Steaua Roşie, mai 1971 (Anul 22, nr. 102-127)

1971-05-01 / nr. 102

PAGINĂ 2 STEAUA PARTIDUL promotorul consecvent al noului (Urmare din pag. 1) 108,79 la sută, iar planul de export în proporție de 113,6 la sută, ilus­trează, cred, cele afirmate mai sus. Spiritul novator, caracteristic în­tregii activități a partidului nostru, a determinat schimbări structurale, calitative nu numai în industrie, ci şi într-o altă ramură de bază a e­­conomiei: agricultura.­­ Ansamblul de măsuri elabo­rat de partidul nostru pentru per­fecţionarea organizării, conducerii şi planificării agriculturii, ne spune tovarăşul Liviu Corla, preşedintele C.A.P. Bogata, determină înnoiri profunde in dezvoltarea agricultu­rii noastre cooperatiste. Formele de organizare învechite, perimate au fost înlocuite cu altele noi, co­respunzătoare etapei actuale, ceea ce permite concentrarea şi specializarea producţiei, o largă cooperare între unităţile agricole, practicarea unei agriculturi inten­sive. In cooperativa noastră, de pildă, am organizat — într-un timp scurt şi cu investiţii relativ mici — o fermă avicolă modernă, de tip industrial, care dispune în prezent de un efectiv de 8.653 găini ouă­­toare şi aproape 13.000 pui pentru carne. Ea se dovedeşte de pe a­­cum, după abia nouă luni de ac­tivitate, deosebit de rentabilă, livrînd zilnic diferiţilor beneficiari 6.500 de ouă. împreună cu alte cooperative agricole, am organizat recent asociaţii intercooperatiste pentru cultivarea legumelor şi a sfeclei de zahăr. Am introdus pe scară largă munca şi retribuirea în acord global. întreaga activitate a cooperativei noastre se desfăşoară pe baze noi. Primind cu deosebită încredere măsurile adoptate de partid pentru perfecţionarea şi dezvoltarea agriculturii, ţăranii noştri cooperatori muncesc cu în­sufleţire, fiind conştienţi că spori­rea producţiei înseamnă, în acelaşi timp, sporirea propriilor lor veni­turi. Reorganizarea administrativ-teri­­torială a ţârii, înfiinţarea judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor — unităţi cu o funcţie economico­­socială complexă — reprezintă în­că o expresie a gîndirii novatoare a partidului, a luptei sale pentru perfecţionarea vieţii noastre econo­mice şi sociale. Am consemnat în această privinţă opiniile tovarăşu­lui Ioan Popa, secretarul comite­tului comunal de partid, primarul comunei Sînpaul.­­ Desfăşurîndu-şi activitatea in­­tr-un cadru administrativ-teritorial adecvat, fiind investite cu atribuţii şi competenţe mai largi, organele noastre de partid şi de stat se pot ocupa în prezent cu mai multă efi­cienţă de soluţionarea multiplelor probleme locale, de dezvoltarea în perspectivă şi ridicarea economi­că, socială şi edilitar-gospodăreas­­că a tuturor localităţilor. Dacă mă refer doar la exemplul comunei Sînpaul, pot spune că în aceşti trei ani am obţinut realizări remar­cabile. S-au dezvoltat din punct de vedere economic cele două cooperative agricole şi ferma de stat, s-a lărgit reţeaua unităţilor de desfacere şi de prestaţii ale cooperativei de consum, iar recent a luat fiinţă în comuna noastră o staţiune de mecanizare a agricul­turii, în satele Sînmarghita şi Chi­­rileu, unde am constatat o relativă rămînere în urmă faţă de nivelul edilitar-gospodăresc al celorlalte localităţi ale comunei, s-au ridicat —­ sau sunt în curs de construc­ţie — numeroase edificii publice. Astfel, la Sînmarghita s-a construit recent un nou local de şcoală şi peste cîteva luni se va da în fo­losinţă un nou cămin