Steaua Roşie, iunie 1974 (Anul 25, nr. 128-153)

1974-06-01 / nr. 128

I, M­ti d­in primele rinduri ale u­­ivităţii culturale din întreprindere Metalotehnica“, întreprin­dere tîrguimireşeană de presti­giu, numără aproximativ 3.500 de salariaţi şi are privilegiul de a înregistra o medie de vîrstă de 22,7 ani. Iată aşadar unitate industrială în care tineretul este elementul uman principal în procesul de pro­ducţie. Decurgînd logic din a­­ceastă situaţie, există aici şi o idee conducătoare de mare va­loare pornind de la comite­tul de partid, conducerea în­treprinderii, comitetul sindica­tului, o preocupare atentă pentru organizarea vieţii cul­tural-educative şi artistice în spiritul pregătirii complexe şi multilaterale a tineretului. Principalele obiective , vizate in acest sens sunt: educarea tineretului în spiritul dragos­tei pentru muncă, prin muncă, a dragostei faţă de meseria aleasă, organizarea integrării tineretului în muncă prin ac­ţiunea „Prietenii noului anga­jat1, educarea în spiritul dis­ciplinei, a sentimentului mîn­­driei că lucrează într-o între­prindere de prestigiu. Se pre­conizează în acest sens, întoc­mirea şi prezentarea unui is­toric al întreprinderii, a pro­filului şi specificului său, a relaţiilor pe plan intern şi la export. O altă latură vizată este folosirea în chipul cel mai util a timpului liber al ti­neretului pentru care o pri­mă metodă folosită este atra­­gerea acestuia la activitatea artistică, întreprinderea dispu­­nând de o bună bază materia­lă: club bine dotat, instrumen­te muzicale, costume etc. Pen­tru organizarea diferitelor for­maţii artistice au fost consul­taţi şi tinerii în ce priveşte aptitudinile şi preferinţele. 8*au organizat: o forma­ţie de dansuri, un grup vocal, o brigadă artistică de agitaţie,­­ taraf, o orchestră de mu­­ntca uşoară. Se preconizează st­omarea unui ansamblu mixt , folcloric şi de estradă. Se­riozitatea cu care s-a lucrat în ultima perioadă se concre­tizează în participarea forma­ţiei de dansuri pînă la faza judeţeană a concursului con­sacrat evenimentelor anului. Remarcăm şi intenţiile pentru viitor: pregătirea unui specta­col închinat zilei de 23 Au­gust. Notam, la început, media de vîrstă a salariaţilor întreprin­derii şi marele număr de ti­neri de aici. Ei bine, compa­rat cu cei aproximativ 60 de tineri care participă acum la întreaga activitate artistică, se naşte un precedent: de ce aşa de puţini tineri sunt atraşi la viaţa cultural-artistică a între­prinderii? E drept, un mare nu­măr de tineri participă şi la activitatea sportivă din în­treprindere; cu toate acestea rămîn mulţi tineri necuprinşi în nici o activitate organizată deşi sînt numeroşi cei care au aptitudini artistice şi cu care s-ar putea organiza un cor puternic. Este doar un exem­plu. In întreaga activitate de e­­ducare a tineretului, fie prin munca educativă propriu-zisă cu formele ei specifice, fie prin activitatea artistică, la „Metalotehnica11 există în for­me incipiente multe idei şi preocupări interesante, nu în­să suficient de susţinute. Puse însă în practică cu mai multă hotărîre şi fructificare cu con­tinuitate, ele ar constitui ele­mente deosebit de valoroase în pregătirea şi formarea unui tineret de înaltă ţinută şi va­loare morală şi profesională. De fapt, în întreprindere se recunoaşte că trebuie mult mai multă preocupare faţă de tineret, începînd cu conducă­torii şi ternainînd cu maiştrii