Steaua Roşie, aprilie 1970 (Anul 21, nr. 75-100)

1970-04-01 / nr. 75

PA­JIXA 2 STEAUA ROSIE La izvoarele artei (Ora de diri­gen­ţie) Nu cred că prea mulţi dintre cu­noscuţii şi prietenii lui Valeriu P. Vaida şi-l pot imagina pe pasio­natul colecţionar etnograf, poet şi autor de cărţi, specialist în istoria şi crearea viorii, şi intr-un alter ego al său, acel de dascăl, de profesor maistru de artă decorativă la Şcoa­la profesională din Tîrgu-Mureş. M-am dus să văd remarcabila colecţie etnografică şi nu mai pu­ţin remarcabila bibliotecă a pasio­natului şi complexului artist, cînd, nu după mult timp, in adevăratul „muzeu etnografic" al profesorului începu o originală oră de dirigen­se­­ tema: „Arta populară româneas­că de-a lungul veacurilor" prezen­tată anului III tîmplari-mobilă ar­tistică, solicitată de înşişi elevii cla­sei, nici că şi-ar fi găsit un mai adecvat loc de desfăşurare. Cu vorba lui profundă şi domoa­­lă, profesorul-maistru Valeriu Vai­da isi incepu expunerea temei: „Arta populară este originală, poe­zie pură in expresia ei de simbol a­ sufletului poporului. Obiectele uzuale au fost primele înfrumuse­­de artistul popular, pornind chiar de la utilitatea lor. Briceagul a fost poate primul instrument sau prima unealtă „specializată" in artă, iar furca de tors a fost poate primul obiect util gos­podinei, pe care artistul popular l-a incrustat cu măiestrie. Şi, furca de tors, incrustată cu motive florale , şi avind ca element esenţial soa­rele, trece prin mina fiecărui elev. Lemnul, continuă profesorul, este materialul care se pretează cel mai bine la prelucrare. Prin iniinile ele­vilor şi sub ochii lor, care iau con­tact cu izvoarele artei populare, trece acum un foarte vechi vas de cult din lemn, cu motive vechi dacice. . Expunerea se opreşte apoi la ar­ta icoanelor pe sticlă, la ceramică, totul fiind exemplificat cu ..expo­nate din „muzeul etnografic" în care se desfăşoară ora. In inegalabila şi originala artă românească a icoanelor pe sticlă a fost subliniată măiestria şi gus­tul îmbinării culorilor, ca şi tehnica realizării acestora, fiecare centru de creaţie remarcîndu-se prin spe­cificul său. Ceramica a trezit de asemenea un interes deosebit in rîndul elevi­lor, ea fiind bine reprezentată în colecţia pasionatului profesor. In încheierea originalei ore de dirigenţie, elevii au cerut profeso­rului lor să le vorbească despre marele Brâncuşi, celebru deopotri­vă pentru noi şi omenire, expresia genială a spiritului artistic al po­porului român. „E mare, a spus profesorul, pentru că are o operă inegalabilă, şi nu e numai al nos­tru ci al lumii. Propriile-i gînduri ii caracterizează copleşitoarea perso­nalitate artistică. Brâncuşi spune: „Să munceşti ca un sclav, să fii li­ber ca un rege şi să creezi ca un zeu". Brâncuşi rămîne mare prin pro­porţia operei sale, prin izvorul in­spiraţiei care a fost elementul fol­clorului românesc, prin perfecţiu­nea supremă a expresiei realizată prin tăietura directă in sculptură, denumită astăzi „tăietura Brăn­­cuşi". Nu numai biblioteca dar şi „mu­zeul" cuprinde mărturii despre ma­rea admiraţie pe care Valeriu P. Vaida o poartă lui Avram Iancu. La cererea elevilor a fost evocată şi personalitatea acestuia. Amintita oră de dirigenţie a fost de fapt o lecţie originală la izvoa­rele artei, o adevărată lecţie de es­tetică, de istoria artei populare şi de educare a sentimentului de dra­goste faţă de patrie. De altfel, ora despre care am fă­cut notaţiile de faţă face parte dintr-un ciclu de lecţii de