cultural cu 200 de locuri şi o prăvălie săteas­că. — Militînd pentru afirmarea consecventă a noului în ştiinţă, în producţie, în organizarea vieţii so­ciale şi de stat, ne spune tovară­şul Hans Wellmann, directorul Li­ceului nr. 2 din Sighişoara, depu­tat în Marea Adunare Naţională, partidul nostru se afirmă ca forţa cea mai înaintată a societăţii noas­tre, stegarul marilor idealuri de progres şi civilizaţie ale întregului nostru popor. Dezvoltarea demo­craţiei socialiste, consultarea ma­selor largi în toate problemele ma­jore ale politicii interne şi externe a patriei noastre, crearea condiţii­lor pentru afirmarea liberă şi ega­lă — în viaţa economică şi socia­lă — a tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naţionalitate, re­prezintă coordonate fundamentale ale politicii partidului nostru. în a­­cest context, vreau să relev impor­tanţa măsurilor adoptate pentru dezvoltarea şi perfecţionarea învă­­ţămîntului de toate gradele. Gene­ralizarea învăţămîntului obligatoriu de 10 ani, perfecţionarea şi diver­sificarea învăţămîntului liceal, teh­nic şi profesional, dezvoltarea în­văţămîntului superior, măsurile pentru modernizarea şcolii şi apro­pierea ei de viaţă — expresie a gîndirii novatoare, profund realiste a partidului — creează condiţiile pentru pregătirea unor cadre com­petente, cu larg orizont ştiinţific şi cultural, pentru toate ramurile e­­conomiei şi culturii noastre — condiţie indispensabilă a făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră. ?? -• S;Cîî: ...:li: '«­ I • ■ ■ r*... .-:: * 'y' ' PEISAJ INDUSTRIAL Patria noastră socialistă (Urmare din pag. 1) 1 Mai 1971 capătă o semnifi­caţie deosebit de adîncă prin aceea că ne despart încă numai cîteva zile de sărbătorirea semi­centenarului Partidului Comunist Român, eveniment de importan­ţă covîrşitoare pentru poporul român. Prin lupta sa eroică, sub conducerea partidului, poporul nostru a lichidat pentru totdeau­na orice exploatare şi asuprire, intr-un timp foarte scurt ţara noastră a devenit o ţară înain­tată, cu o economie socialistă unitară, cu o industrie şi agri­cultură în plină dezvoltare, cu o cultură înfloritoare. Poporul nostru este conştient de faptul că la temelia tuturor realizărilor sale se află condu­cerea competentă şi fermă a o­­perei de construcţie socialistă de către Partidul Comunist Ro­mân care în întreaga sa activi­tate se călăuzeşte neabătut du­pă învăţătura marxist-leninistă pe care o aplică în mod crea­tor la condiţiile României socia­liste. Este o mare mîndrie şi pentru noi, cetăţenii români de naţio­nalitate germană, de a trăi şi a munci în această ţară liberă şi înfloritoare în care s-a pus capăt pentru totdeauna dis­criminării şi învrăjbirii na­ţionale, în care rezolvarea în spirit marxist-leninist a proble­mei naţionale, asigurarea egali­tăţii in drepturi a naţionalităţi­lor conlocuitoare cu poporul ro­mân, dezvoltarea frăţiei în mun­că şi luptă a tuturor celor ce muncesc şi trăiesc pe melea­gurile României constituie o realitate vie. Declarăm şi cu această ocazie şi cu toată sin­ceritatea că patria noastră este România socialistă. Este ţara în care s-au născut şi au trăit mo­şii şi strămoşii noştri. Este ţara în care sîntem acasă, este ţara în care dorim să muncim, în slujba căreia vrem să punem toată capacitatea noastră, toată puterea noastră de muncă. Este ţara pe care şi noi vrem să o vedem mai frumoasă, mai bo­gată, mai prosperă, în coloanele sărbătoreşti ale lui 1 Mai şi populaţia de naţio­nalitate