Steaua Roşie, ianuarie 1970 (Anul 21, nr. 1-24)
1970-01-04 / nr. 1
IN DUMINICAL MEMORIA si capriciile sale on • UITAM. SAU NE AMINTIM GREŞIT? • UITAREA — FENOMEN NEGATIV? • STOCAJUL MEMORIAL SI „ZESTREA EREDITARA" • RĂSCOLIND SERTARUL AMINTIRILOR • NE STIMULAM MEMORIA — DAR CUM? Memoriei i se recunoaşte un substrat — o structură ultrafină proteică. Fiind împreună în însăşi structura noastră celulară, înţelegem de ce multe imagini şi întîmplări intens trăite ne urmăresc toată viaţa şi ne părăsesc atît de greu. Oare unde am ajunge dacă amintirea unor întîmplări nefericite şi-ar păstra de-a lungul anilor aceeaşi prospeţime ca in prima zi? Răspunsul pare a fi dificil, cert este că fenomenul uitării intervine în chip fericit atit pentru ştergerea amintirilor neplăcute cit şi pentru evitarea unui „prea plin" în stocajul memorial. In „Despre memorie şi memorare" Aristotel — scrie că impresiile lasă în sufletul nostru urme asemenea unei pecete în ceară moale, iar uitarea poate fi comparată cu ştergerea acestor urme. Cu o terminologie modificată, uitarea poate fi concepută ca un proces de dispariţie totală sau parţială a celor memorate, altfel spus eliminarea din stocul memorial a informaţiilor care după fixarea lor n-au mai fost folosite, dovedindu-se inutile. De obicei spunem că timpul este acela care slăbeşte şi in cele din urmă şterge amintirile. Dar timpul nu-are înţeles prin »i'rrrsustr cit—prin * eveimTrsi'rttSrE pe cpre îrî mod inevitabil le antrenează. Uitarea este explicată, de altfel, şi prin denaturarea sensului unor informaţii, cînd sunt luate drept similare noţiuni în realitate diferite — fapt ce influenţează calitatea, cantitatea şi ordinea reproducerii din memorie. Readucerea în sfera conştientă— evocarea faptelor memoriale, se poate realiza voluntar sau involuntar. Cînd tensiunea emoţională e puternică, prin descărcarea explozivă de mediatori chimici la nivelul sinapsei în momentul reîntîlnirii ARN- ului marcat din neuroni cu un flux nervos modulat similar, un singur aspect particular poate evoca in întregime evenimentul. Acum ciţiva ani a stîrnit mare vîlvă cazul unei fetiţe care, sub acţiunea hipnozei a început deodată să vorbească într-o limbă necunoscută. Specialiştii au dovedit că era vorba de un dialect indian pe care fetiţa îl pronunţa foarte corect. De unde îl putea şti o fetiţă născută şi crescută în Europa? De ce după hipnoză n-a mai înţeles nici un cuvînt din limba pe care o vorbise aşa de bine cu puţin timp înainte? Să fi trăit străbunii săi în India? Ni se transmite oare memoria pe cale ereditară? Intr-adevăr, zestrea ereditară se transmite din generaţie în generaţie prin „proteina de informaţie" (ARN) dar şi prin sistemul de enzime din „gene". Aceste enzime alcătuiesc un fel de sistem de „programare" care dirijează o anumită desfăşurare a reacţiilor enzimatice astfel incit în final din zigot (ou) se dezvoltă un adult asemenea speciei şi familiei din care provine. Aşa explică unii cercetători posibilitatea unui individ de a opera cu informaţii pe care nu el, ci înaintaşii săi le-au acumulat. Tot aici trebuie căutată explicaţia aptitudinii copilului de a ivăţa să vorbească, căci fără ci.hstrqtiil . nr^n^mof'„-iqtinn^i| 0| n-ar putea să-şi însuşească limbajul. Prof. W. Peanfield (Canada), excitînd zonele temporale ale scoarţei creierului a declanşat reacţii de reproducere a experienţei trecutului. Cu alte cuvinte se trezesc amintiri care erau considerate de multă vreme uitate. Aşadar, zone bine precizate din creier fac oficiul unor adevărate arhive ale memoriei. Dacă metoda prof. W. Peanfield s-ar putea folosi curent, am