Steaua Roşie, noiembrie 1971 (Anul 22, nr. 261-285)
1971-11-09 / nr. 267
Cuvintul tovarăşului IEONTE RĂUTU (Urmare din pag. a 2-a) fite, îndeosebi indirecţia creşterii simţului de răspundere în mînuirea imenselor resurse materiale pe care le gospodăresc aceste ministere, respectării stricte a legilor, promovării unui spirit critic şi autocritic faţă de lipsuri, cultivării cinstei, corectitudinii, lichidării stării de toleranţă faţă de orice abatere de la normele moralei şi echităţii socialiste. Citeva cuvinte de încheiere. S-a subliniat nu o dată că rezultatele obţinute în construcţia socialistă reprezintă principalul nostru aport la creşterea forţelor socialismului în lume. Lucrul acesta este perfect adevărat si el se referă atît la marile realizări pe care le obţinem in mod constant în construcţia economică, cit si la alte aspecte esenţiale ale edificării socialismului: înfăptuirea unităţii şi coeziunii de nezdruncinat a întregii societăţi, a tuturor claselor şi grupurilor sociale care o compun, găsirea de soluţii proprii pentru dezvoltarea şi adîncirea continuă a democraţiei socialiste, consecvenţa cu care partidul a dat o rezolvare marxist-leninistă problemei naţionale. Acestei contribuţii valoroase la creşterea forţei şi prestigiului socialismului suntem îndreptăţiţi să-i adăugăm politica noastră externă, a cărei clarviziune a fost de atîtea ori confirmată de viaţă, activitatea Partidului Comunist Român de militant înflăcărat pentru unitatea şi frăţia ţărilor socialiste, a partidelor comuniste şi muncitoreşti, pentru afirmarea în relaţiile dintre partidele comuniste şi statele socialiste a principiilor marxist-leniniste, singurele care corespund cerinţelor epocii contemporane şi singurele care pot chezăşui o unitate reală. Simt nevoia să spun aici că pentru noi, cei intraţi în mişcarea revoluţionară incă în anii regimului capitalisto-moşieresc, ca de altfel pentru toţi membrii partidului, este un izvor de înaltă satisfacţie şi de mare mîndrie faptul că tradiţiile internaţionalismului proletar pe care partidul le-a păstrat neîntinate în cei 20 de ani de ilegalitate şi teroare, în toţi cei peste 50 de ani de existenţă, se materializează azi cu vigoare şi neabătută consecvenţă atît în politica noastră internă, cit şi în cea externă. Partidul nostru, întregul popor, prietenii noştri de peste hotare cunosc bine şi dau cea mai înaltă preţuire excepţionalei contribuţii a tovarăşului Nicolae Ceauşescu la realizarea strălucitelor succese ale politicii interne şi internaţionale ale partidului nostru, rolului său în abordarea şi analizarea în spiritul marxist-leninismului creator a problemelor majore, teoretice şi practice ale socialismului. De numele lui este indisolubil legat aportul original al Partidului Comunist Român la îmbogăţirea gîndirii marxist-leniniste internaţionale, aport despre care putem şi trebuie să vorbim fără vreun sentiment de falsă modestie. imi exprim deplinul acord cu expunerea prezentată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu o dată cu convingerea că profundele idei cuprinse în acest document vor acţiona ca un puternic factor de dinamizare şi de stilizare a activităţii noastre ideologice şi politice, cît şi a activităţii de ansamblu a partidului nostru, ca forţă conducătoare şi călăuzitoare a construcţiei socialismului şi comunismului. STEAUA ROȘIE PAGINA 3 70 de ani de la naşterea lui GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ, conducător de seamă al partidului şi poporului român Anul gloriosului semicentenar al Partidului Comunist Român, un an de mari înfăptuiri în edificarea pe o treaptă superioară a societăţii noastre socialiste, ne-a prilejuit şi o rememorare a drumului de luptă, presărat cu jertfe, dus de poporul român pentru libertate socială şi