germană, împreună cu toţi oamenii muncii din patria noastră, îşi va reafirma hotărî­­rea de a înfăptui politica înţe­leaptă, clarvăzătoare şi pro­fund patriotică a Partidului Co­munist Român, de a păşi strîns unită în jurul partidului, al Co­mitetului său Central, spre noi victorii, ridicînd România pe noi culmi ale progresului şi civili­zaţiei. Sărbătorind ziua de 1 Mai — ziua solidarităţii oamenilor mun­cii de pretutindeni şi a primăve­rii — privim cu încredere şi op­timism viitorul. Încrederea noas­tră izvorăşte din conştiinţa fap­tului că avem un conducător încercat — Partidul Comunist Român — care păşeşte neabă­tut înainte, cu gloriosul steag roşu, larg desfăşurat, pe calea luminată de nemuritoarea învă­ţătură marxist-leninistă. Un nou succes al şcolii româneşti de muzică Şcoala muzicală românească a înregistrat zilele acestea un nou succes. La Concursul muzical in­ternaţional „Maria Canals", desfă­şurat la Barcelona între 20 şi 29 aprilie, participanţii români — ti­neri artişti vocali şi instrumentişti — au fost distinşi cu valoroase pre­mii. Astfel, soprana Magdalena Co­nonovici, solistă la Opera Română din Cluj, a obţinut premiul I, iar violonistelor Mariana Sîrbu şi An­gela Gavrilă, studente ale Conser­vatorului de Stat „Ciprian Porum­­bescu" din Bucureşti, le-a fost a­­cordat premiul II. (Agerpres) NOI CAPACITĂŢI DE PRODUCŢIE In cursul acestui an, la Fabri­ca de ţesături de mătase a Com­binatului textil din Sighişoara vor fi date în funcţiune noi ca­pacităţi de producţie. în prezent se desfăşoară în ritm susţinut amplasarea şi montarea războa­ielor de ţesut. — Noile capacităţi de pro­ducţie, care vor fi puse în func­ţiune treptat — parţial încă de pe acum şi integral în august 1971 — vor asigura un spor de producţie de 1.450.000 mp ţesă­turi pe an, ne informează ingi­nerul Béla Toth, directorul co­mercial al combinatului. Paralel cu montarea noilor utilaje, cu pregătirile pentru în­ceperea producţiei, o atenţie deosebită se acordă asigurării şi instruirii cadrelor. „ Pentru cei 51 de ţesători şi 15 ajutori de maiştri şi re­gion care vor deservi noile ca­pacităţi de producţie, ne spune economistul Gheorghe Raţiu, şe­ful serviciului de salarizare şi normare, s-au organizat cursuri de calificare de 5 şi respectiv de 6 luni. Viitoarele ţesătoare au făcut practică în cadrul fa­bricii de mătase, iar viitorii aju­tori de maiştri, selecţionaţi din rîndul absolvenţilor şcolii profe­sionale, pe lîngă practica fă­cută în cadrul țesătoriei, parti­cipă direct la montarea noilor războaie. N. STEFAN SENTIMENTUL RĂSPUNDERII ŞI AL DATORIEI ÎMPLINITE (Urmare din pag. 1) Am încercat prin rîndurile de faţă să prezentăm succint cîteva aspecte din epopeea muncii care transformă cifrele din planurile noastre în realităţi palpabile. Tîrnăveniul —- veche vatră a chi­miei româneşti. Privim imaginea ultimului obiectiv aflat în construc­ţie: cuptorul de carbid nr. 6 — a­­trage privirile ca un magnet. Avem aici tabloul cutezanţei noastre: oamenii au urcat la peste 10 metri ferme metalice de sute de kilogra­me, ţinute în echilibru, suspendate în cabluri. — Un moment deosebit, de ma­re tensiune? reia întrebarea noas­tră maistrul Iustin Firmanciuc. Nu ştiu ce să vă răspund. Vă aştep­taţi la un act de eroism . . . N-a fost. Construcţia s-a realizat la termen, aşa cum de altfel ne-am angajat. Acesta este esenţialul, bă­tălia cîştigată: am reuşit să înlă­turăm neprevăzutul. — Cum? — Respectarea tehnologiei de montaj. Lucru