejurnalul de noapte. C­onferinţe In sala de conferinţe de la e­­tajul II a Casei de cultură a sin­dicatelor, azi, la ora 18, în cadrul „Universităţii muncitoreşti“, în ciclul „Legislaţia muncii“, va fi ţinută o expunere „Despre im­portanţa carnetului de muncă“. Va vorbi: Ştefan Oláh, jurist. A început faza judeţeană (Urmare din pag. 1, ţea dansurilor cit şi prin calită­ţile vocal-interpretative ale so­liştilor. Ca şi la faza anterioară, re­marcăm şi de această dată pre­zenţa unui mare număr de so­lişti vocali, dintre care unii par­ticipă pentru prima dată la o întrecere de asemene anvergu­ră, ceea ce dovedeşte profundul ecou şi prestigiul, mereu crescînd al concursului, în rândul artişti­lor amatori. E de ajuns să amin­tim că la o întrecere care n-a durat mai mult de patru ore, în faţa publicului s-au perindat nu mai puţin de 28 de solişti vocali şi instrumentişti, dintre care s-au distins Mariana şi Marioara Hui­pe, de la căminul cultural din Sărmaşu, Amalia Suciu şi Corne­lia Holpa din Zau de Cîmpie, Aurelia Găzdac şi Lucreţia Dor­­dea de la Casa de cultură din Luduş, solistul taragotist Radu Petruca din satul Dimbu, comu­na Sînpetru, acordeonistul An­drei Gáspár din Sărmaşu şi mulţi alţii. Faza judeţeană a celui de al IX-lea concurs al formaţiilor ar­tistice de amatori, care a avut loc în comuna Sărmaşu, repre­zintă, atit prin valoarea artistică cit şi prin originalitatea dansuri­lor şi cîntecelor prezentate, un moment important în valorifica­rea folclorului din această zonă a județului nostru. Ne-ar face o deosebită plăcere să putem con­stata că aceasta este doar un punct de pornire, că instructorii culturali, directorii căminelor culturale şi din alte comune vor milita pentru tot mai multă au­tenticitate — una din principa­lele premise ale succesului tutu­ror formațiilor artistice de ama­tori. O prezență de înalt nivel artistic pe scena concursului: corul mixt din comuna Grebeniș. A întreprinderea AGROSEM“ din Tg.-Mureş pune in vinzare prin depozitele sale din Re­ghin şi Singeorgiul de Pădure, în tîrguri şi piese pomi fructiferi altoiţi. La depozitul din Tg.-Mureş, str. Aeroportului nr. 1, găsiţi viţă de vie altoită din diverse soiuri şi seminţe de ierburi pentru spaţii verzi. Seminţe de ierburi pentru spaţii verzi vor fi puse în vinzare şi în str. Kossuth Lajos nr. 12, pentru particulari. I, ANGAJEAZĂ IMEDIAT) — MINERI _ AJUTORI MINERI MUNCITORI NECALIFICAŢI PENTRU SUBTERAN Se asigură cazare gratuită în cămine, masa contra cost de trei ori pe zi. Posibilităţi de califi­care şi salarizare maximă în ra­mura minieră. Doritorii se pot prezenta la sediul Întreprinderii oraşul Bălan staţia C.F.R. Izvorul Oltului, judeţul Harghita Informa­ţii suplimentare se primesc de la serviciul personal al între­prinderii. BAZALT TOPIT cu largi utilizări Bazaltul topit are o tot mai largă utilizare în diferite ra­muri industriale, constituind un excelent material, rezistent la uzură şi la acţiunea agenţilor chimici. Pentru a satisface ce­rinţele sporite de bazalt, la Fa­brica de geamuri din Tîrnăveni a fost dată în exploatare, după îndelungi şi fructuoase cercetări ştiinţifice, o staţie semiindus­­trială de fabricaţie a bazaltului, cu o capacitate de 400 tone/an. Noua tehnologie prezintă im­portante avantaje economice: realizarea unui produs de cali­tate superioară, reducerea im­portului de bazalt topit, o largă utilizare ca înlocuitor etc. un produs

Next