Steaua Roşie, octombrie 1970 (Anul 21, nr. 230-256)
1970-10-01 / nr. 230
PAGINA 2 STEAUA ROȘIE DISCIPLINA -un atribut al efortului productiv La începutul lunii septembrie, Fabrica de zahăr din Luduş a început să producă primele cantităţi de zahăr din recolta de sfeclă a acestui an. Pentru muncitorii, tehnicienii şi inginerii acestei unităţi economice începerea campaniei de fabricaţie, atingerea capacităţii nominale maxime — adică prelucrarea a 200 tone de sfeclă in 24 ore — a însemnat un eveniment deosebit de important, o adevărată premieră care va ramine înscrisă în cartea de onoare a colectivului de muncă. Va rămîne pentru că faptele de muncă, pasiunea şi rvna colectivă au dovedit nu numai un înalt patriotism, nu numai o înaltă răspundere, ci au evidenţiat acea fermă şi liber consimţită disciplină din partea fiecărui salariat, acea ordine şi simţ gospodăresc de care are nevoie întotdeauna efortul productiv al oamenilor. Şi cind înşirăm toate aceste atribute ale efortului productiv — disciplină, ordine, spirit de iniţiativă şi gospodăresc — ne gîndim la faptul că salariaţii Fabricii de zahăr din Luduş şi-au refăcut intr-un ritm neîntîlnit fiecare loc de producţie care a fost răvăşit de inundaţiile din primăvară. În această amplă şi complexă activitate, organizaţiile de partid au ştiut să conjuge toate eforturile, au ştiut să pună în valoare resursele de capacitate şi energie ale oamenilor, ale acelor oameni care numai în cîteva luni au făcut totul pentru recondiţionarea utilajelor şi agregatelor, într-un timp record, şi acum se străduiesc să producă zilnic cantităţile de zahăr prevăzute. — In ultimele 3—4 luni — ne spunea tov. Dumitru Turcu, directorul fabricii — colectivul nostru a fost supus unui adevărat examen. Acesta a fost un examen al verificării şi aplicării în practică a cunoştinţelor tehnice şi profesionale. Totodată, el a reflectat nivelul de conştiinţă şi disciplină în muncă al oamenilor, adică acele trăsături cultivate de-a lungul anilor de către organizaţiile de partid care stimulează oricind şi în orice împrejurări efortul productiv dintr-o unitate economică sau alta. Plecind de la cele spuse de interlocutorul nostru, să ne oprim pe scurt la un alt exemplu, care, de asemenea, ,vine să sublinieze faptul că atunci cind organizaţiile de partid cultivă permanent spiritul de disciplină, responsabilitatea individuală şi colectivă, rezultatele în producţie sunt din ce în ce mai bune. Cu aproape un an de zile în urmă, colectivul de la întreprinderea „Nicovala" din Sighişoara se afla într-un impas în privinţa organizării producţiei şi a muncii. Cauzele ? Lansarea cu intîrziere a documentaţiei tehnice pentru fabricarea unor produse, un slab decalaj între secţii şi ateliere, folosirea incompletă a timpului de lucru etc. Studiul efectuat şi măsurile luate de comitetul de direcţie pentru înlăturarea deficienţelor amintite, sau mai bine spus pentru îmbunătăţirea substanţială a organizării producţiei şi a muncii, au fost dublate de o prodigioasă activitate din partea organizaţiilor de partid, a fiecărui comunist. Munca organizaţiilor de partid de la „Nicovala" pentru întărirea disciplinei şi responsabilităţii în muncă in toate verigile producţiei nu s-a desfăşurat sub formă de campanie ; ea a început vizînd cele mai comlexe probleme ale producţiei şi continuă, mobilizînd întreaga masă de salariaţi în a-şi valorifica practic iniţiativa, în a combate delăsarea şi neglijenţa acolo unde acestea mai există sau se ivesc pe parcurs. In ce s-au