Steaua Roşie, octombrie 1970 (Anul 21, nr. 230-256)

1970-10-01 / nr. 230

PAGINA 2 STEAUA ROȘIE DISCIPLINA -un atribut al efortului productiv La începutul lunii septembrie, Fa­brica de zahăr din Luduş a înce­put să producă primele cantităţi de zahăr din recolta de sfeclă a acestui an. Pentru muncitorii, teh­nicienii şi inginerii acestei uni­tăţi economice începerea campa­niei de fabricaţie, atingerea capa­cităţii nominale maxime — adică prelucrarea a 200 tone de sfeclă in 24 ore — a însemnat un eve­niment deosebit de important, o adevărată premieră care va ra­mine înscrisă în cartea de onoare a colectivului de muncă. Va rămî­­ne pentru că faptele de muncă, pasiunea şi r­vna colectivă au do­vedit nu numai un înalt patriotism, nu numai o înaltă răspundere, ci au evidenţiat acea fermă şi liber consimţită disciplină din partea fie­cărui salariat, acea ordine şi simţ gospodăresc de care are ne­voie întotdeauna efortul productiv al oamenilor. Şi cind înşirăm toate aceste atribute ale efortului pro­ductiv — disciplină, ordine, spirit de iniţiativă şi gospodăresc — ne gîndim la faptul că salariaţii Fa­bricii de zahăr din Luduş şi-au refăcut intr-un ritm neîntîlnit fie­care loc de producţie care a fost răvăşit de inundaţiile din primă­vară. În această amplă şi com­plexă activitate, organizaţiile de partid au ştiut să conjuge toate eforturile, au ştiut să pună în va­loare resursele de capacitate şi energie ale oamenilor, ale acelor oameni care numai în cîteva luni au făcut totul pentru recondiţio­­narea utilajelor şi agregatelor, într-un timp record, şi acum se străduiesc să producă zilnic can­tităţile de zahăr prevăzute. — In ultimele 3—4 luni — ne spunea tov. Dumitru Turcu, direc­torul fabricii — colectivul nostru a fost supus unui adevărat exa­men. Acesta a fost un examen al verificării şi aplicării în practică a cunoştinţelor tehnice şi profesio­nale. Totodată, el a reflectat ni­velul de conştiinţă şi disciplină în muncă al oamenilor, adică a­­cele trăsături cultivate de-a lungul anilor de către organizaţiile de partid care stimulează oricind şi în orice împrejurări efortul pro­ductiv dintr-o unitate economică sau alta. Plecind de la cele spuse de in­terlocutorul nostru, să ne oprim pe scurt la un alt exemplu, care, de asemenea, ,vine să sublinieze faptul că atunci cind organizaţiile de partid cultivă permanent spi­ritul de disciplină, responsabilita­tea individuală şi colectivă, rezul­tatele în producţie sunt din ce în ce mai bune. Cu aproape un an de zile în urmă, colectivul de la întreprinderea „Nicovala" din Si­­ghişoara se afla într-un impas în privinţa organizării producţiei şi a muncii. Cauzele ? Lansarea cu intîrziere a documentaţiei tehnice pentru fabricarea unor produse, un slab decalaj între secţii şi ate­liere, folosirea incompletă a tim­pului de lucru etc. Studiul efec­tuat şi măsurile luate de comi­tetul de direcţie pentru înlătura­­rea deficienţelor amintite, sau mai bine spus pentru îmbunătăţirea substanţială a organizării produc­ţiei şi a muncii, au fost dublate de o prodigioasă activitate din partea organizaţiilor de partid, a fiecărui comunist. Munca organi­zaţiilor de partid de la „Nicovala" pentru întărirea disciplinei şi res­ponsabilităţii în muncă in toate verigile producţiei nu s-a desfăşu­rat sub formă de campanie ; ea a început vizînd cele mai comlexe probleme ale producţiei şi conti­nuă, mobilizînd întreaga masă de salariaţi în a-şi valorifica practic iniţiativa, în a combate delăsarea şi neglijenţa acolo unde acestea mai există sau se ivesc pe parcurs. In ce s-au materializat acţiunile întreprinse de organizaţiile de par­tid de la „Nicovala" ?