Steaua Roşie, mai 1974 (Anul 25, nr. 102-127)

1974-05-01 / nr. 102

Zi de Mai Covor de flori pe-ntinsele meleaguri, riu auriu, scăldind străvechiul plai, mulfimi multicolore in alai şi zimbete de steaguri, mii de steaguri te-ntimpină intiia zi de Mai ! In fiecare an mai roditoare şi mai frumoasă-i viaţa, noi sintem­ mereu mai tineri, viaţa-i un poem subscris de milioane muncitoare aşa cum am visat-o şi o vrem. De aceea, cînd ne ducem spre tribună, îmbujoraţi, părinţi, copii, nepoţi, in ochii noştri limpezi ai să poţi cunoaşte trăinicia ce ne-adună in jurul unui ţel măreţ, pe toţi. E-ncrederea în azi şi în mai bine, să-ţi făureşti un rost cum îl doreai — inveşmintaţi in cel mai proaspăt strai, covor de flori şi zimbete senine te-ntimpină inu­ia zi de Mai ! AUREL D. CA­MPEANU Manifestări pioniereşti REGHIN • Timp de două zile, la Casa oră­şenească de cultură, au fost prezentate progra­me artistice închinate celei de-a 25-a aniver­sări a creării Organiza­ţiei de pionieri din ţara noastră, celei de-a XXX-a aniversări a eliberării patriei, Con­gresului al XI-lea al P.C.R. şi zilei de 1 Mai. Programele au fost pre­zentate de Şcoala gene­rală nr 2 şi Liceul nr. 2 în colaborare cu Casa orăşenească de cultură LUDUŞ La Casa de cultură din localitate, a avut loc o adunare festivă cu prilejul ani­versării a 25 de ani de la înfiinţarea Organiza­ţiei de pionieri din ţara noastră. Despre semni­ficaţia evenimentului a vorbit Iosif Andreica, locţiitor al secretarului Comitetului orăşenesc de partid. A urmat un spectacol festiv prezen­tat de către piionierii tuturor şcolilor din oraş, care s-a bucurat de un succes cu totul deosebit . Co­­nsili­ul municipal al Organizaţiei pionie­rilor din municipiul Si­ghişoara, ieri, 30 apri­lie, a organizat o mare demonstraţie cultural­­sportivă, închinată ani­versării a 25 de ani de la crearea Organizaţiei pionierilor din ţara noastră. Au participat peste 500 de pionieri. Străbatem cărările ţării, în­­tîlnim şi reîntîlnim la tot pa­sul oameni minunaţi pe care ni-i dorim eroi de reportaj ei fiind în însăşi viaţa lor de fiecare zi eroi prin exemplul lor de muncă şi dăruire. Ni-i dorim prieteni şi uneori ne e dată fercirea să-i şi avem. E o rară bucurie spirituală să le urmăreşti viaţa, faptele, mun­ca pe care şi le slujesc cu de­votament. Fiecare meserie a izvorît dintr-o trebuinţă social-uma­­nă. Fiecare meserie îşi are nimbul său de strălucire şi nobleţea sa investită de crea­torul său — omul. Slujitorul şcolii este tot un meseriaş, dar un meseriaş de un fel cu to­tul deosebit — materia primă asupra căreia se apleacă el este mintea şi sufletul omului­­— slujitorul şcolii îl pregă­teşte pe om pentru toate cele­lalte meserii. De aceea, cred, tagma slujitorilor şcolii capă­tă pentru munca pe care a­ceştia o depun o strălucire a­parte. A munci în şcoală înseamnă a munci din cea mai îndepăr­tată aşezare omenească pica în capitala strălucitoare a ţă­rii. Rămîne un merit fără sea­măn a nu-ţi trăda chemarea indiferent de locul unde e a­­şezată şcoala — mlădiţele vi­itorului cresc pretutindeni, responsabilitatea pregătirii ti­nerei generaţii intră în atri­butele fiecărui cetăţean ce o­­ficiază de la catedră. Ce este dacă nu o nobleţe fără seamăn a munci cu de­votament în şcoală şi a ră­mîne deopotrivă credincios