naţională. In rindurile purtătorilor de flamuri revoluţionare, făuritori ai României socialiste, se înscrie la loc de frunte numele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, fiu credincios al clasei muncitoare, conducător de seamă al partidului şi poporului nostru, militant al mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale. Născut la 8 noiembrie 1901, la Birlad, într-o familie de muncitori, Gheorghe Gheorghiu-Dej avea să cunoască încă din copilărie viaţa grea, plină de nevoi şi nedreptăţi, in care se zbăteau oamenii muncii. Nevoit să muncească încă de la vîrsta de 11 ani, el se angajează mai întîi ca ucenic, apoi ca muncitor electrician. Integrîndu-se de timpuriu în mişcarea revoluţionară, ia parte activă la frămintările sociale din oraşulnatal, la acţiunile muncitoreşti de pe Valea Trotuşului, la greva generală din 1920. In anii următori îşi desfăşoară activitatea în rindurile organizaţiei sindicale din Galaţi, oraş cu vechi tradiţii în mişcarea noastră muncitorească. Valul luptelor greviste din anii crizei economice din 1929—1933 l-au găsit pe Gheorghe Gheorghiu-Dej în primele rînduri. In 1930 devine membru al Partidului Comunist, căruia îi va închina fără preget întreaga viaţă şi activitate. Marile mitinguri, demonstraţii şi grevele care au avut loc pe întreg cuprinsul ţării cu o intensitate crescindă, culminînd cu luptele ceferiştilor şi petroliştilor din ianuarie-februarie 1933, au fost expresia profundelor frămîntări sociale de la oraşe şi sate, a protestului viguros împotriva politicii burgheziei şi moşierimii de înfeudare a ţării faţă de monopolurile străine. Un rol important în organizarea acestor mari bătălii de clasă a revenit lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, care — primind din partea conducerii partidului sarcina de secretar al Comitetului Central de acţiune a ceferiştilor — a activat intens în rîndul muncitorilor ceferişti alături de alţi militanţi comunişti ca Dumitru Petrescu, Constantin Doncea, Chivu Stoica. Condamnat la 12 ani muncă silnică, el a fost deţinut în închisorile Jilava, Văcăreşti, Craiova, Ocnele Mari, Aiud, Doftana, Caransebeş şi în lagărul de la Tg.-Jiu. La scurtă vreme după proces, în închisoare fiind, Gheorghe Gheorghiu- Dej a fost cooptat ca membru al Comitetului Central al P.C.R. După instaurarea dictaturii militaro-fasciste, când Partidul Comunist Român s-a afirmat ca singura forță patriotică capabilă să conducă rezistenţa naţională antifascistă şi a organiza lupta poporului pentru eliberarea socială şi naţională, activul de bază al partidului — în rindurile căruia un rol important a revenit lui Gheorghe Gheorghiu-Dej — a elaborat planul de acţiune în vederea răsturnării guvernului antonescian, ieşirii României din războiul anti-sovietic şi alăturării ei coaliţiei anti-hitleriste. Victoria insurecţiei naţionale din august 1944 deschidea astfel un curs progresist întregii societăţi româneşti. Linia politică, strategia şi tactica pe baza cărora au acţionat partidul comunist, forţele democratice şi progresiste în anii revoluţiei populare au reprezentat in chipul cel mai strălucit rodul gîndirii colective a activului de partid, a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi a altor cadre care au avut un rol însemnat în conducerea partidului şi statului nostru, indeplinind succesiv sarcini de mare răspundere în aparatul de partid şi de stat (în noiembrie 1944 î se încredinţează conducerea Ministerului Comunicaţiilor şi lucrărilor Publice), Gheorghe Gheorghiu-Dej a adus o importantă contribuţie la dezvoltarea neîntreruptă a procesului revoluţionar, al cărui principal obiectiv era cucerirea de către clasa muncitoare şi aliaţii ei a întregii puteri politice. O nouă izbîndă a maselor populare sub conducerea Partidului Comunist