materializat acţiunile întreprinse de organizaţiile de partid de la „Nicovala" ?intr-o îmbunătăţire evidentă a organizării producţiei şi a muncii în toate secţiile şi atelierele întreprinderii, informarea unui climat de muncă în rîndul salariaţilor care condiţionează înfăptuirea, lună de lună, a sarcinilor economice, într-un ritm corespunzător. Este de la sine înţeles, şi după cum se observă faptele confirmă, că atunci cînd organizaţiile de partid se preocupă cu răspundere şi permanent de o problemă sau alta fie ea cît de complexă, izbînzile sînt cele scontate, insă atunci cind într-o unitate economică persistă de mai mult sau mai puţin timp o serie de lacune care afectează bunul mers al producţiei şi organizaţiile de partid nu găsesc modalităţile pentru înlăturarea lor. în asemenea cazuri activitatea comuniştilor nu se evidenţiază distinct in cadrul colectivităţii în care muncesc. De mai mulţi ani, la Fabrica de cărămizi şi ţigle „Mureşeni" fluctuaţia braţelor de muncă e destul de mare. Să concretizăm cu cîteva cifre : în 1968 au fost angajaţi 560 de salariaţi şi tot în acelaşi an au plecat din fabrică 487 ; în 1969 s-au angajat aproape 200 şi au plecat tot atîţia ; în anul curent s-au angajat peste 200 şi au plecat aproape 100. Această fluctuaţie are, desigur, urmări în dauna întreprinderii, a producţiei pe care o realizează, dar şi în dauna acelor oameni care vin in fabrică, lucrează o săptămînă sau o lună şi apoi pleacă. „Au fost perioade — ne spunea Perdi Árpád, secretarul organizaţiei de partid de la secţia I cărămizi — cînd, din cauza fluctuaţiei, în fiecare schimb s-a lucrat cu 5—7 oameni în minus, in asemenea condiţii ritmul şi calitatea producţiei au avut de suferit, realizarea integrală a planului, de asemenea. Ba mai mult, fluctuaţia braţelor de muncă „menţine" oarecum şi indisciplină în producţie . . ." Să vedem în ce se concretizează activitatea organizaţiilor de partid în a sprijini conducerea întreprinderii în sensul micşorării continue a fluctuaţiei braţelor de muncă. Fără a ignora munca depusă de comuniştii de la Fabrica de cărămizi „Mureşeni" pe tărîm politic şi educativ, in domeniul producţiei, cînd este vorba de a „bara“ fluctuaţia din întreprindere, aportul lor se face mai puţin simţit, ca de altfel şi al conducerii unităţii. Or, forţa de acţiune a organizaţiilor de partid se verifică cel mai bine prin capacitatea lor de a înlătura deficienţele, obstacolele care persistă în ansamblul muncii productive a unei colectivităţi, în cazul de faţă — fluctuaţia. Cine poate statornici treptat, treptat, bineînţeles, o stabilitate a salariaţilor în fabrica noastră ?" — ne-au întrebat unii muncitori care lucrează de mai mulţi ani în această unitate. Răspunsul nu-l pot da decât conducerea întreprinderii, comitetul de partid, adică principalii factori care răspund şi au datoria să găsească mijloacele eficiente prin care să asigure stabilitatea necesară desfăşurării în condiţii normale a procesului de producţie. C. CROITORU VIAŢA DE PARTID 91Săptămînă teatrelor de păpuşi“ — Constanţa 70 Iniţiată de Comitetul judeţean pentru cultură şi artă din Constanţa, intre 17—23 septembrie a avut loc cea de-a doua ediţie a „Săptămînii teatrelor de păpuşi" — Constanţa 1970. La această manifestare au luat.. parte colectivele teatrelor de păpuşi din Arad, Bacău, Brăila, Craiova, Constanţa, Galaţi, Iaşi, Cluj, Oradea, Ploieşti, Tg.