meseriei şi nu numai ei ci şi satului şi locului în care ai pus primei p­romoţii condeiul în mînă. Slujitorii şcolii, a­­ceastă intelectualitate prin ex­celenţă, slujind şcoala, slujesc ţara, slujesc patria socialistă şi din cel mai îndepărtat că­tun pînă în capitală ei sînt şi rămîn luminători permanenţi ai întregii obşti. Ei sînt şi ră­min marii eroi, deşi anonimi, ai societăţii, făuritorii, modela­torii tuturor celor ce vor munci şi sluji ţara. Ce înseamnă altceva dacă un devotament a rămîne cre­dincios şcolii şi satului. Zeci şi sute de asemenea exemple se întîlnesc în judeţul nostru, chiar familii întregi care-şi lasă moştenire generaţiilor viitoare meseria, şcoala şi sa­tul. ... Deşi venită de pe melea­guri vrîncene, mă leagă de Transilvania doar faptul că am absolvit facultatea la Cluj, m-a legat definitiv de aceste meleaguri şi am de­venit ardeleancă — ne mărtu­riseşte profesoara Eugenia Mureşan de la liceul din De­da. Este un adevăr de necon­testat că în ciuda celor 20 de ani trecuţi de muncă la ca­tedră, tinereţea sufletească şi fizică este încă evidentă în existenţa profesoarei de limba română. .. .La absolvirea facultăţii în 1950 am fost repartizată la Vatava. Şapte ani mai tîrziu eram la Ruşii Munţi... Şi a­­mintirile se deapănă. Ele în­seamnă împliniri sociale, pro­fesionale şi personale. Eroii mei îşi împletesc viaţa cu cea a ţării. ...La Vatava am început cooperativizarea. Se înfiinţa acolo prima cooperativă agri­colă. Am contribuit la încheie­rea procesului de alfabetizare Vătăvenii sunt oameni cinstiţi, omenoşi, modeşti. Aici l-am cunoscut pe profesorul Vasile Mureşan, era directorul şcolii. In 1952 ne-am căsătorit... Şi de aici familia Mureşan îşi va împleti viaţa familială cu viaţa şcolii şi a satului. ... De Vătava ca şi de Ru­şii Munţi ne leagă amintirea unei frumoase munci cultural­­artistice. Cred că n-a existat gen de formaţie artistică pe care cadrele didactice să n-o fi organizat cu sătenii. Drumurile soţilor Mureşan s-au întîlnit la Vătava. Pro­fesorul Vasile Mureşan şi-a început activitatea de dascăl însă tot într-un sat, la Suseni, şi era după război. Ca direc­tor de şcoală, munca lui a fost şi aceea de gospodar. Fie­care şcoală a cunoscut sub di­recţia lui o înnoire. Din 1962, de cînd profesorii Mureşan muncesc la Deda, şcoala a fost electrificată, s-au făcut sobe şi lambriuri, s-a pus par­chet, s-a construit o nouă a­­ripă a clădirii, în total 12 noi săli de clasă. Aici Eugenia Mureşan, în­­cîntată de frumosul şi boga­tul tezaur popular, a început nobila muncă de cercetare a folclorului. De prezenţa fami­liei Mureşan se leagă organi­zarea primei colecţii etnogra­fice, care este dealtfel găzdui­tă chiar de şcoală. .. . De fapt cred, îmi măr­turisesc cu sinceritate cei doi dascăli, cea mai mare investi­ţie spirituală şi de muncă am făcut-o aici la Deda. Viaţa noastră e şcoala, este ultimul cuvînt al discuţiei de la între­vederea din această primăvară cu familia Mureşan. Viaţa noastră e şcoala — o prea nobilă profesiune de cre­dinţă. • ■ In meseria noastră fru­museţea stă în muncă, în lup­tă, în lupta aceasta tenace dar frumoasă de a-ţi apropia fie­care suflet, de a-1 cunoaşte, de a-1 forma, a-1 instrui şi educa. Este tot o profesiune de cre­dinţă, de astă dată a învăţă­torului Ion Stuparu, din