Român avea să fie înscrisă în memorabila zi de 6 martie 1945, cînd pentru prima oară în istoria României — prin voinţa oamenilor muncii — ajungea la cîrma ţării un guvern cu adevărat democratic. Prefaţînd viitorul României, Conferinţa Naţională a Partidului Comunist Român din octombrie 1945 a stabilit un amplu program politic şi economic, care să călăuzească eforturile poporului pentru consolidarea puterii populare. Raportul politic al Comitetului Central a fost prezentat de Gheorghe Gheorghiu-Dej, care, după Conferinţa Naţională, a fost ales secretar general al partidului. In acelaşi timp, avea să îndeplinească funcţia de ministru al economiei naţionale, iar mai apoi al industriei şi comerţului, de preşedinte al Comisiei ministeriale pentru redresarea economică. După înlăturarea monarhiei şi cucerirea întregii puteri politice de către clasa muncitoare şi aliaţii ei, un moment hotărîtor în înfăptuirea misiunii proletariatului de clasă conducătoare în revoluţia şi construcţia socialistă l-a avut unificarea, la Congresul din februarie 1948, a P.C.R. cu P.S.D., într-un singur partid, aşezat pe temelia principiilor ideologice și organizatorice ale marxism-leninismului — Partidul Muncitoresc Român. Congresul l-a ales pe Gheorghe Gheorghiu-Dej ca secretar general al Comitetului Central al Partidului. In această perioadă istorică, pe lingă sarcina de prim-secretar al Comitetului Central al Partidului, ales la Congresele al Vll-lea şi Vlll-lea, Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost investit cu înalte funcţii de stat: preşedinte al Consiliului de Miniştri intre anii 1952—1955, iar din 1961 pînă la încetarea sa din viaţă, la 19 martie 1965, preşedinte al Consiliului de Stat, aducând o contribuție de seamă la înfăptuirea operei de construire a socialismului în patria noastră. Răspunderea comunistului oglindită în fapte (Urmare din pag. 1) menilor de a-i vedea în rind cu ei, însuşindu-şi o meserie. Ei continuă să facă lucru de mîntuială, lipsesc de la lucru cu zilele. Şi totuşi noi vom mai încerca să-i convingem că cea mai sigură cale spre tine însuţi, pentru binele tău şi al societăţii din care faci parte este munca, unica sursă de satisfacţii durabile în viaţă“. Despre formaţia de muncă de la secţia carosaj, condusă de comunistul Szilágyi Albert, în uzină se vorbeşte numai de bine. „Asemenea diferitelor tratamente termice, diferitelor încercări care se fac în procesul de reparaţie a unui autobuz, să zicem, tot astfel se întîmplă şi în procesul de educaţie a oamenilor, de formare a unui colectiv de muncă“ — îmi spunea Szilágyi Albert. — Cum aţi reuşit dv. să dezvoltaţi continuu spiritul de răspundere faţă de muncă, faţă de interesele întreprinderii la cei peste 200 de oameni din formaţia de lucru pe care o conduceţi? — Evident, nu într-o săptămînă, nici într-o lună, ci în timp de cîţiva ani de zile. Imprimarea spiritului de răspundere, a spiritului de echipă şi de muncă colectivă derivă din familiarizarea şi integrarea în formaţie a oamenilor, dezvoltarea dragostei lor faţă de muncă şi de avutul obştesc — trăsături cultivate de comunişti, de muncitorii cu înaltă calificare şi experienţă în producţie şi care au făcut ca fiecare să înţeleagă că în orice domeniu de activitate este necesară răspunderea pentru tot ceea ce faci în folosul tău şi al colectivităţii. La noi în formaţie este un principiu: să-i dăm omului să lucreze pe măsura nivelului lui de calificare, să-l lăudăm şi să-l stimulăm atunci cînd merită şi să-l strunim atunci cînd dă „semne“ de superficialitate şi delăsare în muncă. Intr-un fel sau altul, această consecvenţă şi grijă tovărăşească reciprocă, răspunderea partinică pentru educarea oamenilor, este răsplătită prin atitudinea lor faţă de muncă, prin conştiinciozitatea şi răspunderea cu care-şi îndeplinesc sarcinile, prin dăruirea şi devotamentul faţă de interesele uzinei. 