şi şefii de echipe. Tineretul însuşi doreşte să fie ascultat, să i se acorde mai mult spri­jin, mai multă atenţie şi mai mult credit, concret şi perma­nent, atît în viaţa profesională cit şi personală. OLGA APOSTOL IRONICA CENACLULUI ■UVIU REBREANU" la ultima şedinţă, părerile au «in a stabili despre poc­ii«. , Dorin Velţan următoa­­r ' textele, deşi sunt străbătute J.11 ”ce“, personal, ideea gene­­i Dim3 ,cic­tul11' — omul, pre­­aaca nu o experienţă a 0 a ,ci ,cultivată aici, un trava­­artistic cel puţin de mărimea lo . » . Ideatice. Deocamdată 1 „u,. cu. din punct de vedere itatp 17ari' artistice, de discursi­­c.„ excesivă, cu foarte dese tr de sentiraentalism. I a®rcuri, ■* *lmic 19?4, cenaclul Hpr­ea ca invitaţi tineri din u­­n v' °^??ului, cu care va purta Dnkr d‘a!°S. avînd drept prota­­a „-f. pe Pogorean Dorina, care w/ '. Proză. Vor citi şi alţi Dri ai cenaclului. mircea duca FAZA JUDEŢEANA A CONCURSULUI FORMAŢIILOR ARTISTICE DE AMATORI Mîine, 2 iunie, de la ora 14, în Palatul culturii din Tg.­­Mureş, va avea loc ultimul act al fazei judeţene a Con­cursului formaţiilor muzical­­eoregrafice, brigăzilor artis­tice de agitaţie şi formaţiilor de teatru. La spectacol parti­cipă cele mai bune coruri sin­dicale şi ale aşezămintelor de cultură din judeţ, dintre care amintim: corul de cameră al Casei de cultură a sindicatelor din Tg.-Mureş şi cel al Casei de cultură din Sighişoara, co­rurile mixte ale caselor de cultură din Reghin şi Tîrnă­­veni, precum şi cele ale că­minelor culturale din Ceuaş, Deda, Grebeniş, al Combina­tului chimic din Tîrnăveni şi altele. VIAŢA MUZICALĂ ian lPlecare dată, dirijorul si­ Ienry Selbing, artist cine­­„„rţituie un bun prilej de a le a interpretări de referinţă [j|„ !}0r lucrări din genurile şi iar '■te cele mai diverse, ca ur­­j|e a anei solide culturi muzi­­«*­ -j a distinsului șef de orches- He n lar atunci cînd lucră­­e pi7z°ntate nu sunt dintre ce­­'r,-'Un ■ScmnCreative din creația 0(jî autor, ca în cazul celor­­­27 ani ,concertul ce a avut loc ^ mai a. c„ Concertino pen­­îmi a^c’ ^ Doru Popovici, sau pnia a opta în Re maior rlp dix l,a a opta în Rc major de , Mendelssohn-Bartholdy, •a bribing știe să le facă a­­f ,lv® §1 interesante. •rj'Pl'cul lui Doru Popovici, iai» Probabil în perioada ime- Pr a .terminării studiilor de Pectivă — ceea ce a şi dove­°’ ulterior — stăpîneşte rmele consacrate şi tehnica in­strumentaţiei. De atunci şi pînă azi compozitorul a evoluat în di­recţii diferite, însă o anumită stimă faţă de tradiţie, atît de ma­nifestă în lucrarea amintită, a păstrat-o şi în opusurile sale ul­terioare. Oarecum asemănător este cazul simfoniei de Mendelssohn-Bart­­holdy, scrisă la vîrstă de 13 ani şi făcînd parte dintr-un mă­nunchi de 12 simfonii, aşa-zise „de şcoală“. Compozitorul este cunoscut prin cele cinci simfo­nii, în care lumea bogatei sale fantezii romantice s-a revărsat nestingherit. In cea pe care ne-a prezentat-o Henry Selbing se re­simte influența clasicismului, mai ales a lui Beethoven, care mai trăia încă în vremea compunerii lucrării. Meritul lui Selbing este acela de a fi făcut cunoscută o lucrare agreabilă, dar nici în­­­tr-un caz puerilă, deşi este crea­ţia unui copil, şi de a ne fi des­coperit frumuseţea liniilor melo­dice şi coloritul destul de va­riat ce-l anunţă pe maestrul de mai tîrziu. O adevărată revelaţie a fost violoncelistul Csaba Onczay din R.P. Ungară, în