ca la carte. „Lucru ca la carte" — frază cu multiple subînţelesuri, presupunind, alături de munca însufleţită, de capacitatea creatoare, o înaltă şi conştientă disciplină. Bazaţi pe a­­ceste elemente constructorii cupto­rului nr. 6 au trecut toate „exame­nele" alcătuite nu din probe senza­ţionale (dimpotrivă, separat luate, dintre cele mai obişnuite), hotărî­­toare, însă, şi definitorii pentru un colectiv socialist. Oamenii au reu­şit să le treacă, să-şi învingă une­le slăbiciuni, fiindcă aveau de exe­cutat o „lucrare ca la carte". Pe fiii şi nepoţii foştilor ţapinari, actualii muncitori forestieri, druj­­bişti, funicularişti, tractorişti, sorta­­tori, oameni buni cunoscători ai me­seriei, i-am găsit acum în prag de sărbătoare făcîndu-şi bilanţul rea­lizărilor, cu atît mai semnificativ cu cit lemnul a fost exploatat din parchete cu masive doborîturi de vînt. Numai forestierii Reghinului au trimis spre fabrici în acest an peste 40.000 mc masă lemnoasă exploatată în aceste condiţii deo­sebite. — A fost greu? — In orice caz n-a fost uşor, dar noi, forestierii, sîntem obişnuiţi cu astfel de greutăţi —­ ne spune co­munistul Alexa Morar, maistru de parchet. Am rămas de multe ori şi duminica aici în parchet. — De ce? Nu s-ar fi opus ni­meni să vă duceţi duminica acasă, ca-ntotdeauna.­­— Da, haina de lucru o dez­braci, o lepezi, dar ce faci cu res­tul? Cînd am ieşit din baraca unde i-am găsit, un tînăr din echipa lui Morar a adăugat: „Înainte nu şe­deam aici nici o duminică, plecam cu toţii. Sîntem de prin împreju­rimi. Dar cînd ni s-au repartizat parchete cu doborîturi de vînt, tre­burile s-au schimbat. Am rămas. Lucrăm cu centuri de siguranţă să scoatem lemnul de unde o fi". Asemeni echipei lui Morar, sute de alţi muncitori forestieri au luat parte la această bătălie paşnică înclinînd de partea lor balanţa victoriei: lemnul a fost salvat, dat economiei. — Ştiam că nu se va pierde ni­mic — ne spune directorul unită­ţii. Deşi, practic am luat-o aproa­pe de la capăt: drumuri noi, secţii noi, cabane, tot. Parcă cineva şter­se cu buretele tabla şi noi trebuia să începem cu prima literă a alfa­betului. în momentele de cumpănă, cînd omul se confruntă cu sine însuşi, ies la iveală sentimente puternice: curaj, certitudine, voinţă. lată în ce a constat tăria morală de a ră­­mîne pe poziţii. Vechimea unora în exploatarea forestieră, legătura lor cu colectivul, numără doar cî­teva luni, şi totuşi mecanismul a bătut sincronizat şi ritmic. Grija vie, pentru avutul obştesc, pentru«, fiecare buştean, a declanşat puter­nic sentimentul datoriei patriotice. Aici am găsit explicaţie unei infor­maţii publicate recent în presă, cum că colectivul U.E.L. Reghin şi-a realizat planul şi angajamentele pe patru luni la data de 20 apri­lie. Faţă de angajamentul luat de a obţine, în cinstea marii sărbători a partidului, a întregului popor, o producţie suplimentară de 800.000 lei, forestierii de aici au realizat 1,4 milioane lei. Una din laturile esenţiale ale activităţii noastre, aşa cum se sub­liniază în ultimele documente ale partidului, este perfecţionarea continuă, multilaterală în toate do­meniile. Iată, argumentată aici ne­cesitatea ca fiecare om al muncii, indiferent de funcţia ce o deţine, să-şi lărgească permanent bagajul cunoştinţelor. Pentru că, aşa cum ne spunea inginerul constructor I. Fazakas, formarea omului, sub toate aspectele ei, se înfăptuieşte în principal în procesul muncii, la locul de muncă; de aceea nu pu­tem şi nu