'nd stai de vorbă cu Viorel Ilieş, secretarul organizaţiei de bază de la secţia I mecanică, ai impresia că nu-i mulţumit de ceea ce au făcut şi fac comuniştii din secţie pe tărîmul muncii politice şi educative. Dar dacă răsfoieşti agenda de lucru a organizaţiei de partid poţi constata că membrii ei, în acest an, au depus eforturi în primul rînd în sensul de a-i face pe oameni să efectueze lucrări de bună şi foarte bună calitate, că în cîteva adunări au analizat cu exigenţă şi spirit combativ modul în care comuniştii îşi aduc contribuţia la întărirea disciplinei de producţie, la înlăturarea unor deficienţe care într-un fel sau altul afectau negativ climatul de muncă. „Organizaţia noastră de partid a perseverat mai multă vreme — ne spune Viorel Ilieş — ca maiştrii, tehnicienii şi inginerii din secţie să fie nu numai buni conducători şi organizatori ai producţiei, ci, şi buni propagandişti şi educatori în mijlocul colectivului. Şi a reuşit. Maiştrii Nicolae Loga, Alexandru Pál, ing. Paul Iuhász şi alţi comunişti cu funcţii de răspundere din secţie desfăşoară şi participă activ la munca politică şi educativă, au imprimat întregii activităţi principiul conducerii şi muncii colective. Vorbind despre acest principiu, să dau şi un exemplu care reflectă răspunderea şi opinia sănătoasă a colectivului. Şeful unei echipe, nu o dată a avut abateri de la disciplina muncii. Schimbarea lui nu s-a făcut printr-o simplă decizie a conducătorului de secţie, ci a fost supusă unei analize la care au participat maiştri, toţi şefii de echipă, mai mulţi muncitori. Oamenii şi-au spus cuvintul. Opinia lor în cazul amintit şi in altele stimulează spiritul de răspundere în muncă, al echităţii şi fermităţii de a aprecia, stimula şi promova oamenii după meritele lor“. In discuţia pe care am avut-o cu Viorel Ilieş, el a evitat să vorbească despre faptele lui în producţie, în munca politică şi educativă pe care o desfăşoară. A vorbit în schimb despre organizaţia de partid, despre faptele altor oameni de la secţia mecanică. Şi ca Viorel Ilieş, la Uzina de reparaţii auto mai sunt mulţi comunişti — sudorul Ioan Negru, maiştrii Lazăr Atila, Alexandru Kiss şi alţii — care sunt îndreptăţiţi să afirme că în rezultatele economice ale uzinei, precum şi în progresul constant al întregului colectiv se găseşte încorporată şi munca entuziastă a lor, înaltul simţ al răspunderii de care dau dovadă zi de zi. C _ __ hi Cuvintul tovarăşului MIRON CONSTATECN Raportul elaborat şi prezentat plenarei de tovarăşul Nicolae Ceauşescu reprezintă o profundă analiză a activităţii politice, ideologice şi educative din ţara noastră, cuprinde o mare bogăţie de idei, numeroase teze teoretice şi ideologice de însemnătate nu numai internă, ci şi internaţională. Astfel, sunt cuprinse importante idei cu privire la relaţia dintre existenţa şi conştiinţa socială, la contradicţiile din societatea socialistă, la dialectica unităţii, la trecerea de la socialism la comunism, la lupta dintre nou şi vechi, la cunoaşterea şi dirijarea proceselor sociale, la rolul eticii şi echităţii in societatea socialistă, la relaţia dintre tradiţie şi revoluţie, la relaţiile dintre ţările socialiste şi partidele comuniste, In acelaşi timp, raportul este un adevărat şi profund program de acţiune multilaterală comunistă. Mă voi referi pe scurt doar la citeva probleme. In expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, subliniindu-se cu fermitate „primatul condiţiilor vieţii materiale asupra conştiinţei", se arată, în acelaşi timp, importanţa deosebită a nivelului conştiinţei, a rolului ideilor revoluţionare şi ştiinţifice în orientarea activităţii sociale. Este subliniată problema centrală