-Mureş, precum şi colectivul teatrului „Ţăndărică" din Capitală. In cadrul acestei întîlniri au fost prezentate 15 spectacole dintre cele mai variate ale genului: „Copilul din stele", spectacol cu măşti şi o păpuşă pentru toate virstele, de Victoria Gavrilescu după Oscar Wilde, „Strop de rouă brotăcelul" de Al. T. Popescu, „Parodii" de Bajor Andor, „Joaca", piesă pentru preşcolari şi şcolarii mici de Alexandra Davidescu, şi altele. Cei prezenţi au putut viziona expoziţia din holul teatrului gazdă, unde au fost prezentate cele mai reuşite păpuşi, precum şi aspecte fotografiate din cele mai bune spectacole. „Săptămînă" s-a încheiat cu sesiunea de comunicări pe tema: „Modern şi modernism“ — ce înseamnă a fi modern în arta spectacolului de păpuşi. La această sesiune au luat parte personalităţi însemnate ale vieţii noastre culturale: Horia Deleanu, profesor universitar la Institutul de artă dramatică „I. L. Caragiale”, Dan Nemţeanu, pictor scenograf la Teatrul de comedie Bucureşti, Al. T. Popescu, autor dramatic, Andrei Băleanu — critic de artă, Ursula Şchiopu — profesor universitar la Institutul de psihologie al Academiei de ştiinţe sociale şi politice şi mulţi alţii. La întoarcerea de la această manifestare iam adresat citeva întrebări tovarăşului Antal Pál, directorul Teatrului de stat de păpuşi Tg.-Mureş, care s-a prezentat cu piesa lui Bajor Andor „Parodii". — In ce constă însemnătatea acestei „săptămini a teatrelor de păpuşi"? — Am avut prilejul să ne cunoaştem pe noi înşine, să facem schimburi de păreri, să ne dăm seama la ce nivel am ajuns. Această manifestare este poate unica posibilitate de a impulsiona activitatea teatrelor de păpuşi. — Ce aşteptaţi de la festivalurile ce vor urma? — Sunt convins că vor aduce cu sine un salt calitativ şi că forurile competente vor fi mai atente cu selecţionarea spectacolelor aduse la aceste întîlniri ale păpuşarilor — problemă destul de mult discutată în rîndurile participanţilor la această întîlnire. — In urma spectacolelor vizionate, cărui teatru i-aţi atribui locul de frunte? — Nu sînt competent pentru a face asemenea aprecieri, în orice caz, mi-a plăcut cel mai mult spectacolul prezentat de Teatrul de păpuşi din Constanţa „Copilul din stele", în regia lui Geo Berechet. — Teatrul dumneavoastră s-a prezentat cu „Parodiile" lui Bajor Andor. După părerea dumneavoastră — ce loc ar ocupa teatrul din Tg.-Mureş? — Poate ar părea lipsită de modestie afirmaţia mea — dar sunt convins — dacă această manifestare ar fi avut un caracter competitiv, fără îndoială nu ne-am fi întors fără premiu. — Sunt convins că sunt mulţi acei care se-ntreabă de ce s-a prezentat Teatrul de păpuşi din Tg.Mureş cu această producţie de cîţiva ani. — Am ţinut neapărat ca acest spectacol să fie prezentat întregii bresle păpuşăreşti. Şi această ocazie ni s-a oferit numai acum. — Cu ce v-aţi fi prezentat dacă nu cu „Parodiile"? — Şirul este lung, dar aş spune că şi spectacolul „Toldi" trebuie prezentat în faţa juriului de păpuşari şi sunt convins că şi spectacolul „Ivan Turbincă" sau recenta premieră a secţiei maghiare „Hainele noi ale împăratului” ar fi adus acelaşi succes. — Ce planuri de viitor are teatrul? — In stagiunea 1970—71 teatrul nostru se pregăteşte cu o parodie de stiluri: „Variaţiuni pe aceeaşi temă", scrisă de Janosházi György, cu care dorim să ne prezentăm la Festivalul internaţional de la Bucureşti în 1971. Dar cu aceeaşi încredere mă gîndesc şi la piesa „Tigrişorul purpuriu", care va fi prezentată de secţia română. Dacă vorbim despre planuri de viitor — dorim să atragem în mişcarea noastră cît mai multe personalităţi artistice de seamă din