Concertul In şi minor pentru violoncel şi or­chestră de Dvorak, capodoperă a genului, adevărată piatră de în­cercare pentru violoncelişti, prin complexitatea tematicii şi tehni­cii. Tinărul violoncelist maghiar evoluează dezinvolt, stăpîn deplin pe instrument, frazînd subtil, cu mult simţ al formei şi al stilu­lui. Şi, lucru destul de rar întîl­­nit, orchestra a colaborat — bineînţeles, cu concursul dirijo­rului — intr-un mod din care se desprinde o înţelegere superioară a construcţiei acestei monumen­tale şi, cum am mai spus, com­plexe lucrări. De aceea, toţi in­terpreţii, dirijorul, solistul şi or­chestra merită în egală măsură felicitări pentru remarcabila lor evoluţie. BUJOR DANŞORBAN De pe un virt de dor Copiii mei au izul biruinţei. Copiii mei, cum alb drapelul păcii mai roşu singele in luptă-l face, nu cred povestea ce-am trăit-o, crudă, a omului împins în foc de altul. Copiii mei sunt drepţi şi-nalţi ca vrerea, fierbinţi cum crezu-n celălalt ii naşte. Copiii mei, ştiind ce eu ştiu astăzi, pornesc, firesc, de pe un vîrf de dor: jos, valea aspră, adîncită-n vreme, in zare — sori, albastrul pur şi cert. ANDREI FISCHOF iS^NTIER^pE^REAJIE^ MIHAI SIN O activitate notabi­lă, susţinută şi de pasiune pentru faptul literar in sine, are Mihai Sin (n. 5 nov. 1942, la Făgăraş). Prozatorul a debutat în presa literară la 24 de ani, iar edito­rial la 31, cu volumul de nuvele şi schiţe „Aşteptînd în liniş­te” (Ed. Dacia, 1973). Proza lui este o pro­ză de notaţie vădind reale aptitudini ana­litice şi capacitatea de a se insera în zonele mai puţin cla­re ale sensibilităţii umane, neprecizînd mobilul gesturilor personajelor şi lăsînd porţi deschise pentru variate interpretări Nu sunt in această proză evenimente ex­traordinare, fapte senzaţionale. Mihai Sin este preocupat de existenţele obiş­nuite, de reacţiile diurne, care poartă însă cu ele semnifi­caţii mai largi şi mai adinei decit ar părea la prima vedere. El mizează pe acest şoc al diurnului, al obiş­nuitului, pe şocul a­­mănuntului alb, al faptului divers. Pro­zatorul suprapune, combină ori divide la maximum scene, fap­te, întîmplări pentru a-şi rotunji demersul epic. Deocamdată vo­lumul de nuvele şi schiţe relevă un pro­zator de reală voca­ţie. Intr-o discuţie re­centă asupra preocu­părilor sale, Mihai Sin ne declara: „Am predat la Editura Cartea românească romanul „Zi albă“, un roman de actuali­tate în care un tînăr inginer, Achim Bre­­zeanu, se confruntă cu cîteva momente hotărîtoare ale exis­tenţei sale, reconsi­­derîndu-le. Romanul îşi propune să fie o pledoarie pentru ade­văr, sinceritate şi mai ales pentru o viaţă trăită activ, angajat fără menajamente. Am în pregătire, pen­tru Editura Emines­­cu, un volum de pro­ză scurtă, „Terasa“, cuprinzînd şi unele proze apărute în pre­să şi multe inedite. Titlul volumului are aici şi o semnificaţie similară, fiind aproa­pe cu „agora", loc de dezbatere a unor pro­bleme de actualitate. El vrea să fie, în ace­laşi timp, şi o ple­doarie indirectă pen­tru „genul scurt“, în ale cărui virtuţi cred cu sinceritate“. SERAFIM DIJICU asistent univ. .GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL" Azi şi mîine, în localul Liceu­lui „Al. Papiu-Ilarian1“ din Tg.­­Mureş, se va desfăşura, în orga­nizarea Societăţii de ştiinţe geo­grafice din R.S. România şi Uniunii sindicatelor din învăţă­­mînt, ştiinţă şi cultură, colocviul „Geografia orizontului local“. Cu acest prilej vor prezenta comu­nicări oameni de ştiinţă, cerce­tători, cadre didactice din Bucu­reşti, Iaşi, Craiova, Timişoara, Tg.