a ridicării conştiinţei socialiste şi a transformării ei într-o imensă forţă propulsivă a dezvoltării societăţii socialiste. Consider că este absolut justificată critica ce se face în raport modului fatalist de a privi teza rămânerii în urmă a conştiinţei faţă de dezvoltarea vieţii materiale. Conştiinţa socialistă nu se formează singură, ea se dezvoltă ca o reflectare a existenţei sociale sub îndrumarea directă a avangardei marxist-leniniste a clasei muncitoare. Dar conştiinţa socialistă nu este numai o reflectare, ci este şi un protector, care proiectează lumină, care luminează înainte viaţa socială. De aceea, modul de a socoti ca o necesitate rămînerea în urmă a conştiinţei faţă de dezvoltarea materială poate să ducă la o atitudine pasivă, lipsită de iniţiativă. Poate să împiedice tocmai lupta pentru cunoaşterea prezentului şi pregătirea viitorului, pentru susţinerea ideilor noi, revoluţionare, întreaga Ştiinţă a viitorului se bazează pe previziune, pe posibilitatea ca întemeindu-ne pe datele realităţii socialiste să prevedem, să proiectăm, să planificăm dezvoltarea viitoare. Iar aceste previziuni se petrec mai întîi în conştiinţă, bazându-se pe realitate, pe datele existenţei materiale. Multă vreme in literatura marxistă s-a menţinut un spirit necritic faţă de înseşi problemele societăţii socialiste. Se ştie că Wilhelm Liebknecht şi August Bebel au ţinut în sertar notele lui Marx („Critica programului de la Gotha") timp de 15 ani pentru ca ideile critice ale fondatorului socialismului ştiinţific să nu fie larg cunoscute de militanţii partidului. Acest fapt s-a mai repetat în istoria mişcării muncitoreşti. De aceea este atît de importantă analiza realităţii socialiste, cu toate laturile ei. Modul de a aborda problemele contradicţiilor din societatea socialistă, ale luptei dintre nou şi vechi, problemele eticii şi echităţii socialiste, critica unor laturi negative ale dezvoltării sunt menite să ducă la întărirea neîncetată a societăţii socialiste, la făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Expunerea secretarului general se referă în mai multe locuri la Academia de ştiinţe sociale şi politice. Sensul general al acestor referinţe îl înţelegem astfel: semnalarea critică a neajunsurilor muncii noastre şi indicarea direcţiilor în care să concentrăm eforturile noastre. Noi tragem cu toată seriozitatea concluziile teoretice şi practice necesare. Planul unitar de cercetare pentru ştiinţele sociale, mai ales programul de teme selective, prioritare, cuprinde o serie de lucrări, studii pe probleme importante ale ştiinţei şi practicii. Orientarea spre domenii actuale, promovarea contractelor cu unităţi direct productive şi diferite instituţii interesate sunt menite să întăreacă caracterul aplicativ al cercetărilor, să ducă la o finalizare mai practică a acestora, în vara acestui an, zeci de echipe de cercetători, sociologi, economişti, arheologi, istorici au studiat pe teren procesele sociale, probleme industriale şi economice agrare, probleme de istorie în judeţele Argeş, Bacău, Braşov, Constanţa, Cluj, Vaslui, Vrancea, Timiş şi altele, în domeniul ştiinţelor istorice au apărut cîteva sinteze de istoria României, istoria Dobrogei, istoria mişcării muncitoreşti, a formării partidului, în colecţia BIBLIOTHECA HISTORICA ROMÂNIE au văzut lumina tiparului pînă acum 56 de volume în limbile engleză, rusă, franceză, germană, pentru a face cunoscută adevărata istorie a României pe plan mondial. Sîntem convinşi însă că ceea ce am obţinut în aceste domenii este de-abia un început. Multe lucrări nu contribuie îndeajuns prin puncte de vedere noi la îmbogăţirea teoriei noastre în filozofie, în gîndirea economică, în ştiinţele politice şi juridice, în istorie, in practica socială. După adunarea de partid a