trebuie subestimat rolul întreprinderii în acest proces, răs­punderea directă care revine co­lectivului de muncă pentru capaci­tatea profesională a fiecărui mem­bru. Acest deziderat major este recla­mat de însuşi ritmul industrializării socialiste a ţării, de necesitatea cunoaşterii şi aplicării în viaţa eco­nomică a cuceririlor ştiinţei con­temporane. — Cum vedeţi răspunderea per­sonală a fiecărui salariat pentru perfecţionarea pregătirii sale pro­fesionale? am adresat întrebarea inginerului sighişorean August Kurt. •—­ Avem sarcini mari, care în viitor vor fi şi mai mari. Citeam re­cent într-un articol de ziar un fapt caracteristic nu numai colectivului amintit acolo, anume că se iau angajamente, se depăşesc, se re­înnoiesc şi iar se depăşesc. E do­vada înaltei răspunderi socialiste, în cadrul căreia răspunderea pen­tru perfecţionarea profesională es­te, totodată, o răspundere perso­nală şi colectivă. Formarea profe­sională este mai mult decit o pro­blemă a menţinerii colectivului în contemporaneitatea progresului tehnic. Este în acelaşi timp o pro­blemă a dezvoltării spiritului de iniţiativă. Prin programul nostru de reciclare se urmăreşte tocmai ca fiecare să poată rămîne contempo­ranul tehnicilor care aparţin acti­vităţii sale. Ceea ce ni se pare e­­senţial este ca fiecare in parte sa folosească acum condiţiile care se creează, să aibă sentimentul răs­punderii personale pentru propriul său nivel de formare. Sesiune­a de lector universitar Periş Tereza, a prezentat cîteva comunicări in­teresante, cu tematică închinată aniversării a 50 de ani de la în­fiinţarea Partidului Comunist Ro­mân. Acs Tibor, student anul ili a prezentat expunerea „Figura erou­lui comunist în dramaturgia româ­nească", Kárp György, student a­­nul III: „Actul eliberării în drama­turgia românească", Szabó Eva, studentă anul III: „Dezvoltarea tea­trului românesc după Eliberare", Gáspár Marietta, studentă anul III: „Din tradiţiile de luptă ale teatru­lui românesc". Cu acelaşi prilej au fost prezen­tate şi comunicările studentelor din anul II Méhes Katalin, Albert Ju- Ha, Nászta Katalin şi Gábor Ka­talin despre Comuna din Paris, cu prilejul împlinirii a o sută de ani de la acest eveniment, în ziua de 30 aprilie a.c. a avut loc sesiunea ştiinţifică a studenţi­lor de la Institutul de teatru „Szent­­györgyi István" din Tg.-Mureș. Cer­cul de cercetare de pe lîngă ca­tedra de istorie a teatrului, condus Expoziţie cu vînzare Cooperaţia meşteşugărească a deschis în sala de expoziţii din piaţa 7 Noiembrie, o interesantă expoziţie cu vînzare. Aici poate fi găsită o gamă variată de produse de artizanat, artă popu­lară, cusături alese, covoare orientale şi româneşti, împletituri din paie şi foi de porumb, decoraţiuni interioare, mic mobilier modern şi sol­. Nou este şi faptul că din această expoziţie cumpărăturile mai voluminoase se transportă la cerere, în mod gratuit, la domi­ciliul cumpărătorului. Expoziţia este deschisă zilnic între orele 8—12,30 şi 17—20. Cinema SÎMBÂTA, 1 MAI ŞI DUMINICĂ, 2 MAI TG.