ţară. VIOREL FRINCU (Urmare din pag. 1) cuitoarele şi 5 agregate cu tăvălugi grei înfruntau bulgării mari pentru a pregăti un pat bun germinativ. Cu 3 maşini se lucra din plin la semănatul orzului şi griului. Pină acum aici au fost arate 400 ha, s-a pregătit patul germinativ pe 330 ha, iar sămînţa a fost introdusă în pămînt pe 150 ha. La cooperativa vecină din Găneşti activitatea în acest „virf" de campanie nu poate fi considerată satisfăcătoare. — Cite semănători sint azi în lucru? — l-am întrebat pe preşedintele C.A.P. — Nici una, dar am insămînţat 70 ha cu orz. — Situaţia operativă comunicată de înginerul-şef arată că aţi însăminţat numai 35 ha. Care este atunci situaţia reală? Preşedintele, care a vrut să ne prezinte situaţia mai în roz, „umflată" cum s-ar spune, a fost nevoit să recunoască că in realitate nu au fost însămînţate decit 35 ha cu orz din 100 planificate. Continuarea însămînţării orzului şi trecerea la însăminţarea griului a fost pusă pe seama lipsei de teren pregătit. Nu ştim ce să credem nici în această privinţă, deoarece datele comunicate la 29 septembrie în situaţia operativă arată că unitatea dispune de 100 ha teren pregătit. Oricare ar fi situaţia, un lucru este clar: aici cît şi în celelalte unităţi menţionate se amină de la o zi la alta trecerea din plin la semănat, pierzîndu-se astfel timp preţios din perioada optimă, care cu greu va putea fi recuperat mai tîrziu. De aceea, se impune să se folosească din plin acest timp preţios şi să nu se lase pe mîine ce se poate face azi. Reprezentanţii organelor agricole judeţene, repartizaţi să îndrume şi să ajute cooperativele în campania de însămînţări ar trebui să-şi facă prezenţa mai mult în unităţi. Spunem acest lucru, deoarece în cooperativele vizitate n-am întîlnit, în ziua de 29 septembrie, nici unul din specialiştii şi cadrele repartizate de către Direcţia agricolă pentru a ajuta practic conducerile cooperativelor în organizarea muncii şi impulsionarea lucrărilor agricole agricole de toamnă Interes sporit faţă de Tîrgul internaţional din Bucureşti Prezenţă nouă în peisajul de toamnă al Capitalei, tîrgul internaţional care urmează să-şi deschidă în curînd porţile suscită tot mai mult interesul a sute de mii de oameni din întreaga ţară. Un mare număr dintre aceştia şi-a manifestat de pe acum dorinţa de a fi prezenţi încă din 13 octombrie aici sau de a sosi în zilele următoare să viziteze pavilioanele şi exponatele tîrgului. Pentru întreaga perioadă cit durează Tîrgul internaţional, Oficiul Naţional de Turism a luat măsuri pentru a asigura masa şi cazarea turiştilor in condiţii cît mai bune, împreună cu organele C.F.R., O.N.T.-ul a organizat trenuri speciale pe principalele linii ale ţării: Iaşi—Bucureşti, Cluj—Bucureşti, Timişoara—Bucureşti etc., care vor transporta in exclusivitate în aceste zile pe turişti. (Agerpres) SPORT » SPORT ...Şi „misiunea“ s-a petrecut: U.T.A. a eliminat Feijenoord din „Cupa campionilor europeni“! La sosirea pe aeroportul din Arad, antrenorul echipei Feijenoord, E. Happel, a declarat plin de sine : „Doar o minune ne-ar putea elimina !". Şi, iată că „minunea" s-a petrecut : ieri echipa arădeană U.T.A., un nume mai modest pe arena internaţională, a reuşit să scoată din întrecerea în actuala ediţie a „Cupei campionilor europeni" pe faimoasa Feijenoord, campioana „campioanelor" europene în sezonul anterior şi cîştigătoarea „Cupei intercontinentale", deci un fel de campioană mondială neoficială a echipelor de cluburi. Cei care am urmărit ieri, cu