Ruşii Munţi, la venerabila vîrstă de 62 de ani. ■ • Dumbrava, Morăreni, Strîmbu (Someş), Mureş Mort au fost satele pe care le-am colindat în anii tinereţii. Aşa erau timpurile acelea. Timpu­rile de astăzi ne dau posibili­tatea statorniciei, care în munca noastră înseamnă con­tinuitate în educarea omului, în formarea lui în calitate de cetăţean de nădejde al pa­triei. ... La Dumbrava ca şi la Morăreni am înfiinţat cîte un cor pe două voci. Cînd am ve­nit la Ruşii Munţi am întîlnit un tineret dornic de viaţă cul­turală. Eram aici patru cadre didactice, şcoala fiind de 7 ani, am înfiinţat atunci, cu tinerii din sat un cor pe două voci, vreo 3 echipe de teatru, o formaţie de dansuri. Mi-a­­duc aminte că în 1951 corul era format din 110 persoane şi a luat locul I pe ţară la concursul formaţiilor artistice de amatori. . . Familia educatoarei şi a în­văţătorului Ion Stuparu nu­mără astăzi de fapt 4 cadre didactice: fiica lor Violeta este astăzi profesoară alături de soţul ei Vasile Bu­­rian, profesor şi el şi direc­tor al Şcolii generale de 10 ani şi al căminului cultural din Ruşii Munţi. Tradiţia vechilor dascăli din Ruşii Munţi este astăzi dusă mai departe de generaţia tînă­­ră de învăţători şi profesori şi ridicată pe o treaptă supe­rioară. Viaţa culturală a satu­lui cunoaşte o înflorire per­manentă. De generaţia tînără este legată înfiinţarea colecţiei de etnografie a căminului cultural, sînt scoase la iveală vechi tradiţii folclorice şi va­lorificate prin intermediul­ ac­tivităţii practice în şcoală... ... Străbatem cărările ţă­rii, întîlnim şi reîntîlnim la tot pasul oameni minunaţi pe care ni-i dorim eroi de repor­taje, ei fiind în însăşi viaţa lor de fiecare zi eroi prin e­­xemplul lor de muncă şi dă- lOKHÎEA llllll IUEAL SLUJIT CU N­A IS II! IU dăscălia In mai, crengile înmuguresc, flutură drapelele şi se înfiripă cuvinte de slăvire. Reînnoirea neîncetată răzbate peste ogoa­rele negre, peste luminişurile vesele, pe cerul azuriu şi pe feţele scînteietoare ale oamenilor. Oarecum sunt altfel acum şi sclipirea ochilor, însăşi îmbrăţişarea vie­ţii. Doar e mai. Maialul surîzător. Cu mu­guri înnoitori, cu îndrăgostiţi. Cu mireas­ma lăcrămioarelor şi a liliacului. Cu vi­suri ce tind spre înălţimi, cu voinţe re­născute, cu cîntece şi iubire sacră. Ne aflăm în mai, cu haina lui pestriţă, cu policromia şi neliniştea lui, cu farmec de poezie. Cine ar fi oare mai receptivi la miile de culori îmbietoare ale acestei luni decît poeţii? Ei sînt cei ce retrăiesc cel mai sensibil renaşterea ce se afirmă peste tot. Astfel se nasc poeziile. Poezii ce grăiesc şi în locul nostru, şi pentru noi. De mai mult de patru decenii, prima zi a lunii mai a devenit un simbol. De cînd Congresul din 1889 al Internaţionalei a II-a a­­proclamat întîiul mai, zi a soli­darităţii internaţionale a celor ce mun­cesc, această zi nu mai e doar a naturii reînnoite. E şi ziua voinţei reînnoite, care îmbrăţişează lumea ca o puternică reţea electrică. E ziua solidarităţii muncito­reşti, care dictează un ritm trepidant bra­ţelor şi minţilor celor ce muncesc, de pre­tutindeni şi peste tot. E „Trecerea-n re­vistă a oştilor, primăvara", din care răsu­nă mesajul lui Ady Endrét Sus, oaste nouă — a Flăcării, in tropot.' Sclipeşte-ţi, ochiu, cuceritoare, strada' Pe