­intr-o îm­bunătăţire evidentă a organizării producţiei şi a muncii în toate secţiile şi atelierele întreprinderii, in­formarea unui climat de muncă în rîndul salariaţilor care condiţio­nează înfăptuirea, lună de lună, a sarcinilor economice, într-un ritm corespunzător. Este de la sine înţeles, şi după cum se observă faptele confir­mă, că atunci cînd organizaţiile de partid se preocupă cu răspun­dere şi permanent de o problemă sau alta fie ea cît de complexă, izbînzile sînt cele scontate, insă atunci cind într-o unitate econo­mică persistă de mai mult sau mai puţin timp o serie de lacune care afectează bunul mers al produc­ţiei şi organizaţiile de partid nu găsesc modalităţile pentru înlă­turarea lor. în asemenea cazuri activitatea comuniştilor nu se e­­videnţiază distinct in cadrul co­lectivităţii în care muncesc. De mai mulţi ani, la Fabrica de că­rămizi şi ţigle „Mureşeni" fluctua­ţia braţelor de muncă e destul de mare. Să concretizăm cu cîteva cifre : în 1968 au fost angajaţi 560 de salariaţi şi tot în acelaşi an au plecat din fabrică 487 ; în 1969 s-au angajat aproape 200 şi au plecat tot atîţia ; în anul curent s-au angajat peste 200 şi au plecat aproape 100. Această fluctuaţie are, desigur, urmări în dauna întreprinderii, a producţiei pe care o realizează, dar şi în dauna acelor oameni care vin in fabrică, lucrează o săptămînă sau o lună şi apoi pleacă. „Au fost perioade — ne spunea Perdi Ár­pád, secretarul organizaţiei de partid de la secţia I cărămizi — cînd, din cauza fluctuaţiei, în fie­care schimb s-a lucrat cu 5—7 oameni în minus, in asemenea condiţii ritmul şi calitatea pro­ducţiei au avut de suferit, reali­zarea integrală a planului, de a­­semenea. Ba mai mult, fluctuaţia braţelor de muncă „menţine" oa­recum şi indisciplină în produc­ţie . . ." Să vedem în ce se concretizează activitatea organizaţiilor de par­tid în a sprijini conducerea între­prinderii în sensul micşorării conti­nue a fluctuaţiei braţelor de mun­că. Fără a ignora munca depusă de comuniştii de la Fabrica de că­rămizi „Mureşeni" pe tărîm politic şi educativ, in domeniul produc­ţiei, cînd este vorba de a „bara“ fluctuaţia din întreprindere, a­­portul lor se face mai puţin sim­ţit, ca de altfel şi al conducerii unităţii. Or, forţa de acţiune a organizaţiilor de partid se verifică cel mai bine prin capacitatea lor de a înlătura deficienţele, obsta­colele care persistă în ansamblul muncii productive a unei colecti­vităţi, în cazul de faţă — fluctu­aţia. Cine poate statornici trep­­tat, treptat, bineînţeles, o stabili­tate a salariaţilor în fabrica noas­tră ?" — ne-au întrebat unii mun­citori care lucrează de mai mulţi ani în această unitate. Răspunsul nu-l pot da decât conducerea în­treprinderii, comitetul de partid, adică principalii factori care răs­pund şi au datoria să găsească mijloacele eficiente prin care să asigure stabilitatea necesară des­făşurării în condiţii normale a procesului de producţie. C. CROITORU VIAŢA DE PARTID 91Săptămînă teatrelor de păpuşi“ — Constanţa 70 Iniţiată de Comitetul judeţean pentru cultură şi artă din Constan­ţa, intre 17—23 septembrie a avut loc cea de-a doua ediţie a „Săp­­tămînii teatrelor de păpuşi" — Constanţa 1970. La­ această manifestare au luat.. parte colectivele teatrelor de pă­puşi din Arad, Bacău, Brăila, Cra­iova,­ Constanţa, Galaţi, Iaşi, Cluj, Oradea, Ploieşti, Tg.