sufletul la gură, desfăşurarea partidei de la Arad, ne-am dat însă seama că în realitate nu ominune a adus calificarea campioanei României în turul următor al competiţiei, ci felul în care a ştiut să rezolve dificila sarcină de a realiza acel 0-0 de care avea nevoie, dăruirea totală şi luciditatea cu care a ştiut să lupte pînă în ultima secundă unsprezecele arădean. La acest deosebit de greu examen, U.T.A. a demonstrat încă o dată ce importanţă are pentru o echipă omogenitatea, că posedind această calitate şi nu întîmplător a cîştigat în ultimele 2 ediţii titlul de campioană a României. In partida de ieri U.T.A. şi-a propus să nu primească nici un gol şi spre acest ţel şi-au îndreptat eforturile toţi componenţii formaţiei. Meritul că au reuşit să-şi atingă scopul este cu atît mai mare, cu cît au avut în faţă o echipă ofensivă, cu nume sonore, care a atacat tot timpul, de multe ori şi cu fundaşii. Apărindu-se, arădenii au desfăşurat totuşi şi cîteva contraatacuri, unele destul de periculoase. Aşadar, 1—1 la Rotterdam, 0—0 la Arad, două rezultate de egalitate care, conform regulamentului competiţiei, favorizează însă pe campioana României, întrucît, în astfel de caruri golul marcat în deplasare se consideră dublu. Prin eliminarea Feijenoord-ului, o reală performanţă fotbalistică, U. A. a devenit dintr-o dată renumită pe continent. Ea va avea prilejul, în turul II al „Cupei campionilor europeni" să consolideze acest renume. Dacă va lupta la fel de conştientă şi în partidele următoare, U.T.A. va înregistra, fără îndoială, şi alte succese de răsunet. E. LOB 1 STEAUA S-A CALIFICAT ÎN TURUL II AL „CUPEI CUPELOR" Tot ieri s-a desfăşurat, pe stadionul Republicii din Capitală, returul întilnirii dintre deţinătoarea Cupei României, Steaua şi Kárpáti Lvov, cîştigătoarea „Cupei U.R.S.S.". Contrar aşteptărilor, pastlagii au dat mult de furcă echipei Fucureştene, atacînd periculos pin în ultimele minute ale partidei cînd, de altfel, au şi înscris un gol. De două ori in decursul partidei, Karpatî a avut conducerea. Meciul s-a încheiat la egalitate: 3—3, totuşi Steaua, care a cîştigat prima intilnire, s-a calificat în jurul următor al competiției. . Cu prilejul aniversării a 500 de ani de la naşterea lui Gheorghe Doja, conducătorul răscoalei ţărăneşti din 1514, la Teatrul U.G.S.R. din Capitală a avut loc miercuri seara o adunare comemorativă organizată de Academia de ştiinţe sociale şi politice şi Consiliul oamenilor muncii de naţionalitate maghiară din Republica Socialistă România. La adunare au luat parte Janos Fazekas, membru al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, Miron Constantinescu, preşedintele Academiei de ştiinţe sociale şi politice, acad. Ştefan Peterfi, preşedintele Consiliului oamenilor muncii de naţionalitate maghiară, vicepreşedinte al Consiliului de Stat, Pompiliu Macovei, preşedintele Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, Mircea Maliţa, ministrul învăţămintului, Şerban Ţiţeica, vicepreşedinte al Academiei Republicii Socialiste România, Anton Breitenhofer, vicepreşedinte al Consiliului oamenilor muncii de naţionalitate germană, Iosif Walter, secretar al C.C. al U.T.C., Dan Marţian, secretar al Comitetului municipal Bucureşti al P.C.R, membri ai Comitetului Central al P.C.R., academicieni, cadre didactice universitare, oameni de ştiinţă, artă şi cultură, militari, reprezentanţi ai colectivelor marilor întreprinderi ale Capitalei, alţi oameni ai muncii. Adunarea a fost deschisă de Roman Moldovan, vicepreşedinte al