-MUREŞ — Arta: Clanul sicilienilor (la orele 9 — 11 — 15 — 17,30 — 20). Select: Ora scorpionului. Progresul: Elibera­rea (ambele serii). Tineretului: Aproape de soare. Unirea: 40 de minute pînă în zori (2 V.). Mun­citoresc: Omul care nu poate fi acuzat. Flacăra: Al 7-lea conti­nent şi Simfonia Leningradului. SIGHIŞOARA — Lumina: Fan­tasme. Tîrnava: Roşu şi auriu (2 V.) LUDUŞ — Flacăra: B’ D’ intră în acţiune. IERNUT — Lu­mina: Republica fetelor (2 V.). SÂRMAŞU — Popular: Ambus­cada. REGHIN — Patria: Ai grijă de Suzi! Victoria: Un su­­rîs în plină vară. TÎRNAVENI — Melodia: Mihai Viteazul (am­bele serii). SOVATA — Doina: Căsătorie în stil grec. SINGEOR­­GIU DE PADURE —• Popular: Sentinţa. FINTINELE — Patria: Fraţii Saroian. MIERCUREA NIRAJULUI — Nirajul: Flacăra olimpică. Teatru TEATRUL DE PĂPUŞI, secţia maghiară (2 mai, ora 16), Păpu­şa şi şoricelul. Televiziune SIMBATA, 1 MAI In jurul orei 9,00 transmisiuni de la mitingurile şi demonstra­ţiile oamenilor muncii din Capi­tală şi din ţară cu prilejul zilei de 1 Mai; 12,30 — Rîde iară pri­măvara. Cîntece patriotice şi re­voluţionare; 13,00 — Răsună cîn­­tecul şi jocul pe întinsul patriei; 14.00 — Melodii cu... prioritate. Emisiune muzical-coregraf­ică; 14.30 — Tîrgul internaţional Bucureşti — 1970. Film docu­mentar; 14,50 — Concert de prînz; 15,15 — Tenis de cîmp. România — Olanda în cadrul „Cupei Davis“. Partida de dublu; 17,00 — Fotbal: R.D.G. — Italia în preliminariile turneului olim­pic. Transmisiune de la Dresda; 18,45 — Cîntece­­de voie bună; 19,20 — 1.001 de seri; 19,30 — Telejurnalul de seară; 20,00 — Desene animate; 20,15 — Timpul florilor. Spectacol TV; 22,45 — Telejurnalul de noapte; 23,00 — Cîntece de petrecere şi romanţe. DUMINICA, 2 MAI 9,00 — Matineu duminical pen­tru copii; 10,00 — Viaţa satului; 11,30 — Succese ale muzicii ro­mâneşti; 12,00 — De strajă pa­triei; 12,30 — Cîntecul zărilor. Spectacol realizat cu concursul Ansamblului „Rapsodia Româ­nă“; 13,45 — Duminica sportivă: Hipismi Marele Premiu de Ste­­eple-Chase al Angliei, înregis­trare de la Liverpool; Tenis de cîmp: România — Olanda în ca­drul „Cupei Davis“. Ultimele două meciuri de simplu. Fotbal: Politehnica Iaşi — Steaua (Di­vizia naţională A); 17,00 — Cîn­­tare patriei. Concurs coral inter­­judeţean; 18,10 — Program de circ; 18,40 — Filmul „Scîndura“ (comedie); 19,20 — 1.001 de seri; 19,30 — Telejurnalul de seară; 20,00 — Reportaj TV: „Băiatul şi muza“; 20,30 — Film artistic: Semnul­­lui Zorro (premieră pe­­ţară); 22,00 — Pagini alese din opere și operete. 22,35 — Tele­jurnalul de noapte, telesport. Radio Tg.-Mures DUMINICA, 2 MAI In limba maghiară: 16,30— 17,15: Mozaic duminical. LUNI, 3 MAI In limba maghiară: 6—6,30: Amprente noi pe harta patriei. Muzică distractivă. Din progra­mul săptămînii: 18—19,30: Cro­nica de luni.­­ Poşta muzicală. Şcoala părinţilor. Muzică popu­lară. Sport. în limba română. 6,30—7: Vii­tor de aur ţara noastră are. Jo­curi populare. Din programul săptămînii. Vals de Ziehrer. 16,30—18: Cronica de luni. Se­­lecţiuni din operete româneşti. Carnet săptămînal. Nunta de aur. Parada soliştilor de muzică populară. Sport. Muzică uşoară. ADAS Administraţia Asigurărilor de Stat anunţă că la tragerea de amortizare a asigurărilor mixte de viaţă din 30 aprilie 1971, au ieşit următoarele opt combinaţii de litere: 1. D.O.T. 5. K.L.L. 2. P.M.F. 6. G.U.F 3. U.O.R. 7. X.A.I. 4. X.V.P. 8. W.T.Z. ScriuML cuLturaL-cartLiticol In ziua de 5 mai, la ora 17, Şcoala populară de artă din Tîrgu- Mureş organizează, în sala mică a Palatului culturii, o serbare cul­­tural-artistică închinată aniversă­rii a 50 de ani de la înfiinţarea Partidului Comunist Român. In cadrul programului îşi vor da concursul elevii şcolii de la secţia locală şi secţia externă din Reghin. Vor fi interpretate creaţii literare, muzicale şi coregrafice ale autori­lor din ţară. Voluntarii libertăţii Sub semnul sacru a internaţionalismului proletar Evenimentele