cimpuri. Primăvara sună-n trim­biţi. Iar noi ne socotim din nou armata. Foc, singe, febră, ziditor avint, Sclipesc in ochi. Eternă Primăvară, Eternă Revoluţie, mereu Fii mai frumoasă, mai scăpărătoare! De la cuvintele militante ale lui Ady, cinci decenii s-au transformat în trecut istoric. Azi, cîntecul răsună la noi intr-o ţară liberă. Optimist, frumos, sărbătorind victoriile şi chemîndu-ne la noi triumfuri In cîntecele de mai vibrează acum mulţu­mirea, bucuria, precum reiese şi din poe­zia „Cîntec de mai“ a lui Ion Bănuţă. Azi ochiul nu mai plinge cernind melancolia, iar lacrima de singe şi-a îngropat solia. M mm LV! Pe schele oameni, vise, şi zările albastre, şi căile deschise doar frumuseţii noastre. Furai din cer condeiul, de jos i-am dat ţărină, să infioare glasul şi inima stăpină, să-ntimpin bucuria in cintec şi drapele, să sparg monotonia dintre pămint şi stele. In această lume in plină desfăşurare alta e voinţa. Alta e bucuria. Alta e cre­dinţa. Şi dragostea, la fel. E mai curată, mai umană Şi, pe măsură ce anii se adună, orizon­tul se deschide tot mai larg in faţa noas­tră. Făclia sărbătorilor noastre luminează feţe curate. De treizeci de ani în patria noastră liberă, reînnoirea marală e parcă mai bogată, mai promiţătoare. Bogăţia a trei decenii de libertate înfrumuseţează sărbătoarea de mai, îmbogăţeşte şi zilele de lucru. Evocînd ziua Intîiului Mai, gîn­­dul ne zboară spre apropiata aniversare a treizeci de ani de la Eliberare. Să slăvim, deci, această sărbătoare, cu poezia lui Mihai Beniuc — „Sub steagul ţării“: Ieşiţi cu cite-un ram de liliac. Voi toţi care veniţi din neam sărac. Ieşiţi cu flamuri roşii cum e focul. Să ne suridă tuturor norocul. A voastră-i ţara, ape, munte, şes, S-o semănăm, să fie de cules, A voastră-i de la mare pin­ la munte Şi-aşa e drept ca voi să fiţi in frunte. Aşa e drept, ca rodul muncii tot Im voi să stea pe masă ori nu pot.. Să curgă pentru toţi belşugul muncii Să fie veseli toţi, să crească pruncii. Tu, luminată zi de Mai intii. Fii pentru noi aventuri căpătii. Pe drumul tot mai falnicei istorii Sub steagul ţării noastre greu de glorii. KICSI ANTAL lector universitar ­­lui sub semnul virtuţilor muncii creatoare pentru înflorirea patriei Sărbătorim în acest an ziua de 1 Mai, Ziua internaţională a oa­menilor muncii, în ambianţa şi efervescenţa creatoare ge­nerate de elanul cu care între­gul nostru popor întîmpină două măreţe evenimente ale istoriei sale — cea de-a 30-a aniversare a Eli­berării patriei de sub dominaţia fas­cistă şi al XI-lea Congres al par­tidului. Aniversarea a trei decenii de la eliberare în anul care va in­tra în istorie aureolat de semnifica­ţia Congresului al XI-lea al parti­dului, amplifică bucuria cu care ne-am obişnuit să cinstim această zi dedicată muncii, ca cea mai nobilă şi înălţătoare activitate umană. Nu este întîmplător faptul că în urmă cu cîteva decenii proletariatul a ho­­târît ca ziua de 1 Mai să devină ziua muncii. In luna mai natura re­învie, iar prin muncă omul o uma­nizează şi o face să-i dăruie mai ge­neroasă bogăţiile sale. Clasicii mar­­xism-leninismului de pe poziţiile proletariatului, exprimînd atitudi­nea lui faţă de muncă, aspiraţiile sale de a o elibera de exploatare şi de a o transforma într-un mijloc de înfrăţire a oamenilor, au elaborat