Academiei de ştiinţe sociale şi politice, care a subliniat semnificaţia eroicei lupte din 1514 a ţărănimii, condusă de Gheorghe Doja, pentru libertate şi dreptate socială, epopee care se înscrie la loc de frunte îr paginile glorioase ale istoriei comune a românilor, maghiarilor şi celorlalte naţionalităţi din Transilvania împotriva împilării feudale. A luat cuvîntul prof. univ. Miron Constantinescu, care a spus între altele : Figura lui Gheorghe Doja a rămas în istorie legată inseparabil de lupta maselor ţărăneşti, de rolul pe care l-au jucat în conducerea uneia din cele mai mari ridicări la luptă a populaţiei asuprite din Evul mediu european — războiul ţărănesc din Ungaria şi Transilvania din anul 1514. Anii în care Gheorghe Doja s-a format şi s-a remarcat ca un conducător militar de seamă s-au caracterizat printro acută accentuare a contradicţiilor orinduirii feudale din Ungaria şi Transilvania — de altfel, ca şi pe plan european mai larg — şi prin creşterea iminentă a ameninţării externe pe care o reprezenta ofensiva imperiului otoman. Vorbitorul a arătat în continuare că în condiţiile creşterii puternice a contradicţiilor interne, invaziile turceşti din anii 1512—1513, care demonstrau gravitatea şi iminenţa pericolului extern, au făcut să cîştige un larg teren în rîndurile principalelor forţe sociale ideea îndepărtării acestui pericol. Opacă la imperativele apărării anti-otomane, inspăimîntată de mulţimea adunată şi nemulţumită că-i rămin moşiile nelucrate, nobilimea a recurs la violenţă sălbatică pentru a împiedica plecarea iobagilor şi a-i prinde şi aduce înapoi pe moşii pe cei plecaţi. Aceasta a stîrnit revolta ţărănimii şi a maselor largi, întreaga armată adunată pentru lupta împotriva otomanilor, în frunte cu Gheorghe Doja, comandantul ei, s-a ridicat împotriva nobilimii. După ce a pus în lumină concepţia largă, înaintată, revoluţionară pe care o exprimau Doja şi cercul de conducători din preajma lui, preşedintele Academiei de ştiinţe sociale şi politice a arătat: Este demn de semnalat faptul că un cronicar al vremii, Brutus loan Mihai, comentînd proclamaţiile lui Doja, scrie cu privire la desfiinţarea nobilimii şi stabilirea unui regim de dreptate socială „aşa cum este obiceiul la popoarele ce locuiesc între Ardeal şi Marea Neagră", în Transilvania şî Banat, răscoala a cuprins practic aproape întreaga arie geografică a acestora, antrenind masele largi de ţărani români şi maghiari, păturile muncitoare din oraş, o parte a micii nobilimi, care au obţinut o serie de victorii împotriva armatelor nobilimii în părţile Mureşului, Crişanei, la Lipova, Nădlac, Şiria ş.a. Marea victorie a răsculaţilor a fost la Cenad, unde au zdrobit oastea comitatului Timişoarei, Ştefan Báthory, şi a episcopului Nicolae Csăky. Răscoa condusă de Gheorghe Doja a urmărit desfiinţarea exploatării feud cit Şi asupririi ţăranilor, restabilirea poporului în drepturile sale, desfiinţarea nobilimii ca putere şi ca crmată, ceea ce înseamnă în fond nimicirea dominaţiei de clasă şi politice a nobilimii. Afirmînd necesitatea revoluţiei sociale ca singura cale, de rezolvare a conflictelor sociale („Nu există cale de mijloc"), ea preconiza făurirea unor noi relaţii de justiţie socială şi egalitate socială, schimbarea caracterului orinduirii sociale feudale şi a statului în sens republican. Războiul ţărănesc condus de Gheorghe Doja s-a terminat prin înfrîngerea răsculaţilor şi prin agravarea asupririi ţăranilor, a lucrătorilor de la ocne şi mine, a orăşenimii sărace; opresiunile