se precipitau în ritmul istoriei scrise şi nescrise a luptei pentru libertate, demo­craţie, o viaţă demnă de om . . . Ne aflăm în Spania, în anul 1936, cînd, cu toată teroarea dezlănţuită de fascişti, în alege­rile parlamentare de la 16 fe­bruarie, Frontul popular, format din comunişti, socialişti, repu­blicani de stînga, obţine o vic­torie categorică: 268 din cele 473 de mandate. La 19 februarie, liderul re­publicanilor de stînga, MANUEL AZANA, formează un guvern de coaliţie, iar la 10 mai este ales ca preşedinte, întregul popor al Spaniei e în fierbere. Triumf ! Triumf ! Triumf ! Sărbătoare la Barcelona, peste tot, pe pămîn­­tul însorit al Spaniei ! Dar reacţiunea şi fascismul, sprijinite de bancheri, de marii industriaşi şi clerici, nu se îm­pacă nicidecum cu această si­tuaţie. Asistăm la rebeliunea militaro-fascistă. Dar în acelaşi timp, forţele populare revoltate, se ridică cu vigoare şi asprime împotriva celor care ar fi vrut să le doboare . . . începe războ­iul civil din Spania, care a luat caracterul unui război naţional­­revoluţionar. Se înfiinţează brigăzile inter­naţionale, în care Partidul Co­munist Român îşi trimite solii, luptători căliţi şi neînfricaţi. Şi iată-ne faţă-n faţă, cu unul dintre ei. Este vorba despre Mi­nor Daniel, în vîrstă de 60 de ani, originar din Valea Jiului, mutat apoi la Tg.-Mureş, unde îşi are domiciliul şi la ora ac­tuală. Viaţa lui? Aceeaşi ca a al­tor familii de mineri, cu mulţi copii, din acea perioadă, care au îndurat o mizerie de nedes­­cris. Dar să ne referim numai la perioada războiului civil din Spania. — Eram pe atunci lucrător la Bucureşti şi mi-am dedicat via­ţa cauzei sacre a partidului. Cînd s-a pus problema partici­pării la războiul civil din Spania, cu toţii eram gata să plecăm, fără ezitare. Abia în 1937 am ajuns în Franţa, rînd pe rînd, 3 din cei 7 fraţi din familia Mi­nor, care mai erau în viaţă. Din primul moment am fost întîmpinaţi de grupul de volun­tari români. După ce ne-a fost prezentat Parisul, ne-au condus pînă în munţii Pirinei. În zorii zilei următoare, înzestraţi cu pa­puci speciali cu talpă de sfoa­ră, am străbătut munţi şi stinci, pîraie şi coclauri. La centrul de instrucţie „Fi­­gares", unde am ajuns în ace­eaşi zi, comandantul m-a între­bat dacă a mai rămas vreun Minor acasă, în România, (noi fiind de faţă cei trei fraţi)? Am răspuns că au rămas totuşi pa­tru, care luptă cu acelaşi elan, pentru viitorul fericit al Româ­niei, sub steagul glorios al Par­tidului Comunist. ...Au urmat apoi luptele. — Eu trăgeam cu mitraliera, ne­­cruţîndu-i pe fascişti, în regiu­nea TORTOSA. Ce peisaj minu­nat ! Pentru prima oară în via­ţa mea mi-a fost dat să văd gră­dini de portocali, parcuri de măslini, livezi de smochini şi să inspir parfumul lor îmbietor... Dar, înainte de toate, trebuia să ne gîndim la luptă, să-i în­­frîngem pe fasciști. Am dus bă­tălii grele cu prilejul ofensivei armatei republicane, pe fluviul Ebro, în vara anului 1938, înain­­tînd în decurs de numai o săp­­tămînă cale de 2—300 km. Dar apoi . . . s-a dispus retrage­rea brigăzii internaţionale. Am luat un ultim rămas bun de la poporul spaniol. La Barcelona, fosta reşedinţă a statului auto­nom catalan, ne-au întîmpinat cu steaguri, lacrimi şi mii şi mii de flori. — Retrăgindu-ne înspre Piri­nei — îşi termină relatarea u­­nul din fraţii Minor — am aco­perit cu armele exodul spre munţi al populaţiei civile, sătulă de teroare şi fascism, dornică de libertate şi pace. STEFAN IZSÁK

Next