teza, potrivit căreia munca consti­tuie baza societăţii, condiţia contr­ dr. TEODOR POP nuă a vieţii oamenilor, ea avînd rol hotărîtor în însăşi procesul de formare a omului. Capacităţile crea­toare ale personalităţii umane s-au format şi dezvoltat în procesul muncii. Este de altfel adine înrădă­cinată în conştiinţa poporului nos­tru ideea că munca înnobilează pe om, că prin muncă acesta „sfinţeşte locul“. Se ştie însă că în condiţiile orîn­­duirilor bazate pe exploatare, mani­festarea plenară a atitudinilor crea­toare ale omului era stînjenită. Cla­sa muncitoare a fost aceea căreia is­toria i-a hărăzit misiunea revoluţio­nară de a transforma lumea înlo­cuind o societate în care o­­mul muncii era exploatat şi ţinut la periferia vieţii socia­le, cu o societate în care acest om să fie in acelaşi timp producător şi stâpîn, conducător şi înfăptuitor. De peste un secol clasa muncitoa­re, clasa cea mai productivă a socie­tăţii moderne, a devenit forţa fun­damentală a progresului socio înarmat cu propria sa ideologie — marxism-leninismul — proletariatul, pe al cărui stindard de luptă scrie cu litere de aur şi de foc cuvîntul MUNCA, a imprimat istoriei con­temporane structura sa sufletească, liniile sale de gindire şi acţiune pă­trunse de cel mai autentic şi pro­fund umanism. Societatea socialistă — rod al luptei sale — este clădită pe temeliile culturii celei mai înaintate, care este pătrunsă de CULTUL MUNCII, al creaţiei la care are dreptul şi datoria să parti­cipe fiecare cetăţean. Clasa muncitoare din România în cei 30 de ani de la Eliberare, u­r­­mînd neabătut politica Partidului Comunist Român al cărui program l-a pus în acţiune, etapă de etapă, a realizat prin munca sa o nouă so­cietate pe pămîntul patriei, sporin­­du-i astfel rodnicia şi nobleţea, fă­cînd să crească şi mai mult elanul celor care-l frămînta cu braţele şi cu mintea pentru a-şi extrage din el seva de viaţă şi fericire. Aşa cum arăta secretarul general al parti­dului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, primul preşedinte al României, munca înfrăţită a oamenilor mun­cii, indiferent de naţionalitate, stă la baza tuturor realizărilor obţinute în procesul de transformare revo­luţionară a societăţii deschis de 23 August. Societatea noastră socialistă cin­steşte munca, indiferent pe ce tă­rîm se desfăşoară (în industrie, agri­cultură, pe tărîmul ştiinţei, culturii, învăţămîntului etc.). Partidul pune la baza formării omului nou, a conşti­inţei sale revoluţionare formarea şi dezvoltarea atitudinii socialiste faţă de muncă. In acest sens, la Plenara din 3—5 noiembrie 1971 tovarăşul Nicolae Ceauşescu punea in faţa partidului, a întregii munci politico­­ideologice sarcina nobilă de a edu­ca „ ... pe toţi cetăţenii, şi în spe­cial tineretul, în spiritul cultului fa­ţă de muncă, faţă de munca libe­ră, despovărată de exploatare din so­cietatea noastră, singura sursă a pro­­gresului şi prosperităţii poporu­lui nostru, a naţiunii noastre socialiste, mijlocul principal de a­­firmare a talentului şi forţei crea­toare ale tuturor cetăţenilor, de ma­nifestare a personalităţii şi autoper­­fecţionare morală a fiecăruia“. Munca constituie în societatea pe care ne străduim să o ridicăm pe culmi tot mai înalte de civilizaţie mijlocul unic de afirmare şi reali­zare, criteriul