avea la îndemînă un excelent mijloc de reactivare a memoriei, o mică şedinţă de tratament şi... gata — ne vom reaminti din nou tot ceea ce credeam că am uitat. Dar să nu ne facem planuri măreţe, metoda mai necesită multe puneri la punct. Pină atunci principalele condiţii pentru o dezvoltare intelectuală optimă sunt perseverenţa, „gimnastica cerebrală" începută de timpuriu, continuitatea. Să nu uităm că memoria nu este totul ! Trebuie neapărat să şi înţelegem ceea ce memorăm. In plus, să fim conştienţi că ceea ce memorăm acum nu o facem numai pentru lecţia de miine, ci pentru totdeauna. Să ne concentrăm cu deplină încredere (lăsind la o parte orice alte preocupări sau ginduri) în memoria noastră — căci nu există memorii cu adevărat proaste, ci doar metode mai rele sau mai bune de învățat ! Repetarea este bine să aibă loc mai înainte de a se fi uitat definitiv textul respectiv, pe baza unui plan care să cuprindă eșalonarea sistematizată pe capitole şi nu materialul în totalitate. A-ţi repeta ţie însuţi ceea ce ai citit, ca şi adnotările pe marginea unui conspect, iată ce facilitează memorizarea! Se vorbeşte de nevoia de a exersa, de „antrenarea" memoriei. Dar există şi un alt punct de vedere, original şi îndrăzneţ, conform căruia memoria n-ar trebui supraîncărcată, umplută pină la refuz cu o sumedenie de date fără rost. Omenirea şi-a creat de mult o memorie artificială: enciclopedii, dicţionare, ghiduri etc. Posibilitatea de folosire a acestui material ajutător le-ar permite oamenilor să-şi elibereze creierul de o încărcătură inutilă, să-şi canalizeze eforturile in domeniul creaţiei ştiinţifice. Cînd omul îşi va extinde după dorinţă registrul larg de posibilităţi oferite de propria sa memorie — această trainică punte între trecut şi prezent — productivitatea creierului său va evolua extrem de mult. Fiecare individ se află de altfel la contactul dintre două universuri: cel real şi modelul prezentat în creierul său. Unul l-a creat pe celălalt şi îl modelează continuu graţie canalelor senzoriale. Dar prin corpul şi mîinile omului cel de-al doilea îl subordonează pe primul. In felul acesta marele univers al spaţiului şi al timpului cade sub dependenţa micului univers al substanţei cenuşii. dr. NICOLAE OSTIN s I s I\ * IsIs II II IV Is IIk I \ I I\ I S Is Is I\ Is *s Is I\ \s HOTELURILE VIITORULUI „Pentru transportul aerian cu avioanele gigant ale anilor viitori este nevoie de hoteluri pe măsura acestora", au apreciat specialiştii companiilor aeriene „Air France“, „BOAC" şi „BEA" (Anglia), „Alitalia" (Italia), „Lufthansa" (R.F. a Germaniei) şi „Swisair" (Elveţia), care au hotărît in acest sens să construiască în comun hoteluri cu 300—500 de camere, pentru cei 400 de pasageri ai fiecărui „gigant al aerului" de tipul „Boeing-747". Pînă în 1975 se prevede construirea unor asemenea hoteluri la Paris (două), la Londra (două), la Roma, Zurich, Frankfurt şi München (cite unul). Valoarea totală a acestor investiţii se ridică la 50 milioane de dolari. IN REZERVAŢIA DE LA HAŢEG CA DAR, UN ... POD La staţia ferată din Mahacikala (R.S.S. Daghestan) a sosit un colet neobişnuit de mare tocmai din Asia Centrală. Cercetînd conţinutul, destinatarii au rămas uimiţi: în el se aflau toate elementele necesare construirii unui pod de rîu. Expeditorii voluminosului colet erau fraţii Hagi şi Mohammed Abagoraev iar destinatarul — satul de munte Kunda. Podul de pe rîul din vecinătatea satului s-a prăbuşit. Atunci, unul din bătrînii satului — Mohammed, s-a adresat celor doi fii ai săi constructori de poduri care se aflau în Asia Centrală să trimită satului natal un pod scos din uz. Şi podul a sosit. 