-Mureş şi din alte centre de învăţămînt din ţară. STEAUA ROȘIE PAtríNA 3 EXPOZIŢII EUGEN GÂSCĂ Sălile „Galeriei Nagy Imre ” adăpostesc, începînd din data de 26 mai, cele patruzeci şi şapte de lucrări de pictură ale pictorului Eugen Gâscă. Raţiu­nea de la care s-a plecat în organizarea acestei expoziţii de către Comitetul de cultură şi educaţie socialistă al jude­ţului Mureş şi Muzeul de artă din Tg.-Mureş o constituie ideea că pictorul s-a născut şi a plecat să-şi întîlnească des­tinul din aceste locuri ale Văii Mureşului. Născut în 1908, în comuna Grindeni, îşi face stu­diile la Blaj şi Cluj cu Catul Bogdan, pînă în 1930, apoi cu Camil Ressu pînă în 1933. Ex­pune la Cluj şi la Bucureşti iar lucrările sale dovedesc că este preocupat de trecutul e­­roic al locurilor natale. Preocupările actuale ale ar­tistului se înscriu în limita aceloraşi manifestări chiar dacă nu este vorba nr­ci de portretele unor eroi ai Tran­silvaniei ca Avram Iancu sau Iloria, Cloşca şi Crişan. Intîl­­neşti în lucrările sale pe lingă constantele unei specificităţi individuale şi constantele de apartenenţă spirituală la spe­cificitatea teritoriului Transil­­­vaniei. Ceea ce frapează şi sa­tisface dincolo de tematică şi genurile abordate este întîlni- t rea cu acest expresionism „molcom“, expresionism pe care-1 întîlneşti intr-o formă­­ sau alta numai la pictorii ar­deleni. Arderile interioare nu fie manifestă sub forma unor dezlănţuiri, aşa cum se obiş-' nuieşte în cadrul acest’ ' cu­rent numit expresionism, sunt arderi de altă natură care se finalizează într-o „cuminţe­nie“ şi într-o adincă înţelege­re a necesităţii lor, fără să în­demne la haotic. Şi mai întîl­neşti în lucrările maestrului Eugen Gâscă dominanta de al­­bastru-ultramarin pe care o simte structural şi pe care a purtat-o în suflet pe toate drumurile sale, fără să ştie cei care l-au întîlnit sau care i-au văzut lucrările că există în a­­ceastă culoare toată suferinţa, resemnarea şi sfătoşenia a u­­nor sate întregi de iobagi al căror descendent este, culoare pe care o purtau ca însemn de recunoaştere a caselor lor. Pe această dominantă, practicând anumite intervenţii de nuanţe subtile, ajunge la acorduri de mare rafinarr­ent coloristic, valoroase prin preţiozitatea griurilor argintii sau prin ma­teria picturală densă, cu scîn­­teieri tainice. Tensiunea peisa­jelor sale cu orizonturi înalte, aşa cum pictorul le-a întîlnit pe malurile Mureşului, pleacă de la acele ceruri tumultuoase de albastru-ultramarin care dau şi o notă uşor fantastică, de fabulos, deşi şi artistul nu se îndepărtează m­ult de reali­tate. Limbajul este simplu, con­cis, cu închiderea suprafeţelor în contururi bine precizate, ce duc la expresive simplificări, dar cred că ceea ce pare sim­plitate reprezintă de fapt un proces de elaborare metodică, pentru că este unul dintre creatorii fideli meşteşugului picturii şi care refuză facili­tăţile. Fără să fie o expoziţie va­riată din punct de vedere te­matic, artistul fiind statornic anumitor teme­i luate obse­siv, tinde spre o lentă dar to­tala împlinire, există suficien­te motive pentru a justifica gestul punerii publicului din oraşul nostru în contact cu arta pictorului E.Ben Gâscă. VIORICA HERDEAN muzeograf _______________________

Next