-Mureş, pre­cum şi colectivul teatrului „Ţăndă­rică" din Capitală. In cadrul acestei întîlniri au fost prezentate 15 spectacole dintre ce­le mai variate ale genului: „Copi­lul din stele", spectacol cu măşti şi o păpuşă pentru toate virstele, de Victoria Gavrilescu după Oscar Wilde, „Strop de rouă brotăcelul" de Al. T. Popescu, „Parodii" de Bajor Andor, „Joaca", piesă pentru preşcolari şi şcolarii mici de Ale­xandra Davidescu, şi altele. Cei prezenţi au putut viziona ex­poziţia din holul teatrului gazdă, unde au fost prezentate cele mai reuşite păpuşi, precum şi aspecte fotografiate din cele mai bune spectacole. „Săptămînă" s-a încheiat cu se­siunea de comunicări pe tema: „Modern şi modernism“ — ce în­seamnă a fi modern în arta spec­tacolului de păpuşi. La această se­siune au luat parte personalităţi însemnate ale vieţii noastre cultu­rale: Horia Deleanu, profesor uni­versitar la Institutul de artă drama­tică „I. L. Caragiale”, Dan Nem­­ţeanu, pictor scenograf la Teatrul de comedie Bucureşti, Al. T. Po­pescu, autor dramatic, Andrei Bă­­leanu — critic de artă, Ursula Şchiopu — profesor universitar la Institutul de psihologie al Acade­miei de ştiinţe sociale şi politice şi mulţi alţii. La întoarcerea de la această manifestare iam adresat citeva în­trebări tovarăşului Antal Pál, direc­torul Teatrului de stat de păpuşi Tg.-Mureş, care s-a prezentat cu piesa lui Bajor Andor „Parodii". — In ce constă însemnătatea a­­cestei „săptămini a teatrelor de păpuşi"? — Am avut prilejul să ne cu­noaştem pe noi înşine, să facem schimburi de păreri, să ne dăm seama la ce nivel am ajuns. Aceas­tă manifestare este poate unica posibilitate de a impulsiona activi­tatea teatrelor de păpuşi. — Ce aşteptaţi de la festivalurile ce vor urma? — Sunt convins că vor aduce cu sine un salt calitativ şi că forurile competente vor fi mai atente cu selecţionarea spectacolelor aduse la aceste întîlniri ale păpuşarilor — problemă destul de mult discu­tată în rîndurile participanţilor la această întîlnire. — In urma spectacolelor vizio­nate, cărui teatru i-aţi atribui lo­cul de frunte? — Nu sînt competent pentru a face asemenea aprecieri, în orice caz, mi-a plăcut cel mai mult spectacolul prezentat de Teatrul de păpuşi din Constanţa „Copilul din stele", în regia lui Geo Berechet. — Teatrul dumneavoastră s-a prezentat cu „Parodiile" lui Bajor Andor. După părerea dumneavoas­tră — ce loc ar ocupa teatrul din Tg.-Mureş? — Poate ar părea lipsită de mo­destie afirmaţia mea — dar sunt convins — dacă această manifes­tare ar fi avut un caracter compe­titiv, fără îndoială nu ne-am fi în­tors fără premiu. — Sunt convins că sunt mulţi acei care se-ntreabă de ce s-a pre­zentat Teatrul de păpuşi din Tg.­­Mureş cu această producţie de cîţiva ani. — Am ţinut neapărat ca acest spectacol să fie prezentat întregii bresle păpuşăreşti. Şi această oca­zie ni s-a oferit numai acum. — Cu ce v-aţi fi prezentat dacă nu cu „Parodiile"? — Şirul este lung, dar aş spune că şi spectacolul „Toldi" trebuie prezentat în faţa juriului de pă­puşari şi sunt convins că şi specta­colul „Ivan Turbincă" sau recenta premieră a secţiei maghiare „Hai­nele noi ale împăratului” ar fi a­­dus acelaşi succes. — Ce planuri de viitor are tea­trul? — In stagiunea 1970—71 teatrul nostru se pregăteşte cu o parodie de stiluri: „Variaţiuni pe aceeaşi temă", scrisă de Janosházi György, cu care dorim să ne prezentăm la Festivalul internaţional de la Bucu­reşti în 1971. Dar cu aceeaşi încredere mă gîndesc şi la piesa „Tigrişorul pur­puriu", care va fi prezentată de secţia română. Dacă vorbim despre planuri de viitor — dorim să atragem în miş­carea noastră cît mai multe perso­nalităţi artistice de seamă din ţară. VIOREL