365 CADOURI Un saţ din Toronto dăruieşte în fiecare seară de revelion consoartei sale 365 de cadouri. Fiecare cadou este ambalat separat şi in fiecare zi ea are voie să desfacă un singur pachet. In seara de revelion ea despachetează ultimul cadou, iar in faţa uşii găseşte alte 365 de pachete, pentru noul an. „Inchipuie-ţi că s-a cramponat de cifra 365, se plinge ea unei prietene. Si ce mă fac eu intr-un an bisect?" SPECIALIST FARA BANI In prima zi a noului an, cu nasul înfundat în „Wall Street Journal", un new-yorkez, priceput în operaţiile financiare, explică soţiei sale de ce a fost necesară majorarea taxei de scont, cum urmează să evolueze operaţiunile de bursă în 1970, de ce o depresiune pare improbabilă şi, dacă totuşi va interveni o depresiune, care vor fi, probabil, măsurile ce se vor lua. Soţia l-a ascultat cu răbdare citva timp, apoi a remarcat, sec: „Mă uimeşte că cineva poate să ştie atît de multe despre bani cîte ştii tu — şi să aibă atît de puţinii" CHIHLIMBARUL DIN TAIMIR In tundră, la ciţiva kilometri de mare, pe malurile riului Hatanghi, geologii din Noriilsk au descoperit bogate zăcăminte de chihlimbar. Pe lingă întrebuințarea lui la aprnprie obiecte de podoabă, chihlimbarul este foarte utilizat in fabricarea lacurilor de calitate superioară. Cele mai bogate zăcăminte de chihlimbar din lume se află pe malul Mării Baltice in regiunea Kaliningrad, iar la sfirsitul anului '69 au fost descoperite importante zăcăminte si in Bielorusia. IN SFIRSIT, S-A DECIS! Ida Holdgrave din Dayton (Ohio) a primit botezul aerului la ... 88 ani. Evident, este prea tîrziu, dar bătrînei doamne i-a trebuit foarte mult să se hotărască. Cu toate că a avut posibilitatea să zboare cu avionul acum 66 de ani pe cînd lucra ca funcţionară la compania de avioane a fraţilor Wright, ea n-a avut curajul s-o facă atunci. PORT-BONHEUR" — O ... LINGURA Printre diplome şi medalii, Piotr Ivanov, militar in retragere, păstrează cu pietate o simplă lingură de soldat. Istoria lingurii este curioasă: in 1939, Piotr Ivanov, pe atunci muncitor la forță, a turnat-o cu mina lui, a luat-o apoi cu el cit a servit in Armata Roșie, apoi in al doilea război mondial. In marile lupte împotriva hitleriștilor, Piotr Ivanov a fost şi rănit. In spitalul unde a fost tratat, el a refuzat să mărince cu o altă lingură decit cu aceea de care nu s-a despărţit niciodată. Era ,,port-bonheur"-ul lui. ASELENIZAREA ŞI O PRINSOARE De pe urma performanţelor din acest an ale astronauţilor americani au avut de ciştigat ştiinţa, progresul omenirii, dar şi englezul David Threfall, din Preston, care se îmbogăţeşte cu 10.000 lire sterline. Cu cinci ani în urmă, el făcuse prinsoare pe această sumă, cu editorul William Hill, că pînă la sfirşitul anului 1970 primii oameni vor păşi pe Lună. ENIGMA TURNULUI DIN NEVIANSK La 100 km de Sverdlovsk, in vechiul oraş Neviansk se află o replică uraliană a turnului înclinat din Pisa. Este vorba de o construcţie înclinată, care datează din 1725 şi care are o înălţime de peste 54 m. La construirea lui s-au folosit pentru prima dată in lume elemente de construcţie din fontă, metal foarte utilizat în arhitectura rusă din secolul al XVIII-lea. Turnul, care are citeva etaje, a fost prevăzut cu o cornişe şi capiteluri specifice arhitecturii autohtone, ferestrele şi uşile fiind din fontă turnată, iar planşeul acoperit cu dale metalice. Turnul are şi o cameră sonoră, întregul edificiu avind o înclinaţie de 2 m in raport cu verticala. Legenda spune că arhitecţii au vrut să copieze celebrul turn din Pisa. Ultimele cercetări au arătat insă că turnul din