sîngeroase, subjugarea mai adîncă a ţărănimii au slăbit forţa de rezistenţă a Ungariei în faţa primejdiei turceşti. înfrîngerea Ungariei de către Turci la Mohács (august 1526) a fost urmarea directă a decimării singurei forţe sociale capabile să oprească şi respingă invazia otomană. Mesajul principal transmis peste veacuri de marea răscoală populară din 1514 — a spus în continuare vorbitorul — constă în relevarea făgaşului eficient al soluţionării marilor probleme sociale ale poporului nostru prin lupta unită a celor ce muncesc, de orice naţionalitate, împotriva asupritorilor şi exploatatorilor comuni. Este ceea ce a înfăptuit Partidul Comunist Român, a subliniat vorbitorul. Continuînd şi ridicînd pe o treaptă superioară tradiţiile revoluţionare şi democratice ale poporului, ale luptei unite desfăşurate de către oamenii muncii români şi cei aparţinînd naţionalităţilor conlocuitoare, idealurile umaniste şi democratice ale personalităţilor lor avansate din trecutul istoric comun, Partidul Comunist Român, reprezentantul acestei clase, a militat neabătut timp de cinci decenii, pentru progresul, independenţa şi prosperitatea patriei şi a tuturor fiilor ei, indiferent de naţionalitate, a unit şi a condus în luptă munciitorimea, ţărănimea, intelectualitatea —■ români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi. Rezultatul grandios al acestei lupte este statul şi orinduirea noastră socialistă patria noastră. A vorbit apoi acad. Ştefan Péterfi, care a arătat că războiul ţărănesc din 1514, condus de Gheorghe Doja, mic nobil secui originar din Dalnic, s-a definit ca unul din cele mai de seamă războaie ţărăneşti care au avut loc în Europa feudală. In condiţiile cruntei exploatări feudale, a nedreptăţii şi împilării, războiul ţărănesc din 1514 a cuprins şi o parte a teritoriului patriei noastre. Am putea spune chiar că în ultima lui fază s-a desfăşurat aici în aspectele sale hotăritoare. Ceea ce caracteriza războiul ţărănesc pe aceste meleaguri ale patriei noastre a fost că ţăranii români, maghiari, germani, sirbi luptau cot la cot, strîns uniţi împotriva exploatării feudale laice şi bisericeşti, pentru libertate socială. Ei erau minaţi de aceleaşi idealuri, indiferent de originea etnică, căci soarta aşezîndu-i alături, împreună îndurau vitregiile cruntei asupriri şi împilări, împreună doreau să scuture jugul nesuferit al şerbiei. Sub zidurile cetăţii Timişoarei, în zilele fierbinţi ale lui iulie 1514, a fost înăbuşită în singe marea epopee. Răzbunarea a fost cruntă. Nici focul, nici răzbunarea n-au putut însă stinge spiritul dreptăţii şi al libertăţii de care era animat poporul. Marele revoluţionar maghiar, înflăcăratul poet al revoluţiei de la 1848, Petőfi Săndor, investita-i scrisoare adresată lui Arany János îşi exprima ferma convingere că „va sosi timpul cînd poporul va ridica statuie lui Doja", in ochii paşoptistului român transilvănean Gheorghe Bariţiu numele lui Gheorghe Doja era simbolul luptei ţărăneşti pentru dreptate, al „rezbelului civil iscat între democraţia şi aristocraţia, fără distincţiunea de naţionalitate". Patriotul român, ca unul care studiase cu atenţie istoria de veacuri a Transilvaniei, sublinia : „Interesele comune înduplecară pe români şi pe unguri, ca în lupta lor pentru existenţă să facă cauză comună". Arătînd că figura lui Gheorghe Doja a trăit în memoria generaţiilor, în memoria intelectualilor înaintaţi, români şi maghiari deopotrivă. acad. Ştefan Péterfi a pus în evidenţă faptul că în grelele bătălii din