FRINCU (Urmare din pag. 1) cuitoarele şi 5 agregate cu tă­vălugi grei înfruntau bulgării mari pentru a pregăti un pat bun germinativ. Cu 3 maşini se lucra din plin la semănatul orzului şi griului. Pină acum aici au fost arate 400 ha, s-a pregătit patul germinativ pe 330 ha, iar sămînţa a fost in­trodusă în pămînt pe 150 ha. La cooperativa vecină din Găneşti activitatea în acest „virf" de campanie nu poate fi considerată satisfăcătoare. — Cite semănători sint azi în lucru? — l-am întrebat pe preşedintele C.A.P. — Nici una, dar am insămînţat 70 ha cu orz. — Situaţia operativă comu­nicată de înginerul-şef arată că aţi însăminţat numai 35 ha. Care este atunci situaţia re­ală? Preşedintele, care a vrut să ne prezinte situaţia mai în roz, „umflată" cum s-ar spune, a fost nevoit să recunoască că in realitate nu au fost însămîn­­ţate decit 35 ha cu orz din 100 planificate. Continuarea însă­­mînţării orzului şi trecerea la însăminţarea griului a fost pu­să pe seama lipsei de teren pregătit. Nu ştim ce să credem nici în această privinţă, deoa­rece datele comunicate la 29 septembrie în situaţia operati­vă arată că unitatea dispune de 100 ha teren pregătit. Ori­care ar fi situaţia, un lucru este clar: aici cît şi în celelalte uni­tăţi menţionate se amină de la o zi la alta trecerea din plin la semănat, pierzîndu-se astfel timp preţios din perioada op­timă, care cu greu va putea fi recuperat mai tîrziu. De aceea, se impune să se folosească din plin acest timp preţios şi să nu se lase pe mîine ce se poate face azi. Reprezentanţii organelor agricole judeţene, re­partizaţi să îndrume şi să aju­te cooperativele în campania de însămînţări ar trebui să-şi facă prezenţa mai mult în uni­tăţi. Spunem acest lucru, deoa­rece în cooperativele vizitate n-am întîlnit, în ziua de 29 septembrie, nici unul din spe­cialiştii şi cadrele repartizate de către Direcţia agricolă pen­tru a ajuta practic conducerile cooperativelor în organizarea muncii şi impulsionarea lucră­rilor agricole­ agricole de toamnă Interes sporit faţă de Tîrgul internaţional din Bucureşti Prezenţă nouă în peisajul de toamnă al Capitalei, tîrgul inter­naţional care urmează să-şi des­chidă în curînd porţile suscită tot mai mult interesul a sute de mii de oameni din întreaga ţară. Un mare număr dintre aceştia şi-a manifestat de pe acum dorinţa de a fi prezenţi încă din 13 octom­brie aici sau de a sosi în zilele următoare să viziteze pavilioanele şi exponatele tîrgului. Pentru întreaga perioadă cit du­rează Tîrgul internaţional, Oficiul Naţional de Turism a luat măsuri pentru a asigura masa şi cazarea turiştilor in condiţii cît mai bune, împreună cu organele C.F.R., O.N.T.-ul a organizat trenuri spe­ciale pe principalele linii ale ţării: Iaşi—Bucureşti, Cluj—Bucureşti, Timişoara—Bucureşti etc., care vor transporta in exclusivitate în aceste zile pe turişti. (Agerpres) SPORT » SPORT ...Şi „misiunea“ s-a petrecut: U.T.A. a eliminat Feijenoord din „Cupa campionilor europeni“! La sosirea pe aeroportul din Arad, antrenorul echipei Feijenoord, E. Happel, a declarat plin de sine : „Doar o minune ne-ar putea elimi­na !". Şi, iată că „minunea" s-a petre­cut : ieri echipa arădeană U.T.A., un nume mai modest pe arena in­ternaţională, a reuşit să scoată din întrecerea în actuala ediţie a „Cu­pei campionilor europeni" pe fai­moasa Feijenoord, campioana „campioanelor" europene în sezo­nul anterior şi cîştigătoarea „Cupei intercontinentale", deci un fel de campioană mondială neoficială a echipelor de cluburi. Cei care am urmărit ieri, cu su­fletul la gură, desfăşurarea