dirigen­ţie pe tema: „Arta populară româ­nească de-a lungul veacurilor“. C. APOSTOL IIBES. Adunările generale ale sala­­riaţilor, desfăşurate la începutul acestui an în întreprinderile in­dustriale, agricole, de construc­ţii şi transport, în unităţile co­merciale, au constituit cu ade­vărat tribune de dezbatere a sarcinilor planului pe 1970, de analiză a rezultatelor obţinute in anul 1969. Deşi sarcinile planului pe a­­cest an, la nivelul judeţului, pre­zintă creşteri substanţiale, faţă de realizările anului trecut, cu 15 la sută la producţia indus­trială, cu 12 la sută la producti­vitatea muncii în industria repu­blicană, iar la livrările la export cu 33 la sută, după dezbateri s-a desprins concluzia că există şi se pot crea în continuare condiţii pentru îndeplinirea a­­cestor sarcini, cît şi a angaja­mentelor asumate în întrecerea socialistă. Faptul că planul pe 1970 a fost mai bine fundamentat faţă de anii precedenţi iar sarcinile lui principale au fost cunoscute şi dezbătute cu aproape 6 luni mai devreme, a creat premisa ca marea majoritate a comitete­lor de direcţie şi a ministerelor să soluţioneze din timp unele probleme care condiţionează în­deplinirea planului. Adunările generale ale sala­riaţilor au făcut o profundă a­­naliză a planului pe care l-a confruntat cu posibilităţile lor, al întreprinderilor. Dezbaterile au stimulat iniţiativa creatoare, spiritul economic al comunişti­lor, al majorităţii salariaţilor, ca­re au făcut numeroase propu­neri valoroase. Cea mai de­­s parte a participanţilor la dezba­teri au criticat descrv lipsurile manifestate in organizarea mun­cii şi conducerea proceselor de producţie, şi au dat sugestii me­nite să asigure îndeplinirea şi depăşirea planului pe 1970. Propunerile s-au referit in special la îmbunătăţirea acti­vităţii de aprovizionare, crearea condiţiilor pentru îndeplinirea şi depăşirea planului la productivi­tatea muncii, prin întărirea dis­ciplinei în muncă, folosirea ra­ţională a capacităţilor de pro­ducţie şi creşterea indicelui de schimb, reducerea cheltuielilor materiale de producţie, asigura­rea condiţiilor pentru decalarea normală a exportului şi altele. Iată doar cîteva dintre cele peste 2.000 propuneri. La între­prinderea „Metalotehnica" Tg.­­Mureş, asigurarea la timp a do­cumentaţiilor tehnice şi a mate­rialelor la locurile de muncă pentru normalizarea încărcării maşinilor; la Combinatul textil Sighişoara — înlocuirea colo­ranţilor pe bază de sulf cu alţii, care să asigure o masă mai flu­idă; la întreprinderea ,,Nicova­la" Sighişoara — mecanizarea alimentării şi descărcării cup­toarelor de forjă şi a ridicării pieselor grele la maşinile unel­te; la întreprinderea „Republi­ca“ din Reghin — întărirea con­trolului interfazic şi respectarea tehnologiei care să reducă re­buturile cu cel puţin 30 la sută; la întreprinderea pentru mecani­zarea agriculturii s-au făcut pro­puneri pentru dotarea cu maşini de semănat de precizie şi înfiin­ţarea de ateliere pentru întreţi­nerea la secţii. Desigur, propunerile preţioase au fost integrate în planurile de măsuri, a căror traducere în via­ţă trebuie să constituie o pre­ocupare de căpetenie a comite­telor de direcţie şi a consiliilor de administraţie. Nu peste tot însă propunerile bune au fost cuprinse în planurile de măsuri tehnice organizatorice, nu în toate unităţile se ţine evidenţa lor. Este necesar ca în fiecare unitate economică să se urmă­rească cu toată fermitatea felul cum sunt fructificate propunerile salariaţilor, ideile preţioase. Să se