Comitetului municipal Bucureşti, Biroul Prezidiului Academiei a analizat în spirit autocritic munca sa şi a luat măsuri de depăşire a unor atitudini intelectualiste care s-au manifestat şi la noi, şi de întărire a legăturii cercetării cu viaţa, pentru concentrarea eforturilor spre elaborarea de studii şi lucrări pe problemele pe care le ridică dezvoltarea economică, socială, şi politică, ideologică şi culturală, studii care să servească partidului la soluţionarea unor probleme puse de perfecţionarea vieţii noastre sociale. Academia a acordat multă atenţie organizării unor dezbateri pe teme de actualitate teoretică şi practică, pregătirii şi bunei desfăşurări a unor congrese internaţionale găzduite de ţara noastră. Anul trecut s-au ţinut 27, iar anul acesta, pînă la 1 noiembrie, 42 asemenea dezbateri. Au avut un ecou favorabil dezbaterile care s-au ocupat de critica fascismului în România, de combaterea teoriei convergenţei, de elaborarea tezelor ştiinţei conducerii societăţii, de studierea consecinţelor sociale, precum şi militare ale revoluţiei ştiinţifice-tehnice, de analiză a operei lui Lucian Blaga sau a lui Octavian Goga. Am reţinut din raportul tovarăşului Nicolae Ceauşescu pasajul privitor la demascarea fascismului. Nu numai în Italia, ci şi în alte ţări capitaliste se observă o încercare de a reanima neofascismul. Analiza istorică a fascismului în România veche, demascarea şi înfierarea lui au făcut obiectul unei largi dezbateri a istoricilor, economiştilor şi sociologilor din România în luna februarie a. c., întreaga analiză a fost publicată de Editura politică intr-un volum „împotriva fascismului". Dar aceasta nu e de-ajuns pentru lămurirea tineretului. Vom continua studiile și publicarea unor noi lucrări. Sîntem pe deplin de acord cu criticile întemeiate rostite de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la adresa Academiei, în sensul unei insuficiente prezenţe in viaţa ideologică şi culturală a ţării. Examinînd activitatea secţiei de filozofie, trebuie să constatăm că multe din problemele pe care le studiază nu sunt cele mai cerute de desfăşurarea luptei dintre materialism şi idealism, împărtăşesc observaţiile critice făcute la adresa cercetării noastre filozofice. De aceea, la mijlocul lunii octombrie a avut loc o adunare de lucru a filozofilor din Capitală şi a unor reprezentanţi din alte centre ale ţării în care s-au discutat în spirit critic şi autocritic sarcinile ce revin sectorului filozofic din recentele documente de partid, în lumina indicaţiilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu, a fost elaborat un program de acţiune, cuprinzind măsuri pentru intensificarea cercetării ştiinţifice şi concentrarea ei pe temele principale, apropierea ei de practică, pentru o participare mult mai eficientă a filozofilor la dezbaterea problemelor ideologice actuale, la activitatea de dezvoltare a conştiinţei socialiste. Lunar, secţia de filozofie a Academiei noastre va organiza dezbateri, dar mai ales conferinţe publice, în care se vor prezenta problemele actuale ale filozofiei marxiste, se vor combate diferite curente filozofice potrivnice ca iraţionalismul, misticismul ş. a. Alături de Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste ne simţim răspunzători pentru faptul că se dezbat insuficient problemele culturii, ale creaţiei artistice, că nu se aduc clarificările necesare în probleme de conţinut şi orientare ale activităţii în aceste domenii importante. Informez plenara că Prezidiul Academiei a întocmit planuri de acţiune, un program special de măsuri — care a început să fie îndeplinit din luna octombrie — pentru o prezenţă mai activă şi mai eficientă a Academiei în stimularea fenomenului cultural contemporan, pentru întărirea conlucrării între Academie şi oamenii