parti­dei de la Arad, ne-am dat însă seama că în realitate nu o­­mi­nune a adus calificarea campioa­nei României în turul următor al competiţiei, ci felul în care a ştiut să rezolve dificila sarcină de a rea­liza acel 0-0 de care avea nevoie, dăruirea totală şi luciditatea cu care a ştiut să lupte pînă în ultima secundă unsprezecele arădean. La acest deosebit de greu examen, U.T.A. a demonstrat încă o dată ce importanţă are pentru o echipă o­­mogenitatea, că posedind această calitate şi nu întîmplător a cîştigat în ultimele 2 ediţii titlul de cam­pioană a României. In partida de ieri U.T.A. şi-a pro­pus să nu primească nici un gol şi spre acest ţel şi-au îndreptat e­­forturile toţi componenţii formaţiei. Meritul că au reuşit să-şi atingă scopul este cu atît mai mare, cu cît au avut în faţă o echipă ofensivă, cu nume sonore, care a atacat tot timpul, de multe ori şi cu fundaşii. Apărindu-se, arădenii au desfăşu­rat totuşi şi cîteva contraatacuri, unele destul de periculoase. Aşadar, 1—1 la Rotterdam, 0—0 la Arad, două rezultate de egalita­­te care, conform regulamentului competiţiei, favorizează însă pe campioana României, întrucît, în astfel de caruri golul marcat în de­plasare se consideră dublu. Prin eliminarea Feijenoord-ului, o reală performanţă fotbalistică, U. A. a devenit dintr-o dată renu­mită pe continent. Ea va avea pri­lejul, în turul II al „Cupei cam­pionilor europeni" să consolideze acest renume. Dacă va lupta la fel de conştientă şi în partidele următoare, U.T.A. va înregistra, fără îndoială, şi alte succese de răsunet. E. LOB 1­­ STEAUA S-A CALIFICAT ÎN TURUL II AL „CUPEI CUPELOR" Tot ieri s-a desfăşurat, pe stadio­nul Republicii din Capitală, returul întilnirii dintre deţinătoarea Cupei României, Steaua şi Kárpáti Lvov, cîştigătoarea „Cupei U.R.S.S.". Contrar aşteptărilor, pastlagii au dat mult de furcă echipei Fu­cureş­­tene, atacînd periculos pin în ul­timele minute ale partidei cînd, de altfel, au şi înscris un gol. De două ori in decursul partidei, Karpatî a avut conducerea. Meciul s-a înche­iat la egalitate: 3—3, totuşi Steaua, care a cîştigat prima intilnire, s-a calificat în jurul următor al compe­tiției. . Cu prilejul aniversării a 500 de ani de la naşterea lui Gheorghe Doja, conducătorul răscoalei ţără­neşti din 1514, la Teatrul U.G.S.R. din Capitală a avut loc miercuri seara o adunare comemorativă organizată de Academia de şti­inţe sociale şi politice şi Consiliul oamenilor muncii de naţionalitate maghiară din Republica Socialistă România. La adunare au luat parte Janos Fazekas, membru al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., vicepre­şedinte al Consiliului de Miniştri, Miron Constantinescu, preşedintele Academiei de ştiinţe sociale şi politice, acad. Ştefan Peterfi, pre­şedintele Consiliului oamenilor muncii de naţionalitate maghiară, vicepreşedinte al Consiliului de Stat, Pompiliu Macovei, preşedin­tele Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, Mircea Maliţa, ministrul învăţămintului, Şerban Ţiţeica, vicepreşedinte al Academiei Republicii Socialiste România, Anton Breitenhofer, vicepreşedinte al Consiliului oamenilor muncii de naţionalitate germană, Iosif Wal­ter, secretar al C.C. al U.T.C., Dan Marţian, secretar al Comitetului municipal Bucureşti al P.C.R­, membri ai Comitetului Central al P.C.R., academicieni, cadre didac­tice universitare, oameni de ştiinţă, artă şi cultură, militari, reprezen­tanţi ai colectivelor marilor între­prinderi ale Capitalei, alţi oameni ai muncii. Adunarea a fost deschisă de Roman Moldovan, vicepreşedinte