suprem de apreciere a fiecărui cetăţean. In acelaşi timp, atitudinea de sustragere de la mun­că, parazitismul social sunt incom­patibile cu spiritul noii societăţi, cu normele moralei comuniste. In societatea noastră munca a de­venit un drept intangibil şi o dato­rie sfintă a fiecărui cetăţean, mij­loc de realizare a osmozei dintre individ şi societate, de afirmare in raporturile dintre individ şi colecti­vitate a înaltelor principii ale eti­cii şi echităţii socialiste. Tocmai de aceea, partidul şi statul acordă în cadrul perfecţionării continue a re­laţiilor sociale, o mare atenţie per­fecţionării sistemului cointeresării materiale a oamenilor muncii, a re­partiţiei după muncă. Statornicirea proprietăţii socialiste determină ca producătorul să fie în acelaşi timp şi proprietar al mij­loacelor de producţie, ceea ce generează subordonarea activităţii productive satisfacerii necesităţilor producătorilor. Dubla calitate a oa­menilor muncii dă naştere unui mod propriu de unire a producăto­rului cu mijloacele de producţie ce aparţin societăţii, prin cointe­resarea producătorilor în re­zultatele muncii lor. Acest fapt duce în mod firesc la armonizarea şi condiţionarea intereselor sociale şi ale celor individuale, la partici­parea la muncă a tuturor celor apţi, la sporirea volumului şi eficienţei muncii sociale — singura cale de satisfacere a nevoilor materiale ale societăţii şi individului. Ca atare, interesul fundamental al producăto­rilor de bunuri materiale ca indi­vizi, şi a societăţii în ansamblu este ca munca să fie tot mai rod­nică, ca bogăţia să sporească conti­nuu, deoarece pe această bază spo­reşte şi partea care se repartizează pentru satisfacerea cerinţelor indi­viduale. In procesul complex al construc­ţiei socialiste s-a făurit şi dezvoltat o industrie puternică — temelia pro­gresului general al societăţii, a cu­noscut o evoluţie mereu ascendentă agricultura, asigurîndu-se întregii e­­conomii un ritm de creştere rapid Faptele arată că şi în acest an sar­cinile trasate de Congresul al X-lea şi de Conferinţa Naţională ale par­tidului pe linia făuririi societăţii so­cialiste multilateral dezvoltate se realizează cu succes, confirmînd în practică caracterul ştiinţific al po­liticii partidului nostru. Continuînd tradiţia sărbătoririi de 1 Mai, oa­menii muncii din patria noastră cin­stesc munca în fiecare zi pentru că pe ea îşi clădesc viitorul lor şi al urmaşilor lor. STEAUA ROȘIE PAGINA 3 RODUL HĂRNICIEI - prinos adus de omul muncitor marii sărbători 1 Mai 1974. Prima etapă a marii întreceri socialiste la care este an­trenat întregul nostru popor s-a în­cheiat Care este bilanţul realizări­lor din primele 4 luni ale acestui an? cu ce cinstesc cetăţenii localită­ţilor judeţului nostru ziua de 1 Mai? La aceste întrebări am căutat răs­punsuri stînd de vorbă cu conducă­tori ai organelor locale de partid şi de stat din unele municipii, oraşe şi comune ale judeţului. — înfrăţiţi în muncă, angajaţi în marea întrecere socialistă în cinstea celei de-a XXX-a aniversări a Eliberării patriei şi a celui de-al XI-lea Congres al par­tidului nostru — ne răspunde tovarăşul Ioan Dăneşan, secre­tar al Comitetului municipal de partid Sighişoara — oamenii muncii din unităţile economice ale oraşului — români, germani, maghiari — ra­portează cu prilejul zilei de 1 Mai noi şi importante succese in îndepli­­nirea sarcinilor de plan din­­a­ctua­­lul cincinal. Astfel, faţă de planul ln zi, pe municipiu s-a realizat su­plimentar o producţie globală în va­loare de 23.000.000 lei, iar la produc­ţia marfă planul a fost depăşit cu 22.000.000 lei, obţinîndu-se în ace­laşi timp un beneficiu suplimentar de peste 6 milioane lei. Două uni­tăţi, întreprinderea de stofe şi Fa­brica de bumbac se prezintă la f Mal cu sarcinile de plan pe primii 4 ani ai cincinalului realizate, iar întreprinderea de confecţii a între­gului cincinal. Prin munca insufle­ţită, patriotică a muncitorilor, ingi­nerilor, tehnicienilor, maiştrilor etc., municipiul Sighişoara va raporta zi­lele acestea îndeplinirea planului producţiei industriale pe primii pa­tru ani ai cincinalului. „ Succese de seamă am obţinut şi in acţiunile patriotice pentru bu­na gospodărire şi înfrumuseţare a municipiului , ne declară tovarăşul Ioan Cindea, vicepreşedinte al Co­mitetului executiv al Consiliului popular municipal. Astfel, din anga­jamentul anual în valoare de 19 000.000 lei, pină la 1 Mai am rea­­zat un volum de lucrări edilitar­­gospodăreşti in valoare de 13.705.000 lei, cu peste două milioane lei mai mult decît era angajamentul pină la această dată. Ioan Zagon, secretar al Comitetu­lui orăşenesc de partid, primarul o­­raşului Luduş: Una din realizări­le de seamă ale oamenilor muncii din oraşul nostru in cinstea zilei de 1 Mai o constituie obţinerea primei şarje de zahăr la Fabrica de zahăr în ziua de 23 aprilie la ora 22, în­cepînd prelucrarea celor 10.000 tone de zahăr brut prevăzute pe acest trimestru. — Ce reprezintă acest lucru? — înseamnă că sarcinile de plan ce revin oraşului nostru pe primii patru ani ai cincinalului, în privin­ţa producţiei industriale vor fi rea­lzate în jurul datei de 1 noiembrie Vreau să subliniez că în cinstea zi­lei de 1 Mai s-au obţinut rezultate de seamă în toate domeniile de ac­tivitate. Prin munca cot la cot a ce­tăţenilor din oraş, în frunte cu de­putaţii, s-a realizat, prin muncă pa­triotică, un volum de lucrări edili­tar- go­s­pod­ă reş­t­i pentru înfrumuseţa­rea şi buna gospodărire a localiz­a­ţii in valoare de 4 milioane Iei, cee-­ ce înseamnă, că angajamentul anu­al, luat în cinstea marilor evenimen­te, va fi depăşit cu circa 2 milioane lei. — Noi raportăm succese impor­tante în activitatea pentru obţinerea de producţii record în agricultură — ne răspunde tovarăşul Nicolae Truţa, vicepreşedinte al Comitetului execu­tiv al consiliului popular al comunei Iernut. Printre acestea aş aminti fer­tilizarea terenului cu peste 20.000 to­ne îngrăşăminte naturale, efectuarea erbicidării pe 1.800 hectare, ceea ce nu s-a făcut nicicînd în comuna noastră, executarea însâmînţârilor în­­ perioada optimă şi la un înalt nivel agrotehnic. La începutul săptămînii trecute ţă­ranii cooperatori din comuna noas­tră au trecut la prăşitul sfeclei de zahăr. — In domeniul înfrumuseţării şi bunei gospodăriri a localităţilor? — Şi în acţiunile patriotice am obţinut rezultate cu care ne min­­drim. Astfel, din angajamentul anu­al de 2.500.000 lei, pînă la 1 Mai am realizat un volum de lucrări edili­­tar-gospodăreşti în valoare de 1 300.000 lei! Consider că merită e­videnţiate abnegaţia şi elanul