de creaţie, criticii literari şi de artă, esteticienii, alţi specialişti preocupaţi de aceleaşi probleme. Sîntem complet de acord ca Academia de ştiinţe sociale şi politice, în colaborare cu alte instituţii, să organizeze cercetări şi dezbateri asupra unor orientări fundamentale în literatură şi artă care să contribuie la clarificarea unor probleme principiale şi teoretice şi să stimuleze creaţia literară şi artistică. Am încercat în anii 1970—1971 să desfăşurăm astfel de studii în legătură cu problemele teatrului şi artei dramatice, cu opera lui Vasile Alecsandri, Gaăl Gabor, Octavian Goga, Lucian Blaga, vom trece acum la examinarea mai largă în spiritul raportului a unor probleme fundamentale de artă şi literatură. In domeniile ştiinţelor economice, juridice, sociale există, mai cu seamă în anumite ramuri, o rămînere în urmă; secţiile Academiei de ştiinţe sociale şi politice examinează, ramură cu ramură, aceste rămîneri în urmă pentru stimularea cercetării şi dezbaterii şi înlăturarea neajunsurilor. Ca un militant în domeniul ştiinţelor sociale ţin să subliniez în faţa Plenarei C.C. al P.C.R. că mă consider direct responsabil pentru neajunsurile ce au existat şi mai există incă în acest domeniu. Prezidiul Academiei, Biroul Prezidiului şi cu mine personal, analizînd lipsurile noastre în muncă, vom lupta pentru cît mai grabnica lor înlăturare. Tovarăşi, permiteţi-mi să spun cîteva cuvinte despre activitatea Academiei „Ştefan Gheorghiu". Programul de măsuri adoptat de Comitetul Executiv în iulie se referea şi la perfecţionarea pregătirii cadrelor de partid, a activiştilor pentru toate domeniile muncii de partid, de stat, economice, în lunile care au urmat, conducerea partidului, cu participarea nemijlocită şi contribuţia deosebită a secretarului general al partidului, a luat o serie de măsuri pe această linie. Intre aceste măsuri se înscrie şi Hotărîrea Comitetului Executiv cu privire la organizarea noii instituţii de invăţâmînt superior de partid şi de stat — Academia „Ştefan Gheorghiu". Sarcinile deosebite care revin Academiei „Ştefan Gheorghiu" sînt stabilite cu claritate în această hotărîre, iar coordonatele de bază ale orientării activităţii noastre pentru îndeplinirea acestor sarcini au fost formulate în cuvintul rostit de secretarul general la şedinţa de constituire a consiliului de conducere al Academiei. In prezent, eforturile noastre sunt îndreptate în direcţia elaborării măsurilor concrete menite să asigure înfăptuirea în practică a obiectivelor stabilite de conducereapartidului Academiei. Desigur, Academia „Ştefan Gheorghiu" are mari merite în pregătirea cadrelor de partid; un sfert de veac a desfăşurat o intensă şi rodnică muncă în această direcţie. Pornim însă de la constatarea că în activitatea de pregătire şi perfecţionare a cadrelor s-au manifestat serioase neajunsuri în privinţa asigurării cunoaşterii de către aceste cadre a ştiinţei conducerii vieţii economice şi sociale, a metodelor moderne de organizare şi de muncă în diferite domenii, că s-au făcut simţite lipsuri în pregătirea politico-ideologică a unor cadre şi că s-a manifestat o insuficientă legătură a cunoştinţelor teoretice cu sarcinile practice ale muncii de partid, de stat şi economice. Unele discipline cuprinse în programul de invăţâmînt al Academiei „Ştefan Gheorghiu" erau încărcate cu elemente tehniciste, descriptive şi istoriciste în dauna problematicii actuale a conducerii politice, a activităţii concrete, a înarmării studenţilor cu cele mai eficiente metode necesare în munca de partid. Sîntem, de asemenea, conştienţi că Academia „Ştefan Gheorghiu" îşi are partea sa de răspundere pentru faptul că la unele cadre şi activişti de partid şi de stat care şi-au făcut studiile în această instituţie au început să se manifeste