al Academiei de ştiinţe sociale şi politice, care a subliniat semnifi­caţia eroicei lupte din 1514 a ţărănimii, condusă de Gheorghe Doja, pentru libertate şi dreptate socială, epopee care se înscrie la loc de frunte îr­ paginile glo­rioase ale istoriei comune a româ­nilor, maghiarilor şi celorlalte na­ţionalităţi din Transilvania împo­triva împilării feudale. A luat cuvîntul prof. univ. Miron Constantinescu, care a spus între altele : Figura lui Gheorghe Doja a rămas în istorie legată inseparabil de lupta maselor ţărăneşti, de ro­­­lul pe care l-au jucat în con­ducerea uneia din cele mai mari ridicări la luptă a populaţiei asuprite din Evul mediu european — războiul ţărănesc din Ungaria şi Transilvania din anul 1514. Anii în care Gheorghe Doja s-a format şi s-a remarcat ca un conducător militar de seamă s-au caracterizat printro acută accentuare a contra­dicţiilor orinduirii feudale din Un­garia şi Transilvania — de altfel, ca şi pe plan european mai larg — şi prin creşterea iminentă a ame­ninţării externe pe care o repre­zenta ofensiva imperiului otoman. Vorbitorul a arătat în continuare că în condiţiile creşterii puternice a contradicţiilor interne, invaziile tur­ceşti din anii 1512—1513, care demonstrau gravitatea şi iminenţa pericolului extern, au făcut să cîş­­tige un larg teren în rîndurile prin­cipalelor forţe sociale ideea înde­părtării acestui pericol. Opacă la imperativele apărării anti-otomane, inspăimîntată de mulţimea adunată şi nemulţumită că-i rămin moşiile nelucrate, nobilimea a recurs la violenţă sălbatică pentru a împie­dica plecarea iobagilor şi a-i prin­de şi aduce înapoi pe moşii pe cei plecaţi. Aceasta a stîrnit revolta ţărănimii şi a maselor largi, întrea­ga armată adunată pentru lupta împotriva otomanilor, în frunte cu Gheorghe Doja, comandantul ei, s-a ridicat împotriva nobilimii. După ce a pus în lumină con­cepţia largă, înaintată, revoluţiona­ră pe care o exprimau Doja şi cer­cul de conducători din preajma lui, preşedintele Academiei de ştiinţe sociale şi politice a arătat: Este demn de semnalat faptul că un cronicar al vremii, Brutus loan Mihai, comentînd proclamaţiile lui Doja, scrie cu privire la desfiinţa­rea nobilimii şi stabilirea unui re­gim de dreptate socială „aşa cum este obiceiul la popoarele ce lo­cuiesc între Ardeal şi Marea Nea­gră", în Transilvania şî Banat, răscoa­la a cuprins practic aproape în­treaga arie geografică a acestora, antrenind masele largi de ţărani români şi maghiari, păturile mun­citoare din oraş, o parte a micii nobilimi, care au obţinut o serie de victorii împotriva armatelor nobi­limii în părţile Mureşului, Crişanei, la Lipova, Nădlac, Şiria ş.a. Marea victorie a răsculaţilor a fost la Ce­­nad, unde au zdrobit oastea comi­tatului Timişoarei, Ştefan Báthory, şi a episcopului Nicolae Csăky. Răscoa condusă de Gheorghe Doja a u­rmărit desfiinţarea exploa­tării feud cit­ Şi asupririi ţăranilor, restabilirea poporului în drepturile sale, desfiinţarea nobilimii ca pu­tere şi ca crm­ată, ceea ce înseam­nă în fond nimicirea dominaţiei de clasă şi politice a nobilimii. Afir­­mînd necesitatea revoluţiei sociale ca singura cale, de rezolvare a con­flictelor sociale („Nu există cale de mijloc"), ea preconiza făurirea unor noi relaţii de justiţie socială şi e­­galitate socială, schimbarea carac­terului orinduirii sociale feudale şi a statului în sens republican. Războiul ţărănesc condus de Gheorghe Doja s-a terminat prin înfrîngerea răsculaţilor şi prin a­­gravarea asupririi ţăranilor, a lu­crătorilor de la ocne şi mine, a o­­răşenimii sărace; opresiunile sîn­­geroase, subjugarea mai adîncă a ţărănimii au slăbit forţa de rezis­tenţă a Ungariei în faţa primejdiei turceşti. înfrîngerea Ungariei de către Turci la Mohács (august 1526) a fost urmarea directă a decimării singurei forţe sociale capabile să oprească şi respingă invazia oto­mană. Mesajul principal transmis peste veacuri de marea răscoală popu­lară din 1514 — a spus în conti­nuare vorbitorul — constă în rele­varea făgaşului eficient al soluţio­nării marilor probleme sociale ale poporului nostru prin lupta unită a celor ce muncesc, de orice naţio­nalitate, împotriva asupritorilor şi exploatatorilor comuni. Este ceea ce a înfăptuit Partidul Comunist Român, a subliniat vorbi­torul. Continuînd şi ridicînd pe o treaptă superioară tradiţiile revo­luţionare şi democratice ale po­porului, ale luptei unite desfăşura­te de către oamenii muncii români şi cei aparţinînd naţionalităţilor conlocuitoare, idealurile umaniste şi democratice ale personalităţilor lor avansate din trecutul istoric co­mun, Partidul Comunist Român, re­prezentantul acestei clase, a mili­tat neabătut timp de cinci decenii, pentru progresul, independenţa şi prosperitatea patriei şi a tuturor fiilor ei, indiferent de naţionalitate, a unit şi a condus în luptă muncii­torimea, ţărănimea, intelectualita­tea —■ români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi. Rezultatul grandios al acestei lupte este sta­tul şi orinduirea noastră socialistă patria noastră. A vorbit apoi acad. Ştefan Péter­fi, care a arătat că războiul ţără­nesc din 1514, condus de Gheor­ghe Doja, mic nobil secui originar din Dalnic, s-a definit ca unul din cele mai de seamă războaie ţără­neşti care au avut loc în Europa feudală. In condiţiile cruntei exploatări feudale, a nedreptăţii şi împilării, războiul ţărănesc din 1514 a cu­prins şi o parte a teritoriului pa­triei noastre. Am putea spune chiar că în ultima lui fază s-a desfăşurat aici în aspectele sale hotăritoare. Ceea ce caracteriza războiul ţără­nesc pe aceste meleaguri ale pa­triei noastre a fost că ţăranii ro­mâni, maghiari, germani, sirbi lup­tau cot la cot, strîns uniţi împotri­va exploatării feudale laice şi bi­sericeşti, pentru libertate socială. Ei erau minaţi de aceleaşi idealuri, indiferent de originea etnică, căci soarta aşezîndu-i alături, împreună îndurau vitregiile cruntei asupriri şi împilări, împreună doreau să scu­ture jugul nesuferit al şerbiei. Sub zidurile cetăţii Timişoarei, în zilele fierbinţi ale lui iulie 1514, a fost înăbuşită în singe marea epopee. Răzbunarea a fost cruntă. Nici focul, nici răzbunarea n-au putut însă stinge spiritul dreptăţii şi al libertăţii de care era animat poporul. Marele revoluţionar maghiar, în­­flăcăratul poet al revoluţiei de la 1848, Petőfi Săndor, in­vestita-i scrisoare adresată lui Arany János îşi exprima ferma convingere că „va sosi timpul cînd poporul va ridica statuie lui Doja", in ochii paşoptistului român transilvănean Gheorghe Bariţiu numele lui Ghe­orghe Doja era simbolul luptei ţă­răneşti pentru dreptate, al „rezbe­lului civil iscat între democraţia şi aristocraţia, fără distincţiunea de naţionalitate". Patriotul român, ca unul care studiase cu atenţie is­toria de veacuri a Transilvaniei, sublinia : „Interesele comune în­duplecară pe români şi pe unguri, ca în lupta lor pentru existenţă să facă cauză comună". Arătînd că figura lui Gheorghe Doja a trăit în memoria generaţii­lor, în memoria intelectualilor îna­intaţi, români şi maghiari deopo­trivă. acad. Ştefan Péterfi a pus în evidenţă faptul că în grelele bă­tălii din anii întunecaţi ai dicta­turii fasciste, comuniştii, fiii cei mai devotaţi ai poporului, amin­teau, alături de jertfa suprenta a lui Tudor Vladimirescu şi a lui Horia, şi pe aceea a lui Doja. Partidul Comunist Român, conti­nuatorul celor mai glorioase tra­diţii ale luptei comune a poporu­lui român şi a naţionalităţilor con­locuitoare din patria noastră a în­scris de la început pe steagul său, o dată cu ţelul suprem al lichidă­rii exploatării omului de către om, pe acela al desfiinţării oricărei asupriri naţionale. Partidul Comu­nist Român, continuatorul tradiţi­ilor înaintate ale poporului, pre­­ţuieşte şi cultivă aceste tradiţii. In încheiere, vorbitorul a arătat că este meritul istoric al Partidului Comunist Român că prin politica sa naţională justă, marxist-leni­­nistă, a ştiut să întărească, să sudeze continuu frăţia de nezdrun­cinat, unitatea neclintită între poporul român şi naţionalităţile conlocuitoare. Realizările regimului nostru pe planul vieţii economice şi social-politice constituie o pildă vie a relaţiilor de armonie şi frăţie in munca şi în viaţa oamenilor muncii de diferite naţionalităţi. După adunarea comemorativă a fost prezentat filmul artistic „Sen­tinţa", producţie comună a cine­matografiilor română, maghiară şi cehoslovacă, a cărui acţiune se petrece în perioada luptei antifeu­dale conduse de Gheorghe Doja. (Agerpres). Adunare comemorativă aniversării cu 500 de ani de la naşterea lui Gheorghe Doja Cinema JOI, 1 OCTOMBRIE TG.-MUREŞ — Arta: întoarce­rea doctorului Mabuse. Select: Blow-up. Progresul: Ora hotărî­­toare. Tineretului: întîlnire la vechea moschee. Muncitoresc: Cu mine nu, madam! Flacăra: Păca­tul dragostei. SIGHIŞOARA — Lumina: Jandarmul se însoară. LUDUŞ — Flacăra: Atentatul de la Sarajevo. IERNUT — Lumina: Visul domnului Gentil. SARMA­­ȘU — Popular: Maraton. RE­GHIN — Patria: Această femeie. Victoria: Adio Texas. TÎRNA­­VENI — Melodia: Dreptul de a te naște. SOVATA — Doina: Pro­fesorul infernului. SlNGEORGIU DE PĂDURE — Popular: Răzbu­nătorul. FÎNTÎNELE — Patria: Nu fii trist. MIERCUREA NIRA­­JULUI — Nirajul: Made in Italy. Teatru TEATRUL DE STAT, secţia ro­mână, ora 20. Cine-l salvează pe Albert Cobb? Televiziune 17,30 — Deschiderea emisiunii. Emisiune în limba maghiară­, 18,00 — Multe dulce şi frumoasă. 38,25 — Rapsodia a II-a de Geor­ge Enescu. Uvertura Egmont de Beethoven; 18,50 — Cadran in­ternaţional; 19,20 — 1 001 de seri — emisiune pentru cei mici; 19,30 — Telejurnalul de seară; 20,15 — Film serial pentru copii şi tineret; 20,45 — Gheorghe Do­ja — evocare de Ştefan Iacob; 21,00 — Teatru scurt: „Rădăcinile sunt amare“ — după romanul cu acelaşi titlu de Zaharia Stancu; 22.00 — Poşta TV de Ion Buche­­ru; 22,15 — Simfonia a V-a în mi minor, op. 64 de P. I. Ceaikovski; 23.00 — Telejurnalul de noapte; 23,10 — închiderea emisiunii. Radio Tg.-Mureş­ ­ VINERI, 2 OCTOMBRIE In limba română: 6—6,30: In­tilnire matinală. Muzică: 18— 19,30: Cronica actualităţii. Muzică uşoară. Pe undele tinereţii. A so­sit noul an universitar. Cărţile tehnice şi tinerii specialişti. Ti­neri fruntaşi din comerţ. Muzică. Moment liric. In limba maghiară: 6,30—7: Jurnal de dimineaţă, ştiri. Croni­ca industrială. Muzică. 16.30—18. Cronica actualităţii. Muzică dis­tractivă. Reflecţii pe teme econo­mice. Lieduri de compozitori tîr­­gumureşeni. Microenciclopedie. Loterie muzicală. Pronoexpres Numerele extrase la tragerea din 30 septembrie a. c. Extragerea I. — 37, 16, 36, 6, 2, 26. Fond de premii : 355.215 lei. Extragerea a ll-a. — 32. 8 17, 5, 34, 3, 24, 28. Fond de premii : 317.013 lei.

Next