cunoască precis care dintre propuneri au fost aplicate, care au rămas pe agenda de lucru pentru perioada următoare. Să se dea un răspuns prompt şi competent fiecărui salariat spre a cunoaşte dacă propunerea sau sugestia lui a fost pusă în valoare. Comitetele şi organizaţiile de partid din întreprinderi sunt che­mate să urmărească şi să spri­jine comitetele de direcţie în va­lorificarea propunerilor salariaţi­lor, să combată spiritul birocra­tic, atitudinea acelor conducă­tori care au neglijat aplicarea propunerilor bune, sau nu au dat răspuns salariaţilor. Ne apropiem de sfîrşitul pri­mului trimestru al acestui an de muncă — ultimul din actualul cincinal — care prin realizările sale trebuie să formeze o bază temeinică de pornire pentru în­făptuirea sarcinilor social-eco­­nomice, stabilite de Congresul al X-lea al partidului nostru. Este necesar ca fiecare comi­tet de direcţie să revadă fără in­­tîrziere planurile de măsuri în­tocmite, să valorifice propunerile făcute în adunările generale ale salariaţilor, care vizează folosi­rea mai deplină a rezervelor in­terne, existente în fiecare între­prindere, să solicite urgentarea sprijinului din partea forurilor tutelare în problemele care cad în competenţa acestora. Desigur, nu este­­ indiferent termenul la care se pune în a­­plicare o măsură sau alta, che­mată să contribuie la creşterea producţiei, raţionalizarea mun­cii, la ridicarea eficienţei econo­mice. Cu cit se vor transpune mai repede în viaţă măsurile stabilite sau altele ivite pe par­curs şi propunerile făcute cu o­­cazia adunărilor generale, cu atît mai mare va fi avansul în îndeplinirea sarcinilor econo­mice. Folosirea condiţiilor create în­că de la începutul anului, gră­birea aplicării măsurilor dezbă­tute în cadrul adunărilor gene­rale ale salariaţilor — forul cel mai înalt de docile din unităţile economice — trebuie să consti­tuie preocupările de bază ale comitetelor de direcţie, pentru asigurarea îndeplinirii sarcinilor de plan pe acest an şi a anga­jamentelor asumate în întrece­rea socialistă. economist ION FĂGĂRĂŞAN instructor al Comisiei economice a Comitetului judeţean de partid valorificarea Azi, la Universitatea Lecţia ce se va ţine azi, la ora 18, în cadrul cursului „Legislaţia muncii", are o te­mă la zi şi de mare interes — „Noul sistem de normare şi salarizare — element fun­damental al cointeresării ma­teriale a celor ce muncesc". Expunerea va fi susţinută de Alexandru Keszi, economist, și va avea jole în sala nr. 1 a Casei de cultură a sindica­telor. ­in nou raion de tricotaje In strada Kossuth Lajos din Tirgu-Mureş (în­ toporul, fo­stu­,­lui magazin „Mobila"), O.C.L. Produse industriale a deschis o nouă unitate pentru desfa­cerea tricotajelor. Aici au fost puse în vînzare pe lingă alte tricotaje şi circa 10.000 de piese tricotate pentru copii, femei şi bărbaţi. Tricotajele, pulovere, bluze, veste sunt produse de Fabrica de trico­taje „Tricolana“ din Bucu­reşti. » vai I AS ra «i ub 1­fiă — Cum ai petrecut la nuntă, vecine? — La început a fost bine şi frumos, dar spre miezul nopţii tot farmecul nunţii s-a stricat. — Şi de ce? Că doar tinerii s-au pregătit după obicei, cu mîncare şi băutură bună, au avut muzicanţi care ştiu să cînte, vi­nul l-au adus de pe la Bistriţa, invitaţi mulţi au avut... Atunci ce le-a lipsit nuntaşilor? — Nimic, vecine. Toate au fost pregătite cum se cuvine, aşa cum le place miheşenilor. Dar pe cînd se încinseseră voia bună şi jocul, pe cînd se ciocneau paharele cu vin bun şi se ofereau daruri mi­resei şi mirelui, ca şi la alte nunţi şi petreceri, au venit nepoftiţi, scandalagiii satului. Din cauza lor, frumuseţea nunţii, buna dispozi­ţie şi voioşia mesenilor n-au mai fost cum trebuia să fie, adică aşa ca în prima jumătate a nopţii. Scandalagiii şi-au declanşat furia şi nebuniile lor, au ameninţat şi pînă la urmă s-a încins cearta, hărţuiala şi bătaia. Iţi închipui ce a urmat la nuntă după toate acestea: unii au plecat, alţii s-au retras prin colţurile camerelor şi au stat fără chef, cîţiva s-au în­­căierat cu scandalagiii. Şi uite aşa, din cauza lui Soporan şi Domi, aceşti doi netrebnici ai sa­tului, nu ne-am putut petrece la nuntă după bunele noastre gus­turi şi tradiţii. — Oare cînd s-or cuminţi oa­menii aceştia? — Nu ştiu, vecine. Is de rîsul satului. Toţi ii blamează, îi ocă­răsc, dar degeaba, numai de rele se ţin ... Acest dialog l-am surprins nu demult între doi ţărani din co­muna Miheş, intre doi oameni simpli, cumpătaţi la vorbă. Erau indignaţi de comportarea şi fap­tele nedemne ale celor doi consă­teni ai lor: Ioan Soporan şi Domi Doja. Despre aceşti doi scandala­gii şi certăreţi de „profesie“, în satul Miheş se discută de multă vreme. Căci nu ar creor­i, pentru ei nunţile, serile distractive pen­tru tineret, manifestările cultura­le de la căminul cultural, şezăto­­rile sînt un fel de prilejuri pen­tru ultraje contra bunelor mora­vuri, de tulburare a liniştei, dis­poziţiei şi voioşiei. Pentru amîn­­doi amenda a devenit ceva obiș­nuit. In fecare an (în ultimii cinci, de pildă), pentru actele lor necivice — scandaluri, bătăi, in­jurii etc. — au plătit două și trei amenzi. Ba mai mult, Ioan Sopo­ran a fost condamnat o dată pen­tru asemenea acte, iar acum e din nou „pe rol“ tot pentru ultraj contra bunelor moravuri şi tul­burarea liniştei publice. Oare această patimă de a pro­voca scandal din nimic şi fără motive de unde se trage? Nu ştim. Cert este că, în orice sat unde există asemenea recalci­tranţi, lipsiţi de bună cuviinţă, de respect pentru vecinii şi con­sătenii lor, uneori se petrec fap­te cu urmări nedorite de nimeni: distrugeri de bunuri materiale, mutilarea gravă a unor persoane, vicierea atmosferei de bună înţe­legere în muncă şi viaţă dintre oameni. Căci scandalagiii, în ori­ce loc acţionează, înainte de a în­călca ordinea publică, de obicei îi atrag şi pe alţii, îi conving că au nevoie de ajutorul lor pentru a-şi face „dreptate“. Şi sînt cazuri cînd unii tineri care, pînă ieri­­alaltăieri, cu o comportare civică şi morală demnă, se lasă duşi în eroare de scandalagii, le dau a­­cestora ascultare. Apoi se întîm­­plă următorul fapt: îi întîlneşti ca pirîţi ori martori în faţa unei comisii de judecată şi chiar în­­tr-o sală de judecătorie. Părinţii lor, pentru a-i „apăra“, cheltu­iesc bani şi timp, sînt îngrijoraţi. In asemenea momente îşi dau mai mult ca oricînd seama că puterea lor de educație a fost mai slabă decit a scandalagiului de care a ascultat fiul lor. C. CROITORU I A APĂRUT NUMĂRUL 3/1970 AL REVISTEI „PROBLEME ECONO­MICE", CU URMĂTORUL CUPRINS : CENTENARUL NAŞTERII LUI V. I. LENIN Lenin şi economia contemporană Discuţie ştiinţifică organizată de Facultatea de economie a Academiei de învăţămînt social-politic „Ştefan Gheorghiu" de pe lingă C.C. al P.C.R. și revista „Probleme economice". Participă: Ivanciu Nicolae- Văleanu, I. Bulborea, Sultana Sută-Selejan, C. Mocanu, Ioan Cris­­tescu, Toader Ionescu (Cluj), C. Moisuc, I. Mărgineanu, Maria Curteanu, T. Postolache, E. Hutira, Florin Balaure, Florin Burtan, C. Olah (Cluj), Rozalia Soare, Matilda Savu, Gh. Badrus, D. Grin­­dea, Em. Dobrescu. Dr. V. Iota : Lupta de idei din jurul reformei agrare din 1945. Mihail Florescu : Funcţia fondului de acumulare în reproducţia lărgită­ Dr. Constantin Ionescu : Interdependenţa dialectică dintre creşte­rea economică şi demografică a României. Dr. Alexandru Puiu şi Cristiana Cristureanu: Rolul crescind al coope­rării economice in relaţiile Est-Vest. Dr. N. S. Stănescu : Determinări de clasă ale politicii economice a ţărilor capitaliste dezvoltate. DEZBATERI Trăsăturile societăţii socialiste multilateral dezvoltata. Dezbatere ştiinţifică organizată de revista ,,Proble­­me economice" şi de catedra de economie politica de la Academia de studii economice. Perfecţionarea conducerii colective a întreprinderilor. Anchetă economică organizată de revista ,,Probl­e­­me economice". Evaluări critice marxiste asupra gîndirii economice bur­gheze contemporane. Dezbatere ştiinţifică cr­eată de Facultatea de economie a Academie­i-re­gani­­i învăţămînt social-politic „Ştefan Gheorghiu" ,de pe lingă C.C. al P.C.R. şi de revista „Problemei eco­nomice . Procesul industrializării ligneul CRITICA ŞI BIBLIOGRAFIE; INFORMAŢII ŞTIINŢIFICE; SCRISori lâ TRE REDACŢIE; PUBLICITATE. -x. LA­ CONSULTAŢII: Dr. Maria Stănescu, Jurn­. 7 1 ----------------| —________|—__L m^a^aattSSKmiaaSB,h^SStS­T * Stanley Kramer, regizor preocu­pat constant de marile probleme care confruntă azi omenirea, abor­dează din nou o temă de interes major, circumscrisă în aria ideii de libertate și de egalitate între oa­meni. Subiectul este următorul: Johanna și John hotărăsc să se căsătorească. Firesc — veţi fi ten­taţi să spuneţi — de vreme ce ti­nerii se iubesc. Numai că lucru­rile nu sunt atît de simple, pen­tru că ne aflăm în Statele Unite, iar John e negru, în timp ce Jo­hanna e albă. E drept că părinţii fetei sunt liberali lipsiţi de pre­judecăţi şi că şi-au crescut copila învăţînd-o că toţi oamenii sînt e­­gali, că albii nu sînt cu nimic superiori negrilor, dar nici în a­­ceste condiţii lucrurile nu se pe­trec lin, deşi, pînă la urmă, totul se rezolvă cu bine, spre fericirea îndrăgostiţilor. S-ar părea — şi Kramer a fost acuzat de aceasta — că filmul idealizează situaţia reală, că re­gizorul vede şi prezentul şi viito­rul în culori mult prea trandafi­rii. Mie mi se pare, dimpotrivă, că filmul demască şi acuză rasis­mul cu o rară vehemenţă, în ciu­da faptului că e lipsit de conflic­tului, descoperă că are i — as­cunse, undeva, în fundul­ sufle­tului, fără să știe, fără să-­şi dea seama — prejudecăţi, atunci­ cînd este vorba de căsătoria prop­riei sale fiice cu un negru — care 'jjs* deasupra nici nu e un nerVu oarecare, ci un savant renumit, 0 personalitate medicală! — dată, deci, ni se dezvăluie cît de d­e transmis la un înalt nivel rritic, un film cum am dori să vedm cît mai des pe ecranele noatre ZENO FODOR Cinematograful „Arta Ghici, cine vine la te puternice, că acţiunea e pig- enc ”,am infiltrat ideile rasiste mentată permanent de momente­­ cre puternic s-au înrădăcinat de comedie şi că totul se termină cu un happy-end. Pentru că, da­că pină şi un om care a luptat o viaţă întreaga împotriva rasis­e chiar şi acolo unde ţi se pă­­ra exclus să le găseşti, filmul m­ ai poate fi calificat drept idilic neverosimil. Cît priveşte fina­­fericit, el mărturiseşte incre- Irea lui Kramer In triumful o­­p•niei, raţiunii, bunului simţ, dinţa lui că lumea în care toţi nenii vor fi Intr-adevăr egali , mai e departe nici pentru a­­fricani. ’■smonstraţia regizorală e sus­­;(ită de o echipă de străluciţi reţi, care îşi trăiesc persoa­na cu totală convingere şi dă­ / Spencer Tracy şi Katharine nu excelează printr-o m­­­are subtilă a dinamicii senti­­nl­­or şi un desăvîrşit rafina­­n .n selectarea şi folosirea 1115acelor de expresie artistică. ici, cine vine la cină? mi se mari aşadar un film remarcabil, al lui mesaj profund umanist \ \ s Is I s Is espre sine şi arta sa Ultimele aplauze s-au stins. A rămas în sală acea emoţie pe ca­re nu o poate oferi decit arta unui mare artist. Zenaida Pally este o astfel de artistă, care ştie, prin vocea şi prin tehnica ei ajunsă a­­proape de perfecţiune, să incinte inimile celor care o ascultă. — Cînd şi unde aţi debutat? — am întrebat-o pe artista poporului Zenaida Pally la sfîrşitul concertu­lui simfonic de luni. — Am debutat destul de devre­me, încă pe cind eram studentă la Conservatorul din Bucureşti. Am fost angajată la Opera Română înain­te de a fi terminat conservatorul şi am cîntat in „Aida", „Rigoletto", alături de Şerban Tassian, Dora Moreanu, Dora Massini şi alţi so­lişti care, cu timpul, mi-au devenit prieteni şi parteneri de nedespăr­ţit. — Desigur că de atunci aţi a­­vut prilejul să cintaţi alături şi de alţi vestiţi cintăreţi străini. Care din aceştia v-au lăsat cele mai frumoa­se impresii? — Mi-a plăcut să cint mai ales alături de Mario del Monaco, care este un cîntăreţ formidabil, poseso­rul unei voci care-l face unul din cei mai mari cintăreţi contempo­rani şi mi-a făcut o mare plăcere să cint sub bagheta dirijorului Zu­bin Mehta. — Unde aţi cîntat alături de Ma­rio del Monaco şi în ce operă? — La Siracuza, în opera „Sam­son şi Daliia", în celebrul Teatru roman, unde au loc atîtea mari spectacole de operă. Imi amintesc că mi-a venit destul de greu să cint atunci în italiană, deoarece a­­bia sosisem din Franţa, unde in­terpretasem acelaşi rol în limba franceză, apoi publicul acela atît de exigent, partenerii ... în sfîrşit am mai jucat cu el la Bari în „Nor­ma" de Bellini, operă care cred că a constituit şi cel mai mare succes al carierei mele. — De la debut şi pînă in prezent aţi creat o serie de roluri memora­bile, aţi dat viaţă unor eroine care au rămas adine întipărite in mintea milioanelor de spectatori. Dintre ace­stea aş menţiona doar rolurile din: „Carmen", „Iuliu Cezar", „Messias“, „Trubadurul", „Don Carios", „Carmen" şi multe altele. Care dintre acestea ascund rolul dumneavoastră preferat? — Mi-ar fi­­foarte greu să răs­pund la această întrebare, întrucit, asemenea unui părinte care îşi iu­beşte cu afecţiune egală copiii, ar­tistul nu are voie să aleagă, să prefere un rol altuia, deoarece fie­care e lucrat cu pasiune, cu ace­eaşi dăruire. Aş putea spune însă că Bizet a dat un „Carmen" valori nebănuite operei în care, ori de cite ori ai cinta, ai găsi totdeauna ceva nou, ceva ce se mai poate fi­nisa. Şi într-adevăr, aşa trebuie să fie o operă de artă, să posede tot­deauna valenţe noi, surse de fru­museţe ascunse care nu pot, fi­ des­coperite decit mereu privir' -le, cum mi se întîmplă de fiecare dată cînd privesc „Venus din Milo", deşi la mine în casă nu e decit o copie. — Această mărturisire mă face să cred că aveţi şi alte pasiuni în afară de muzică. Care sînt aces­tea? — Mă pasionează pictura şi sculptura, domenii în care de alt­fel am şi cîteva lucrări, mă ocup in timpul liber cu arta fotografică, fi­­latelia iar în sezonul rece îmi pla­ce să patinez. — Şi acum, o ultimă întrebare: Veţi mai reveni la Tîrgu-Mureş? — întotdeauna, cu cea mai mare plăcere. ION CIURDARU Cam puţin pentru un aparat de proiecţie, care a costat cîteva zeci de mii de lei. Trist dar... ade­vărat. După ce au fost proiectate vreo trei filme, în cele trei luni de vară ale anului 1969, aparatul a fost pus să se „odihnească“. Să fi obosit oare în aşa scurt timp? Nu prea ne vine să credem. Ce este atunci? De cînd nu se mai „dau“ fil­me, sala mare a căminului cul­tural este folosită numai pentru nunţi şi alte veselii. (Nu cumva acesta este motivul că nu se mai prezintă filme?). Celelalte săli, ce-i drept mai mici, în care s-ar putea amenaja un club sau aşeza un aparat de radio ori un televizor sunt pline cu scaunele din sala de specta­col. Se înţelege că trebuiau puse undeva, nuntaşii şi ceilalţi parti­cipanţi la veselii nu pot dansa pe scaune. E şi normal acest lucru. Nu este tocmai normal insă fap­tul că s-au redus şi chiar exclus activităţile cultural-educative ce s-ar putea desfăşura la căminul cultural. Pentru aceste motive tinerii din Filea sînt nemulţumiţi. Şi au de ce să fie! S-au declarat însă op­timişti. Ne-au scris că ei aşteaptă ca după intervenţia ziarului cei care au datoria să pună această treabă pe „roate“ nu vor aştepta să mai treacă încă o vară. Ar fi prea mult! T.­tanasescu A­­lM MIERCURI, 1 APRILIE Cinema TG.-MUREŞ — Arta: Ghici ci­ne vine la cină? (la orele 11, 15, 17,30,­­30). Select: Femeia îndărătnică. Progresul: Don Juan fără voie. Tineretului: Mărturia. Muncitoresc: Cea mai frumoasă. Flacăra: Vremuri minunate la Spessart. SIGHIŞOARA — Lumi­na: Valea păpuşilor. Tîrnava. Eclipsa. LUDUŞ — Flacăra: Ope­raţiunea „Lady Chaplin“. IER­­NUT — Lumina: Feriţi-vă auto­mobilul. SÂRMAŞU — Popular: Familia noastră trăznită. RE­GHIN — Patria: Viridiana. Vic­toria: Marele şarpe. TÎRNAVENI — Melodia: In împărăţia Leului de argint. SOVATA — Doina: La război ca la război. SÎNGEOR­­GIU DE PĂDURE — Popular: Alexandru cel fericit. FÎNTlNE­­LE — Patria: Sîngeroasa nuntă macedoneană. MIERCUREA NI­­RAJULUI — Nirajul: Creola, o­­chii-ţi ard ca flacăra. Teatru TEATRUL DE STAT (secţia maghiară — ora 20): Cei doi Bo­lyai. TEATRUL DE PĂPUŞI, secţia română, ora 11: Doi muşchetari şi Ileana Cosînzeana, secţia maghia­ră, ora 16: Păpuşa şi şoricelul. ’ L Televiziune 18,20 — Ex­terra ’70. Emisiune­­concurs pentru şcolari (construi­rea c­u promodele); 18,25 — Ac­­tul'tal . 7 rrt'Jizicalâ. Repertoriul de operetă al teatrelor din ţară. Conica­­muzicală; 18,50 — Dese­­ne animate; 19,00 — Telejurnalul de seară; 19,20 — Acţiunea „L“ -- legumicultura; 19,30 — Repor­­taj-ancheta. Oraşul nu doarme niciodată; 20,00 — Şarje de 1 a­­prilie; 20,15­ — Tele-cinemateca. Vin ploile (ecranizare după roma­nul lui Louid, Bromfield); 21,55 — — Un zîmbet de fetiţă (reportaj filmat); 22,10 — Telejurnalul de noapte; 22,20 — Salonul literar al TV. Radio Tg.-Mureş JOI, 2 APRILIE In limba română: 6—6,30: Jur­nal de dimineaţă. Stop! Atenţie la circulaţie! Muzică. Din progra­mul zilei: 18—19,30: Cronica ac­tualităţii. Dansuri simfonice. Re­flecţii economice. Noua lege a contractelor. Literatură şi artă. Poşta muzicală. Slujitorii cate­drei. Cum valorificai­ valenţele educative ale obiectului pe care-l predaţi? Cîntece despn patrie. In limba maghiară. 6­30—7: E­­misiunea pe teme agrare. In prag de primăvară. Muzică populară. Din programul zilei. 1630—18: Cronica actualităţii. Arii din ope­re. Jurnalul tineretului: Primă­vară studenţea'--'" In preajma v păşit Lenin. C că. Pe marile lismului. -alea, ci a uzi­­la­

Next