tendinţe de automulţumire, de comoditate, o anumită slăbire a spiritului de răspundere şi de combativitate. La acestea aş vrea să adaug şi faptul că prezenţa colectivului Academiei „Ştefan Gheorghiu" în viaţa ideologică a ţării nu a fost întotdeauna la nivelul cerinţelor; trebuie să fim într-o măsură mai mare promotori consecvenţi ai combativităţii revoluţionare faţă de ideologia burgheză, faţă de concepţiile iraţionaliste, mistice, idealiste retrograde. Va trebui să realizăm cerinţa formulată în raport, de a asigura o legătură tot mai strînsă între învăţămînt, cercetare şi activitatea practică. In prezent, jumătate din activităţile prevăzute în planul de învăţămint se desfăşoară sub forma aplicaţiilor practice, în organizaţiile de partid. O preocupare de bază a colectivului de comunişti de la Academia „Ştefan Gheorghiu" este aceea de a realiza o îmbunătăţire radicală a activităţii de educaţie comunistă, de formare şi dezvoltare a trăsăturilor activistului de partid, de făurire a caracterelor comuniste, de modelare a profilului moral politic al militantului. Vom lucra pentru formarea de activişti care să se caracterizeze prin înalta exigenţă faţă de propria muncă, de munca celorlalţi tovarăşi, prin spiritul critic şi autocritic, responsabilitatea pentru îndeplinirea sarcinilor primite, modestie şi conduită morală exemplară; înainte de toate, vizăm perfecţionarea activităţii organizaţiei de partid din Academie, încît ea să constituie o înaltă şcoală revoluţionară, care să cultive fidelitatea şi ataşamentul de nestrămutat faţă de cauza partidului nostru, spiritul revoluţionar comunist, cinstea, hărnicia şi dăruirea faţă de idealurile nobile ale socialismului şi comunismului. In acelaşi timp, urmărim ca activitatea de educaţie comunistă a cadrelor care studiază in Academie să fie orientată pe concepţia că educaţia comunistă presupune însuşirea a tot ce s-a creat mai bun, mai valoros de către cunoaşterea umană, studierea cuceririlor ştiinţei înaintate. In acest sens, am adus unele îmbunătăţiri şi în planurile de învăţămînt ale Academiei, menite să asigure un larg orizont cadrelor de conducere pe care le pregătim; s-au introdus noi discipline ca sociologia religiei, ateismul, literatura română, etica, estetica, teoria culturii. Ne concentrăm acum toate eforturile spre organizarea Institutului central de perfecţionare a cadrelor economice şi de stat, precum şi a cursurilor de specializare de scurtă durată; este un sector de cea mai mare însemnătate care trebuie să asigure perfecţionarea politică şi de specialitate a cadrelor economice şi administrative. In scurt timp acest institut va lua fiinţă şi vor începe atît cursurile de lungă durată (2 ani; 1 an) cît şi cursurile de scurtă durată. Doresc să asigur conducerea superioară a partidului, plenara Comitetului Central că întregul colectiv de comunişti al Academiei „Ştefan Gheorghiu" este ferm hotărît să nu precupeţească nici un efort pentru a-şi îndeplini sarcinile puse în faţa noastră de conducerea de partid, că ne vom strădui să folosim din plin cadrul nou care s-a creat pentru perfecţionarea pregătirii cadrelor de partid, de stat şi din economie. Pornim la un drum lung şi cu unele dificultăţi în cale, dar avem încrederea deplină că, sub conducerea partidului, colectivul nostru va putea înfăptui sarcinile ce-i revin. Pentru noi, propunerile din iulie, cuvîntările de atunci şi mai cu seamă raportul din plenară reprezintă nu numai un vast şi mobilizator program de acţiune al partidului , dar şi un exemplu de analiză marxistă, un model şi un impuls pentru ridicarea întregii munci de partid pe o treaptă superioară. In acelaşi timp, ele poartă pecetea personalităţii creatoare a secretarului nostru general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu.