Steaua Roşie, iunie 1974 (Anul 25, nr. 128-153)
1974-06-01 / nr. 128
I, Mti din primele rinduri ale uivităţii culturale din întreprindere Metalotehnica“, întreprindere tîrguimireşeană de prestigiu, numără aproximativ 3.500 de salariaţi şi are privilegiul de a înregistra o medie de vîrstă de 22,7 ani. Iată aşadar unitate industrială în care tineretul este elementul uman principal în procesul de producţie. Decurgînd logic din această situaţie, există aici şi o idee conducătoare de mare valoare pornind de la comitetul de partid, conducerea întreprinderii, comitetul sindicatului, o preocupare atentă pentru organizarea vieţii cultural-educative şi artistice în spiritul pregătirii complexe şi multilaterale a tineretului. Principalele obiective , vizate in acest sens sunt: educarea tineretului în spiritul dragostei pentru muncă, prin muncă, a dragostei faţă de meseria aleasă, organizarea integrării tineretului în muncă prin acţiunea „Prietenii noului angajat1, educarea în spiritul disciplinei, a sentimentului mîndriei că lucrează într-o întreprindere de prestigiu. Se preconizează în acest sens, întocmirea şi prezentarea unui istoric al întreprinderii, a profilului şi specificului său, a relaţiilor pe plan intern şi la export. O altă latură vizată este folosirea în chipul cel mai util a timpului liber al tineretului pentru care o primă metodă folosită este atragerea acestuia la activitatea artistică, întreprinderea dispunând de o bună bază materială: club bine dotat, instrumente muzicale, costume etc. Pentru organizarea diferitelor formaţii artistice au fost consultaţi şi tinerii în ce priveşte aptitudinile şi preferinţele. 8*au organizat: o formaţie de dansuri, un grup vocal, o brigadă artistică de agitaţie, taraf, o orchestră de muntca uşoară. Se preconizează stomarea unui ansamblu mixt , folcloric şi de estradă. Seriozitatea cu care s-a lucrat în ultima perioadă se concretizează în participarea formaţiei de dansuri pînă la faza judeţeană a concursului consacrat evenimentelor anului. Remarcăm şi intenţiile pentru viitor: pregătirea unui spectacol închinat zilei de 23 August. Notam, la început, media de vîrstă a salariaţilor întreprinderii şi marele număr de tineri de aici. Ei bine, comparat cu cei aproximativ 60 de tineri care participă acum la întreaga activitate artistică, se naşte un precedent: de ce aşa de puţini tineri sunt atraşi la viaţa cultural-artistică a întreprinderii? E drept, un mare număr de tineri participă şi la activitatea sportivă din întreprindere; cu toate acestea rămîn mulţi tineri necuprinşi în nici o activitate organizată deşi sînt numeroşi cei care au aptitudini artistice şi cu care s-ar putea organiza un cor puternic. Este doar un exemplu. In întreaga activitate de educare a tineretului, fie prin munca educativă propriu-zisă cu formele ei specifice, fie prin activitatea artistică, la „Metalotehnica11 există în forme incipiente multe idei şi preocupări interesante, nu însă suficient de susţinute. Puse însă în practică cu mai multă hotărîre şi fructificare cu continuitate, ele ar constitui elemente deosebit de valoroase în pregătirea şi formarea unui tineret de înaltă ţinută şi valoare morală şi profesională. De fapt, în întreprindere se recunoaşte că trebuie mult mai multă preocupare faţă de tineret, începînd cu conducătorii şi ternainînd cu maiştrii şi şefii de echipe. Tineretul însuşi doreşte să fie ascultat, să i se acorde mai mult sprijin, mai multă atenţie şi mai mult credit, concret şi permanent, atît în viaţa profesională cit şi personală. OLGA APOSTOL IRONICA CENACLULUI ■UVIU REBREANU" la ultima şedinţă, părerile au «in a stabili despre pocii«. , Dorin Velţan următoar ' textele, deşi sunt străbătute J.11 ”ce“, personal, ideea genei Dim3 ,cictul11' — omul, preaaca nu o experienţă a 0 a ,ci ,cultivată aici, un travaartistic cel puţin de mărimea lo . » . Ideatice. Deocamdată 1 „u,. cu. din punct de vedere itatp 17ari' artistice, de discursic.„ excesivă, cu foarte dese tr de sentiraentalism. I a®rcuri, ■* *lmic 19?4, cenaclul Hprea ca invitaţi tineri din un v' °^??ului, cu care va purta Dnkr d‘a!°S. avînd drept protaa „-f. pe Pogorean Dorina, care w/ '. Proză. Vor citi şi alţi Dri ai cenaclului. mircea duca FAZA JUDEŢEANA A CONCURSULUI FORMAŢIILOR ARTISTICE DE AMATORI Mîine, 2 iunie, de la ora 14, în Palatul culturii din Tg.Mureş, va avea loc ultimul act al fazei judeţene a Concursului formaţiilor muzicaleoregrafice, brigăzilor artistice de agitaţie şi formaţiilor de teatru. La spectacol participă cele mai bune coruri sindicale şi ale aşezămintelor de cultură din judeţ, dintre care amintim: corul de cameră al Casei de cultură a sindicatelor din Tg.-Mureş şi cel al Casei de cultură din Sighişoara, corurile mixte ale caselor de cultură din Reghin şi Tîrnăveni, precum şi cele ale căminelor culturale din Ceuaş, Deda, Grebeniş, al Combinatului chimic din Tîrnăveni şi altele. VIAŢA MUZICALĂ ian lPlecare dată, dirijorul si Ienry Selbing, artist cine„„rţituie un bun prilej de a le a interpretări de referinţă [j|„ !}0r lucrări din genurile şi iar '■te cele mai diverse, ca urj|e a anei solide culturi muzi«* -j a distinsului șef de orches- He n lar atunci cînd lucrăe pi7z°ntate nu sunt dintre ce'r,-'Un ■ScmnCreative din creația 0(jî autor, ca în cazul celor27 ani ,concertul ce a avut loc ^ mai a. c„ Concertino penîmi a^c’ ^ Doru Popovici, sau pnia a opta în Re maior rlp dix l,a a opta în Rc major de , Mendelssohn-Bartholdy, •a bribing știe să le facă af ,lv® §1 interesante. •rj'Pl'cul lui Doru Popovici, iai» Probabil în perioada ime- Pr a .terminării studiilor de Pectivă — ceea ce a şi dove°’ ulterior — stăpîneşte rmele consacrate şi tehnica instrumentaţiei. De atunci şi pînă azi compozitorul a evoluat în direcţii diferite, însă o anumită stimă faţă de tradiţie, atît de manifestă în lucrarea amintită, a păstrat-o şi în opusurile sale ulterioare. Oarecum asemănător este cazul simfoniei de Mendelssohn-Bartholdy, scrisă la vîrstă de 13 ani şi făcînd parte dintr-un mănunchi de 12 simfonii, aşa-zise „de şcoală“. Compozitorul este cunoscut prin cele cinci simfonii, în care lumea bogatei sale fantezii romantice s-a revărsat nestingherit. In cea pe care ne-a prezentat-o Henry Selbing se resimte influența clasicismului, mai ales a lui Beethoven, care mai trăia încă în vremea compunerii lucrării. Meritul lui Selbing este acela de a fi făcut cunoscută o lucrare agreabilă, dar nici într-un caz puerilă, deşi este creaţia unui copil, şi de a ne fi descoperit frumuseţea liniilor melodice şi coloritul destul de variat ce-l anunţă pe maestrul de mai tîrziu. O adevărată revelaţie a fost violoncelistul Csaba Onczay din R.P. Ungară, în Concertul In şi minor pentru violoncel şi orchestră de Dvorak, capodoperă a genului, adevărată piatră de încercare pentru violoncelişti, prin complexitatea tematicii şi tehnicii. Tinărul violoncelist maghiar evoluează dezinvolt, stăpîn deplin pe instrument, frazînd subtil, cu mult simţ al formei şi al stilului. Şi, lucru destul de rar întîlnit, orchestra a colaborat — bineînţeles, cu concursul dirijorului — intr-un mod din care se desprinde o înţelegere superioară a construcţiei acestei monumentale şi, cum am mai spus, complexe lucrări. De aceea, toţi interpreţii, dirijorul, solistul şi orchestra merită în egală măsură felicitări pentru remarcabila lor evoluţie. BUJOR DANŞORBAN De pe un virt de dor Copiii mei au izul biruinţei. Copiii mei, cum alb drapelul păcii mai roşu singele in luptă-l face, nu cred povestea ce-am trăit-o, crudă, a omului împins în foc de altul. Copiii mei sunt drepţi şi-nalţi ca vrerea, fierbinţi cum crezu-n celălalt ii naşte. Copiii mei, ştiind ce eu ştiu astăzi, pornesc, firesc, de pe un vîrf de dor: jos, valea aspră, adîncită-n vreme, in zare — sori, albastrul pur şi cert. ANDREI FISCHOF iS^NTIER^pE^REAJIE^ MIHAI SIN O activitate notabilă, susţinută şi de pasiune pentru faptul literar in sine, are Mihai Sin (n. 5 nov. 1942, la Făgăraş). Prozatorul a debutat în presa literară la 24 de ani, iar editorial la 31, cu volumul de nuvele şi schiţe „Aşteptînd în linişte” (Ed. Dacia, 1973). Proza lui este o proză de notaţie vădind reale aptitudini analitice şi capacitatea de a se insera în zonele mai puţin clare ale sensibilităţii umane, neprecizînd mobilul gesturilor personajelor şi lăsînd porţi deschise pentru variate interpretări Nu sunt in această proză evenimente extraordinare, fapte senzaţionale. Mihai Sin este preocupat de existenţele obişnuite, de reacţiile diurne, care poartă însă cu ele semnificaţii mai largi şi mai adinei decit ar părea la prima vedere. El mizează pe acest şoc al diurnului, al obişnuitului, pe şocul amănuntului alb, al faptului divers. Prozatorul suprapune, combină ori divide la maximum scene, fapte, întîmplări pentru a-şi rotunji demersul epic. Deocamdată volumul de nuvele şi schiţe relevă un prozator de reală vocaţie. Intr-o discuţie recentă asupra preocupărilor sale, Mihai Sin ne declara: „Am predat la Editura Cartea românească romanul „Zi albă“, un roman de actualitate în care un tînăr inginer, Achim Brezeanu, se confruntă cu cîteva momente hotărîtoare ale existenţei sale, reconsiderîndu-le. Romanul îşi propune să fie o pledoarie pentru adevăr, sinceritate şi mai ales pentru o viaţă trăită activ, angajat fără menajamente. Am în pregătire, pentru Editura Eminescu, un volum de proză scurtă, „Terasa“, cuprinzînd şi unele proze apărute în presă şi multe inedite. Titlul volumului are aici şi o semnificaţie similară, fiind aproape cu „agora", loc de dezbatere a unor probleme de actualitate. El vrea să fie, în acelaşi timp, şi o pledoarie indirectă pentru „genul scurt“, în ale cărui virtuţi cred cu sinceritate“. SERAFIM DIJICU asistent univ. .GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL" Azi şi mîine, în localul Liceului „Al. Papiu-Ilarian1“ din Tg.Mureş, se va desfăşura, în organizarea Societăţii de ştiinţe geografice din R.S. România şi Uniunii sindicatelor din învăţămînt, ştiinţă şi cultură, colocviul „Geografia orizontului local“. Cu acest prilej vor prezenta comunicări oameni de ştiinţă, cercetători, cadre didactice din Bucureşti, Iaşi, Craiova, Timişoara, Tg.-Mureş şi din alte centre de învăţămînt din ţară. STEAUA ROȘIE PAtríNA 3 EXPOZIŢII EUGEN GÂSCĂ Sălile „Galeriei Nagy Imre ” adăpostesc, începînd din data de 26 mai, cele patruzeci şi şapte de lucrări de pictură ale pictorului Eugen Gâscă. Raţiunea de la care s-a plecat în organizarea acestei expoziţii de către Comitetul de cultură şi educaţie socialistă al judeţului Mureş şi Muzeul de artă din Tg.-Mureş o constituie ideea că pictorul s-a născut şi a plecat să-şi întîlnească destinul din aceste locuri ale Văii Mureşului. Născut în 1908, în comuna Grindeni, îşi face studiile la Blaj şi Cluj cu Catul Bogdan, pînă în 1930, apoi cu Camil Ressu pînă în 1933. Expune la Cluj şi la Bucureşti iar lucrările sale dovedesc că este preocupat de trecutul eroic al locurilor natale. Preocupările actuale ale artistului se înscriu în limita aceloraşi manifestări chiar dacă nu este vorba nrci de portretele unor eroi ai Transilvaniei ca Avram Iancu sau Iloria, Cloşca şi Crişan. Intîlneşti în lucrările sale pe lingă constantele unei specificităţi individuale şi constantele de apartenenţă spirituală la specificitatea teritoriului Transilvaniei. Ceea ce frapează şi satisface dincolo de tematică şi genurile abordate este întîlni- t rea cu acest expresionism „molcom“, expresionism pe care-1 întîlneşti intr-o formă sau alta numai la pictorii ardeleni. Arderile interioare nu fie manifestă sub forma unor dezlănţuiri, aşa cum se obiş-' nuieşte în cadrul acest’ ' curent numit expresionism, sunt arderi de altă natură care se finalizează într-o „cuminţenie“ şi într-o adincă înţelegere a necesităţii lor, fără să îndemne la haotic. Şi mai întîlneşti în lucrările maestrului Eugen Gâscă dominanta de albastru-ultramarin pe care o simte structural şi pe care a purtat-o în suflet pe toate drumurile sale, fără să ştie cei care l-au întîlnit sau care i-au văzut lucrările că există în această culoare toată suferinţa, resemnarea şi sfătoşenia a unor sate întregi de iobagi al căror descendent este, culoare pe care o purtau ca însemn de recunoaştere a caselor lor. Pe această dominantă, practicând anumite intervenţii de nuanţe subtile, ajunge la acorduri de mare rafinarrent coloristic, valoroase prin preţiozitatea griurilor argintii sau prin materia picturală densă, cu scînteieri tainice. Tensiunea peisajelor sale cu orizonturi înalte, aşa cum pictorul le-a întîlnit pe malurile Mureşului, pleacă de la acele ceruri tumultuoase de albastru-ultramarin care dau şi o notă uşor fantastică, de fabulos, deşi şi artistul nu se îndepărtează mult de realitate. Limbajul este simplu, concis, cu închiderea suprafeţelor în contururi bine precizate, ce duc la expresive simplificări, dar cred că ceea ce pare simplitate reprezintă de fapt un proces de elaborare metodică, pentru că este unul dintre creatorii fideli meşteşugului picturii şi care refuză facilităţile. Fără să fie o expoziţie variată din punct de vedere tematic, artistul fiind statornic anumitor temei luate obsesiv, tinde spre o lentă dar totala împlinire, există suficiente motive pentru a justifica gestul punerii publicului din oraşul nostru în contact cu arta pictorului E.Ben Gâscă. VIORICA HERDEAN muzeograf _______________________