cu ca­re tineretul din comună, uteciştii şi şcolarii au răspuns la chemările consiliului popular. Prin larga par­ticipare a tineretului, efectuînd pes­te 1.200 ore de muncă patriotică, s-au executat lucrări de îmbunătă­ţire a păşunilor pe o suprafaţă de peste 300 ha, precum şi desecări în cadrul cărora s-au săpat peste 300 mc de pămînt. Zsigmond Blaziu, primarul comu­nei Aluniş: Vorbind despre rea­lizările cu care cetăţenii comunei noastre cinstesc ziua de 1 Mai, aş începe cu succesele înregistrate în înfăptuirea programelor de îmbu­nătăţiri funciare şi de ameliorare a păşunilor. Trebuie sa spun ca noi am realizat şi chiar depăşit, cu cir­ca 15 la sută, prevederile planului pe acest an la îmbunătăţirile fun­ciare. La lucrările de întreţinere a păşunilor, faţă de 340 ha planifi­cate, am realizat 300 hectare, fertili­­zînd totodată 525 hectare, din care 400 ha cu îngrăşăminte chimice şi 125 ha cu îngrăşăminte naturale. In acţiunile patriotice, am executat un volum de lucrări edilitar-gospo­­dăreşti în valoare de 1 400.000 lei, din 1.800.000 lei, la cit ne-am an­gajat pe întreg anul. Am mai spus şi o spunem şi de data aceasta că anul acesta suntem­ hotărîţi să ocu­păm primul loc in întrecere pe ju­deţ. Alexandru Macarie, vicepreşedinte al Comitetului executiv al Consiliu­lui popular al comunei Batoş. In fiecare an, cetăţenii comunei noas­tre adaugă noi frumuseţi la zestria edilitar-gospodărească a localităţi­lor. Acum, cu prilejul zilei de 1 Mai, putem raporta că ze­strei din anii trecuţi i s-au adăugat noi obiective în valoare de 652.360 lei, realizate prin muncă patriotică, concretizate în construcţii de trotuare, reparaţii şi întreţineri de drumuri, plantări de pomi şi arbori ornamentali, în­diguiri şi taluzări etc. Succese am înregistrat şi în acţiunile pentru conservarea şi buna gospodărire a pâmîntului, efectuind lucrări de îm­bunătăţiri funciare pe 844 ha teren. Pe păşuni, de asemenea, s-au exe­cutat lucrări de întreţinere pe 1.291 hectare, fertilizîndu-se, concomitent, o suprafaţă de 959 ha cu 267 tone îngrăşăminte chimice. — In comuna noastră, ca peste tot în judeţ şi în ţară, se obţin zi de zi noi şi importante succese pe ca­lea dezvoltării şi înfloririi economi­ce şi social-culturale a localităţilor — ne declară tovarăşul Sănta Adal­bert, vicepreşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular al comunei Singeorgiu de Pădure. Aş aminti că în cinstea zilei de 1 Mai cetăţenii din comuna noastră au rea­lizat, prin muncă patriotică, un vo­lum de lucrări edilitar-gospodareşti în valoare de peste 800.000 lei. In centrul comunei a fost înălţat un modern şi spaţios supermagazin al cooperaţiei de consum, care a schim­bat complet înfăţişarea acestei zone. Suntem­ în posesia multor cifre şi fapte din multe alte localităţi ale judeţului. Dar oricît de amplă ar fi retrospectiva realizărilor, oricît de mult s-ar scrie, tot nu am putea cu­prinde totul şi toate înfăptuirile ob­ţinute de oamenii muncii de la oraşe şi sate. Succeselor dobindite pînă a­­cum, cetăţenii judeţului nostru le a­­daugă altele tot mai de seamă, adu­­cind o contribuţie sporită la realiza­rea înainte de termen a actualului cincinal, pentru progresul şi prospe­ritatea patriei socialiste. P. POPSOR Noul „Supermagazin“ construit la Brâncoveneşti

Next