anii întunecaţi ai dictaturii fasciste, comuniştii, fiii cei mai devotaţi ai poporului, aminteau, alături de jertfa suprenta a lui Tudor Vladimirescu şi a lui Horia, şi pe aceea a lui Doja. Partidul Comunist Român, continuatorul celor mai glorioase tradiţii ale luptei comune a poporului român şi a naţionalităţilor conlocuitoare din patria noastră a înscris de la început pe steagul său, o dată cu ţelul suprem al lichidării exploatării omului de către om, pe acela al desfiinţării oricărei asupriri naţionale. Partidul Comunist Român, continuatorul tradiţiilor înaintate ale poporului, preţuieşte şi cultivă aceste tradiţii. In încheiere, vorbitorul a arătat că este meritul istoric al Partidului Comunist Român că prin politica sa naţională justă, marxist-leninistă, a ştiut să întărească, să sudeze continuu frăţia de nezdruncinat, unitatea neclintită între poporul român şi naţionalităţile conlocuitoare. Realizările regimului nostru pe planul vieţii economice şi social-politice constituie o pildă vie a relaţiilor de armonie şi frăţie in munca şi în viaţa oamenilor muncii de diferite naţionalităţi. După adunarea comemorativă a fost prezentat filmul artistic „Sentinţa", producţie comună a cinematografiilor română, maghiară şi cehoslovacă, a cărui acţiune se petrece în perioada luptei antifeudale conduse de Gheorghe Doja. (Agerpres). Adunare comemorativă aniversării cu 500 de ani de la naşterea lui Gheorghe Doja Cinema JOI, 1 OCTOMBRIE TG.-MUREŞ — Arta: întoarcerea doctorului Mabuse. Select: Blow-up. Progresul: Ora hotărîtoare. Tineretului: întîlnire la vechea moschee. Muncitoresc: Cu mine nu, madam! Flacăra: Păcatul dragostei. SIGHIŞOARA — Lumina: Jandarmul se însoară. LUDUŞ — Flacăra: Atentatul de la Sarajevo. IERNUT — Lumina: Visul domnului Gentil. SARMAȘU — Popular: Maraton. REGHIN — Patria: Această femeie. Victoria: Adio Texas. TÎRNAVENI — Melodia: Dreptul de a te naște. SOVATA — Doina: Profesorul infernului. SlNGEORGIU DE PĂDURE — Popular: Răzbunătorul. FÎNTÎNELE — Patria: Nu fii trist. MIERCUREA NIRAJULUI — Nirajul: Made in Italy. Teatru TEATRUL DE STAT, secţia română, ora 20. Cine-l salvează pe Albert Cobb? Televiziune 17,30 — Deschiderea emisiunii. Emisiune în limba maghiară, 18,00 — Multe dulce şi frumoasă. 38,25 — Rapsodia a II-a de George Enescu. Uvertura Egmont de Beethoven; 18,50 — Cadran internaţional; 19,20 — 1 001 de seri — emisiune pentru cei mici; 19,30 — Telejurnalul de seară; 20,15 — Film serial pentru copii şi tineret; 20,45 — Gheorghe Doja — evocare de Ştefan Iacob; 21,00 — Teatru scurt: „Rădăcinile sunt amare“ — după romanul cu acelaşi titlu de Zaharia Stancu; 22.00 — Poşta TV de Ion Bucheru; 22,15 — Simfonia a V-a în mi minor, op. 64 de P. I. Ceaikovski; 23.00 — Telejurnalul de noapte; 23,10 — închiderea emisiunii. Radio Tg.-Mureş VINERI, 2 OCTOMBRIE In limba română: 6—6,30: Intilnire matinală. Muzică: 18— 19,30: Cronica actualităţii. Muzică uşoară. Pe undele tinereţii. A sosit noul an universitar. Cărţile tehnice şi tinerii specialişti. Tineri fruntaşi din comerţ. Muzică. Moment liric. In limba maghiară: 6,30—7: Jurnal de dimineaţă, ştiri. Cronica industrială. Muzică. 16.30—18. Cronica actualităţii. Muzică distractivă. Reflecţii pe teme economice. Lieduri de compozitori tîrgumureşeni. Microenciclopedie. Loterie muzicală. Pronoexpres Numerele extrase la tragerea din 30 septembrie a. c. Extragerea I. — 37, 16, 36, 6, 2, 26. Fond de premii : 355.215 lei. Extragerea a ll-a. — 32. 8 17, 5, 34, 3, 24, 28. Fond de premii : 317.013 lei.