Neviansk s-a înclinat in urma deplasării din sol. DL. FOX. CONTRAVENIENTUL Harry Fox vinde pălării pe Carnaby Street, la Londra. Ca să-și facă publicitate el a expus în vitrina magazinului său șase manechine purtînd pălării mari pe cap, dar nimic pe corp... Curind, în fața magazinului se adunase atita lume, îneît circulaţia era complet blocată. Doi poliţişti au trebuit să intervină ca să degajeze locul. Dl. Fox a fost obligat să acopere vitrina cu o perdea, după care a fost invitat la postul de poliţie. Aici el a fost învinuit că „a stînjenit circulaţia". lAf fy v. III II sI s ? — Un moment, vă rog! Amabilele noastre gazde sunt rugate să zîmbeascâ măcar pentru o clipă! 9 r11i I 3 I I I K IN NOAPTEA REVELIONULUI — Nu puteai găsi un loc mai liniștit, pe Pămînt? — Ce mai spui dragă despre această mini-fustă? OARE MAI E NEVOIE DE CUVINTE? i ———— STEAUA ROŞIE PAGINA 3 sa 'M.-. î • , ' 1 r ■ « A 11*111ItlIIlf ■ -'r • : ’ ife.7.V PEISAJ PRAGHEZ (Foto: V. MOLDOVAN) DIN VITRINA CU ANECDOTE Un cetăţean intră Intr-o expoziţie de automobile şi s® plimbă îndelung printre maşini. — Doriţi ceva? Firma noastră vă poate livra în două săptămlni orice maşină. Cetăţeanul (reflexiv) se adresează acestuia: — Nimic! Este atît de plăcut să te plimbi printre maşini fără să te fereşti. ★ Scenă într-o librărie. Clientul: — Aş dori o carte. Librarul: — Ceva uşor? Clientul: — N-are importanţă. Sunt cu maşina. ★ Soţia se întoarce acasă după ce a dat examenul de conducere auto. Soţul: — Cum a mers? Soţia: — Nu ştiu! Soţul: — Cum, nu ştii? Examinatorul nu ţi-a spus nimic? Soţia: — Deocamdată nu. E încă în stare gravă. Doi turişti discută: —Ce ciudaţi simit itălienii ăştia, spusă unui din.e.. Auzi ideea sâ construiască un casie! medieval atît de departe de calea ferată! * — De ce eşti aşa de posomorit? Scriitorul: — Am intilnit pe cineva care nu ştia nimic despre Shakespeare. — Şi pentru asta te necăjeşti? Scriitorul: — Bineînţeles! M-a mîhnit gîndul că într-o zi aş putea fi şi eu un necunoscut . Un turist vizitează un castel vechi. — Există vreo legendă in legătură cu acest castel? Ghidul: Da. Se povesteşte că odată un străin a vizitat castelul, a primit explicaţii competente, a fumat în locuri unde este interzis fumatul şi n-a dat nici un franc bacşiş ghidului. Acesta însă s-a mimat aşa de tare încît l-a făcut pe străin să cadă într-un puţ foarte adînc. Totuşi nu trebuie să vă fie teamă, e vorba doar de o legendă. •k — Fiul dv. are o mare sete de ştiinţă. De la cine a moştenit-o? — Ştiinţa de la mine, setea de la tatăl său. ★ — Copilul dv. face progrese la pian? — Enorme. Cînta singur compoziţii la patru mîini. ★ Intr-un autobuz plin, un călător, aşezat la fereastră îşi duce dintr-o dată mîinile la ochi. Un vecin îl întreabă vădit neliniştit: „Vă e rău?“ — Nu, dar sînt sensibil. Nu pot suporta să văd femei bătrine în picioare. ★ Medicul: — Dacă doriţi să slăbiţi, trebuie să mîncaţi carne slabă, pîine prăjită, fructe şi atît. Pacientul: — Cînd doctore? înainte sau după masă? ★ Intre doi automobilişti: — E timpul să-mi vînd bătrîna maşină. — Dă un anunţ la ziar. — Cum să-l fac? — Scrie aşa: „Vînd automobil puţin uzat, motor ireproşabil, consum minim de benzină, în stare perfectă, nu necesită amenajări suplimentare“. După citva timp cei doi s-au întîlnit din nou: — Ei, ţi-ai vîndut maşina? — Nu. — De ce? — Am citit în ziar cît e de minunată şi m-am răzgîndit. ★ Şeful către subaltern: — Ieri v-aţi învoit de la serviri sub motiv că mergeţi la dentist. Aşa este? — Da. — Minţiţi. V-am văzut ieri la meciul de fotbal. — Nu, am spus adevărul. Dentistul meu juca extremă dreaptă. I !